“Cum e cu putinţă ca un om care a predat la Universitate dreptatea să ajungă, ca ministru al Justiţiei, să trădeze justiţia ?” Această întrebare pusă aici e o întrebare cu privire la condiţiile de posibilitate ale acestui fapt. Ceea ce ne interesează într-o discuţie în spaţiul civic sunt consecinţele practice ale unui eventual răspuns.
În plan ontologic este posibil pentru că în lume există rău. E limpede pentru oricine că a trăda este rău. În plan ontic este posibil prin manifestările răului în anumite contexte subiective şi obiective. Sunt nişte slăbiciuni personale care predispun la trădare şi nişte constrângeri exterioare care împing către ea. În cazul bine precizat al domnului Toader este posibil prin manifestarea răului în contexte universitare şi politice.
Ce face să ne trădăm vocaţia de profesori ? Din perspectivă subiectivă puţina asumare a acestei vocaţii de a produce cunoaştere şi de a ajuta pe alţii să aibă cunoaştere şi să contribuie la crearea ei.
Nobleţea unei astfel de vieţi o dăm la schimb pentru altceva. Pentru avantaje materiale, pentru putere, sau din sfidarea binelui, căruia, bine fiind, îi cerem să ne deresponsabilizeze, să ne scoată din orice situaţie rea ca o dovadă că există. Iar dacă nu o face, înseamnă că nu există.
Din persepctivă obiectivă trădăm sub presiunea unor practici generalizate social, chiar instituţionalizate. O astfel de practică este să credem că adevărul nu are o valoare în sine, ci doar una instrumentală, pentru a face altceva cu el. În această abordare universităţile nu sunt diferite principial de nişte firme, tind să adopte un model exclusiv antreprenorial.
La rândul lui acest model de universitate este favorizat de un context social al erodării încrederii în adevăr ca valoare în sine. La o analiză pe termen mediu (decenii) erodarea e un fenomen specific pieţelor de media / PR şi bruiază canalele de comunicare între cetăţeni şi stat deschise de societatea civilă şi mass-media cu rol de autoreglare a funcţionării democraţiilor liberale. Funcţionalitatea acestor canale depinde de existenţa unor propoziţii descriptive adevărate care să descrie faptele statului şi cetăţenilor, în particular ce este drept şi ce este nedrept. Când nu ai adevăr e ca şi cum ar dispărea sistemul endocrin dintr-un organism.
La o analiză pe termen lung procesul de erodare a încrederii în adevăr ca valoare în sine nu e lipsit de asociere cu secularizarea occidentului şi explozia post-modernistă relativizantă.
Tehnicile de propagandă (spin), în care se încadrează prestaţia de ieri a domnului Tudorel Toader, ţin de fondul funcţionării actuale a celei de a patra puteri în state şi a partidelor politice, nu sunt ceva accidental. Dânsul a făcut o reîncadrare a activităţii DNA (eng. “reframing”) cu un scop politic anume. A dat acestei tehnici aparenţa unui discurs academic pentru a beneficia de un transfer de autoritate dinspre ştiinţă către politică. Chiar ieri un alt politician adopta o tactică similară spunând că trebuie să fie abordată ştiinţific candidatura la preşedinţie a unui partid la putere. Dacă apelul la autoritatea Bisericii în 2014 nu a dat roade poate că va da cel la ştiinţă.
Putem observa că naraţiunile actuale „high profile” despre „fake news” sunt doar un element din fenomenul general al erodării adevărului. Şi putem spera că aceste naraţiuni indică o schimbare în modul de proiectare a discursurilor publice în urma intrării prea multor oameni din occident în disconfort în manipulare.
“Cum e cu putinţă ca un om care a predat la Universitate dreptatea să ajungă, ca ministru al Justiţiei, să trădeze justiţia ?” Este posibil pentru cine ştiinţa e o marfă, studenții un instrument de profit şi rolul academic o treaptă către putere. O viziune tentantă şi pentru mulți studenți fără interes în cunoaştere, ci doar în bunurile care se pot obține cu ea. Un mod de raportare la adevăr caracteristic modului antreprenorial de a gândi o universitate. Fără valori perene universitățile sunt doar niște afaceri oarecare, iar profesorii niste rechini oarecare.
Spiritul antreprenorial trebuie să fie instrumental pentru cultura adevărului, nu invers. E nevoie de management, dar responsabil, cu discernământ. Esenţială este viaţa adevărului în lumea academică. Viaţa adevărului este fiziologia oricărei comunităţi academice. Viaţa nu este nici rigidă, cadeverică, servind dogmatic o putere, nici asemenea norilor, într-o schimbare mult prea rapidă, servind absenţei oricărei responsabilităţi faţă de sine şi semeni.
Este o falsă dilemă alegerea între lipsa adevărului consolidat, între o realitate fluidă, şi un adevăr dogmatic, corespunzând oricărei realităţi pe care o fundamentează constrângător. Există o cale de mijloc. Oricine a înţeles cu ce se ocupă gândirea o cunoaşte.
Acţiunea civică autentică, onestă, trebuie să fie calibrată şi planificată în funcţie de realităţile culturale ale erodării încrederii în adevăr. O minimă cunoaştere a acestui context al acţiunii este necesară (pdf). La fel de importantă este descurajarea rigidizării adevărului prin abordare dogmatică, exceptând contextele culturale unde dogma e doar o treaptă către un alt fel de adevăr, despre care nu se poate vorbi prea mult.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Raport a la Tudorel Toader.
Oricat de ingust ar fi un om, cat de simplu, stie sau ar trebui sa stie ca un raport onest trebuie sa arata atat paritile bune cat si pe cele rele ale obiectului despre care se face vorbire.
Cand insa esti de la inceput pornit numai sa arati greselile atunci poti gasi chiar si pete in soare
Cand insa prezinti atat partile pozitive cat si pe cele negative oferi posibilitatea celor care te asculta sau te citesc sa-si faca o reala si corecta imagine despre obiecul in discutie.
Ex. Prezentarea unui medicament se face aratand compozitia, eficienta, modul de utilizare si contraindicatiile. Atunci, cei care il prescriu, il recomanda cat si cei care il cumpara si il foosesc pot sa-si dea seama in ce masura este acest medicament eficace si-l pot sau nu folosi.
Altfel e o pura smecherie cu care se poate vinde orice marfa.
Quod deus perdere, dementat. Pe cei care zeul vrea sa-l piarda ii ia mintile.
„Cum e cu putinţă ca un om care a predat la Universitate dreptatea să ajungă, ca ministru al Justiţiei, să trădeze justiţia ?”
Cartea lui Lucian Boia va raspunde : „Capcanele istoriei-Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950”.
Ce se intampla atunci , se intampla si azi. Cu exceptia unor putini intelectuali de mare valoare, necunoscuti marelui public roman ,dar cu o mare notorietate internationala in domeniul lor de activitate si a caror carti se pot gasi in toate bibliotecile ale universitatilor de elita din toata lumea, intelectualii romani de azi s-au pozitionat de o parte si de alta a baricadei.
Liiceanu and comp au fost „intelectualii lui Basescu”,si care n-au inteles ca Basescu ii dispretuia profund in sinea lui, dar avea nevoie de ei o vreme pentru imagine. Tudorel T. ,iata , e de partea PSD .Atunci ce va surprinde ca T.T are discursul lor, al PSD ALDE.? Sunt ziare si posturi tv care de luni de zile cer capul Codrutei , sefa „statului paralel”. T.T nu a facut decat sa asculte ordine, si “sa nu se faca de rusine” ,cum azis Dragnea.
Insa Tudorel T. s-a facut de rusine nu atat prin raport si concluzii ,previzibile, ci prin modul neconvingator in care le-a prezentat, dupa foi, cu opinteli, icnituri si pahare de apa ingurgitate. Asta e profesor, rector, ceea ce pretinde? Cum poate invata un student ceva de la acest domn , care in loc de „e” rosteste „ie”: „ievaluare”, de exemplu.Tudorel T. este un ins impins de adevaraul stat paralel ( Secu ,SRI etc.) pe culmile inalte ale gradelor universitare, la Curtea Constitutionala, ca si generalul dr. Coldea, un student mediocru, repetent, etc, ca si Valer Dorneanu, activist PCR la origini si,vai , foarte multi altii. Eu ,un intelctual, nu ma mai bazez pe intelctualii romani de mult timp, majoritatea se dau cu puterea pentru avantaje personale, sunt ranchinosi, si invidiosi ilustrand cel mai bine mesajul baladei Miorita , brandul de tara al Romaniei.
Adica il introduceti pe Gabriel Liiceanu in aceeasi oala cu Tudorel Toader?! Il faceti mare pe Tudorel Toader introducandu-l in categoria intelectualilor. Si … in fine afirmati ca de fapt nu exista intelectuali romani, dumneavoastra fiind un intelectual :-) Nu prea sustineti tabara care pareti sa-i luati apararea. Incercati sa pareti obiectiv fiind profund subiectiv. Asta ne omoara pe noi astia care citim pe aici – lipsa de claritate -nu mai intelegem cine?, ce?, unde?, cand?, cum? si in fine de ce? Adica de ce ati scris acest comentariu? In discutie nu este RAPORTUL! Priviti va rog ansamblul, nu va pierdeti in detalii inutile deoarece creati confuzie in mintile tinere care n-au apucat perioada de propaganda Comunista sau … asta de fapt doriti?
Draga Traian Visan,
Raspunsul pe care mi l-ati trimis denota si el un brand de tara- nu stim sa intelegem un text scris. Nu sunteti singur, se pare ca foarte multi romani au problema asta.Eu am spus ca exista intelectuali romani, nu ca nu exista, chiar mari intelectuali pe care lumea nu ii cunoaste , dar ale caror carti de gasesc in marile biblioteci ale lumii si sunt citite, se tin cursuri dupa ele.Intelectualii pe care ii cunoastem ( dela TV , din presa) , sunt intelctualii angajati de o parte s-au de alta a baricadei. Liiceanu and comp -„intelectualii lui Basescu” , Basescu s-a dezis de ei, si ei de Basescu. Tudorel Toader este si el un intelectual, prof.de drept, rector al unei mari universitati din Romania.Si Tudorel Toader e un intelectual angajat, dar de partea PSD.
Sigur, dl. Tudorel nu are darul unic de prezenta lucrurile clar, regretabil pentru un profesor, se poticneste, ingurgiteaza pahar de apa dupa pahar de apa, dar nu e un prostanac. Nici unul din ministrii justitiei n-a fost prost in ultimii 30 de ani,dar unii au fost ticalosi asa ca Tudorel. De ce ? Raspunsul il gasiti in cartea lui Boia de care aminteam in prima postare. Si in perioada interbelica si acum intelectualii s-au pozitionat pe diverse paliere politice, ca sa obtina avantaje nete in cariera, avantaje ,sinecuri, bani care s-au aflat si se afla in mana politicienilor. Sigur ca si valoarea conteaza, dar ce conteaza cel mai mult e gradul de flexibiliate al spatelui.Cine credeti Dv. ca au scris comentarii superlaudative tiparite in mii si mii de exemplare despre Carol al II lea,Capitanul, Ceausescu, Basescu si asa mai departe, daca nu niste intelectuali de marca? Eu am mai spus, ca nu am mare incredere in intelectuali, majoritatea sunt ranchinosi si invidiosi. Cititi cartile lui Liiceanu si Plesu si veti vedea ce cantitate de laturi imensa au aruncat pe ei proprii lor colegi, cum i-au turnat la Secu, SRI, la mineri, la partide (PCR si PSD). In lumea intelectualilor trebuie sa umbli ca bagare de seama ca te poti trezi oricand cu o plangere, fie ca ti-ai plagiat teza de doctorat sau o carte, fie ca tradezi tara, o denigrezi ,fie ca esti pur si simplu suspect fiidca ai castigat un proiect de la UE. Invidia mediocritatilor este aici la ordinea zilei.Acum e clar, stimate domn?
In inchiere, recomand mintilor tinere care n-au apucat perioada comunista , sa puna mana serios pe carte si sa citeasca si mai ales sa inteleaga cu propria lor minte. Alminteri, totul pare o confuzie in care traieste, vai, o mare parte a poporului roman a carui metalitati au fost distruse sistematic 50 de ani si continua si azi.
„În plan ontologic este posibil pentru că în lume există rău.”
Imi pare rau sa va contrazic. In fond, despre asta pare sa fie vorba, dar in discutie este, dupa opinia mea, Raportul. Or, Raportul este aiuritor, el NU reprezinta reflecatrea analizei activitatii sefului DNA. Nu ma refer la reaua credinta a celui cae l-a intocmit, ci la lipsa sa evidenta de profesionalism. Cum se explica altfel ca i se atribuie sefului DNA responsabilitatea pentru sentintele eronate ale unor instante? Cel care a scris Raportul nu are habar. Ni se prezinta autobiografia d-lui Toader in Raport, in locul cifrelor cu dosare, condamnari, termene samd. Lipsa de profesionalism, in cazul unei persoane care, zic unii, este un super-specialist in Drept!?! Nu stiu daca din rautate a fost scrisa mizeria asta, dar, ontologic vorbind, cu siguranta ceea ce vedem este amatorism, superficialitate, lipsa de cunostinte elemenetare.
Pentru ca in lume exista rau, dl T Toader putea spune simplu ca propune revocarea d-nei Kovesi, pentru ca asa considera domnia-sa in urma analizei activitatii sale; adica, pentru ca poate! Propunerea venita dupa citirea mizeriei aceleia arata neputinta intelectuala.
Judecand la rece, mie mi se pare ca daca discutia despre sefa DNA s-a inflamat atat de tare, inseamna ca DNA depinde mult prea mult de persoana din fruntea sa.
Altfel, ce mare branza ar fi fost sa schimbi procurorul-sef?!
Eu trag de aici concluzia ca DNA nu este suficient de independent sau ca Parlamentul sau Guvernul detin o putere mai mare decat cea necesara echilibrului puterilor in stat.
Adica nu avem (inca) un stat de drept.
===
Iar o a doua concluzie pe care o trag din ce am reusit sa citesc din documentele in cauza este ca resursa umana s-a prabusit cu totul. Nu discut daca e bine sau rau ce se intampla (prea se spune mult si prea sunt mult mai in drept altii sa analizeze acest lucru). Dar cum sunt scrise acele rapoarte pe mine m-a ingrozit pur si simplu. Sunt de neinteles.
Asa ca subscriu la opinia Dvs. poate chiar prea blanda.
„Altfel, ce mare branza ar fi fost sa schimbi procurorul-sef?!”
Păi, „marea brânză” este că dacă schimbi la solicitarea infractorilor conducătorii instituțiilor care sunt esențiale pentru aplicarea legii, combaterea corupției și consolidarea statului de drept, mesajul care este transmis este pe de o parte că nu este necesara respectarea legii în adoptarea unor astfel de decizii, iar pe de alta, că infractorii pot influența oricând Justiția în favoarea lor.
Prin urmare, schimbarea persoanelor din funcțiile pe care le ocupă (și le menționați) se fac DOAR cu respectarea legii (ca și în cazul funcției pe care o ocupați dumneavoastră la locul de muncă etc., sau oricare angajat, la stat ori privat), respectiv, în cazul LCK, în urma anchetei Inspecției Judiciare și a CSM, nu la solicitarea infractorilor prin intermediul A3. Mai departe, mesajul transmis infractorilor este că nu-și pot face de cap, ci trebuie să respecte legea precum toți cetățenii. Mesajul transmis procurorilor trebuie să fie că nu sunt amenințați de infractori, ci sunt protejați de LEGE.
Nu este acceptabil să ne întoarcem la timorarea procurorilor și împingerea lor la sinucidere, precum dl Panait. Mesajul transmis cetățenilor este necesar să fie unul de siguranță, de protejare în fața ticăloșiei infractorilor. Dacă un magistrat poate fi călcat în picioare de infractori și i se pot încălca în asemenea măsură drepturile (inclusiv în privința evaluării profesionale și a schimbării din funcție), atunci, eu, simplu cetățean contribuabil pot fi DISTRUS oricând împreună cu familia mea dacă, într-un fel sau altul, intru în conflict cu unul dintre infractorii care acum fac demersuri pentru distrugerea d-nei Kovesi, sau apropiații lor.
Sunt convins că dumneavoastră știați aceste lucruri, eu nu am făcut decât să vi le reamintesc…
Sigur, dar speranta unora ca schimbarea din fruntea DNA a lui Gheorghe cu Vasile arata ca unii sunt convinsi ca Vasile va putea raspunde la comanda politica.
Per a contrario, daca nimeni nu ar crede ca Vasile ar putea face altceva decat Gheorghe, schimbarea lui Gheorghe cu Vasile nu ar mai fi un obiectiv.
==
Sau, altfel spus: daca ar fi clar pentru orice inculpat ca oricine ar fi in fruntea DNA nu ar schimba cursul anchetei care il priveste, schimbarea sefului DNA nu ar mai avea sens din acest punct de vedere.
Dar, daca nu ar avea sens schimbarea persoanei din fruntea DNA din punct de vedere al independentei justitiei, schimbarea persoanei din orice motiv nu ar avea un potential disruptiv.
===
Mai exista si ipoteza ca romanii, in pura traditie bizantina, identifica institutia (institutio) cu persoana din frunte sa. In aceasta ipoteza, rationamentele de mai sus ar fi dissustabile.
Insa, oricum ai rasuci problema, ajungi la aceeasi concluzie: statul de drept in Romania nu este inca stabilizat.Altfel spus, puterile sunt separate, dar nu sunt echilibrate, nu se jeneaza reciproc de pe pozitii egale.
As continua rationamentul spunand ca statul roman este afectat de incapacitatea unui numar prea mare de cetateni de a participa la viata politica pe o baza responsabila si in cunostinta de cauza. Este o foarte lunga discutie, nu stiu in ce masura isi are locul aici. MAnifestatiile demonstreaza exact acest lucru, din motivul ca ele sunt necesare. Nu ar fi fost, daca statul de drept ar fi functionat.
In orice caz, mie imi este foarte clar si din aceasta situatie ca este necesara o reforma a statului roman. Construirea capitalismului in Romania, daca vreti :-).
„Mai exista si ipoteza [….] Construirea capitalismului in Romania, daca vreti.”
Ipoteza este in mod clar si fara echivoc ca prin inlaturarea conducatorilor institutiilor democratice la solicitarea infractorilor este incurajat hazardul moral. Justiitiabilii sunt umiliti, iar cei care incalca legea favorizati. Se poate urari emisiunea TV „Condamnatii”, unde cam toti participantii acuza procurorii. Urmeaza, in logica lor, ca toti procurorii sa fie demisi. Sa fim seriosi. Legea trebuie respectata! Inclusiv la schimbarile din functii ale oricaror cetateni, mai cu seama in cazul celor din Justitie.
Sa furi pentru a „constitui capital romanesc”?! Sa va zic ceva despre „nu ma intreba cum am facut primul milion de dolari”. Daca in SUA, sa zicem, „bunicul a facut primul milion din administrarea unui bordel, tata a multiplicat capitalul, iar eu l-am investit in construirea unui hotel”, In Romania lucturile s-au derulat in sens invers. „Am furat un hotel (vezi Litoralul, ori Herculane), pe care l-am ipotecat pe un milio de dolari, iar banii i-am cheltuit la prostituate.”
Multumiri pentru acest articol, dnule Profesor.
Ce pot sa spun mai mult decat ca ma simt increzatoare.
Nu suntem cazuri izolate in acest periplu deloc usor pentru intelegerea rolului scolii si al universitatii romanesti, europene in general.
O fraza, un cuvant, o privire sunt caile prin care adevarul lucreaza, conlucreaza printre oameni.
Iar prin recunosterea propriilor preocupari in cuvintele clare cu efect tamaduitor, aproape comuniant cu ajutorul carora scoateti la iveala nu raul, nici uraciunea, ci adevarul, simplu si firesc, am simtit o boare proaspata.
Este aceeasi racoare si vioiciune ce ne indeamna sa nu lasam armele jos, cu atat mai mult ca pentru noi ele sunt, condeiul si cuvantul.
Raport 2018 despre Truth Decay:
https://www.rand.org/pubs/research_reports/RR2314.html
„Când nu ai adevăr e ca şi cum ar dispărea sistemul endocrin dintr-un organism.” – Foarte bine spus!
Cum insa, deocamdata (…), astfel de organisme nu sunt viabile, se pare ca avem de-a face cu un robot, un „yes man” fara constiinta, fara anvergura, fara valori. Inca unul…
Tudorel Toader, a carui cariera este TERMINATA, face o ultima, dar palida, tentativa de rastalmacire a adevarului…in a carei reusita nici el nu mai crede.
Nimic nefiind intamplator in viata, acest episod trebuie sa serveasca la ceva, de ex. la reabilitarea onoarei si a demnitatii noastre, ca natie…de ce nu?
Asa cum bine spuneti :
„Acţiunea civică autentică, onestă, trebuie să fie calibrată şi planificată în funcţie de realităţile culturale ale erodării încrederii în adevăr.”, adica mingea este in posesia noastra!!!
No hai!
Nu stiu daca e cazul sa va amintesc cum se intra la Drept pe vremea lui Tudorel si ce mare legatura e intre sys juridic din perioada interbelica, perioada RPR$RSR si cel ACTUAL!?
Insa. chiar faptul ca respectivul a ajuns RECTOR a celei mai vechi UNIVERSITATI din tzara – fapt de care e foarte mandru – spune ENORM despre cum a ajuns/ in ce HAL a ajuns acea Universitate AZI, dincolo de bine si de rau.
(gasesc multe asemanari cu cei din politica acestui stat. si-mi pare un Vanghelie a Mediului Universitar AMERICAN occidental!
Este foarte cu putinta, exact cum au fost cu putinta judecatorii, procurorii comunisti sau mai inainte asesorii bolsevici
@ Constantin
Dupa mine, situatia este simptomatica. La fel ca o durere de cap care de fapt este semnul unei meningite, nu a unui guturai cum ti se pare la inceput.
Ordinea de drept in stat trebuie sa fie atat de bine stabilizata, incat nimanui sa nu ii treaca prin cap ca prin schimbarea procurorilor s-ar putea schimba si aplicarea legii. Sigur, orice inculpat sau condamnat viseaza la o contra-actiune impotriva procurorului, identificand in mod fals in persoana acestuia cauza care i-a schimbat viata.
Dar acest lucru este cu totul si cu totul altceva.
Exista sintagma „Capitalismului corupt” . Adica, un stat in care capitalismul este derutat, piata este modificata, statul de drept este distrosionat- toate in beneficiul unor oameni.
Este o diferenta majora intre statul capturat si infractionalitatea ridicata. Cea din urma nu ameninta ordinea de drept si poate fi conderata pasagera.
===
In esenta, ceea ce eu sustin este ca statul roman este in prezent in faza in care fie trece la statul liberal, fie se blocheaza pentru ani multi in statul captiv.
Statul liberal ar fi cel in care piata este diversificata, este simplu sa initezi o afacere iar interventia statului se limiteaza la infrastructura nationala, aparare si politica externa. Asta, pe scurt.
Problema majora este insa in lipsa de claritate a celor care ar avea ca misiune acest lucru. Exista o mare falie intre ganditorii romani de dreapta si politicienii romani de dreapta.
Daca ne uitam pe alte meleaguri si il ascultam pe Ben Shapiro (spre pilda), intelegem ce spune, chiar daca nu stim mare lucru despre Adam Smith si daca despre Milton Friedman stim doar ca ar fi fost un econmist, ceva .. (!).
In Romania, fiecare eveniment social este privit disparat, fara o perspectiva ideologica asumata. Asta, in timp ce intelectualii de dreapta se intrec in demersuri greu de inteles. Fara utilitate practica pana la urma, fara a crea un spatiu public al ideilor.
As adauga mania etichetelor false. Sunt destui cei care „una vorbesc si alta fumeaza” (vorba lui Arghezi).
===
Statul liberal nu ar trebui confundat cu o conducere liberala a statului. Si nici cu o lucrare stiintifica de publicat in Analele Academiei.
As spune ca pe undeva reiteram perioada pasoptista. Adica, intelectualitatea romana ar trebui sa se mobilizeze in sensul actiunii sociale. Aceasta situatie a DNA imi apare ca o intepatura in acumularea de puroi. Daca ne vom vindeca sau daca vom sfarsi in septicemie, asta imi e teama ca numai spiritul istoriei ne va spune, mai tarziu. Insa nu vreau sa spun prin asta ca sunt adeptul contemplarii buricului. Un stat arata intr-un anume fel pentru ca unii cetateni si-l doresc intr-un anume fel.
Scuze petrnu (oarecum) OT.
Ce pregateste de fapt scoala romaneasca ?
Specialisti in diveste domenii , sau si caractere ,
si oamenii cu un mimim respect de sine si pentru ceilalti , cu o minima morala ?
Dupa multimea fabricilor de diplome , de doctorate …dupa calitatea
multor dascali din mediu academic se pare ca scoala romaneasca nu formeaza caractere ,
nu formeasa si oameni cu o minima morala .
Si ce este mai interesant , daca votantul de rand ce traieste la limita supravietuirii ,
poate fi cumparat cu un kilogram de ulei ,de zahar …cu o promisiune iluzorie …
cum au putut profesorii de la univerisatea ieseana sa aleaga un rector lipsit de o minima morala ,
, lipsit de caracter ,un oportunist , in opinia mea ?
Cum au putut fi convinsi ? Sau sunt de fapt la fel , ca rectorul pe care si l-au ales ?
un RECTOR agramat si cu evidente dificultati de exprimare LIBERA in Limba Romana MATERNA – pe deasupra PROFESOR DOCTOR in DREPT -, numai la Universitatea cea mai veche din ROMANIA poti intalni!