vineri, martie 29, 2024

Decizia Curții Constituționale. Legea cu clovnerii va apăsa România? (Actualizat)

Decizia, care trebuia să fie luată pe 4 aprilie, nu pe  1 aprilie a fost amânată pentru a treia oara pentru 27 aprilie. Președintele CCR Dorneanu a declarat că “e  cea mai grea soluție pe care a avut-o de dat până acum”. Probabil că 27 aprilie va fi data de la care cei care au suferit condamnări penale vor primi verde pentru a fi miniștrii – situație care are drept pierzatori milioane de romani și câștigător unul singur care a si declarat ca obiectivul (lui) nu mai este sa fie premier, indiferent de decizia CCR (n.m in aceasta speță).

Ca sa o iau foarte pe scurt – „baieții” nu s-au speriat și nu au dat înapoi decât temporar confruntați cu câteva sute de oameni in stradă; vor mai fi necesari 1 milion de manifestanți la următorul derapaj major, este singurul lucru care se mai poate face in democrația împușcată din România. Altfel, intrăm într-o zonă de opresiune sinistră, exercitată cu zâmbetul pe buze între doua glume despre o partidă de pescuit. Curând vom avea și o modificare a legii privind manifestațiile publice. Deși nu suntem acolo și, grație UE în principal, suntem foarte departe de vremea comunismului, ceva din teroarea de carnaval și din absurdul acelei perioade tot mai razbate din când in când.

Deranjat vizibil de existența acestei legi,după condamnarea în dosarul „Fraude la referendum”[1]. domnul Liviu Dragnea declara în data de 16 Decembrie 2016 pentru Mediafax[2] astfel: „Legea 90 are o prevedere din punctul meu de vedere profund neconstituţională pentru că de fapt se vorbeşte despre abolirea unui drept fundamental, dreptul de a fi ales. Atât timp cât acea lege e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Sau cel puţin până acum nu am găsit o cale prin care să cred că se poate depăşi. Mai căutăm” .„Cât e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Nu am găsit o cale să cred că se poate depăşi. O să văd dacă există o posibilitate legală sau nu.” Până la urmă, din pământ, din iarba verde, răsare o soluție pentru această situație – în data de 5 Ianuarie 2017, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, sesizează Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului 2 din Legea nr. 90/2001. După fraudă la referendum (motivul pentru care “suferă de o condamnare penală”), după nerecunoașterea dreptului președintelui de a pune premier, după OUG 13, vom avea acum o dezbatere dacă de bine sau nu să fie condamnați penali în guvern, adică despre articolul 2 al unei Legi Organice care nu convine, Legea de Organizare și Funcționare a Guvernului. Poate s-ar fi putut disputa și articolul 1, dar acesta spune simplu că Guvernul e format din ministere.

Scurt istoric al legii nr. 90/2001

Legea nr. 90/2001 a trecut ea însăși prin mai multe aventuri. A prins contur în anul 1999, sub forma unui proiect de lege privind organizarea si funcționarea Guvernului României și a ministerelor propus de Guvernul Radu Vasile. A fost adoptată de Camera Deputaților în 1999, ținută în stand-by până în 2000 când a fost modificată, întrată în vigoare în 2001, modificată apoi din nou în 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2012, 2013, 2016, 2017, deși nicioadată nu s-a ridicat problema constituționalității acestui articol până la sesizarea lustragiului de pantofi pe care îl cunoaștrem drept Avocatul Poporului. Care popor ar trebui probabil să câștige ceva dacă un condamnat penal va avea dreptul de a ajunge ministru.  Iată cum, deși unul din argumentele ce privesc neconstituționalitatea legii susține că aceasta a fost votată înainte de modificarea Constituției (2003), Legea nr. 90/2001 a suferit o sumă de modificări și completări[3] începând chiar din anul 2003.

Mai mult, chiar articolul 2 a fost modificat în anul 2004 prin Legea nr. 23 din 3 martie 2004[4]. Prin modificarea respectivă, articolul 2 a primit forma pe care o are și în prezent: „ Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare”.

Sesizarea Avocatului Poporului
1. Argumentul egalității de șanse

Intr-adevar, avem pe de o parte accesul egal la funcțiile publice, întărit de dreptul de a nu fi discriminat, este garantat atât la nivel național, prin art. 16, (1), (3) din Constituția României, cât și la nivel internațional, prin art. 14 și în art. 1 al Protocolului nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Fundamentale ale Omului. Însă Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede posibilitatea îngrădirii drepturilor și libertăților omului, prin lege, în anumite situații:

Art. 53 (2) din Constituția României: „Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.” România, o societate încă foarte sus în indicatorii de corupție, trebuie să își pună problema, împreună cu onor domnii parlamentari condamnați penal dacă societatare are nevoie de mai multă sau mai puțină protecție.

Art. 29 (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „In exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertaţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.

In acest sens, este mai important mai degrabă dacă și în ce masură, o condamnare penală contravine cerintelor morale ale societății democratice. Le încalcă sau nu? Cumva ordinea publică, prin argumente juridice obscure este susținută de acceptarea principiului că miniștrii pot fi foști condamnați penali – care ar fi putut deține și funcția de pușcăriași dacă o instanță nu ar fi decis că pedeapsa cu suspendare trnasmite un semnal suficient de puternic în societate.  Pentru că, dacă aceasta încalcă cerintele morale ale societatii, dreptul de a avea acces la o funcție publică poate fi limitat. Astfel, dacă îngrădirea unor drepturi este reglementată de lege, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”(articolul 1, Constituția României). Deci ca să revin, respectarea supremației legilor și nu căutarea, cum spune dl Dragnea, a unei căi prin care se poate depăși.
2. Argumentul echilibrului puterilor în statul democratic și dreptul de a fi ales

Mai mult, în evocarea principiului echilibrului puterilor în statul democratic, Avocatul Poporului a uitat o diferență esențială între Parlament/Președinte și Guvern. Cele dintâi – Parlamentul și Președintele – sunt alese prin vot direct de către cetățeni, acesta fiind fundamentul legitimității lor – așa cum prevede art. 2, alin. (1) din Constituția României „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”, în timp ce Guvernul se instituie fie prin numire – indirect deci. Îngrădindu-i, deci, unei persoane, dreptul de a fi membră a Guvernului, nu poate fi considerat încălcarea dreptului de a fi ales, deoarece Guvernul nu este ales și nici format exclusiv din parlamentari.

La fel cum legea nr. 90/2001 le restrânge prin art. 2 persoanelor care „au suferit condamnări penale” să facă parte din echipa guvernamentală, legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede la art. 14, alin. (2), pct. c) că poate fi admisă la Institutul Naţional al Magistraturii persoana care „nu are antecedente penale sau cazier fiscal”. Găsiți diferențele…În aceeași ordine de idei, legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public prevede la art. 54, alin. h) că poate ocupa o funcție publică persoana care „nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea”. Deci dacă nu cântărim bine, miniștrii care conduc aparatul ministerial vor avea condiții mai permisive pentru obținerea funcțiilor decât un funcționar public sau un secretar general din minister, o funcție subordonată.

Tot în susținerea argumentului necesității unui echilibru între puterile statului, Avocatul Poporului amintește de articolul 2, alineatul (6) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, conform căruia nu pot fi aleși „persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege”. În cazul aleșilor, deci – care oricum nu pot fi comparați cu membrii Guvernului – este necesară o pronunțare clară cu privire la pierderea drepturilor electorale, pentru că drepturile electorale îi asigură participarea la alegeri, adică dreptul de a alege și de a fi ales.

Dar Avocatul Poporului nu este singurul deranjat de articolul 2 din Legea nr. 90/2001. Domnul Adrian Năstase face chiar propuneri pentru o eventuală modificare a articolului: „Dacă va exista, în viitorul guvern, un ministru al justiției cu voința de a îmbunătăți această legislație, pot fi găsite formule mai precise și mai restrictivepot fi membri ai Guvernului persoanele…care nu și-au pierdut drepturile electorale in urma unei condamnări penale…”. Să îi explicăm și domnului Adrian Năstase, care și-a pierdut el însuși drepturile electorale, ceea ce am explicat deja mai sus?

BONUS: Președintele Curții Constituționale, Valer Dorneanu nu “judecă” prima dată această speță

În primul rând, ca deputat, membru al majorității PSD, a votat-o. In al doilea rând, acum este pus să se pronunțe cu privire la constituționalitatea unui act pe care l-a votat in Parlament. În al treilea rând, în calitate de membru PSD, a primit girul pentru a fi desemnat la Curtea Constituțională. În al patrulea rând, a îndeplinit el însuși atribuțiile Avocatului Poporului, în perioada 3 iulie 2012 – 23 ianuarie 2013, la propunerea PSD, când nu a considerat prioritar, precum a considerat brusc dl Ciorbea, să trimită legea spre verificare.Poate vor considera unii că acum e verificare constituțională și până acum a fost altceva – dar de ce să votezi o lege pe lângă Constituție atunci și de ce să nu o “îndrepți” când ai fost Avocat al Poporului?

Dorneanu Președinte al Curții constituționale versus Dorneanu Președinte al Camerei Deputaților

Deși Regulamentul Curții Constituționale nu reglementează incompatibilitatea judecătorilor decât din punct de vedere ocupațional și nu există noțiunea de incompatibilitate ca atare (nici instituția recuzării, disponibilă în cazul altor tipuri de judecători),  de genul articolul 42, alineatul (2) din Codul de procedură civilă prevede unul din cazurile de incompatibilitate absolută a judecătorilor : „De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeași cauză.” Domnul Dorneanu a fost parte a majorității care a votat legea, a fost cel care a semnat-o în numele uneia dintre camere, Camera Deputaților.

Dorneanu Președinte al Curții constituționale versus Dorneanu propunerea PSD pentru funcția de Avocat al Poporului și pentru funcția de Judecător la Curtea Constituțională

Articolul 42 din Codul de procedură civilă mai prevede, la alineatul 13, că un judecător se află în incompatibilitate „atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.”, în acest caz capacitatea șefului de partid care l-a desemnat în actuala funcție de a obține sau nu funcția de premier. Domnul Dorneanu nu poate alege decât prin propria voință să nu participe la decizie, greu de presupus că o va face.  Din nou, echivalentul acestei noțiuni nu există pentru Curtea Constituțională, ale cărei decizii sunt definitive și obligatorii pentru toată lumea, inclusiv pentru președintele României.

În acest context, domnia sa afirmă despre speța din jurul Legii nr. 90/2001 că „E o speţă foarte complicată, pentru că are o încărcătură politică şi o presiune mediatică extraordinară, nu că conţinutul ei ar fi foarte complicat. Este şi aşa, dar este complicată mai ales prin reverberaţiile pe care opinia publică le creează în jurul acestei chestiuni”.

Alte argumente și eventuala soluție

Am scris un întreg articol cu posibilele consecințe dacă un condamnat penal poate ajunge ministru, pe puteți găsi aici, momentan nu pare nimeni altcineva grozav de preocupat de acest subiect: http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/de-ce-nu-are-nevoie-romania-de-un-premier-condamnat-penal-sau-cercetat-penal–opinie-430175. Imaginați-vă de pildă o discuție cu premierul Olandei în care trebuie să susținem progrese cu lupta anti-corupție în politică, iar argumentația ar putea fi susținută de un premier cu o condamnare penală, care cu brațul unui argat a schimbat legea pentru ca în general toți cei cu probleme penale să aibă voie în Guvernul țării care va conduce Președenția Uniunii Europene în 2019. Decizia Curții ne poate arunca, rapid, în afara Europei. Singurul argument valid pe care l-am auzit în tabăra celor care susțin modificarea legii prin decizia Curții este că nu poți avea o interdicție pe orice durată – am putea propune, de pildă, interdicția pentru a ocupa funcția pentru o perioadă de 15-20 de ani după o condamnare.   Pentru că dacă ai creat un mecanism electoral de fraudă la nivel național poate nu ești totuși cel mai potrivit în a decide, direct, ce se întâmplă cu o treime din Produsul Intern Brut al României – asta e dimensiunea bugetului general consolidat.

Update 1

De la momentul 14:00 Cristian Tudor Popescu face o  analogie:  dezincriminarea de către Curtea Constituțională a României a condusului fara permis (care nu mai e infracțiune) comparat cu decizia despre care vorbim aici : dacă să fie sau sa nu fie condamnații penali în Guvern. Filmul este mai jos si pasajul respectiv merita văzut:

https://www.youtube.com/watch?v=w2nkWVddFhw

NOTE _______________________________


[1] http://www.hotnews.ro/ancheta-14562516-dosarul-fraude-referendum-liviu-dragnea.htm

[2] http://www.mediafax.ro/politic/presedintele-psd-liviu-dragnea-despre-legea-90-2001-nu-am-gasit-o-cale-prin-care-sa-cred-ca-se-poate-depasi-mai-cautam-16031037

[3] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/27685?isFormaDeBaza=True&rep=True

[4] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/50128

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Nu e nici pe 4 aprilie, s-a aminat.
    E drept ca este o decizie grea. Dorneanu spune ca e o decizie politica.
    Pentru mine ar fi o decizie fara echivoc: condamnatii penal sa nu poata fi numiti in posturi inalte ale Statului. Scurt si clar, dar nu sint constitutionalist.
    (Observ ca in alte decizii CCR nici constitutionalistii nu sint de aceiasi parere; ca la fotbal :P )

    • Veti observa ca e modificata prima propozitie a articolului, just comentariul….la data scrierii acestui articol ar fi fost imposibil de prevazut o a treia amanare, dar totusi ea s-a petrecut.

  2. Pana si pentru inscrierea la examenul pentru obtinerea permisului de conducere se cere cazier.
    Se pare ca dl Dorneanu a fost coleg cu dl Ciorbea la scoala de lustragii! Dar la ce obraz gros au, chiar daca ar citi aticolul de mai sus si comentariile, tot nu le-ar fi de folos. Cel mai bun ajutor pentru dl Dorneanu ar fi ca dl Ciorbea sa retraga sesizarea. Oricum dl Ciorbea a inceput sa se bage in seama pe la case de copii si latele. Ce ar fi sa se bage in seama si cu situatia Institutului Cantacuzino unde se pare ca CSAT nu a avut succes cand s-a sesizat ca problema vaccinurilor este o problema de siguranta nationala. Si Parchetele cerceteaza, cerceteaza. Ministrul Sanatatii sau Educatiei, sau unde o mai fi Institutul au alte treburi. Acrediteaza sectii de transplant fantoma sau rescriu a 50 a oara legea invatamantului.

  3. (Off-topic) Avocatul poporului și-a dat seama că a greșit ca prim-ministru și a vrut să-și repare greșeala, punctual, după douăzeci de ani (dacă n-ar fi tragic, ar fi un subiect corect pentru vreun epigon al lui Dumas). Vă invit să citiți decizia recentă a ccr cu privire la ordonanța 43 din 1997 (monitorul 235 ieșit zilele acestea), conține bonus și punctul de vedere al unui guvern mai recent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro