joi, martie 28, 2024

Crima de pe strada Academiei

Nu stiu daca va mai amintiti bancul acela vechi in care un politist descopera un mort pe strada Edgar Quinet si isi anunta superiorul prin telefon. Acesta din urma, nereusind nici in ruptul capului sa scrie corect numele strazii ii spune: „Da’ muta-l mai pe Academiei, sa n-avem probleme !”

De acest banc mi-a amintit cazul Mang si evenimentele recente relative la el, va voi povesti mai jos de ce. Acum, cand respectivul caz pare sa se fi rezolvat prin demisia dlui Mang din postul de ministru cred ca n-ar strica sa incercam sa intelegem cum s-au intamplat lucrurile, nu numai pentru aflarea adevarului ci pentru a avea o idee despre ceea ce ar trebui sa urmeze in continuare. Precum celebrul Hercule Poirot din romanele Agathei Christie – chiar daca perspicacitatea sa e greu de atins –   sa strangem laolalta personajele principale si sa incercam o reconstituire.

Acum o saptamana, aflat la Bruxelles, Victor Ponta primeste primele informatii despre problemele dlui Mang. Probabil ca la inceput nu le da prea mare importanta, dar pe masura ce acuzatiile se acumuleaza, intelege ca situatia e serioasa. Sa ne punem un pic in locul sau. Dupa ce prima sa aleasa la Ministerul Invatamantului a trebuit sa fie demisa in urma falsificarii CV-ului propriu agravata de o  mutilare a gramaticii, iata ca noul sau ministru se dovedeste a fi un plagiator in serie.  Este clar ca dl Ponta a renuntat destul de rapid la  orice dubiu asupra vinovatiei dlui Mang. I-am urmarit colegii de partid in emisiunile politice din zilele respective si nici unul n-a indraznit sa-i ia apararea proaspatului ministru. Ecaterina Andronescu, „dna invatamant” a PSD-ului, invitata fiind sa-si dea cu parerea a preferat sa ceara „clarificari” si sa chiuleasca la o emisiune la care promisese ca merge. Cum ati fi reactionat asadar in locul domnului Ponta ? Probabil ca a luat in calcul o demitere  a lui Mang, dar dupa cea  la fel de rapida a dnei Dumitrescu, dadea cam prost la opinia publica. Si pe urma trebuia nominalizat imediat un alt ministru care sa nu fie in pericol de-a fi demis dupa doua zile. Iata deci de ce Victor Ponta a preferat sa castige timp. Dar cum ?

Metodele prin care politicienii se apara  sunt binecunoscute. Exista metoda „atacului politic” care incearca sa discrediteze acuzatiile. Ar fi mers daca acestea veneau numai de la dl.  Boc. Dar cum sa-i acuzi de atac politic pe cercetatori isrelieni sau taiwanezi care pana mai deunazi  habar n-aveau de existenta dlui Mang ? Pe urma exista metoda „sa lasam justitia sa se pronunte” care face uz de prezumtia de nevinovatie si se bazeaza pe faptul ca justitia se pronunta de cele mai multe ori la calendele grecesti. Metoda cat se poate de eficienta de-a castiga timp. Instanta la care trebuia sa faca apel in mod normal dl Ponta se numeste Consiliul de National de Etica. Dar a face apel la „Consiliul lui Funeriu” ar fi fost extrem de imprudent. Pe de o parte fiindca ar fi validat ideile fostului ministru, foarte implicat in stabilirea de reguli de etica in invatamant si cercetare. Dar mai ales fiindca ar fi deschis o cutie a Pandorei.  Puterea de-a demite ministri cu probleme de etica in activitatea de cercetare lasata pe seama unei instante necontrolabile, va dati seama ? In tara in care toti politicienii au doctorate ! Nu, imposibil ! Si uite asa ajuns cadavrul pe strada Academiei.

Spre uimirea mea, Academia l-a primit in casa, acceptand sa analizeze cazul dlui Mang. Ce a discutat la telefon premierul Ponta cu dl. Haiduc, presedintele Academiei nu putem sti. Putem presupune ca dl. Haiduc n-a indraznit sa se opuna stapanirii guvernamentale si a acceptat aceasta  curioasa misiune .  Pe urma academicienii au cerut si articolele incriminate din care nu aveau decat o parte, si probabil ca toata trebusoara ar mai fi luat ceva timp. Insa latul in jurul dlui Mang se strangea din ce in ce mai tare. Cand o revista prestigioasa precum „Nature” te citeaza ca plagiator, fara a mai astepta verdictul nu stiu carui complet de academicieni, e cam greu sa continui s-o faci pe niznaiul. Dl Mang a sfarsit prin a demisiona.

Am fost doar pe jumatate surprins sa aflu ca Academia renunta sa se pronunte asupra cazului. Dar eram curios sa vad cum se justifica. Curiozitatea mi s-a transformat rapid in hohot de ras.

„nu se mai include in genul de activitati care ar privi Academia”

ne spune dl. Haiduc. Ah bon ? Academia face verificari in mediul politic dar renunta cand e vorba de mediul … academic ?

„Noi nu suntem politie de etica stiintifica”

ne mai anunta acelasi domn Haiduc ceea ce ne duce  cu gandul la intrebarea fireasca „Dar ce fel de politie ?” Politica ? Ei as ! Dl. Haiduc, ca  politist,  seamana foarte  mult cu cel din banc. A fost de acord sa se mute cadavrul pe strada lui ca sa n-aiba probleme, pe urma a asteptat sa se stinga lumina ca sa-l ingroape pe furis. Ne ramane sa speram ca instanta competenta, Consiliul National de Etica, nu-l va lasa acolo.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Serios? Ponta convins de vinovatia lui Mang? Vreau sa vad si eu stirea! Din contra, din ce am vazut eu, Ponta s-a declarat convins de NEVINOVATIA lui Mang, a spus clar ca omul este o victima si miza reala este organizarea bacului.

    Ce a declarat Ponta e o sfidare fara margini. Cu alte cuvinte ne crede pe toti prosti. Eli Biham, cercetatorii chinezi si cei de la Nature sint si ei niste dobitoci. Sau au interese obscure privind organizarea bacului din Romania :)

    • Ce a declarat e una. Dar e imposibil sa se fi uitat macar 5 minute pe atricolele in cauza si sa nu-si dea seama cum sta treaba: textele sunt identice in proportie de peste 90%.

    • cu precizarea ca Academia Romana a dat dovada de lipsa de verticalitate si bun simt. Fie trebuia sa refuze cazul de la bun inceput, fie trebuia sa il duca la bun sfarsit si sa dea un verdict.

  2. Intreaga poveste cu dumitresti si mangi-frumosi reflecta pe de o parte atitudinea fata de educatie si cercetare (si cum sa nu fie dispretuitori atunci cand ei ”stiu” cum se acorda titlurile universitare, cum se plamadesc catedre din nimic – doar eu trecut ei insisi prin aceasta experienta) si mai ales fata de incercarea de a pastra un minim de decenta in invatamantul universitar prin introoducerea criteriilor minime de promovare.

    Aceste criterii de performanta reprezinta de fapt miza si cauza acestor numiri dubioase: trebuie fie eliminate, fie aplatizate! Pentru ca deschiderea zagazurilor angajarilor in invatamantul universitar nu inseamna absolut nimic daca aceste criterii (penibil de joase in opinia mea!) nu sunt relaxate semnificativ, astfel incat cei 80% din onor cadrele universitare care NU le indeplinesc (si care creeaza o presiune imensa) sa poata in sfarsit sa-si vada visul cu ochii si sa-si tipareasca odata cartile de vizita cu „Conf. dr.” si „Prof. dr.”!

    Ori cum sa faci sa te atingi de aceste criterii? Cu oameni seriosi care si-au construit cinstit cariera si inteleg importata acestora in deratizarea universitatilor – nici vorba! E nevoie de trepadusi, improfesoriti peste noapte, indivizi care nu au nici cea mai marunta tresarire de dezgust in fata imposturii, a plagiatului, a falsului si uzului de fals! Exact ce am vazut pana acum in sirul de nominalizari si numiri la Educatie…

    In consecinta, nu am nici cea mai mica ezitare sa afirm ca desfiintarea acestor criterii este iminenta si reprezinta cheia de bolta a… reformarii reformei lui Funeriu cel devenit funebriu mai ales din acest motiv.

    Vor urma modificarea modalitatii/criteriilor de evaluare a granturilor de cercetare (ce folos sa fii profesor universitar daca nu-ti poti completa veniturile din cercetare!?), renuntarea la evaluatorii strainii (costa! in plus, e umilitor, n-asa?! ce? noi n-avem specialistii nostri de renume mondial?), modificarea procedurii de atestare a titlurilor stiintifice si eliminarea aberatiei abilitarii (cu un CNATDCU inert, nu va fi nici o problema sa fie redeschise fabricile de doctorate), … intr-un cuvant revenirea la domnia bunului plac, a pilelor si relatiilor, a mediocritatii si imposturii.

    Sa dea Dumnezeu sa ma insel eu iar toata imaginea apocaliptica descrisa sa fie doar rodul unei imaginatii anxioase!…

  3. Corecta analiza dvs.
    Pai din start era clar ca „sesizarea” Academiei era metoda de tergiversare.
    Nu aveau ce cauta plagiaturile lui Mang acolo.
    Academia trateaza subiecte din domeniul stiintei, nu al eticii, moralei sau politicii
    de pe Dambovita sau Crisul Repede.
    Din pacate Consiliul National de Etica, cel care ar trebui sa fie pentru mediul universitar
    cam ce e ANI pentru mediul politic, e mult prea inexistent in spatiul public.
    Dinozauri ca Mang si Dumitreasca sunt cu gramada prin universitati,
    dupa criteriile actuale acestia nefiind in stare sa ia nici macar doctoratul.
    Apropos, parca tin minte ca in legea educatiei
    era ceva legat de pedepsirea plagiatului, sau?

  4. Cea mai veche meserie din lume a primit în sfârșit recunoaștere prin atestat academic:
    „Noi suntem poliție de etica politică”.
    Haiducește, dar binemeritat. :)

  5. un exemplu mic dar elocvent despre puterea opiniei publice al carei varf de lance este presa adevarata. daca s-ar reactiona atat de rapid si de eficient in toaaaaaate cazurile de derapaje morale ale politicenilor, lumea ar fi mai buna.

  6. Boceau diparitia autonomiei universitare iar ei au tabarat cu tancurile pe Academia Romana!
    RUSINOS, tonta a pus slugile sa dicteze lui haiduc, iar catelusul s-a executat!

  7. Numai ca acest caz nu poate fi inchis din pdv academic. Pt. ca plagiatul ramane, este dovedit, acum ar trebui Comisia aia sa se autosesizeze, sa faca cecetari si sa dea un verdict formal, care sa insemne darea lor afara din invaramant, ca parca asa scrie la pedepse… deocamdata gunoiul a maturat din nou sub tol (ca nu poate fi vroba de pres, de covor nici atat, la astia).

  8. Excelent articol!
    Dar comisia de etica este subordonata ministrului/politicului. Din cine este formata?
    Cum sa-l acuze pe Mang, prietenul lui Ponta si indirect a lui Pop?
    Daca prin absurd ar da verdict de plagiat si l-ar elimina din invatamint, 95% ar cistiga in instanta (ca este om politic, un oarecare poate nu ar cistiga dar un politician DA, o demonstreaza cazurile concrete). De aceea unele partide au asa multi membri (devin intangibili). De aceea partidele la putere ameninta sub o forma sau alta independenta justitiei, sau o cumpara (salarii, legi speciale etc).
    Nu m-ar mira ca Ponta sa-l fi amenintat pe Haiduc cu taierea de fonduri si alte hartuiri.Nici Academia nu este ceea ce ar trebui!
    Este greu sa devina DEMN un popor care a stat cu caciula in mina si capul plecat secole, iar istoria recenta dovedeste ca cel puternic are intotdeauna dreptate.

  9. CV-ul lui Haiduc:

    http://www.acad.ro/cv2010/IH-CV2010.doc

    Studii:
    Licentiat in chimie: 1959 – Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, Romania
    Doctor in chimie (“candidat in stiinte”): 1964 – Institutul de Tehnologie Chimica Fina “M.V. Lomonosov”, Moscova, URSS cu o teza condusa de Acad. K.A. Andrianov (chimia polimerilor anorganici si silico-organici).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Damian
Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro