vineri, martie 29, 2024

Avem prea multe de apărat ca să ne permitem să pierdem

E limpede pentru orice om de bună credință: prin decizia de azi, Curtea Constituțională a României urmărește să schimbe natura funcției prezidențiale. Rapida reacție jubilatorie a lui Călin Popescu-Tăriceanu, prin care acest domn cândva liberal spunea că președintele are doar o funcție de reprezentare solemnă, confirmă adevărata intenție a CCR: nu atât aceea de schimbare a doamnei Kovesi, cât cea de alterare a desenului Constituției.

Însă Constituția nu e proprietatea CCR. Ea nu poate fi schimbată decât prin referendum. Votată de câteva milioane de cetățeni, ea nu poate fi modificată atunci când alți șase cetățeni hotărăsc că lor le-ar plăcea mai degrabă o republică în care președintele are doar o funcție de reprezentare. Singurele moduri prin care Constituția poate fi modificată sunt cele prevăzute tot în Constituție, la articolul 150: la inițiativa președintelui, sau a unui sfert din numărul deputaților ori al senatorilor, sau de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.

Oricât de ciudat ar putea să li se pară judecătorilor CCR, totuși 6 judecători nu înseamnă 500.000 de cetățeni. Fie ei cu sau fără drept de vot. Bineînțeles, ei ar putea emite chiar mâine (sau, de ce nu, chiar azi) o decizie prin care să stipuleze că 6 judecători CCR reprezintă, din punct de vedere legal, echivalentul a 500.000 de cetățeni cu drept de vot. Ar fi însă o aberație & o enormitate evidente. Cu nimic mai prejos decât aberația & enormitatea deciziei de azi.

În fața unei rele credințe atât de stupefiante, în fața unui abuz atât de incalificabil, nu ne rămâne decât o singură opțiune: să ne apărăm Constituția și Republica în stradă.

Sper că președintele o va apăra, de asemenea. Că partidele de opoziție vor lăsa calculele de procente electorale, vor abandona rivalitățile reciproce – și măcar acum, în al treisprezecelea ceas, vor face front comun în fața acestui asalt asupra Constituției. Că instituțiile europene, la rândul lor, vor înțelege miza luptei – și ne vor ajuta să ne păstrăm Republica și Constituția în Europa.

Reaua credință a acestor oameni e înmărmuritoare. Dacă am fi avut Rege, decizia de azi (prin care, repet, se încearcă schimbarea ordinii constituționale) ar fi echivalat cu urcarea lui abuzivă într-un tren & scoaterea lui afară din țară. Dacă am fi avut Armata Roșie în țară, în locul americanilor de la Deveselu, decizia de azi ar fi echivalat cu scoaterea partidelor istorice în afara legii.

Chiar și în condițiile de acum, decizia de azi înseamnă suspendarea arbitrară a Constituției. Nu putem accepta asta indiferenți.

Ne vedem în stradă. Și, oricât de greu pare de crezut asta acum, îi vom opri. A părut greu de crezut că vom putea să oprim OUG13 – ei bine, am oprit-o. A părut greu de crezut că vom rezista la o gherilă de un an și jumătate – ei bine, am rezistat. Îi vom învinge și de data asta.

Pentru că 6 e mai mic decât 500.000. Pentru că Parlamentul e mult mai mic decât orice piață din România. Pentru că meschinăria lor e mult mai neputincioasă decât buna noastră credință.

În stradă, așadar. Fiindcă numai acolo putem să ne apărăm și Constituția, și drumul spre Europa, și copiii noștri.

Avem prea multe de apărat ca să ne permitem să pierdem.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. cum (sa facem) ? ce s a intimplat dupa cel mai mare protest care a scos sute de mii de oameni onesti in strada, si ar fi putut da un sut in fund decisiv cleptocratilor ? raspuns : nimic ! dovada : dragnea, firea, tudorel, olgutza si vasilica sint pe cai mari. cind prinzi borfasul in corzi il bagi in carcera de unde sa nu mai iasa (si l lasi chel si de tot ce a furat). altfel va reveni si ti va pune piciorul pe grumaz si mai apasat. daca nu stii sa profiti de oportunitati iti meriti soarta.

  2. Libertatea trebuie dobândită zi de zi, an de an:

    Das ist der Weisheit letzter Schluß:
    Nur der verdient sich Freiheit wie das Leben,
    Der täglich sie erobern muß.
    Und so verbringt, umrungen von Gefahr,
    Hier Kindheit, Mann und Greis sein tüchtig Jahr.
    Solch ein Gewimmel möcht’ ich sehn,
    Auf freiem Grund mit freiem Volke stehn.
    Zum Augenblicke dürft’ ich sagen:
    Verweile doch, du bist so schön!
    Es kann die Spur von meinen Erdetagen
    Nicht in äonen untergehn. –
    Im Vorgefühl von solchem hohen Glück
    Genieß’ ich jetzt den höchsten Augenblick.

    Faust / J.W. Goethe

  3. Imi pare rau s-o spun, dar sinteti prea poet in analizele politice.O decizie CCR, buna rea, nu poate fi schimbata de nimeni. Poate printr-o lovitura de stat. Sintem, volens nolems, stat de drept, membru al NATO si UE, iar deciziile CCR sint general obligatorii.
    Cind voi gasi articole prin care indemnati lumea la vot, atunci voi crede ca ati inceput serios lupta imotriva GIO.
    Va mai trebui ceva, desi nu se vorbeste de funie in casa spinzuratului: sa vedem si de greselile alor nostri, greseli care dau apa la moara GIO. Care GIO se foloseste bine de livezile cu Portocala.

    • Nu zici rau. Dar o decizie a curtii constitutionale nmu poate suna decat in doua feluri: „da, e constitutional” sau „nu, nu e constitutional”.
      Asa ne putem trezi maine ca se duce la CCR cu o problema legata de revizuirea codurilor penale si CCR vine cu o decizie gen „da, e constitutional. victor L trebuie sa-si doneze casa”. Si n-ai unde s-o ataci.

    • Sunteti prea categoric impotriva eficientei „Strazii”. E drept nu mai aveti varsta la care un om se entuziasmeaza usor, decat daca da in mintea copiilor – ceea ce slava domnului, nu dati semne!
      E adevarat ca puterea se castiga prin vot si nu se da jos prin miscari de strada – decat daca puterea isi pierde mintile si face vreo nefacuta, cum ar fi sa puna tunurile, fie si cu apa, pe protestatari. In cazul asta puterea si-o face cu mana ei.
      Presiunea strazii este importanta pentru ca poate schimba, pe de o parte, perceptia celor nehotarati sau sceptici, ca totul ar fi inutil, pe de alta parte mai constientizeaza si pe cei care tin cu puterea, ca sa nu-si mai dea votul pe gogosi si / sau sa voteze si altceva, nu mereu la fel, cum fac acum. (citez: „Cine e presedinte? Iiescu? Atunci cu Iliescu votez!”
      Este de observat ca (si) strada le-a trezit, totusi premierilor barbati, de pana acum, farama de bun simt sa nu mearga chiar orbeste pe mana sefului, de unde si represaliile din partea acestuia.
      Dar pana una alta, au tot dansat – doi pasi inainte, unul inapoi, fandare etc. Fara asta ar fi inchis deja „programul din scoarta-n scoarta” in primele trei luni. E ceva, totusi! Mai ales ca opozitia are spatiu de manevra minuscul.
      Acum, ca doamna Dancila in cumplita-i ignoranta are o incapatanare de catar, s-ar putea sa reziste mai mult timp presiunii, dar tot va ceda si ea, cumva. Mi-e teama ca va fi mai traumatizant pentru ea.
      Nici n-ar fi cazul, sa li se ia puterea, fiindca, in felul asta, li s-ar pregati o revenire triumfala peste doia ani. Revin si subliniez – daca nu fac vreo nefacuta!
      Dar, in astia doi ani nu vor fi in stare decat sa-si erodeze singuri puterea mai rau decat ar putea-o face opozitia. Eu mizez pe o rasturnare de situatie in balanta politica in acesti doi ani. Din pacate si pe o situatie din ce in ce mai grea dpdv economic. Masurile economice pe care ei le iau sunt atat de neprofesionaliste incat, pentru fiecare decizie trebuie sa faca o revenire in maxim doua saptamani daca nu si in doua zile.
      Asta tot fac, pe partea asta, de la inceput.

    • Exista un precedent in care o decizie a CCR din 2009, in legatura cu referendumul in care s-a intrebat populatia daca sa fie 300 de parlamentari nu a fost respectata! As zice, ignorand reaua credinta a hotilor care conduc aceasta tara si celor ce servesc interese personale, ca atunci cand nu mai suntem stat de drept inca din 2009 si ca sa se respecte si astazi decia CCR oricat de aberanta at fi si vadit partinitoare sa fie respectata si acea decizie de acum 9 ani! E o bataie de joc ce continua din ’89 incoace cu slave initiative de redresare. Mi se pare incredibil cum ipocrizia, hotia, prostia si minciuna sunt ‘talente’ apreciate la nivel de parlamentar, deputat, senator, premier si prim-ministru al Romaniei si singura preocupare a actualei puteri este sa reduca democratia si sa se asigure ca toti poti fura in liniste si ca sunt deasupra legilor Romaniei!

  4. Protestele stradale constituie un efort inutil fara aparitia ofertei politice alternative. Pan-acum asa a fost, suportam consecintele.

    • Oferta politica alternativa exista: USR si RO+.

      Daca ei nu sunt suficient de buni pentru tine, inseamna ca esti la fel de fraier si inutil ca cei 60% care n-au votat si asteapta candidati miraculosi care… nu… exista.

    • Cind vrei să vezi stelele te uiţi in sus.
      Groapa de gunoi balcanică, politica penalilor dâmboviţeni e o umbră otravită….

  5. Dincolo de hotărârea acandaloasă și protestele care vor urma, întrebarea mea pentru cei care știu legislație este dacă revocarea poate fi atacată în contencios adminsitrativ ca fiind abuziva. Practic condițiile de revocare sunt stabilite de lege. In condițiile in care exista un ministru abuziv, trebuie să existe o cale legală de atacat o astfel de decizie în instanță, ca în cazul oricărui litigiu de muncă. Numirea nu e politică. Revocarea ar putea fi anulată de Înaltă Curte după ce este suspendată inițial. Numai așa poate fi pusă CCR pe labe, cu legea în mână. A mai pierrot CCR la tribunal.

    • Decizia CCR a rezolvat (bine sau rau) problema. Iar deciziile CCR sint general obligatorii.
      Din comunicatul CCR:
      „De asemenea, Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa, a stabilit şi conduita constituţională care trebuie urmată, respectiv emiterea, de către Preşedintele României, a decretului de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi”

      • @Victor L,

        Atacarea unei revocari in contencios administrativ nu are nici o legatura cu CCR. Presedintele e scos din joc.

        Insa Kovesi se poate duce la tribunal, ataca decizia ca fiind neintemeiata si abuziva (nu au existat deficiente manageriale ca motiv de revocare). Si are, slava Domnului, dovezi destule, pe care CCR nici nu le-a considerat cand s-a uitat numai la procesul de revocare.

        ICCR poate dispune revocarea revocarii si reinstalarea lui Kovesi pana la sfarsitul mandatului. SI asta e un precendent care trebuie folosit pe viitor pentru vreun ministru prea zelos care incearca sa faca vant unui procuror general incomod pe motive inventate.

        • Dar asta, daca am inteles eu bine argumentatia dvs. (ceea ce nu-i deloc sigur, nu ma pricep), nu presupune mai intai revocarea efectiva, DUPA care Kovesi se duce la tribunal etc.?
          Pentru ca daca asa stau lucrurile, ar fi toate sansele pentru ovesi sa-si capete dreptatea post-factum, timp in care noul sef al DNA va avea grija sa dea NUP in toate dosarele grele, ca-n „vremurile bune” de-altadata…

          • Nu si daca ICCJ suspenda revocarea mai intai.

            Toader nu o poate inlocui pe Covesi peste noapte. Trebuie sa treaca prin etapele legale, si asta dureaza. Cu revocarea suspendata, lupta se va muta la tribunal, pentru ca nu poate fi inlocuita.

            • @Victor L,

              Nu decizia in sine e atacata, pentru ca nu are succes un atac pe decizie. Insa rezultatele deciziei pot fi atacate. Decizia poate fi atacata dupa maniera in care este implementata. Daca se dovedeste ca decizia aplicata in circumstanta asta e abuziva, hotararea CCR ramane valabila pentru viitor, insa Kovesi ramane sefa DNA pentru ca nu existau motive legale ca sa fie revocata.

              Sper ca explicatia asta sa fie destul de usor de inteles. Nu ataci procedura de urmat, ataci rezultatul procedurii ca fiind ilegal.

    • Da, se pare ca poate fi atacata, pentru ca dl ministru a facut efectiv o mascarada de evaluare. Problema e unde o ataci, cu atatia judecatori grijulii sa nu deranjeze puterea?

      • Eu as zice ca nu numai revocarile dubioase pot fi atacate in contencios administrativ, insa si numirile dubioase.

        Numirile de procurori sunt prevazute prin lege cu anumiti pasi de urmat.

        Sa zicem ca se prezinta cinci candidati la postul de sef al DNA. Patru se propun singuri si sunt solid profesional. Unul e preferat de puterea politica, insa cam subtirel.

        Merg candidatii la interview la CSM si patru sunt admisi si candidatul ministrului respins sau se prezinta slab sau e admis la limita.

        Daca ministrul incearca sa nominalizeze candidatul, restul de patru pot sa dea ministrul in judecata pentru favorizarea unui candidat slab si care nu corespunda cu fisa postului. Exista deja posibilitatea asta in multe legislatii, si imi inchipui ca ar merge si in Romania. In cazul asta ICCJ ar suspenda nominalizarea si pana la urma a o anula, si procesul de numire trebuie reluat. CSM o sa isi dea cu parerea care e candidatul mai potrivit pentru functie si asta o sa omoare nominalizarea din fasa.

        Numai asa poate fi asigurata transparenta la numirile de functii publice profesionale. S-au mai vazuri cazuri de functionari publici concediati abuziv care si-au obtinut dreptatea la tribunal si au fost reincadrati.

        • Asta ar functiona intr-o tara mai civilizata, unde numirile se fac pe criterii clare.
          Alta varianta care functioneaza in tari ami civilizate e alegerea procurorilor generali prin vot direct. Dar va dati seama ce ar insemna sa pui o tara de hoti sa aleaga cine o ancheteaza…

  6. „Votată de câteva milioane de cetățeni, [Constituția] nu poate fi modificată atunci când alți șase cetățeni hotărăsc…”

    Ba da. De câtva timp vedem nu doar că se poate modifica „pas cu pas”, dar se întâmplă, fără a fi vizibilă o limită a acestui proces și fără a fi identificată o modalitate de contracarare a efectelor lui.

    Să ne înțelegem! România este un stat captiv, o cleptocrație în care oligarhii au suficientă putere (în primul rând financiară, desigur) și dețin destule resurse pentru a obține ceea ce doresc. Prin alegeri libere, în urma manipulării eficiente practicate prin instrumentele oligarhilor, am instaurat un regim autoritar care desăvârșește devenirea României într-un stat mafiot în cel mai propriu înțeles al termenului.

    Cât timp ne amăgim că suntem un stat democratic și trebuie în acest context să arătăm politicos politicienilor că nu e frumos ceea ce fac, nu facem altceva decât să ne întărim statutul de sclavi, iar cleptocrații își consolidează poziția de stăpâni.

  7. Aveți certitudinea că vedeți toți actorii de pe scenă? Dincolo de PSD, PNL, etc., cred că cei mai importanți lipsesc, pentru că ei doar în umbră stau.
    Citiți cel mai recent articol al profesorului Naumescu despre Ucraina și vă veți întregi tabloul. Dacă în 2019 câștigă în Ucraina partea pro-rusă, ajunge o noapte a cuțitelor lungi, cu câteva mii de victime pro-europene, ca să înghețe sângele-n vinele tuturor #rezistenților. Toader & comp. probabil că au depășit stadiul apărării lui Dragnea – ei sunt avangarda altei armate. Probabil că nici Dăncilă nu e o glumă (în vremuri normale, așa ar fi), ci un test. În acest context ar trebui răspuns, dar nu în stradă, ci în stradă + diplomatic + politic.
    După publicarea deciziei în MO începe prima zi adevărată a mandatului lui Johanis. Sau nu. Vom vedea

  8. Ce sa zic, avem niste institutii in tara asta pe care cetateanul nu le poate controla.
    Unele obscure, gen SRI, teoretic controlabila prin comisia de la Parlament, in realitate habar nu avem ce face, altele cu activitate mai transparenta, gen CCR, dar imposibil de controlat de cetateni. Problema pe care trebuie sa ne-o puem noi este cum putem controla derapajele acestor institutii in care fortele nedemocratice vor fi mereu tentate sa isi infiltreze oameni.
    Sa nu uitam ca si comunistii controlau politia secreta, Securitatea, dar aveau si un organ la vedere: Marea Adunare Nationala, o institutie prin care se mima democratia.

  9. Da dle Vancu avem dreptul sa folosim toate mijloacelele legale si astea in aceasta speta sunt si sunt obligatorii de ex pentru mine :

    Am spus la ce se poate face de presedinte sau de noi:
    1) efectiv prin ignorare dar asta nu rezolva problema
    2) prin Referendum care este peste orice in aceasta tara
    3) Daca se blocheaza astea si nu ma intereseaza cum si cu ce motivatie atunci CCR isi modifica cu de la ea putere atributiile care nu sunt de legiuitor pozitiv caci nu i s-ar fi dat in 2003 si dreptul de veto pe care-l are, iese in afara Constitutiei este casus beli si poporul prin orice mijloc crede Maria Sa chiar si violent(asa a fost in 1989) pe calea unei insurectii poate da de pamant cu CCR si cu toti cei care azi o tin in spate in baza Declaratiei universale a drepturilor omului si cetateanului

    • Si citez din Preambul:

      ….”Considerînd că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea
      legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă
      împotriva tiraniei şi asupririi.”

      Asadar exista undeva deasupra si solutia extrema care s-a folosit de ex in 89 si orice faradelege de la un anume nivel in sus pe care-l defineste doar cel care este dispus sa recurga in extremis la violenta poate sa te oblige sa recurgi ca solutie extrema la revolta adica tot asa la nivelul maximal al acesteia la violenta

      Definitia fascismului saiu a comunismuli: atunci cand o guvernare nu-si mai respect nici macar lgile de ea insasi facuta si apeleaza la metode ilegale in raport fde propriile legi atunci acea guvernare este una fascista sau totalitar comunista.

  10. Ţara arde . Ce face societatea civila ?
    O microanaliza de continut pe Contributors.ro ( 30 mai – 3 iunie 2018)

    (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
    (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
    (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
    Constitutia Romaniei ( Articolul 31 )

    Dupa trei decenii de democratie si aceasta originala, Romania da inapoi ca racul si isi saboteaza viitoroarele trei decenii, dar nici una din instantele civice responsabile nu-si asuma esecul. Realitatea trista si tragica in acelasi timp este aceea ca societatea civila din 2018 nu mai are aproape nimic in comun cu societatea civila din anii `90 , iar fractura sociala se adanceste continuu.
    In contextul evenimentelor recente respectiv uluitoarea decizie a CCR din 30 mai 2018 care rupe echilibrul puterilor in stat , anuleaza toate semnalele date pana acum Europei , statelor democratice si civilizate si reintoarce societatea la nivelul anilor `90 (http://adevarul.ro/news/politica/zi-decisiva-kovesi-ccr-hotaraste-iohannis-e-obligat-demita-sefa-dna-1_5b0e48c7df52022f75915136/index.html ) este foarte interesant sa observam modul in care reactioneaza societatea civila si vectorii ei.
    In acest caz , poate fi facuta o comparatie intre evenimentele sociale fierbinti si agenda publica propusa de una dintre cele mai interesante plaftorme publice cum este Contributors.ro .
    Decizia de a publica anumiti autori , selectia unor articole si tematica propusa este una semnificativa si ar putea fi supusa unei analize de continut ( evident , numai daca ar exista acest interes , dar specialistii in stiinte sociale au alte prioritati).
    Pana atunci este evident ca dintre articolele publicate dupa 30 mai pe aceasta platforma , unele nu au nici o legatura cu prezentul istoric ( ceea ce este cat se poate de firesc ) si este interesant sa observam ce fel de tematica propun dupa 4 zile de la evenimentul catastrofic pentru starea justitiei si echilibrul puterilor in stat , deci pana duminica 3 iunie 2018 cand oamenii se pot relaxa ( unii ) sau se pot dezmetici ( altii ).
    Reactiile “premonitorii” ale formatorilor de opinie inainte de emiterea deciziei catastrofice cat si reactiile “la cald” dupa publicarea ei sunt semnificative pentru modul in care este perceputa agresiunea factorului politic.
    Temele de reflectie oferite cititorilor Contributors.ro si implicit cetatenilor si societatii de articolele publicate in perioada 30 mai – 3 iunie sunt prezentate mai jos :

    Tema
    Comentarii

    Andrada Ilisan – De ce am vrut să mă fac psiholog

    http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-am-vrut-sa-ma-fac-psiholog/

    (3 iunie)
    (Articol confuz, ambiguu , tipic pentru maniera standard de manipulare si deturnare a agendei publice catre pseudo-probleme prin confuzia neintentionata(?) intre spatiul public si spatiul clinic.)

    Ionel Funeriu – Pornografia lui Creangă

    http://www.contributors.ro/cultura/pornografia-lui-creanga/

    (3 iunie)
    (Articol tezist care incearca sa propuna cu obstinatie (si chiar in lipsa argumentelor ) tema obscenitatii in opera unui clasic roman.)

    Mircea Morariu – Facturile săptămânii ce se încheie

    http://www.contributors.ro/editorial/facturile-saptamanii-ce-se-incheie/

    (3 iunie)

    Alexandru Damian – Alegeri la Chișinău: spre o nouă surpriză în turul doi?

    http://www.contributors.ro/editorial/alegeri-la-chi%c8%99inau-spre-o-noua-surpriza-in-turul-doi/

    2 iunie

    Contributors.ro – Vlad Zografi, despre felurile deformate de a înțelege știința. Printre altele, știința nu te mângâie dacă te desparți de iubită

    http://www.contributors.ro/cultura/vlad-zografi-despre-felurile-deformate-de-a-in%c8%9belege-%c8%99tiin%c8%9ba-printre-altele-%c8%99tiin%c8%9ba-nu-te-mangaie-daca-te-despar%c8%9bi-de-iubita/

    1 iunie 2018
    (Articol de popularizare a unei stiinte exacte care confunda sfera publica cu sfera de specialitate .)

    Adrian Luca – Și totuși se învârte (în Italia): politica poate să o ia razna, dar măcar administrația să-și facă treaba !

    http://www.contributors.ro/economie/%c8%99i-totu%c8%99i-se-invarte-in-italia-politica-poate-sa-o-ia-razna-dar-macar-administra%c8%9bia-sa-%c8%99i-faca-treaba/

    1 iunie

    Miron Damian – Deciziile Curții Constituționale nu sunt obligatorii pentru toată lumea

    http://www.contributors.ro/administratie/deciziile-curtii-constitutionale-nu-sunt-obligatorii/

    1 iunie

    Contributors.ro – Interviu. Istoria lui Lucian Boia: ”E greu să reușești să-mi bagi în cap niște lucruri în care eu nu cred.”

    http://www.contributors.ro/cultura/interviu-istoria-lui-lucian-boia-%e2%80%9de-greu-sa-reu%c8%99e%c8%99ti-sa-mi-bagi-in-cap-ni%c8%99te-lucruri-in-care-eu-nu-cred-%e2%80%9d/

    31 mai
    (Articol de promovare pe post de celebritate si vedeta mass-media a unui eseist controversat care sustine teze controversate. )

    Valentin Naumescu – Ucraina uitată: eşecul celei de-a doua Revoluţii proeuropene și semnele populismului electoral din 2019

    http://www.contributors.ro/cultura/interviu-istoria-lui-lucian-boia-%e2%80%9de-greu-sa-reu%c8%99e%c8%99ti-sa-mi-bagi-in-cap-ni%c8%99te-lucruri-in-care-eu-nu-cred-%e2%80%9d/

    31 mai

    Ioan Stanomir – Curtea Constituţională şi ambiţiile regimului Dragnea

    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/curtea-constitutionala-si-ambitiile-regimului-dragnea/

    31 mai

    Vlad Perju – Cum trebuie reactionat la decizia Curtii Constitutionale

    http://www.contributors.ro/editorial/cum-trebuie-reactionat-la-decizia-curtii-constitutionale/

    31 mai

    Alexandru Cristian Surcel – Ce se poate face când unicul arbitru este cel care încalcă regulile

    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/curtea-constitutionala-a-romaniei-sau-ce-se-poate-face-cand-unicul-arbitru-este-cel-care-incalca-regulile/

    30 mai

    Cristi Danileţ- Pe intelesul tuturor: Decizia CCR cu privire la revocarea înaltilor procurori

    http://www.contributors.ro/editorial/pe-intelesul-tuturor-decizia-ccr-cu-privire-la-revocarea-inaltilor-procurori/

    30 mai

    Radu Vancu – Avem prea multe de apărat ca să ne permitem să pierdem

    http://www.contributors.ro/reactie-rapida/avem-prea-multe-de-aparat-ca-sa-ne-permitem-sa-pierdem/

    30 mai
    ( Articol tezist si simplist despre nevoia de a rezista.)

    Cristian Ghinea – Dragnea va pica brusc și spectaculos. Cum putem să depolitizăm statul? (începând cu CCR)

    http://www.contributors.ro/fara-categorie/dragnea-va-pica-brusc-%c8%99i-spectaculos-cum-putem-sa-depolitizam-statul-incepand-cu-ccr/

    30 mai

    Florin Oprescu – O lectură a d. Iaru. Pe marginea unei lichidări hermeneutice

    http://www.contributors.ro/cultura/o-lectura-a-d-iaru-pe-marginea-unei-lichidari-hermeneutice/

    30 mai
    ( Articol acid despre deductiile tabloid -psihanalitice ale scriitorului Florin Iaru preocupat sa vaneze cu orice pret comportamente homosexuale in schitele lui I.L. Caragiale )

    Mircea Morariu – Scandalul Revizorului (1) -Povestea

    http://www.contributors.ro/cultura/scandalul-revizorului-1-povestea/

    30 mai
    ( Articol tardiv despre o piesa de teatru exceptionala jucata in 1972 in Bucuresti numai de 3 ori si interzisa ulterior.)

    Contributors.ro – Interviu. Pascal Bruckner: stânga a ajuns să se prosterneze în fața

    islamismului radical

    http://www.contributors.ro/global-europa/interviu-pascal-bruckner-despre-sprijinul-acordat-de-stanga-radicala-integrismului-islamic/

    30 mai

    Prima impresie este ca intre agenda publica a cetatenilor de rand care demonstreaza in strada si prioritatile reprezentatilor societatii civile de la noi ( intelectualilor publici , formatori de opinie,etc.) exista o fractura evidenta.
    Pe scurt , ce fac intelectualii publici si formatorii de opinie ? Dupa o opinie avizata , inainte de 1990 aveau “imperativul” marxist de a fi in fruntea maselor si de a le educa . Acum au ramas tot acolo , dar nu le mai educa , deci rolul lor nu mai este clar in acest caz . Au devenit diagnosticieni si s-au transformat in “spectatori angajati” cu riscul de a primi reprosuri exact in acest sens *) :

    „ Există şi ideea că intelectualii trebuie să educe masele, să iasă mereu, pașoptist, pe scenă. Îmi pare rău, nu ăsta e neapărat rolul artistului, al scriitorului, al filozofului, al intelectualului în general. Intelectualul ca „agitator“, ca lider ideologic, ca „propagandist“ de meserie, gata să ducă masele spre un „viitor de aur“, e supraviețuirea unui „imperativ“ marxist. În fond, nici George Enescu, nici Brâncuşi, nici Rembrandt, nici Balzac – mai nimeni din această categorie – nu și-au propus și nu s-au simțit obligați sau îndrituiți să vină cu „soluții“ concrete. Și-au văzut de treabă. În unele cazuri e chiar preferabil ca intelectualii să nu abuzeze de militantism. Știm bine că au fost situații în care „angajarea“ unor intelectuali nu a fost tocmai înțeleaptă… Prefer să ascult sfatul lui Raymond Aron; ca intelectual, statutul tău firesc e acela de „spectator angajat“. Cînd se întîmplă o neregulă, cînd apare o problemă, îți faci vocea auzită, te exprimi, acuzi sau aperi. ”
    „ Or, prestaţia mea de presă e a unui diagnostician, nu a unui terapeut universal. Încerc să semnalez boala, neregula, derapajul. Trag alarma, arăt cu degetul rana (eventual, neluată în seamă, dacă nu chiar ascunsă). Pot avea, e drept, şi unele sugestii în domeniile la care mă pricep cît de cît. Pot să şi greşesc. Dar nu am responsabilitatea, competenţa universală ori cea specifică, necesare pentru a dezlega orice ecuaţie administrativ-politică. ”

    Andrei Plesu – 10 mai 2018
    http://adevarul.ro/news/societate/lasati-critica-vrem-solutii-1_5af3f81adf52022f75ccf4e6/index.html

    Ce fac ONG-urile, liderii si activistii civici cand cetatenii demonstreaza in strada ? Departe de lumea dezlantuita , invata democratia si “samba activista ” prin creierii munților militand pentru protectia vietii private pe Internet, dezincriminarea consumului de droguri, toalete unisex, etc. :

    „ Șapte zile de învăţare experiențială și acțiune în munții Piatra Craiului. *CRIM – Creativitatea – Responsabilitate – Implicare – Militantism Tabăra de activism se adresează tinerilor și tinerelor care vor să înţeleagă activismul civic şi să fie pregătiţi/te să se implice în rezolvarea treburilor Cetății. Protestele din ultimii ani ne-au arătat că este nevoie de conştientizare, responsabilizare, coordonare şi, în general, de implicare în viața societăţii. În acest context, mai mult ca oricând, Miliția Spirituală îşi propune să îi aducă împreună pe cei care înţeleg că trebuie să se angajeze în acţiune, dar nu au încă instrumentele și cunoștințele necesare ca să o facă în mod eficient. În tabăra CRIM ne vom dezvolta, prin jocuri și experimente, anumite abilităţi de grup şi individuale, vom învăța să acceptăm provocările, să luăm iniţiativă, să asumăm riscuri, să ne dezvoltăm atenţia distributivă, autodisciplina, toleranţa, gândirea practică și ascultarea activă, să dăm frâu liber creativității noastre, să ne descoperim limitele și să le depășim, să creăm sinergii, să lăsăm să înflorească spiritul de aventură. Timp de șapte zile, departe de lumea dezlănțuită, într-un decor natural și sălbatic, vom organiza ateliere de: tehnici de consens, noţiuni legate de drepturile omului, idei și planuri de acţiune civică, tehnici de rezistenţă pasivă, comunicare și jurnalism cetățenesc, samba activistă. Și, desigur, activități de teambuilding: gătim împreună, punem țara la cale, ne orientăm în pădure, facem ștafetă pe echipe și jocuri cât cuprinde. Toți vor participa la toate activitățile: organizare, gestionarea resurselor, gătit, jocuri… tot.
    Obiectiv: Pregătirea a 30 de tineri în domenii precum: tehnici de facilitare și consens, noţiuni legate de drepturile omului, idei și planuri de acţiune civică, tehnici de rezistenţă pasivă, comunicare și jurnalism cetățenesc, samba activistă.
    Grup țintă: Tinerii din România cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani. Riscuri: Vremea potrivnică care ar putea împiedica buna desfășurare a atelierelor.”
    https://fondulpentrudemocratie.ro/wp-content/uploads/2017/04/5-Tabara-de-activism-CRIM-V.pdf

    https://fondulpentrudemocratie.ro/wp-content/uploads/2017/08/20638459_1626146817409293_5177117284293782435_n.jpg

    Concluzia este dramatica . Atacul factorului politic asupra statului de drept are efectul unei lovituri de berbec care a surprins statul ( deja capturat de grupuri de interese ) pe picior gresit dezechilibrand total raporturile din cadrul lui.
    Mai rau decat atat , lovitura de gratie este primita de societatea civila care ar fi trebuit sa fie ultima reduta de rezistenta a cetatenilor in fata agresiunii de sistem , dar care acum este pulverizata consfiintind o stare de fapt.
    In esenta, vorbim de o resetare si restartare de manual a intregii megamasini sociale dupa modelul razboiului hibrid de tip rusesc țința fiind acum societatea romaneasca in ansamblu : factorul politic are mana libera , statul de drept este blocat si penalii au mana libera, societatea civila este pulverizata pe mana ei , iar cetatenii sunt liberi sa stea in strada ( zadarnic ) pentru decenii de acum inainte.
    Cuvintele atrag realul , dar in acest caz sunt insuficiente ca sa-l exprime pentru ca in Romania realitatea a depasit de mult , si cu mult , imaginatia.
    Dupa un sfert de secol de aici incolo , cei care vor mai trai pana atunci vor afla si cum s-a iesit din situatia fara iesire de acum in care unii din aceasta tara traiesc in cea mai buna dintre lumile posibile pentru ei , iar cetatenii onesti ai acestei tari ar trebui sa primeasca in masa medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca.
    Mane, tekel, fares.

    Note

    *) Ioan Rosca – Scrisoare larg deschisa catre intelectuali
    http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2015-8

    (https://sergiusimion.blogspot.com/2018/06/tara-arde-ce-face-societatea-civila.html )

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro