marți, martie 19, 2024

Care e faza cu România și candidatura Serbiei – și cum s-a văzut din Kosovo

E complexă, așa că stați jos să vă explic pe îndelete. Relația dintre Serbia și Kosovo este ultima rămășiță de instabilitate din războaiele care au terminat Balcanii după 1990. Și o problemă pe care UE s-a angajat să o rezolve, europenii au zis americanilor la un moment dat: știm că aveți probleme prin restul lumii, măcar de Kosovo ne putem ocupa noi, e în curtea noastră. Doar că europenilor nu le-a prea ieșit până acum.

Puțin în urmă: Kosovo e acea regiune care după războiul din 1999 și-a declarat independența. Observați că încerc să descriu fapte fără să iau partea cuiva, așa că nu mă bombardați cu comentarii despre cine și cum a avut dreptate. Nu acesta este scopul și oricum e destul de greu să găsești cuvinte neutre pentru o realitate foarte partizană. Deci, după ce a fost administrată de ONU și nu s-a ajuns la o soluție comună cu Serbia, Kosovo s-a declarat stat independent. UE a încercat să aibă o poziție comună, și a încercat din greu. Nu s-a reușit. 22 de state din UE recunosc independența, cinci nu o fac: Spania, Cipru, Grecia, Slovacia și România.

Ăștia cinci suntem ceea ce în limbajul conferințelor de specialitate a ajuns să se numească: non-recognizers. La nivel global, Kosovo a fost recunoscută de 86 de state și încă mai strânge recunoașteri (urmează un val de state africane).

Ne întoarcem la zi: UE s-a angajat să aibă grijă să nu se mai petreacă vreun război în Kosovo. Are chiar o misiune numită EULEX care trebuie să aplice legea acolo (se iau zeci de procurori și judecători din toată Europa și se trimit în Kosovo să aresteze corupți și infractori balcanici. Credeți că merge? Vă las surpriza asta pentru altădată).

În același timp până acum UE nu putea intra în relații contractuale cu Kosovo, pentru că cinci state nu recunoaștem independența. De unde diverse artificii și complicații. De pildă, EULEX spune că nu are o misiune de ”state building”, ci de ”institution building”. Mă rog, există o obsesie în mediile diplomatice și la Pristina că UE nu se poate mișca pe subiectul Kosovo din cauza celor cinci non-recognizers. Și așa m-am băgat eu în povestea asta: am fost la Pristina toată săptămâna trecută, voi scrie un paper împreună cu un coleg spaniol despre UE și poziția României și Spaniei în problema Kosovo. Deci, cât e obsesie și câtă realitate în povestea non-recognizerilor (știu că nu există cuvântul, dar nu-mi veni altul în română)? Asta urmează să scriu în paper, puțintică răbdare. Mai am puțin și ajung la scandalul dintre România și Serbia.

Serbia vrea să intre în UE. Este la etapa de dinaintea acordării statutului de țară candidată. Ca să aveți o idee despre proces, România și Bulgaria au obținut acest statut în 1999. Ironia sorții: pentru că am susținut intervenția occidentală în Serbia.

Acordarea candidaturii pentru Serbia a fost blocată mult timp de problema predării criminalilor de război. S-a rezolvat. Apoi a venit problema Kosovo. Nu o vom recunoaște niciodată, au zis sârbii. Și sunt serioși. Apartenența Kosovo la Serbia e trecută în Constituție, cu excepția unui mic partid liberal toate celelalte partide de la Belgrad zic că nu vor recunoaște niciodată independența Kosovo. Bon, dar nu putem să primim o țară în UE care nu știe câți locuitori are exact și care e teritoriul, a zis majoritatea din UE. Iar noi cei 22 recunoaștem Kosovo. Bon, ziceți că nu o recunoașteți, dar măcar un dialog trebuie să aveți cu Priștina. Bine, un dialog o să avem, dar nu o să recunoaștem niciodată, niciodată, să vă fie clar, au zis sârbii. Bine, bine, mai vedem, a zis majoritatea din UE.

Și a rămas că stau de vorbă cu kosovarii. Acum camera se mișcă de la Belgrad la Priștina. Să dialogăm cu Serbia, zic kosovari? Păi, de ce? Nu mersi, noi suntem independenți, nu vrem să dialogăm cu Serbia, cei mai mulți dintre voi ne-ați recunoscut independența. Moment în care diplomatul generic UE își pune mâinile în cap și își dorește să fi lucrat pe orice altă regiune din lume decât pe Balcanii ăștia nenorociți. Băi, dialogați cu Serbia că așa vă spunem noi, ce dracu aveți?! Dar nouă ce ne iese, zic kosovari? E clar, Serbia se alege cu statutul de candidat, dar noi? Bine, voi vă alegeți cu legături oficiale cu UE, o să vă dăm acord comercial, ca să puteți exporta în UE. O să puteți coopera în diverse organizații regionale. Uite, o să mergeți și la Eurovision, ok? (Eurovisionul e mare chestie în Kosovo, nu vă puteți închipui).

Bine, bine, dialogăm cu Serbia, dar nu negociem, să vă fie clar. Bine, bine, mai vedem.

Ei, și cam așa s-a pus la cale dialogul, care nu e negociere. Evident că e negociere, ce ați crezut? Și ce se negociază? Prima și cea mai dură chestie: ce e Kosovo și cum se numește ea / el? Stat nu este, că Serbia și cinci membre UE nu recunosc. Păi, vedeți, nu putem negocia, că nu știm cine sunt ăștia, zic sârbii. Gata, noi am vrut, dar nu merge, dați-ne candidatura.

Moment în care se enervează nemții. Și se produce șocul. Nemții le zic sârbilor: oameni buni, notați să nu ziceți că vorbim așa aiurea: nu pupați candidatură până nu lămuriți problema cu Kosovo și nu semnați un acord cu Priștina. Deocamdată nu pe independență ci pe cum lucrăm cu toții cu Kosovo. Iar pe termen lung nu puteți fi și membri în UE și să și pretindeți că aveți Kosovo, să vă fie clar. Ups! Asta a durut. Ăștia chiar vorbesc serios. Deci trebuie să intrăm în relații cu Kosovo. Stat nu e. Provincie sârbească nu e. Dar ce e? Hai să cădem de acord pe un nume.

Avem o propunere, zic sârbii. Să zicem așa: Kosovo*. Iar * indică faptul că urmează o notiță de subsol în care explicăm: *potrivit rezoluției ONU 1244. Rezoluția asta este cea care spunea că ONU se ocupă de provincia Kosovo și recunoștea integritatea teritorială a fostei Iugoslavii (cu Kosovo provincie autonomă) până la găsirea unei soluții definitive. Păi, am găsit soluție definitivă? Nu am găsit, zic sârbii. Deci, Kosovo e a noastră. Dacă discutăm cu Kosovo* (rezoluția 1244) nu avem nici o problemă.

Sir, stați așa, cum adică?! Se bagă Marea Britanie în vorbă. Sir, noi am recunoscut independența Kosovo, noi și alte 22 de țări din UE, cum adică să ne referim doar la o rezoluție de dinainte, păi noi ce am făcut în ăștia mulți ani în care am pompat bani în regiune?! Între timp, se aude la Pristina de ideea asteriscului. Da, nici o problemă, zice premierul Hashim Thaci. Ne vom numi așa: Kosovo* (potrivit declarației de independență și atât). Sârbii zic că nici vorbă, sunteți nebuni? Moment în care diplomatul UE generic își dă palme și ar vrea să lucreze chiar și în Afganistan, pare că ar fi mai simplu.

Deci, bătălia s-a mutat pe asterisc. Chestia se va numi Kosovo* – rămâne de negociat ce este în asterisc. Și asta se negocia de câteva luni în culise. Lady Ashton, șefa diplomației UE, a dat telefoane în stânga și în dreapta. Hillary Clinton, știți cine este, a dat și ea telefoane, a îndemnat public guvernul de la Priștina să negocieze asteriscul. Kosovarii s-au simțit flatați: dacă Hillary însăși zice asta, atunci e chestie serioasă. Doar doamna e soția marelui Bill, omul care are o statuie și un bulevard cu numele lui la Priștina.

Săptămâna trecută, marți, când eram deja în Kosovo, se pregăteau negocieri la Bruxelles pe tema asteriscului. Kosovarii cu care m-am întâlnit ziceau că în nici un caz nu renunță la declarația de independență în asterisc, că va fi război civil dacă se renunță. Partenerul meu spaniol era la Belgrad. Lumea îi zicea că în nici un caz nu va fi declarația de independență în asterisc, că va fi război civil dacă se va pune așa ceva în asterisc. The footnote, the footnote, do you know about the footnote? Cam așa începeam conversațiile la Priștina. În scurt timp, am știu foarte multe despre footnote.

În fine, miercuri se discută. Thaci zice în presă că prin asterisc Serbia va recunoaște de facto independența Kosovo. Se aude la Belgrad, e scandal. Americanii și europenii îl bagă în ședință pe Thaci: taci naibii din gură. Negociatorul sârb zice și el că ce se va semna va oficia o relație asimetrică între Belgrad și Priștina, adică cele două părți nu vor fi egale. E băgat și el în ședință. Băi, gata, nu mai ziceți nimic la presă. Nu se mai aude nimic, chiar oameni bine informați de la Priștina îmi zic că e tăcere.

Tensiune mare. Opoziția naționalistă pro-unire cu Albania amenință cu proteste. Mulți dintre cei cu care mă văd (jurnaliști, ONG-iști, chiar oficiali) au sentimentul că sunt furați, că Serbia primește mult, iar Kosovo nimic. Între timp, a venit și colegul spaniol de la Belgrad (cu autobuzul, schimbând plăcuțele de înmatriculare cu ”Republica Kosovo” la ceea ce kosovarii numesc ”graniță”, iar sârbii numesc ”punct administrativ”). El le zice oamenilor: stați așa, și sârbii zic la fel, se simt trădați, sunt turbați.

Un analist de politică externă ne spune: noroc că Thaci e la putere, dacă ăsta ar fi în opoziție ar fi război civil. După care analistul ne spune că dacă se cade de acord, el personal va participa la manifestații, prea au cedat numai ei. Thaci este fostul lider al gherilei anti-sârbești, pentru unii terorist, pentru ceilalți erou. Cea mai șocantă dovadă că puterea moderează. Puterea și presiunea occidentală. Ambasadorul american iese public și amenință opoziția: cine este anti-asterisc este anti-american și anti-european. Asta e grav. Kosovo este cea mai pro-americană… era să zic țară… cea mai pro-americană orice din lume. Dar tot e indignare: cum își permite americanul să zică așa ceva, nu suntem colonie, suntem o țară, jos asteriscul!

În sfârșit cineva are informații concrete: s-a ajuns la un acord la Bruxelles: va fi Kosovo* (conform rezoluției 1244, conform deciziei curții ICJ și conform declarației de independență).

Bon, dacă mai aveți răbdare, vă mai explic. Rezoluția 1244 v-am spus deja ce este, cea la care ține Serbia. Declarația de independență a Kosovo e clar ce este. Decizia Curții Internaționale de Justiție asupra Kosovo zice că declarația de independență nu violează legislația internațională. Deci, vor fi trei documente în asterisc. Unu pro-Serbia, două pro-Kosovo.

Au acceptat sârbii chestia asta? Da, da, zice omul surescitat. Nu era adevărat. Tensiunea se prelungește. Altă întâlnire: cică România a blocat la Bruxelles negocierile. Poftim? Lumea se uită la mine. Chestia cu vlahii. Ia zi-ne ce sunt vlahii ăștia și care-i faza cu ei, credeam că voi țineți cu sârbii. Explic care-i faza cu vlahii din ce știam și eu: e sensibil în România, sârbii s-au apucat să zică că vlahii nu sunt români, le scriu limba cu alfabet chirilic, ceea ce pentru România aduce aminte de povestea cu limba moldovenească. Oamenii se uită la mine cu aerul: băi, voi vorbiți serios, acum v-ați trezit cu asta, nu vedeți ce-i aici?!

Un kosovor îmi explică simandicos: tu știi că în legea sârbească ei se pot declara cum vor, de asta au și o minoritate Jedi, dacă ăia vor să se declare vlahi și nu români, ce le poți face? Ironia e deplină: un kosovor îmi explică varianta sârbească a unui conflict dintre Serbia și România. Întors acasă, cer detalii unui diplomat român. Domle`, noi le-am tot zis sârbilor și nu au luat în serios. Și cum sunt atât de autodistructivi tocmai acum s-au apucat cică să standardizeze limba vlahă, tu poți să crezi așa ceva? Și problema noastră nu e cu cei care se declară vlahi, ci cu cei care vor să se declare români și pe care îi persecută, nu le permit biserici, școli, și altele. Deci, astea sunt cele două variante ale poveștii cu vlahii.

Vineri, ziua cea mare. Suntem la un ambasador al unei țări UE la Priștina. O figură fabuloasă, aș scrie mai multe despre el dacă dialogul nu era off the record. Vorbim ce vorbim, la un moment dat iese din birou. Se întoarce cu o hârtie: Gata, s-au înțeles pe asterisc!!! Omului îi lucesc ochii. Diplomatul generic al UE ar vrea să se prăbușească în fotoliu, să-și toarne un whisky, să-și lăbărțeze cravata și să zică: hai, bă, că uneori viața asta de diplomat mai are și chestii mișto!

Citim comunicatul deja oficial: ”*This designation is without prejudice to positions on status, and is in line with UNSC 1244 and the ICJ Opinion on the Kosovo declaration of independence”. Deci, Kosovo* și chestia asta ca notiță de subsol. Cu alte cuvinte, numele Kosovo* nu schimbă nimic din statutul Kosovo și este în concordanță cu 1244 (Kosovo e parte a Iugoslaviei până la găsirea unei soluții) și cu opinia ICJ despre declarația de independență (declarația de independență nu e ilegală).

Deci, declarația de independență nu e în asterisc, zic eu. Ba este, cum nu? Sare diplomatul cu aerul: hai, mă, nu începe și tu cu rahaturi din astea. Este de fapt decizia Curții despre declarație, insist totuși ca să mă lămuresc. Da, deci la Priștina vor zice că declarația este în asterisc, la Belgrad vor zice că nu este, că e doar decizia Curții. Păi, nu?

Dăm să plecăm. Auziți, era să uit. Ăștia de la Bruxelles zic că România tot se opune, chiar și după ce sârbii și kosovarii s-au înțeles, e nebunie acolo, ce v-a venit cu asta? Nu ziceați voi că vreți Serbia în UE? Îți dai seama ce înseamnă asta, de un an de zile ne chinuim cu asteriscul ășta, acum v-a venit și vouă?! E complicat, dau să răspund, știți… faza cu vlahii. Da, da, bine. Vezi că rămâneți singuri, lituanienii cedează. Lituania amenințase și ea că se opune, ceva cu un caz de privatizare complicată în care un investitor lituanian a fost furat de statul sârb. Dar asta s-a rezolvat, a rămas România să se opună.

Bon, marți seara, s-a anunțat triumfător că România a deblocat candidatura Serbiei. Și a obținut garanții suplimentare privind drepturile minorităților din Serbia și o monitorizare specială din partea UE pe minorități. Carl Bildt face o declarație dură la adresa României, ne acuză de lipsă de spirit european. Vor ține minte povestea asta, ni se va plăti.

Am făcut bine, am făcut rău? Unii zic că da, că ne-am ținut tari și i-am protejat pe vlahi. Alții zic că nu, că ne-am trezit târziu, că am jucat pe mize mici într-un meci foarte mare și că după ce ne-am făcut dușmani în Kosovo susținând Serbia, acum ne-am făcut dușmani și la Belgrad. Eu mă abțin să am o părere. Am vrut să vă dau niște elemente de context: cam asta a fost faza cu România și candidatura Serbiei.

Distribuie acest articol

77 COMENTARII

  1. Mai pe scurt dupa ce europenii s-au dat de ceasul mortii sa aplaneze spinoasa si foarte periculoasa problema a kosovo facand giumbuslucuri diplomatice de le-au iesit ochii din cap la final, cand in sfarsit se gasise o solutie s-a trezit „diplomatia” romana fara nici o avertizare prealabila sa dea cu piciorul la tot pentru o problema care poate e reala dar pe care Europa nu o considera nici pe departe la fel de importanta ca problema Kosovo. O sa ne coste asta si inca tare.

    Geniala diplomatia lui Basescu. Aboslut geniala.

    • Daca erai etnic roman in Serbia nu spuneai asta. Sa declari public ca esti roman inseamna sa te trezesti cu gauri in casa. De la gloante! Mai cauta tu nitel cu google pe tema asta si vezi ce gasesti.
      Sunt curios despre parerea ta in privinta limbii moldoveneasti si identitatea moldoveneasca diferita de cea romana. Tot asa e si cu cea vlaha. Rusificarea cu forta

      • Gloantele alea ti le iei in serbia pentru ca niste haimanale politice din romania au sustinut razboiul in Yugoslavia. Pana in acel moment Romania si Serbia/Yugoslavia nu au avut niciodata nimic de impartit si au fost in relatii foarte bune, iar Sarbii au grija ca romanii de prin serbia sa plateasca pentru ce a facut Romania atunci.

        • Vorbesti sa te afli in treaba : niciodata, deci NICIODATA sarbii nu au acordat drepturi acestor romani din Timoc, spre deosebire de cei din Banat(Voivodina)., asa ca treaba nu are nici o legatura cu ce s-a intamplat in ’99. Si nu i-am bombardat noi ci americanii, ca sa opreasca genocidul din Kosovo. Asa au scapat si sarbii de Milosevici si au iesit in castig. Daca noua ni s-au ous atatea conditii la intrarea in UE (vezi tratatul cu Ucraina, drepturile minoritatilor, etc) era normal sa le cerem si noi altora sa fie corecti cu conationalii nostri !

          • „acestor romani din Timoc”?
            La recensamint s-au declarat vlahi 45000 si romani doar 4500. Punct. Sa-i obligam sa se declare romani? C’asa vrem noi, sa fim o natiune maaaare.
            Ca ce o fi in realitate, e mai complicat decit un comentariu. Un singur aspect. Daca sunt vlahi, atunci sunt pe acolo de pe vremea romanilor. Daca sunt romani, atunci au fugit de prin Oltenia de „omenia” boierilor valahi. Cum e?

        • Sarbii trebuie sa se vindece de cancerul care ii macina… Pana si fratii lor din Muntenegru s-au despartit de ei… Intelegi acum unde e buba?

          Ca nu degeaba se zice: a vazut cineva cal verde si sarb cuminte?

        • Serbia si Romania si-au impartit la sfarsitul primului razbel mondial Banatul si nu se poate spune ca fara ‘strigaturi’ si ceva gloante .. asa ca las-o los si mai citeste

        • Ce le-a facut Romania atunci sarbilor? Le-a dat benzina si potol. Mai pe ocolite, ca era embargou, dar s-au descurcat. In beneficiul tuturor partilor…

    • „Europa nu o considera nici pe departe la fel de importanta”
      Asa, si? Oare nu intelege nimeni ca in politica externa capul plecat primeste doar r***? Adica exact ce am primit in problema din Transnistria. Doar ca atunci nu eram in pozitia de a negocia mare lucru, ca eram unde sunt sarbii acum. Acum pozitia noastra s-a schimbat, deci diplomatia noastra este obligata sa obtina maximum posibil si trebuie sa o faca acum. Dupa ce Serbia intra in UE, o sa ne dea cu flit.

    • Ca sa-i dai in cap lui Basescu esti gata sa te lepezi si de vlahi, si de romanii din Valea Timocului si de cei din Ucraina si din Basarabia; iar daca e cazul si de vreo provincie istorica; Si eu care credeam naiv ca a disparut spiritul Cominternului. Sa traiasca tata Iliescu ca poate mai are de semnat vreun tratat cu Rusia..

    • Da, absolut geniala diplomatia lui Base. Sarbii au aflat acum ca trebuie sa indeplineaqsca ce au promis… Romania se mai poticneste pt ca sunt multi negeniali ca tine.

  2. Un exercitiu de imaginatie: cineva din ministerul de externe (sau orice alt organism care ii permite sa intervina in afacere) a ghicit ca istoria cu vlahii e un bun pretext pentru a spurca eforturile diplomatice europene. E foarte clar cine nu profita: Romania. E mai putin evident – dar nu mai putin adevarat – cine profita: vecinii de la rasarit care nu doresc o Romanie bine integrata in blocul european. Interesant cite mici (sau nu chiar asa de mici) evenimente si amanunte se aduna ca sa subrezeasca conceptul de „uniune europeana” in tarile foste comuniste.

    ////

  3. Extrem de interesanta povestea din culise. (Dar e ‘asteriSC’ – ca si ‘obeliSC’.)

    Nota editorului: Multumesc, am corectat.

  4. nu’s ce baiguie unu’ mai sus, da’ sarbii o cauta mereu cu lumanarea. chestia cu drepturile valahilor de origine romana (se pare ca sunt si altii inregistrati da’ care se vor sarbi) e veche si s-au facut multe demersuri, inclusiv recent, dar sarbii au ales sa le ignore cum ignora cam tot ce nu e vestic si perceput cu sange bleumarin in dungi. Dupa cum ii cunosc eu pe sarbi, astia spera sa inghita si UE si Kosova la aceeasi masa, chiar daca la feluri diferite. Asa zisa ‘cedare’ in privinta Kosovo e o parodie. Nu in ultimul rand sintagmele ‘prietenia romano-sarba’ sau ‘sarbii fratii nostri’ sunt doar sabloane ordinare, n-au nimic de-aface cu realitatea.

    coloana, nene, coloana, altfel te dispretuiesc toti. mai ales ca ‘problema minoritatilor’ e o chestie foarte europeana, poate cea mai europeana problema, nu cum sustin neamtul si presedintele sarb. daca cedam fara sa rezolvam problema (ca in diplomatia ‘inteligenta’ a capului ipocrit plecat orice se poate justifica), mai ales ca e o luare de pozitie justa, ne meritam feelingu’ cam general ca suntem de regula ‘gutless sh*t’.

    Cat despre cum se vede de la Kosovo.. ce sa zic, vezi expresia aia, who the … cares!

    • Apropo de prietenia romano-sarba, ca am citit mai sus si am uitat sa reamintesc.
      Dupa anexarea Serbiei de catre turci, armata Serbiei a devenit cel mai puternic dusman al Tarii Romanesti. Practic la fiecare razboi romano-turc era si un detasament sarbesc care ii intrecea pe turci in cruzime si fanatism, totul importiva „fratilor” crestini si ortodocsi. Asta este o parte a istoriei care nu se prea aminteste prin carti.
      Iar sarbii au pierdut Kosovo (Kosovo Polje – campia Mierlei), inca din 1389 si de atunci a inceput colonizarea regiunii cu albanezi si turci. Au recastigat acest teriotiu de abia in 1815, 400 de ani mai tarziu. In acest interval foarte multi sarbi au trecut la islamism si s-au numit bosniaci (Bosnia e de fapt o Serbie musulmana).

  5. Serbia si Croatia au cel mai rau tratament al minoritatilor din Balcani si tocmei ele incearca sa intre in EU. Comunitatea Europeana a ratat toate interventiile in spatiul fost Yugoslav de la Bosnia la Kosovo. Doar interventia americana a salvat in extremis situatia si a impus pacea in anumite zone (Bosnia -tratat Dayton, Kosovo prin interventia cautionata de UN). Europa are o lunga istorie (de prin 1800) a gafelor fata de zona balcanica scump platite ulterior (razboaie de la WW I la bombardarea Yugoslaviei si interventiile in Bosnia si Kosovo). Surprinzator pentru slaba strategie pe alte dosare politica Romaniei fata de regiune a fost corecta, nuantat si cu viziune pe termen lung. E corect acum, macar in ceasul 12 sa se ceara Serbiei un minim de decenta in tratamentul minoritatilor mai ales prin prisma politicii agresive din ultimul timp. Romania nu are nimic de pierdut intr-o comunitate fara busola daca isi spune raspicat punctul de vedere. Argumentat nu arbitrar ca alte tari. Suprinzator aparatorii puritatii dogmelor EU (Olanda Danemarca Suedia) sunt dispuse sa accepte fara conditii o tara unde democratia e mimata (Serbia) si oricand partide nationaliste primitive pot veni la putere. Ar fi primul pas important spre disolutia proiectului EU. Unii cred ca vor rezolva problemele economice de acasa prim marirea pietii EU fara sa ia in calcul ca tari precum Serbia si Crioatia (ceva mai putin aici „cizma” americana a fortat ceva transformari ce par ireversibile) aduc probleme si costuri de integrare mult peste avantajele primirii lor. Zona balcanica trebuie tratata de EU ca un intreg (nu numai pe baza puterii de cumparare regionale) si primita in corpore pe baza unei strategii de integrare coerente (inclusiv Albania si Kosovo !). Compromisurile locale sunt premiza pentru a introduce in sptiul EU o zona conflictuala cu potential de razboi civil (vechea porecla de butoi cu pulbere al Europei e mai actuala ca oricand). Indiferent de alte motivatii meschine (moneda de schimb cu veto Olandez, presiune pentru recunoastere candidatura Moldova…) atitudinea Romaniei este corecta si mai surprinzator inca e menita sa protejeze tocmai spatiul si normele Europene. Ceea ce trebuie sa recunoastem este un lucru rar motiv pentru care trebuie apreciat. Personal Bravo pentru atitudine MAE si Guvern.

  6. Domnule Ghinea, daca pentru „non recognizers” traducerea „ne-recunoscatori” are conotatii hilare, pentru „paper” avem „eseu” si „lucrare” si poate si alte variante. Limba romana, cata ne-a mai ramas, merita consideratia noastra.

    A bon entendeur, salut!

    • cuvantul *faza*, din titlu, anunta clar limbajul ironic-amarui si neacademic al articolului.
      mie mi’a placut.
      prezinta, clar, o situatie complicata.

      • Una-i una, alta-i alta. Articolul e de nota 10, dar sînt de acord cu observația – și mie mi-a sărit în ochi… Așadar, fie scrii „paper” (cu ghilimele), fie îl traduci (document, eseu, articol). Dacă vrei să fii extrem de „oral”, trebuie să scrii peipăr (cum se aude, ca sa fie clară ironia la adresa barbarismelor argotice). Repet, asta nu înseamnă că nu e de 10!

  7. foarte tare. nepărtinitor, doar fapte. l-am citit fără să clipesc (și asta vine de la cineva care nu a citit vreodată mai mult de două rînduri din presa scrisă)

  8. lasa ca le trece. Polonia nu a tinut in sah UE cu atitea chestii? sau Cehia! Sa nu uitam ca totusi nu am blocat complet treaba, a fost chestiune de ore, s-a negociat, s-au primit niste asigurari (sa vedem ce valoare au), am dat drumul! Cu Schengen nu ne tin la usa? A fost o miscare buna, mai trebuie sa ne aparam si noi interesele, cum fac de altfel si altii!

  9. Excelent
    si eu zic jos palaria
    Am inteles nu neaparat cauzele si obictul litigiului ci efortul diplomatic fantastic al tuturor. De fapt acest efort (plus banii injectati) fac sa taca armele. Nu pot sa mi formez o parere dar nici nu vreau. Cert este ca acest articol ma face nu plec urechea asa usor la pozitii partizane.

  10. Documentat si amuzant, felicitari. Si mai amuzante si, mai ales, edificatoare, comentariile cititorilor pe toate articolele legate de acest subiect. Daca am putea lansa si o bomba, ceva, asupra Belgradului sau, de ce nu, Pristinei, am fi si mai mandri. Si daca am adopta o lege cum ca toti vlahii, oriunde s-ar afla si indiferent de ce cred ei, sunt romani si cine neaga asta merge la puscarie, ar fi perfect.

    Un singur mic bemol: nu e adevarat ca europenii au spus americanilor ca nu au nevoie de ajutor in Kosovo. Si v-o spune cineva care a participat la aceste discutii si nu are legaturi cu guvernul Romaniei. Sau, mai plastic, cineva care a zburat deasupra Pristinei in elicopter UNMIK in acele zile. America a vrut out si a facut toate presiunile posibile, in UNMIK si in misiunea Athisari, pentru ca acest lucru sa se intample cat mai repede. In timp ce europenii incercau sa-i pastreze cat mai mult timp. Am avut ocazia sa-l intalnesc de mai multe ori pe Thaci si simteam cum i se schimba surasul si strangerea de mana cand isi dadea seama ca sunt european, nu american. America a bombardat, e randul Europei sa construiasca. Atata ca e mai greu sa construiesti si ar fi fost mult mai usor de facut cu America la bord. Sa nu uitam, singurele tari* in care opinia publica a fost majoritar in favoarea politicii americane in momentul declansarii razboiului din Irak au fost Israel si Kosovo*. Dar America nu poate fi peste tot.

  11. Felicitari din inima d-lui Cristian Ghinea, pentru excelentul articol (consistenta, claritate,umor), cat si pentru politica MAE( competenta, verticalitate,principialitate). Am retrait adolescenta din casa parintilor(Iasi) cand citeam aproape zilnic Le Monde. Am crezut mereu in renasterea valorilor locale si in pozitionarea Romaniei in elita Europei.

  12. Mutarea facuta de Serbia acum este de fapt o minciuna. S-au prefacut ca normalizeaza relatiile cu Kosovo pentru a obtine niste avantaje imediate. Au mintit. Nationalismul in Serbia este atat de puternic incat pur si simplu bagam o bomba in cetate, un cal troian (au relatii de sclavie politica cu „Mama Rusia”). Nu avem nevoie de dusmani in casa.
    Nationalismul este tot ce le-a mai ramas sarbilor si au pierdut atat de mult din cauza lui incat acum nu mai pot renunta la el. Practic Serbia este cel mai mare invins din destramarea Yugoslaviei. Au pierdut tot ce se putea pierde si statul lor s-a redus la un nucleu de nationalisti sarbi care au ramas doar cu asta: mandria. In rest au reusit sa piarda absolut tot si nu mai au nimic.
    Pe de alta parte minoritatea romana din Bulgaria si Ucraina are parte de acelasi „tratament” ca la sarbi si totusi nu am auzit nici un oficial roman sa se planga de asta la UE. Daca chiar ne interesa minoritatea romanilor din Serbia faceam demersuri dure inca de la inceput, nu acum, cu lasitatea specifica romanului, prindem Serbia la cotitura si o strangem cu usa.

    • @ Sorin,
      imi face impresia ca tu vrei si cu amanta in caruta si cu sufletul in Rai; nu se poate ,domnule.
      Si nu doar crestineste ;)

      • Sincer imi doresc mai mult amanta si mai putin raiul.
        Exista o asemanare intre vlahi si valahi? Sa stiu si eu ca locuitor al judetului Dambovita daca sa cer autonomie si dreptul de a scrie si vorbi in limba valaha, care evident ca este diferita de limba romana. Poate ca sunt oprimat fara sa stiu.

  13. Felicitari pt articol. Cam asa ar trebui sa scrie toti cei care relateaza evenimente de politica externa.

    Spre deosebire de ceilalti comentatori eu nu-mi dau cu parerea despre relatia Serbia-Kosovo. E prea complicata pt a putea fi comentata in afara unui articol de sine statator, care nici el n-ar putea fi nici pe departe exhaustiv. Si unii si altii au si n-au dreptate …

  14. Exelent articol….de New York Times!!!
    Revenind la problematica de fond retorica si practicile nationaliste au fost si sunt linii directoare ale politicii belgradene,oricate asteriscuri s-ar adauga la numele diverselor partide care se perinda la putere,iar drepturile minoritatilor nu vor putea fi restabilite decat sub presiune externa.Ajungerea la maturitate a politicii externe a Romaniei,recursul la politici si proceduri ale UE care ne-au determinat sa incercam sa facem ca noi si sa-i lasam pe ei sa vorbeasca acum nu foarte multi ani(injurandu-i printre dinti pe nesimtitii de experti europeni care ,implacabili ,reveneau cu aceleasi, gandeam noi atunci,absurditati..) si care au determinat progese esentiale in implentarea normelor democratice ,fac ca acest demers sa fie de fapt unul nu impotriva Serbiei,ci in ajutorul ei.Sper ca peste 10-15 ani prietenii nostri sarbi sa constate ca si noi ca fara asemenea conditionari externe lucrurile puteau arata mult,mult mai rau;pana atunci insa,rabdare,tutun si perseverenta.A bon entendeur salut!

    • uitam de Biserica Sarba!!!! Patriarhul Pavle i-a stat alaturi lui Milosevici, iar unele din exprimarile lui erau de manual ultra-nationalist. Sa nu uitam de opozitia bisericii sarbe la infiintarea de biserici cu slujba NU in sarbeste.

  15. O sa tina minte… ce? Si ne vor plati… ce?
    N-am jucat pe mize mici, ne-am sustinut punctul de vedere pana la sfarsit pe o problema care e atat de sensibila tocmai pentru ca provine din aceiasi radacina ca toate razboiele din fosta Iugoslavie. Serbia nedebarasata de nationalismul distructor si autodistructor ar deveni calul troian rusesc in constructia europeana. Peste ani europa ne va multumi, oricare e rezultatul. Tot mai bine un razboi la granita decat unul in interior. Faptul ca diplomatii nu inteleg anumite sensibilitati deocamdata nu e problema noastra ci a lor, si si-o vor corecta in timp eventual si cu ajutorul nostru.

  16. Articol foarte bun si cu umorul unui om care stie sa priveasca fara incrincenare.
    Propuneri pentru circotasi:
    – sa-i consideram victime pe sirbi si kosovari, iar romanii principalii vinovati;
    – in caz ca nemtilor le mai vine ideia sa medieze un nou diktat de la Viena, sa nu ne impotrivim, pen`ca sa nu fim oaia neagra a Ioropei;
    -sa ne desfiintam diplomatia si sa o arondam Germaniei, din moment ce nu e bine sa ai pareri proprii;
    – sa………………………………

  17. nu fac niciun comentariu, nu-mi dau cu parerea despre Serbia, Kosovo sau asteriscurile Uniunii Europene – fac doar o precizare – locuiesc in Banat, aproape de granita cu Serbia si, la noi, e o vorba: „cal verde si sarb cuminte nu exista” …

  18. Un articol Informativ, clar si scris cu umor. Multumesc Cristian.
    Cred ca Romania a facut bine si inteleg ca nemultumirile Romaniei au fost exprimate cu ceva timp in urma deci nu au fost neasteptate si nestiute. Cred ca sirbii si UE s-au facut ca nu le aud si au zis ca or sa treaca cu buldozerul peste ele in momentul deciziei. Poate ca era timpul de o atitudine ca asta la un moment dat.

  19. excelent articol, obiectiv, umor, pertinent pe limba si intelesul oricarui cititor….Pozitia Romaniei este foarte corecta sa vedem daca ne tin bretelele si in cazul romanilor din Ucraina. In cazul Serbiei ne facem doar incalzirea…..din cate stiu romanii din Ucraina o duc mult mai rau!

  20. Tipic romaneasca chestia cu valahii, tocmai cand aveti nevoie de noi atunci zicem ca nu putem sa va ajutam. Chestia asta cu minoritatile mi se pare un mare kkt si puteti sa-l vedeti pe cel unguresc. Eu nu inteleg ce fel de oameni sunt astia de sustin sus si tare minoritatile, adica tu te duci la altu acasa si incepi sa urli ca vrei sa fie ca la tine acasa. Pai daca nu-ti place la el vino inapoi acasa si taci dracu din gura. La noi daca se fac biserici si scoli unguresti si se vorbeste ungeuireste sare toata lumea in sus ca ce atatea drepturi, dar la asa zisii romani de acolo e valabil.
    NU-TI PLACE TE DUCI DE UNDE AI VENIT ca acolo e cum vrei si gata problema!!!!

    Eu am crescut la granita cu serbia si familia a avut mult contact cu sarbii si sunt oameni foarte de treaba si cinstiti. Daca nu era razboiul erau cu 100 de ani inaintea noastra.

    • Cum te duci de unde ai venit? Si daca intamplator au venit ei peste tine, ca popoare migratoare, cum s-a intamplat cu sarbii si bulgarii in Balcani? Populatia bastinasa romanizata unde sa se duca? La nord nu, ca nu-i lasa ungurii, la sud nu, ca si grecii s-au refugiat in masa din Asia Mica, la stanga si la dreapta e mare, Neagra sau Adriatica.
      Si daca i-au lasat pana si turcii sa-si vorbeasca limba si sa aiba biserici trebuie sa la puna pumnul in gura crestinii? Ciudata logica si parca nu mai e a Europei de vreo 200 de ani de cand vorbim de drepturile natiunilor

      • Interesanta chestia asta cu traiul minunat al crestinilor in Imperiul Otoman. Aveau toate drepturile de pe lume, mai ales religioase si de pastrare a limbii. La ce dreac atunci razboaiele de independenta, de ce s-a fugit de atita bine „supt” turci? Dar deh, daca nu-s argumente, bagam soparlite, ca prostu’ inghite. Si daca o spui de o mie de ori, tot te crede cineva.

        • Crv, n-a zis nimeni de trai minunat, doar de dreptul la limba si religie; in plus, n-avea nimeni cum sa stie ca sub crestini o sa fie mai rau. Cred ca tu esti cel cu soparlitele, dar deh, asa e cu hotul care striga „hotul”…

  21. Bravo domnule, bun articol, doar treaba cu „paper” m-a enervat putin, poate o corectezi, nu de alta, dar vorbim totusi romana.

    Multumesc frumos, Alex. (Poate fi tradus prin articol/scriere sau ce a sugerat mai sus cineva).

  22. Speranta resuscitarii politicii externe odata cu schimbarea teologului cu cervicalul e pe vine sa se materializeze. Deocamdata tot in strachina a calcat.

  23. Eu consider ca diplomatia Romana a jucat foarte bine, si sunt sigur ca au fost discutii si anterior pe acest subiect, sarbii si celelalte state UE stiau pozitia Romaniei, dar sarbii au crezut ca romania danseaza precum i se canta de catre UE asa cum era pe vremea vechilor guvernari,
    Oricum diplomatia straina o respecta pe cea romana mai mult decat o facea pe timpul vechii guvernari (am un prieten, care participa in calitate de traducator la diverse chestii din astea interesante)
    Chiar daca iti este dusman un om darz este mai apreciat decat un prieten sclav

  24. Doar simple curiozitati:

    1. deplasarea in Kosovo a fost sub pretextul unui festival de film, eveniment … si a fost finantata de UE?
    2. ambasadorul UE de care pomenesti este cel al Marii Britanii?
    3. ai fost plimbat prin locurile dorite de organizatorii turului? ai intalnit doar oamenii propusi de catre acestia?
    4. au fost invitati jurnalisti din cele 5 tari care nu recunosc Kosovo?
    5. ai reusit sa vorbesti cu sarbii din enclave?

    Frate, nu se mai opresc oamenii cu PR-ul pentru Kosovo!!!!

    :-)

      • Cred ca eshti singurul care a inteles asta! Am avut „sansa” unui astfel de „turneu” … sunt niste consultanti UE care se ocupa insistent cu obtinerea de influenta in mass media din tarile care nu recunosc Kosovo. Nimic ilegal,un pic subversiv … trist amuzant. Nu intru in detalii … dar astept niste raspunsuri de la domnul Ghinea.

  25. Kosovo je srce Srbjie! Si asa trebuie sa ramana!.Noua,sa ne fie rusine ca le punem piedici la candidatura sarbilor,vezi doamne,astel aparand romanismul acolo,la ei,in Serbia…Sa-l apere domnul Diaconescu aici,acasa la noi,ca se duce dracului romanismul cu tot cu economie.Adevarul este ca,daca socotim corect Sarbii sunt mult mai indreptatiti decat noi sa fie in EU,au mult mai demult vocatie europeana si tara lor,din orice punct a-i privi-o,arata mult mai bine.Este mai bine organizata,administrata,mai curata,si se dezvolta armonios,in ciuda razboiului pe care noi am sarit ca idiotii sa-l sustinem impotriva lor,care intotdeauna, n-au facut decat sa ne trateze ca pe fratii lor.De asta le este teama liderilor de la Bucuresti,ca daca intra Serbia in Uniunea Europeana,ii eclipseaza din secunda doi! Daca spui ca ai fost in Kosovo,ai trecut prin Serbia,si ai vazut ce drumuri au,industria inca lucreaza,ogoarele sunt toate lucrate,ti-e mai mare dragul sa cutreieri Serbia..(Ca si Ungaria,Slovenia sau Croatia).La noi,in schimb,vezi palate tiganesti si de politicieni corupti,drumuri pline de gropi,ogoarele sunt in parloaga,oamenii nu mai stiu de capul lor,instabilitatea legala este la ea acasa,ca nu mai stiu nici contabilii de marca si nici juristii in cadrul caror legi pot muncii si produce ceva…Sa nu mai vorbim de politica externa a sarbilor care este bazata pe interesul national,si mandrie patriotica,pe cand la noi,cum face un gest EU sau SUA,ne punem cenusa-n cap,ne schelalaim si incasam toate suturile,de am ajuns cu pantalonii rupti in cur de la atatea spituri incasate…Asta este! Si apoi,sa-i mai lase in pace pe Sarbi cu vlahii aia,caci lor nu le place cand Ungaria cere exact acelasi lucru pentru ungurii din Ardeal.Nu suntem noi buricul pamantului sa ne permitem sa conditionam sarbilor intrarea in UE!

    • Hop c-a vorbit si asterixul! Dar daca le e asa de bine, nu vad cine-i obliga pe sarbi sa intre in UE! Si daca-s asa de fericite toate popoarele si minoritatile pe acolo de ce au mai avut razboaie civile? Eu personal prefar sa vad un palat cu turnulete decat o groapa cu morti ca la Srebenita! Si, apropo, parca sunt si pe acolo tigani, daca-mi amintesc de filmele lui Kusturita…

  26. Am lucrat mai multi ani in Kosovo, dupa 1999, pentru ONU, si pot sa spun urmatoarele: daca noi le-am fi facut ungurilor din Transilvania ce le-au facut sarbii albanezilor din Kosovo, in anii 80-90, probabil ca astazi aveam si noi o harta ciuntita si ne injuram cu toata Europa (+SUA, Canada s.a.).
    Si sarbii, si albanezii sunt foarte nationalisti. Este ceva ce invata din copilarie si, apoi, pe parcursul intregii vieti. Desigur, pot avea relatii aproape normale de fatada (adica de ochii strainilor) dar nu se amesteca, rar s-au casatorit unii cu altii si se privesc cu dispret si neincredere. In comparatie cu ei, romanii sunt de-a dreptul cosmopoliti :)
    Ambele popoare traiesc mai mult in trecut, parca alaltaieri a fost 1389 iar ieri a fost 1912 (pentru neinitiati, anul recuperarii Kosovo de catre Serbia – „reintregire” pentru sarbi, „ocupare samavolnica” pentru albanezi). Tot conflictul este, de fapt, legat de dominatia unei etnii asupra alteia – nici una nefiind pregatita sa accepte un compromis. Nici unii, nici altii nu par interesati de cetatenie (ca nivel superior etniei), iar ambele parti inteleg dominatia ca absoluta – esti minoritate, atunci esti zero, taci si inghite discriminarea sau pleaca.
    Cand le-am vorbit despre cele 18 minoritati reprezentate in Parlamentul Romaniei, precum si de prezenta UDMR la guvernare, deja de ani de zile, reactia a fost de neincredere si, uneori, de compatimire usor dispretuitoare („voi, romanii, mereu ati fost cam moi, norocul vostru ca sunteti multi…”).
    Nu stiu care e situatia din Valea Timocului, nu vorbesc decat despre ce am experimentat direct, dar nu as vrea sa fiu in pielea vreunui minoritar in Serbia, indiferent de nationalitate. Motivul mi se pare evident: dupa ce au patit cu Kosovo, sarbii sunt suspiciosi pana si fata de muntenegreni, fratii lor de sange, darmite fata de romani/vlahi. Mai mult, Belgradul da dovada de ipocrizie: solicita marea si sarea pentru kosovarii sarbi (inclusiv statut de extrateritorialitate pentru manastirile sarbe din Kosovo), dar refuza drepturi minimale pentru vlahi, in valea Timocului, desi sunt constienti ca au nevoie de Romania in UE, sa tina in frau recunoasterea independentei Kosovo. Nu ma mira deloc aceasta atitudine, este exact comportament sarbesc tipic. Si nu e adevarat ca au fost luati prin surprindere – pur si simplu, au considerat sprijinul romanesc „for granted” si s-au concentrat sa-i multumeasca pe greii UE (cu rahatul ala de footnote privind Kosovo), ca doar romanii sunt de mamaliga, nu-i asa?
    Asa ca, din punctul meu de vedere, diplomatia romana a procedat bine – poate, cu exceptia unei mai bune comunicari cu partenerii europeni (desi, daca ma gandesc la Olanda si problema Schengen, cred ca-i bine sa aratam ca, daca vrem, avem cojones…lalelele mamii lor!).

    • multumesc pentru postare. de multa vreme imi doream sa aflu cum se exprima sub anonimat un român care a „lucrat mai multi ani pentru ONU”. pare-se ca si „lucratorii la ONU” gîndesc / se exprima cam ca restul celor multi de-acasa. o fi si asta vreo trasatura tipica pt noi, cum nationalismul prostesc e tipic „doar” sîrbilor si albanezilor.

      • Achiesez la ce spune x. Si eu am lucrat ani buni in KS cu UNMIK-ul si pe urma cu EULEX-ul. In tot acest timp primeam marturii din ambele parti, marturii care erau contradictorii. Insa dupa atata vreme am inteles ca daca Serbia si-ar fi tratat minoritatile asa cum ar fi trebuit, poate nu asistam la tot acest macel care a fost razboiul iugoslav. Ce s-a intamplat dupa razboi, in Kosovo si Bosnia &Hertegovina (cele mai afectate de razboi) a fost acelasi haos care a cuprins si Romania dupa ’89 insa la cu totul si totul alte proportii. Nu sustin independenta KS care se bazeaza pe criterii etnice, si care dupa parerea mea creaza un serios precedent. Partidele venite la putere post-conflict au avut exponenti ca Thaqi, nu dubiosi, ci infractori dovediti (vezi si pe Haradinaj) . Condamn insa si inflexibilitatea Serbiei fata de propriile minoritati, si fata de faptul implinit caruia trebuie sa-i faca fata si pe care nu mai are puterea sa-l schimbe. Sa nu credeti insa ca,,,Kosovarii sunt ingeri. Isi reprima minoritatile cu o furie dusa la paroxism. Am putut vedea asta in multe lucruri. De la descinderile fortelor speciale de politie (NjSO) si pana la deciziile autoritatilor locale….total antisarbesti. Sunt insa multe de povestit, si timpul nu-mi permite. Ideea e ca acest intreg razboi iugoslav si urmarile lui a fost creat in timp, cu ajutor substantial din afara, deci nu se datoreaza numai partilor beligerante. Vulturii au venit la sfarsit devorand lesurile.

        • stimata doamna sau stimate domn,
          este foarte interesat ce spuneti, dar doua lucruri mi se par cu deosebire interesante: 1. nu sustineti independenta KS pe criterii etnice si 2. independenta KS a fost pronuntata in urma unui substantial ajutor din afara. nu pot sa nu remarc ca atît 1. independenta pe criterii etnice cît si 2. ajutorul substantial din afara stau si la bazele statului român modern (momentele 1878 & 1918).

          pe de alta parte ziceti ca, dupa obtinerea independentei, KS isi trateaza minoritatile in mod discriminant. oare nu asta s-a intîmplat in toate statele ale caror frontiere au fost schimbate (pe criterii etnice & in urma unui substantial ajutor din afara) dupa primul razboi mondial? oare politicile astea discriminatorii aplicate de statele din Europa de est (si, intr-o masura oaresice mai mica, de statele din Europa centrala) dupa primul razboi nu s-au prelungit pîna tîrziu spre sfîrsitul secolului XX? prin urmare ne-am putea astepta ca noul stat KS (cu vechea lui societate est-europeana & cu modul ei de a face interpretari) sa-si trateze peste noapte minoritatile asa cum si le trateaza Norvegia?

  27. Am spus-o si o voi spune mereu: in Orientul MIjlociu si in Balcani nu va fi niciodata liniste, nu mai zic de pace. Am fi vrut domnule Ghinea sa ne oferiti si o parere analitica a Dvs, nu doar un expose. Pe asta din urma il gasim peste tot. Aveti o privire de ansamblu asupra regiunii si politicii externe romanesti, de aceea va puteti da cu parerea.
    As fi curios sa aflu daca s-a negociat ceva cu Serbia pana acum. Pana la urma, ca am trantit usa in nas sarbilor, cu riscul de a-i irita pe ceilalti, nu e o chestiune atat de grava. Uitati-va in jur, nu e decizie importanta la nivelul UE sa nu fie vreun carcotas: Cehia nu vrea sa semneze noua oranduire fiscala, polonezii au blocat acu ceva vreme nush ce acord cu Rusia, olandezii nu ne vor pe noi. Asa e la gramada. UE tinde sa devina un bloc balcanic.

  28. În prostia mea de român-vlah (pentru cretinii neşcolarizaţi care nu ştiu că este acelaşi lucru):
    1).- Diplomaţia română ,,tratează,, cu sârbii de peste 20 de ani problema minorităţii române din Voivodina şi Banatul aşa-zis sârbesc. Fără (atenţie!) nici un fel de progres palpabil. Reaua-credinţă a sârbilor este mai mult decât evidentă!
    2).- Este cert că minoritarii români din Serbia sunt trataţi cu … promisiuni şi gloanţe!
    3).- Racila este veche, tocmai de la Trianon (pentru cei neştiutori le pot da lecţii pe tema asta, inclusiv textul tratatului, în ce limbă vrea persoana în cauză din: engleză, franceză, sau română!). Acolo ni s-a furat o parte din Banat, cu ,,sprijinul,, englezilor şi nemţilor.
    Oricum, noi nu suntem ,,poporul ales,, (adică evreu!) şi nici nu avem putere şi bani să ne ,,recucerim,, teritoriile.
    Acum înţelegeţi de ce s-au ,,ofuscat,, nemţii? Şi vorba autorului, ne-o vor plăti, căci nemţii nu iartă şi nu uită! În ceea ceea ce-i priveşte pe englezi: ne-au ,,vândut,, cel puţin de două ori: la Trianon şi la Pactul Ribbentrop-Molotov!
    4).- Notă la titlul articolului: Titlul merită şi numele <>, iar ]n final, o not[ de subsol: <>
    5).- Oricum, ca o concluzie (strict personală!), nu trebuie să disperăm, trebuie să continuăm lupta în favoarea românilor, oriunde s-ar afla!
    BRAVO! Domnule Cristian Ghinea!!!!!!!!

  29. Sa nu se supere autorul ca-l perii dar asa trebuie scris un articol de ziar, sa inteleaga oricine o situatie care pare de neinteles din pricina incapatinarii partilor. Am avut un unchi de origine siorba si de la el stiu ca sunt un popor incapatinat. Ii pastrez o frumoasa amintire si o puternica recunostinta pentru ca m-a ajutat intr-un moment critic.Situatia aminteste cumva de greva parlamentara a USL. Or fi avind Ponta si Antonescu ceva radacini sirbesti?Nu prea cred . E vorba de altceva. O zi buna !

  30. un articol cu umor si ushor de citit.
    dar vai,e rau nu doar sa fii diplomat in balcani,dar mai ales sa ai educatzia de acolo.comentatorii spun multe despre asta

  31. referitor la nume am eu o propunere pentru Kosovo :Organistan, si vine de la organe umane si transplanturi mai mult sau mai putin legale(adica:rinichi, un ficat ceva pe acolo)…piata neagra de organe umane a fost anul trecut la vreo 7 miliarde de dolari iar kosovo detine o bucatica importanta, avand in vedere ca un rinichi in SUA poate ajunge la 15.000-20.000 de dolari ,etc…UE de ce nu croncane nimic pe chestia asta, se fac ca nu vad?

  32. Performanţa a fost să reuşeşti să descrii corect o poveste suficient de lungă şi încâlcită şi – în acelaşi timp – să poţi ţine „în priză” cititorul. Iar autorul a reuşit cu brio acest lucru din două motive: a avut informaţii credibile, izvoare de la faţa locului şi, mai ales, UMOR! Fiindcă fără umor nu se dezleagă nicio poveste, mai ales din Balcani…

    Felicitări d-le Ghinea! Ceea ce pot face, deocamdată, este să promovez acest articol în diaspora română.

  33. Ca intodeauna,stilul este omul. Atitudinea amuzanta si superioara spune ca autorul stapaneste subiectul. Evocarea anonima a actorilor, ca sursele sunt de la prima mana. Reactia romaneasca, ca diplomatia romaneasca e desteapta. tonul sugereaza ca autorul este parte la decizie.Toata povestea este in cunoscutul stil romanesc, al aflarii in treaba.Nu conteaza ce iese. Oricum, altii sunt de vina.

  34. Romania nu vrea drepturi pentru „vlahi”, ci pentru cei care se declara „romani”. E foarte simplu: daca cineva vrea sa se declare „vlah” n-are decat. Romania vrea drepturi pentru cei care s-au declarat deja „romani”.

    Oare pe Sorosistul Ghinea il deranjeaza ca reprezentatul Romanilor din Timoc este un preot? Sau il deranjeaza tot ce-i romanesc, punct.

    Oare domnul Ghinea a avut aceeasi reactie si la cererile minoritatii maghiare din Romania?

  35. Care e faza cu Romania si candidatura Serbiei – si cum s-a vazut din Kosovo – Contributors…

    Eu admir efortul de-a pune toata innagareala asta intr-un format digerabil pentru internaut. Aplauze….

  36. Kosovo este – in realitate – viitorul stat Rrom. Ia ganditi nitel, afinitatile noastre cu Albania, cu Kosovo (fara *) de unde rezulta Romania de la Prut pana la Adriatica cu sporul de populatie rroma, adica mai multe fonduri de la UE… si dai si lupta, neicusorule!…

  37. Toate parerile postate aici sint „de la birou”. Chiar si domnul Ghinea face o imagine de ansamblu a parerilor europene-internationale de la birou. Este o meteahna a intelectualilor, din pacate si dilematici, este o metehna a presei romanesti. Discutam ce citim si ce vedem pe la televizor sau in cel mai bun caz ce s-a semnat prin niste birouri a caror autoritate rezide in existenta lor cit mai la Vest. Nimeni nu pare sa stie care este situatia efectiva a vlahilor. Vlahii sint in toata discutia asta doar niste concepte pe care le plimbam intr-o teorie sau alta. Daca Ghinea ar fi mers pe teren prin zecile de sate 100% romanesti din Serbia si nu doar la niste intilniri cu filfizoni diplomati, nu ar mai fi scris „paper” cind mii de romani sint marginalizati pentru ca se incapatineaza sa vorbeasca limba romana. Poate era mai interesant sa vedem cum romanii din Serbia si Bulgaria nu au voie nici macar sa isi ingroape mortii cu slujba in limba materna, cum sint timorati si nu au curaj sa vorbeasca intre ei in limba romana decit in casa, cum nu au scoli si totusi au pastrat printr-un miracol limba vorbita si cultura romaneasca, cum unii au fost batuti si bagati la inchisoare pentru curajul de a lipi citeva afise cu vlah=roman. Limba materna botezata „vlaha”, fix dupa modelul Voronin care spunea ca dincolo de Prut se vorbeste „moldoveneasca”. Din moment ce noi i-am tratat cu respect si le-am acordat drepturi si finantari in Romania, de ce sa nu cerem acelasi respect? Despre asta cred ca este vorba cind discutam de Europa si nu de intelegeri pe hirtie intre functionari indopati cu aperitive pe la congrese. Presiunile asupra „vlahilor” va asigur ca sint foarte mari si in alte de tari( Grecia, Albania, Bulgaria, Ukraina, Ungaria). Si nu e nicio teza etnocentrica. Sint reporteri care au scris de curind despre ei de la fata locului, cautati.
    Asa ca textul de fata l-am gasit fluent si usor de citit, dar fara sa puna in discutie esenta problemei. Un text „la misto”, cind mii de oameni traiesc in conditii dramatice. Din pacate DRP(Departamentul Romanilor de Pretutindeni) se face ca lucreaza, iar presa din Romania, nu mai are organ pentru solidaritate cu oameni de aceeasi limba cu noi, ca se cheama patriotism si nu da bine pe la institutiile cu vederi „europene”.
    Problema vlahilor este uriasa din mai multe puncte de vedere(istoric, lingvistic si cultural, economic, geo-strategic etc). Sper ca acesta sa fie un bun inceput si sa se faca lumina. E in cele din urma o problema de identitate nationala si demnitate.

  38. Da! Deci am citt si eu „Care e faza cu România și candidatura Serbiei – și cum s-a văzut din Kosovo”! E un fel de bagare in seama a noastra dar de folos pentru vlahii de acolo! In nici un caz tradare! O sa ne coste zic unii! Nu o sa ne coste fiindca suntem toti membri UE si interesele vor fi comune! Evoluam si asta e bine! Ar trebui sa lasam naibii toti deoparte nationalismul extremist si sa fim Europeni in UE caci numai asa vom rezista intr-o lume in continua schimbare in care va prima omul sper, pe langa interesele politicianiste! Globalizarea va veni mai devreme sau mai tarziu asa ca nu avem ce sa facem – si ea in sine reprezinta un rezultat al progresului tehnologic si uman in general!
    Si nu ma refer la nationalismul normal, uman, ci la cel extremist, si la toate solicitarile astea de autonomie ale unora si ale altora in diferite regiuni din UE, si altele asemnatoare! Nu fac altceva decat rau! Totul trebuie vazut la nivel european!

  39. Super tare articolul -parca era o transmisie in direct din transeele groazei, avand fundal sonor bombele care cad, evident nu prea departe de reporter…

    Pana la urma ce era mai important? * sau povestea valahilor si in subsidiar:” nu uitati admiterea in zona Schengen”?

    Sincer cred in valahi si in indeplinirea criteriilor pentru admiterea in zona Schengen!
    Sincer inteleg dificultatea negocierilor pe *, dar…

    Cine castiga si cine pierde?
    Regula de aur spune ca „Pestele mai mare inghite pe cel mai mic!”
    Greu de concluzionat si pana atunci RO coada pe sus si da-i si lupta, ca nu este alta cale!

  40. Faza e R, S, sau T daca e trifazat, iar la monofazat nu se considera. Articolul e ca localitatea aia cu nume nasol de la sarbi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro