marți, martie 19, 2024

Arbitrul care s-a surprins în ofsaid

Realizez că majoritatea românilor nu sunt interesați de detaliile unui subiect atât de particular, plicticos și tehnic cum e situația unui judecător de la Curtea Constituțională. Mai ales zilele astea, când e vară și campionat mondial de fotbal. Pot presupune că majoritatea publicului a înregistrat vag că dl Lăzăroiu ar putea avea o problemă cu postul pe care-l ocupă, și cam atât. În aceste condiții, încerc să deslușesc episodul printr-o comparație de sezon. Știți cazul unui anume jucător care obține goluri din penalti pentru echipa sa speculând atacul mai mult sau mai puțin regulamentar al unui jucător advers? Ei bine, judecătorul nostru a executat același procedeu, dar complet pe dos. Dl Lăzăroiu a început prin a înscrie un gol deosebit de spectaculos în propria poartă: a semnat o decizie a Curții care i-a declarat neconstituțional propriul mandat. Ulterior, când a realizat ce-a făcut, a plonjat cu capul înainte în zona de penalitate, adică la Antena 3, și a început să se tăvălească acolo de unul singur, acuzând presiuni și fault.

Sigur, nu e nici pe departe singurul caz(*) și singurul protagonist din echipa CCR care dă dovadă de suceală radicală și inexplicabilă. Curtea însăși, așa cum arătam articolul precedent, pare mai nou să funcționeze după un tipic marxist. Varianta Groucho, comicul, creditat cu o afirmație care ar trebui probabil înscripționată cu litere aurite pe frontispiciul instituției: „Acestea sunt principiile mele, și dacă nu vă plac atunci am altele”. Dl Dorneanu a impus anul trecut cenzura opiniilor minoritare, dacă ar fi avut ceva mai mult cap ar fi trebuit să cenzureze o bună parte din celelalte, cele majoritare. (Sau măcar să dea dovadă, și el, de obligația de rezervă și pe bancă și înafara ei; altfel spus, să nu mai rateze ocazii excelente să tacă.) Cum spuneam, nu vreau să intru în detalii ce țin de lege pe acest subiect. De spus doar că, în această privință, situația stă cam așa: mandatul dlui Lăzăroiu poate fi apărat cu un set de argumente cât se poate de temeinice, fiecare dintre ele invalidat categoric de decizii ale Curții Constituționale. Decizii luate chiar în componența actuală; decizii, inclusiv cea citată în primul paragraf, luate chiar de către dl Lăzăroiu și dl Dorneanu, sau fostul judecător constituțional Toader, că veni vorba. Da, Curtea n-ar trebui să extindă controlul de constituționalitate asupra altor dispoziții decât cele asupra cărora a fost sesizată, dar a tot făcut-o, de exemplu în decizia de mai sus. Da, Curtea ar trebui în general să se țină strict în limitele sesizării, doar că e lovită punctual de amnezie când vine vorba de asta. Da, dacă nu respectă limitele sesizării atunci ar putea cel puțin să nu pretindă caracter obligatoriu decât pentru considerentele care sprijină dispozitivul, decizia în sine, dar o majoritate compusă (și) din dnii Lăzăroiu și Dorneanu a explicat clar și răspicat că tot ce scriu, absolut tot se bucură de aceeași autoritate de lucru judecat și are caracter obligatoriu. Adică și considerentul ce a declarat înafara constituției prevederea legală la baza actului administrativ de numire a dlui Lăzăroiu în mandatul pe care-l exercită și acum. Dacă ăsta e argumentul dlui judecător și apărătorilor săi de ocazie, că la o adică decizii ale Curții Constituționale a României pot fi liniștit ignorate atunci când în mod evident își dau cu stângul în măreția dreptului, atunci s-o spună măcar pe față, nu s-o sucească și în privința asta. Nu păcălesc pe nimeni.

Orișicât, până la urmă pe undeva nivelul legal și formal contează mai puțin. Până la urmă contează mai puțin dacă legea zice că dl Lăzăroiu trebuie să-și piardă mandatul și dacă există vreo cale sau vreo instituție care să-l poată obliga să facă asta. Contează în schimb că dl Lăzăroiu însuși, în capacitate oficială, a spus că trebuie să plece, iar acum refuză s-o facă cu scandal și perdele de fum. Contează că o majoritate care-l include a statuat că nimeni nu poate fi judecător constituțional mai mult de nouă ani, iar el este acolo din 2008. Contează pasajul acesta, referitor la situația unui judecător căruia i s-a înnoit mandatul:

„(D)ispozițiile legale criticate, care reglementează posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 142 alin. (2) referitoare la interdicția înnoirii mandatului și în art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Principiul supremației Constituției și principiul legalității sunt de esența cerințelor statului de drept, în sensul prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), conform cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”.”

E un pasaj care n-a fost scris nici de președintele Iohannis, nici de dna Tănăsescu sau de „VeDem Just”, și nici de Soros, de forțe oculte, de binom, de statul paralel sau mai știu eu de ce altă țăcăneală în vogă în discursul puterii actuale și al trompetelor aferente. A fost scris într-o decizie a Curții Constituționale, a fost semnat și asumat de cel care acum se comportă ca și cum nu i se aplică. Ca și cum ar fi mai presus de lege.

* * *

(*) Cui credeți că aparține următorul pasaj?

„În atribuțiile instanței de contencios constituțional, astfel cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile art. 146 din Constituție, nu poate fi identificată nicio situație în care Curtea să poată obliga o autoritate la o anume conduită, fiind lipsită în acest sens de prerogativa executării silite. Prin urmare, soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu presupune obligarea de către Curte a uneia sau alteia dintre părți la o anumită conduită.”

Aceluiași judecător Lăzăroiu care a adoptat recent o decizie ce include obligarea unei părți dintr-un conflict juridic de natură constituțională, nu doar la o anumită conduită generică, ci la emiterea unui act cât se poate de particular. De altfel, tot cu ocazia de mai sus avem și decizia majorității, asumată de unul de judecătorii care făcea parte din ea, actualul ministru Toader:

Cu privire la solicitarea autorului sesizării, în sensul ca instanța de contencios constituțional să oblige Guvernul să renunțe la procedura angajării răspunderii, Curtea constată că această cerere excedează competenței sale, soluția aparținând în exclusivitate autorităților publice aflate în conflict.

Cum spuneam, dacă nu le mai plac principiile atunci au altele. Comparația mea nu mai ține, pe acest fundal fotbalul pare o chestiune cât se poate de serioasă, predictibilă, profesionistă. Căci, spre deosebire de ce se întâmplă în sportul cu balonul rotund, onorabilii arbitri constituționali sus-pomeniți fluieră după un regulament pe care-l modifică în timpul meciului, fără nici o jena.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Majoritatea matematica nu stie nici macar ca exista ccr. Ei nu au depasit limitele judetului si le spune preotul satului ce sa gandeasca sau ce nu.
    Exista si o majoritate in minoritatea celor care totusi gandesc independent si noi suntem foarte interesati de subiect. Ceea ce fac nemernicii de la ccr este sa incalce repetat principiul ca „nimeni nu este mai presus de lege”. Ei se plaseaza si plaseaza constant categorii intregi (politicieni) deasupra legii.
    Well, eu nu sunt specialist in stiinte juridice dar am un pic de habar de sisteme. Un sistem care nu are capacitatea sa se autocorecteze, va intra in colaps.

    • @hm – din constatări personale, prin sate atât de izolate încât nici pe vremea comuniștilor nu fuseseră cooperativizate, Antena 3 le spune ce să gândească. Nu preotul satului, ci alt pastor.

  2. pe vremuri eraabundenta de persoane care nu-si incalcau convingerile si atributiile sub nicio forma, fapt care le aducea greutate si respect enorme. si acuma sunt asemenea persoane, dar mult mai rare. majoritatea isi ajusteaza cu usurinta atat convingerile cat si atributiile dupa propriul interes. si se mai si folosesc de posturile detinute pentru a argumenta justetea acestor demersuri …

    • @Bala Florin – e adevărat ce spuneți. Sunteți însă de-acord că acele persoane cu convingeri ferme mergeau în mod obișnuit la biserică și nu făceau paradă cu ateismul lor? Pentru oamenii de la țară și pentru orășenii din cartierele proletare, biserica face parte integrantă din viața lor. Dacă lupta împotriva bisericii e mai importantă decât fermitatea convingerilor, compromisul la care se ajunge e exact conducerea actuală a României. Care finanțează construcția de biserici, dar nu dă doi bani pe normele morale.

  3. Așa se întîmplă atunci cînd te lovești de măreția dreptului care poate fi interpretat, după cum ne dăscălea eminentul Zegrean, adus de mînă din Năsăudul Bistriței ca să regleze din ciocan și cheie franceză funcționarea Constituției la mersul în gol. Compromiterea justiției a fost făcută pe mai multe căi și un rol substanțial alături de banda lui Dragnea l-au avut și cercopiteci de talia lui Iorgovan, Stănoiu, Tudorică, Lăzăroiu, Ciorbea sau Dorneanu care au slujnicărit la stăpîni pentru o strachină mai plină în care boierul a avut grijă să le pună cu polonicul ”mai gros, de la fund”, cum se zice pe la pușcărie. Băieții care dau la temelie în materie de justiție se pot împărți in grosieri precum Rădulescu-mitralieră, Nicolicea sau Cordache și oameni finuți, din tagma acestor dorneni și lăzăroi care emit pretenții de juriști constituționali, specialiști în datul la întors și jmekereala pă fițe cu jargon avocățesc de provincie. Diferența dintre golanii din parlament și bagabonții bătrîni din CCR constă doar în faptul că ăștia din urmă umblă în halate roșii, citesc cursiv după bilețele primite și nu pun țara la cale în timpul chiolhanelor ca troglodiții lui Dragnea, ci ca niște oameni fini și educați, își fac strategiile de vot în urma unor șuete prin veceuri. Oameni grijulii cu sănătatea, care știu că pe locul întîi este prostata și mai apoi vine la rînd și justiția.

    • N-am fost neapărat de acord cu multe din opiniile luate de dl Zegrean – dar fostul șef al Curții nu s-a pus niciodată într-o astfel de situație, nici pe departe. Eu nu știu de vreo decizie în care dl Zegrean să-și fi asumat, fără vreo explicație, contrariul perfect al unei poziții anterioare exprimate tot de el, așa cum actualii judecători fac în mod constant – vezi cazul în articol. De altfel, modul în care se comportă Curtea dlui Dorneanu, și președintele ei, este în multe alte privințe fără precedent.

      • În materie de precedente la CCR avem avem o chestie care se numește ”erata de la miezul nopții” cu care a fost desființată o lovitură de stat finanțată de 7 milioane de voturi. O mînăreală perfect compatibilă cu ceea ce se întîmplă azi, iar șef de tîrlă la CCR era chiar onorabilu’ despre care-i vorba-n cestiune, adică musiu Zegrean. În ciuda unei dizabilități severe care i-a permis o pensionare (conform actelor cu care și-a cerut lăsarea la vatră) la cincizeci de ani, omul nostru a ales să servească patria în continuare și să fie back in business în loc să-și vadă de sănătatea precară a luminițelor ochișorilor care i-au curmat cariera de juristconsult la BJATM Bistrița. Nimic nu l-a împiedicat să cumuleze lefșoara de prezident CCR cu pensioara care era bașca, dar a trebuit să presteze în schimbul banului primit. Cum zicea și Dragnea la A3, ”ai luat banii, prestezi!”. Asta-i problema cu stimabilu’,care deși nu a făcut măgării pe față ca d-ale lui Dorneanu, a pus botu’ la profit și acum ne dă lecții de jurisprudență.

        • Nu. Pot presupune că e o eroare, în cazul tău, nu minciuna din cazul altora, dar erata dlui judecător Minea (nu Zegrean, apropo), nu a dus la invalidarea referendumului, nici nu avea de altfel cum. Referendumul de demitere din 2012 a fost invalidat conform legii în vigoare și datelor oferite de BEC, într-o hotărâre diferită și ulterioară celei în care s-a publicat erata. Fapt.

          Despre asta, aici:

          Judecătorul Minea este acuzat că prin erata lui falsă ar fi băgat românii din diaspora pe listele permanente și la calcularea cvorumului. În realitate …este fix invers, ca într-un banc celebru. În fapt pasajul uitat înafara deciziei răspundea – în mod corect – argumentului că românii din diaspora ar fi fost în imposibilitate de a vota, notând că legea incidentă în această privință, legea referendumului raportat la legea alegerilor prezidențiale, permitea votul tuturor, indiferent de domiciliu și fără condiționarea de a fi pe ”listele electorale permanente” interne. Ceea ce de altfel s-a și întâmplat, au fost secții de votare în străinătate, chiar mai multe decât la alegerile prezidențiale de anul trecut. Votanți au fost cu mult mai puțini, dar asta e altceva. Indiferent ce ar fi conținut erata, însă, ea nu ar fi avut cum să impună sau să fie temei pentru o decizie ulterioară a Curții, pretenția e falsă și ridicolă în sine.

          În fine, comentariul tău păcătuiește prin enunțul unui fals categoric (fie el intrat în legendă) ȘI prin a fi înafara subiectului. Dacă reușești măcar unul din obstacolele astea să le depășești, putem purta un dialog. Dar altfel dă-mi voie să demontez, atunci când e cazul, strict propaganda partizană la zi, care e abundentă, nu și pe cele vechi de șase ani. Mulțumesc.

          • Demontați, demontați, că nu-i nicio problemă! Aveți dreptate cu erata, m-am documentat. Dacă e off topic să înjuri menajeria care stă la taraba CCR și își cîștiga traiul boieresc de pe urma negoțului cu prințipuri, atunci și comentariul meu e out și puteți să-l ștergeți. Părerea mea despre venerabilul dom’ Zegreanu și foștii, actualii și viitorii colegi ai dumisale de la curtea politrucilor constituționali, rămîne neschimbată deoarece am tăria opiniunilor mele. Fiecare din cei de acolo este omul cuiva și este tras de sfori de către cei care l-au numit, iar unii dintre ei au cunoștințe despre meseria asta cam cîtă știință de carte are Iordache & Nicolicea despre drept și justiție. Asta-i situațiunea și o să fie și mai rău!

            • Eu nu am informații mai multe decât ce e oferit public de instituție, iar în rest aplic oricui prezumția de bună-credință, chiar și atunci când ulterior mă ard rău cu chestia asta. Pur și simplu, nu știu ca predecesorul dlui Dorneanu să fi avut decizii în care să fi spus alb ce până mai ieri era negru. Nu am. Dacă mă înșel, aș vrea să văd un exemplu.

              Nu e vorba, nici aici nici în articolele precedente, de opinia sau de aprecierea mea apropo de dl Doreanu sau dl Lăzăroiu, nu e vorba că „îmi place” sau nu de unul sau de altul. Dincolo de retorica articolului, e vorba strict de realitatea palpabilă, obiectivă. Uite cazul citat, măcar să fi făcut un minim efort dl Lăzăroiu să explice de ce a ajuns la o opinie diametral opusă decât în 2010. Dar nu pare să fi înregistrat măcar contradicția, nu pare să-i fi păsat de ea. Nu speculez de ce fac cei doi judecători asta. Notez doar fapte incontestabile.

  4. In vaicareala / tavaleala din careu, domnu jude a mai bagat una, ca sa nu ne indoim de parti-pris -ul CCR (ca sa vedeti stimati telespectatori, la ce excese se ajunge cu interceptarile):
    Cineva i-a spus ca este ascultat colateral, pe un dosar de siguranta nationala, ceea ce vezi doamne, l-a stresat de nu putea samai iasa pe strada ca se uita peste umar dupa mascati.
    Nu s-a dus sa-si scoata un certificat medico-legal asa ca nu poate sa ceara daune pentru traume psihice sau vreun ulcer provocat de stres dar, in schimb, dumnealui se autodenunta ca fiind complice la o infractiune de divulgare de informatii cu caracter secret privitor la siguranta nationala. Adica naspa rau de tot!
    D-l Lazaroiu nu era indreptatit sa primeasca aceasta inormatie si nici cel care i-a servit-o nu avea dreptul sa o faca.
    Ca un prieten adevarat (trebuie sa fie un prieten foarte apropiat daca isi risca pozitia ca sa-i faca acest anunt) acel personaj avea motive intemeiate sa creada ca din aceasta ascultare d-l Lazaroiu ar fi iesit cam sifonat (asta la modul inocent) sau mai rau ca d-l Lazaroiu ar fi trebuit sa-l anunte pe suspectul aflat in urmarire (ceea ce ar fi deja extrem de grav, avand in vedere inaltimea la care lucreaza cesti domni).

    Intre timp, d-l Lazaroiu poate sa revina asupra spuselor dumisale si sa le nege (altfel in calitatea de magistrat nu este permis sa fie beneficiarul acelei informatii fara s-o denunte) si ramane doar cu scuza ca a MINTIT la ora de maxima audienta, in scop politic.
    Sau poate ca ar minti cand ar zice ca ceea ce a spus atunci nu este adevarat ?

    • Pai intrucat dl Lazaroiu a fost numit MEGA JUDECATOR constitutional (9 ani PLUS) prin doua decrete semnate ambele de dl Basescu e destul de clar cine i-a divulgat detaliul cu ascultarea.
      Este adevarat insa ca lui Basescu nu ii placea de fel sa faca tapaj de ce secrete stie el.
      *** Mai interesant decat acest subiect ar fi sa gasesca cineva de ce ACEST SUBIECT + povestea sordida cu copilul nerecunoscut de Lazaroiu + cealata poveste sulfuroasa cu schimbarea numelui din Ceausescu – fac obiectul unor tiruri incrucisate pornite simultan cam de aseara, ceva asemanator cu teroristii de la Revolutie.
      Intre noi fie vorba omul cu copil nerecunoscut si nume schimbat avea aceste presupuse stigmate de imoralitate si cand l-a numit Basescu, dar atunci raspandacii secu au tacut malc

    • Da, e extraordinar ce bine s-a integrat dl Lăzăroiu în ecosistemul de la Antene – și, s-o spunem, la fel de surprinzător pe undeva e și invers. Chiar dacă n-ar fi fost decizia 136/2018, subiectul acestui articol, există o obligație de rezervă LEGALĂ, judecătorii sunt obligați, citez, „să se abţină de la orice activitate sau manifestări contrare independenţei şi demnităţii funcţiei lor.” Un judecător care anunță public cum a votat în alegerile pentru una din demnitățile care pot sesiza Curtea încalcă flagrant acest articol. Dar, deh, legea e pentru căței.

  5. Poate actiona Presedintele Romaniei, in aceste cazuri si in altele, pe baza art.80 (2) „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.”? In ce moduri anume? Textul constitutional respectiv face referire la respectarea Constitutiei in ansamblu, nu la respectarea deciziilor CCR, mai ales a celor care sufera de politicomielita.

    Si ce se poate face cu elefantul: anihilarea/anularea efectelor unei eventuale intrate in vigoare legi penale „mai favorabile” infractorilor?

    • Din păcate, greșită sau nu, decizia Curții este categorică și ea trebuie respectată. Mă aștept ca președintele Iohannis să facă asta în timp util. O să scriu (și) despre asta.

  6. Daca abordarile lui Groucho Marx ar fi materie de studiu la Departamentul de Stat , multe dintre fentele romanesti ar fi anihilate INSTANT.
    Din pacate in prestatiile emisarilor americani lipsa de umor este atat pronuntata cat lipsa de seriozitte a omologilor lor romani.
    In viziunea oriental – carpatic-danumbiano-pontica PRINCIPIILE sunt prezente si scandate cu voce tunatoare, urmand ca punerea lor in practica sa fie facuta ”NUANTAT”..

    Iata de exemplu cum abordeaza tema moralistul Andrei Plesu luandu-si-l ca reper pe moralistul Caragiale (greu de gasit alti doi mai venerabili):
    //Caragiale însuşi la bătrâneţe… Am găsit o scrisoare cred că îi era scrisă lui Paul Zarifopol, care şi el era în exil, care la un moment dat îi spunea: „Nu pot să fac asta din principiu, am şi eu principii”. Şi Caragiale îi spune: „Om bătrân şi cu principii?…”. Vrând să spună că la un moment dat principiile trebuie dublate de NUANŢĂ, de TALENT MORAL, de ÎNŢELEGERE A CONJUCTURILOR, NU POŢI SĂ DEVII UN MECANISM care execută principii.//
    https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/bonton-andrei-plesu-romanii-se-descurca-de-aia-nici-nu-sunt-foarte-grabiti-sa-schimbe-lucrurile-392466

  7. Pai ca sa puteti calcula durata mandatului unui judecator la CCR ar trebui sa cunoasteti macar artimetica de baza. Aia care spune ca Iliescu a avut doua mandate de presedinte ;)

    • @sile – dacă Ion Iliescu nu ar fi avut și mandatul 2000 – 2004, acum ar fi fost în închisoare sau probabilk deja mort în închisoare. Din același motiv, Traian Băsescu e și el nevoit să aibă un partid și să activeze în Parlament, tot ca să nu fie în închisoare. Când vine vorba de supraviețuire, oamenii ajung să folosească în scopul ăsta toate mijloacele de care dispun și e de înțeles. Astfel încât România e mereu cu o generație în urmă, dacă foștii șefi de stat sunt mereu nevoiți să-și apere libertatea și viața.

      Când românii vor înțelege că distracția asta cu condamnarea conducătorilor la moarte sau la închisoare e de fapt prea scumpă pentru națiune în ansamblu, România va fi și ea în rând cu lumea. Chiar și în Germania, privită ca un ideal de către mulți români, justiția a stabilit că nu e nimic în neregulă cu Gerhard Schröder, care a decis închiderea centralelor nucleare ale țării și construirea Nord Stream. Tot în Germania, justiția l-a achitat pe fostul președinte Christian Wullf, care demisionase sub un pretext ridicol, în realitate în urma unei lupte pentru putere cu tabăra lui Merkel, care și-a pus propriul președinte. În România Christian Wullf ar fi făcut închisoare doar ca răzbunare.

  8. Jacky Hummel spunea intr-o lucrare intitutlata „Conflictele constitutionale. dreptul constitutional la proba istoriei si a politicii”, ca constitutionalismul descrie Constitutia ca o institutie de „domesticire ‘ a puterii politice prin exercitiul ratiunii. Din aceasta perspectiva, dreptul constitutional este conceput ca o tehnica de garantie a libertatii prin organizare rationala a exercitiului pouterilor dominante (executiva, legislativa, judecatoreasca).
    In acest sens el subliniaza ce „vanitatea textului constitutional este ambitia utopica a constituantei de a putea preveni imprevisibilitatea istoriei politice. In ceea ce priveste conflictul constitutional, ” supusa la proba faptelor, axioma constitutionalista este rasturnata: atunci cand intervine un conflict, fara a-l preveni sau a-l stapani, Constitutia se lasa innecata de politic”.

    Asta se intampla acum in Romania. Curtea Constitutionala ia decizii politice, e subjugata politic. Fara a lua in considerare ca este locuita si chiar condusa de personaje politice declarate ( vezi Dorneanu).
    Ea si-a pierdut prestigiul prin propriile sale decizii contradictorii, nerespectarea chiar propriilor hotarari, a devenit o institutie care a pierdut uzul ratiunii pentru care a fost constituita. Nu mai exista cale de redresare. Este clar ca constitutia trebuie ajustata, modificata si in egala masura noi criterii de numire in CCR; competenta, statut moral etc.
    Marea parte a legilor adoptate in vederea aderarii la UE au fost luate dupa revisuirea din 2003.
    fara ca ea sa se plieze pe noile principii, in cazul de fata separatia si controlul reciproc al puterilor statului. De fapt conflictul este de la data promulgarii legii 304/2004 cat timp In constitutie a ramas sintagma neexplicata ” sub autoritatea ministrului justitiei” art 132 CR.
    Totodata Art 134 alin.2 din Constitutie ” Ministrul Justiei nu are drept de vot cand CSM judeca disciplinar un procuror, atunci cum naiba sa propuna o revocare in contra avizului CSM?
    E ilogic, Si astfel, CCR prin decizia sa a devenit din arbitru jucator.
    Dar cine sa faca legi? ce competente, morale macar, au parlamentarii. Cine, Nicolicea? „Mitraliera”? „meseria mea e auto”? Domane ce specimene.

    Imi pare rau dar cred ca mai jos de atata nu se poate.

  9. GRE-ȘITT!!!!
    Există un principiu de la care nu se face rabat, și din care toate celelalte decurg.
    Se enunță simplu „NOUĂ să ne fie bine”.
    E scris, practic, în ADNul moșullannilor ăstora. Neam de pottăyy…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro