Home » Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Cernobîl și Colectiv – O comparație

Doina Jela noiembrie 2, 2015 Reactie rapida, Societate/Life
4 comentarii 1,149 Vizualizari

Am citit într-o îngrozitoare carte a Svetlanei Alexievici această frază: „Cernobîlul este o catastrofă a mentalității rusești.”Am putea parafraza: „Colectiv este catastrofa mentalității românești.” Pentru mult mai puțin decât frauda la referendum a lui Dragnea, în alte părți au căzut capete. Dragnea a ajuns șeful celui mai puternic partid. Pentru mult mai puțin decât hoția ordinară a lui Ponta, în alte părți s-au produs destituiri. Ponta a rămas prim-ministru și a fost cât pe ce să câștige președinția țării.  Pentru mult mai puțin decât mineriadele lui Ion Iliescu, decât coloanele de mașini și motociclete care-l urmează cu alai pe Oprea și secretarele lui dezbrăcate, decât tronsonul de șosea dintre Sibiu și Orăștie, decât tragedia de acum câțiva ani deja de la Spitalul Giulești,  decât șpăgile, falsurile în acte publice, sfidarea, incompetența și cinismul criminal al politicienilor noștri, în alte părți, clasa politică, administrația, poliția, pompierii, serviciile de ambulanță, primăriile și garda financiară nu dorm și n-ar dormi niciodată liniștite.

La noi da. Contra plagiatului lui Ponta au fost în stradă, vreme de câteva săptămâni, nu mai mult de cinci sute-o mie de oameni. Pentru Dragnea, Oprea, Piedone, nici măcar atât. Pentru copilașii morți la Giulești, în tăcere și să sperăm cu tenaticitate, niște părinți  loviți de tragedie își caută solitari și neluați în seamă dreptatea. Pentru condamnarea lui Ion Iliescu a făcut un om o riscantă grevă a foamei și a intervenit CEDO.  În alte părți, din fiecare asemenea tragedie se învață ceva, se constituie organizații,  grupuri de discuție, se iese în stradă cu zecile, cu sutele  de mii. La noi nu. NU, pe toată linia, nu e cazul să argumentăm.  Și nici să  o luăm chiar de la revoluția din Ungaria, din 1956, sau de la Primăvara  pragheză, din 1968, sau de la grevele poloneze din anii 80 și revoluțiile din toamna-iarna 1989. Făcând toate un contrast izbitor cu o apatie, o osteneală de dinainte de efort, o adormire de dinainte de trezie,  o indiferență și o lehamite din care nimic, absolut nimic nu ne scoate, decât agitația energică, neostenită pentru strictul confort privat.

Când vom înțelege noi românii  că între corupția care a cuprins endemic toată societatea, și indiferența față de tot ce se petrece dincolo de pereții propriului apartament, căsuțe, vile,  este o legătură atât de strânsă, încât nu vom mai fi în stare nici copiii să ni-i apărăm, decât ținându-i închiși cu forța între acești pereți?  Dar când vor înțelege chiar ei, copiii, deja adulți,  că nu sunt în siguranță, nu doar în cluburile  de noapte,  funcționând fără autorizație,  cu instalații precare, pe bază de șpăgi și evaziune fiscală, ci nici măcar în aceste case, apartamente, vile ale lor?  Nici ei nu par să fi înțeles  suficient de clar pentru a se aduna cu zecile de mii nu doar când este prea târziu, când catastrofa s-a produs.  Ci mult înainte și anume zilnic și ori de câte ori este nevoie pentru a-i obliga pe politicieni și pe funcționarii publici să facă ce le-au promis, și respectiv ce-i obligă funcția și statutul să facă,  iar când n-o fac, să  plătească, dacă trebuie,  nu doar cu mandatul, și respectiv funcția, ci cu anii de pușcărie pe care-i merită?.

Îmi pare rău să o spun și poate că momentul acestei teribile, sfâșietoare catastrofe, trebuie rezervat reculegerii și doliului. Din păcate, știm bine  cu toții că la noi, după reculegere și doliu  nu urmează nimic decât uitarea. Și desigur,  o catastrofă, de cele mai multe ori și mai mare. Nu de un marș al tăcerii este nevoie acum. Pe durata lui, politicienii noștri vociferează cu nerușinare și se cocoață pe durerea părinților, a fraților, surorilor, logodnicilor și iubiților,  prietenilor și a noastră a tuturor, răbdurii și neputincioși,  pentru a-și consolida și mai bine privilegiile și impunitatea.  Este nevoie de un marș gălăgios în care să se ceară justiției să-i trimită la pușcărie pe toți cei al căror loc acolo este.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. joenegut spune:

    Ca unul în temă cu Cernobîlul, am avut o reacţie asemănătoare.
    Catastrofa de la colectiv a fost reţeta perfectă a unei catastrofe pregătită cu inconştienţă cum a fost şi Cernobîlul.

  2. Vlad spune:

    Nu e vorba de uitare sau aducere aminte e vorba de inactiune … Daca nu pui mana sa faci nu cred ca poti eventual sa constati ca nu s-a faptuit …

    Nu uitarea e problema ci lipsa de actiuni concludente, centralizate, coerente … Asta da lipseste. Asta se vrea consecvent sa fie uitat ca nu se face nimic. De aia trebuie multe articole si vorbe si discutii ca sa se livreze anestezicul de rigoare ca oamenii sa nu se dezmeticeasca si sa intrebe cum nu se face NIMIC ?

    Nimicul acapareaza, incet dar sigur tot ce prinde … Viata oamenilor se scurge implacabil in nimicul inactiunii …

    Un nimic care se afirma atunci cand viata dispare in el …

  3. Adrian B spune:

    Un exercitiu exceptional de luciditate in lumea romaneasca de penumbra morala. Poate ca acest caz sa declanseze procesul de recuperare al unei ordini necesare, vitale, din ramificatiile unei salbaticii halucinante. Poate ca toata lumea ar trebui sa inceapa sa spuna lucrurilor pe nume.

  4. ion adrian spune:

    Da asa este si daca vreti sa intelget exact revedeti sau vedeti filmul lui Lucian Pintile la care m-am referit zilelle trecute



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Doina Jela


Doina Jela

Este scriitoare, autoare u unui important numar de volume, care investigheaza si analizeara regimul comunist din Romania , cum ar: Cazul Nichita Dumitru, încercare de reconstitui... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)