Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. În curând îi va apare la editura Humanitas un nou volum cu titlul „Aventura ideilor”. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012).
Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale.
Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA.
Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.
D-zeu s-o odihneasca
Despre legitimitatea morala si decenţa publica
O singura remarca. Scrieti un text in memoriam despre una din marile personalitati ale Romaniei , dar in mare parte va referiti de fapt la dumneavostra, la fiul dumneavoastra si la domnul Horia Patapievici. Dar aveti dreptate. Regina Ana a întruchipat ideea de echilibru în viața personală și publică. Motivul a fost unul foarte simplu. Avea simplitatea , naturaletea, modestia si eleganta ( dovada celei mai alese educatii ) atat de caracteristice unei adevarate alteţe regale si legitimitatea morala atat de importanta in unele societati si culturi, si atat de absenta in altele.
Toate acestea fac diferenta intre o societate umanizata si o societatea dezumanizata ca aceea produsa de demenţa (post)comunista prin ultimii nomenclaturisti semidocti si urmasii lor care se baricadau cu tractoarele (!) ca nu cumva sa intre in aceasta ţară elita ei de fapt si de drept.
De aceea Regina Ana va ramane in memoria romanilor ceea ce a fost de fapt tot timpul . Unul dintre cele mai luminoase repere morale ale acestei natiuni si ale acestei societati atat de traumatizata de catre criminalii de drept comun care i-au decimat sistematic adevaratele valori si elite .
avea gratie, intradevar si era o femeie foarte frumoasa. pacat ca nu mai avem pe nimeni gratios in politica miticista. ca de verticalitate si probitate morala ce sa mai vorbim.caragiale e mai prezent ca oricand. si nici macar n-a fost „doctor” sau „profesor universar” cum se recomanda unul dintre exponentii noii ciocoimi!