Home » Analize »Energie »Reactie rapida » Citesti:

Deflația petrolului. Cauze și consecințe

Constantin Cranganu ianuarie 23, 2015 Analize, Energie, Reactie rapida
55 comentarii 7,391 Vizualizari

We are as free from the grip of foreign oil as we’ve been in almost 30 years… And today, America is number one in oil and gas.

Președintele Barack Obama

The State of the Union Address, 20 ianuarie 2015

În ianuarie 2014, prețul petrolului (Brent sau West Texas Intermediate – WTI) a fost în jur de $115/baril. Pe 22 ianuarie 2015 (când scriu acest articol), prețul barilului oscilează în jur de $47 (Brent) – $49 (WTI). Asta înseamnă o reducere de circa 60% în decurs de un singur an. Scăderea prețului a fost mai dramatică decât se poate întâlni într-un ciclu normal de corecție (seasonality) și, în același timp, pare să fie mai mult decât un eveniment temporar. Unii analiști (www.ihs.com) prevăd că prețul global al petrolului va scădea în 2015 până la $40/baril, înainte de a se consolida în jur $47/baril în 2015 și $63/baril în 2016. Cu alte cuvinte, traversăm o perioadă de deflație a petrolului.

În ciclul curent al petrolului se pot distinge patru faze:

I. 2000 – 2007: Creșterea cererii (în special din partea economiilor de piață emergente din China, India, Brazilia, Chile, Argentina ș.a.) și diminuarea ofertei au dus la creșterea prețului petrolului.

II. 2005 – 2012: „Zborul către frontiere”. Companiile de petrol au răspuns la provocarea cerere-ofertă prin începerea activităților de explorare/exploatare în regiuni de

a. „frontieră geologică”, zone mai puțin cunoscute din punct de vedere al potențialului lor productiv, în care se găsesc argile petrolifere (d. ex., Bakken și Three Forks în Dakota de Nord, Eagle Ford și West Permian Basin în Texas, Monterey în California, Green River în Colorado, Utah și Wyoming);

b. „frontieră tehnologică” (fracturarea hidraulică a argilelor și foraje în zonele adânci din Golful Mexic) și

c. „frontiere politice” (lucrări de explorare/exploatare în Mozambic, Kenya etc.).

Prețul ridicat al petrolului a impulsionat găsirea unor importante rezerve și aducerea lor la suprafață.

III.  2011 – 2014: Dezvoltarea resurselor a dus la investiții masive în industria up-stream (foraj) și down-stream (transport, rafinare, distribuire la consumatori). Am asistat la o creștere spectaculoasă a producției de petrol, în special în țările non-OPEC (SUA fiind liderul necontestat al acestei creșteri). Practic, piața a fost inundată cu petrol, ceea ce a condus la următoarea fază a ciclului:

IV. Deflația petrolului: 2014 – ?

În 2014 consumul de petrol a fost de 91,39 milioane barili/zi, în timp ce producția fost de 92,18 milioane barili/zi (www.eia.gov/forecasts/steo/report/global_oil.cfm). Aceste două cifre necesită explicații, pentru că deflația petrolului din 2014 a fost, pentru unii, „a perfect storm”, dar, de fapt, semnele de furtună apăruseră mai înainte.

Scăderea cererii de petrol a fost produsă de câteva cauze: economiile emergente și-au încetinit ritmurile de dezvoltare; a avut loc o reforma structurală a subvențiilor pentru petrol; creșterea economiei în China și în unele țări europene a încetinit, eficiența motoarelor consumatoare de benzină-motorină a crescut, s-a schimbat combustibilul (d.ex., motoare electrice și pe gaz).

Creșterea producției de petrol se datorează câtorva factori majori: în primul rând, revoluția fracturării hidraulice a argilelor petrolifere din SUA, urmată de creșterea producției în zone de frontieră din Canada, Brazilia, Golful Mexic; apoi, intrarea Libiei din nou pe piață, în intervalul iunie-iulie 2014, și, în fine, „gambitul” OPEC din luna noiembrie 2014.

Despre revoluția fracturării hidraulice nu mai insist aici – am tot scris din luna aprilie 2014 încoace. Cred că cea mai adecvată recunoaștere a acestei noi revoluții americane a fost exprimată de Președintele Barack Obama în fața națiunii sale (vezi motto).

Poziția OPEC, în primul rând a Arabiei Saudite (mitingul din noiembrie 2014 de la Viena), vizavi de reducerea producției pentru a stabiliza prețul petrolului, a suscitat diverse comentarii, care mai de care mai fanteziste.

Astfel, s-a spus că OPEC și Arabia Saudită își dau seama foarte bine că fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere și petrolifere din SUA și Canada amenință serios profiturile lor. De aceea, saudiții au decis să falimenteze (prin prețul mic al petrolului) unele companii mici sau pe cele înglodate în datorii și să le scoată din business-ul argilelor petrolifere. Iar în spatele saudiților, s-ar afla de fapt marile companii americane, care ar dori același lucru.

Un alt scenariu ar fi acela că Arabia Saudită și Statele Unite vor să lovească în Iran (dușmanul saudiților) și în Rusia. Impactul deflației petrolului deja afectează sever economiile Iranului și Rusiei. Cu alte cuvinte, această politică sau promovarea globală a scăderii prețului petrolului ar fi folosită ca o armă pentru a servi interesele Americii, prin provocarea de grave probleme economice Rusiei.

Nu cred în astfel de scenarii conspiraționiste (le-am citat doar pentru a preîntâmpina unele comentarii à propos de….). Cred însă în tăria nepolitică a cifrelor care vorbesc de la sine despre fenomenele actuale. Astfel, producția de țiței brut a SUA a înregistrat rate de creștere record în 2014, ajungând la 9,1 milioane barili/zi la sfârșitul anului! Iar producția totală a anului 2014 este la cel mai înalt nivel atins din 1986! Anul trecut, în SUA s-au săpat peste 42.000 sonde noi care, în imensa lor majoritate, au fost fracturate hidraulic.

Când apare o perioadă de deflație a petrolului, consecințele sunt diferite, în funcție de unghiul din care le privești.

Unii economiști, presa de business și guvernele țărilor dezvoltate dau o notă pozitivă scăderii prețului petrolului, argumentând că va duce la scăderea costurilor și pentru angajatori și pentru angajați. Un preț mai mic la pompă înseamnă economii pentru consumatori – (Președintele Obama a subliniat acest aspect în Discursul său în fața națiunii din 20 ianuarie 2015: And thanks to lower gas prices and higher fuel standards, the typical family this year should save about $750 at the pump). Prețurile mai mici vor stimula investițiile și cheltuielile și astfel, vor conduce la creștere economică.

De cealaltă parte, alți economiști și investitori sunt îngrijorați de scăderea prețului petrolului, pe care îl consideră o parte a unei deflații generale, adică o scădere continuă a prețurilor, care poate conduce la creșterea șomajului și este extrem de dificilă de inversat. O explicație simplă este următoarea: într-un mediu deflaționist, consumatorii nu se grăbesc să cumpere bunuri și servicii, anticipând că prețurile vor scădea și mai mult în viitor și vor apărea mult mai multe „promoții”. Apare astfel o psihologie a „speranțelor deflaționiste”. Rezultatul este o încetinire pe scară largă a activităților economice. Mai mult, deflația face dificilă plata datoriilor, ceea ce pentru mulți consumatori și multe business-uri este o problemă majoră (cel puțin, în SUA).

Majoritatea istoricilor consideră că deflația a contribuit la șomajul masiv din timpul Marii Depresiuni (1929-1939). Japonia a suferit din cauza deflației la mijlocul anilor 1990 și țara încă nu s-a refăcut pe deplin în ciuda programelor majore de stimulare financiară. Joi, 22 ianuarie 2015, Banca Centrală Europeană (BCE) a anunțat că va începe să cumpere lunar de pe piața liberă bonduri în valoare de 60 miliarde euro. Această decizie, cunoscută sub numele de quantitative easing, vine după ce inflația în 19 țări din zona euro a scăzut sub zero și a mărit riscul unei deflații.

Există cel puțin trei impacturi potențiale majore asupra stabilității economice mondiale, care ar putea să urmeze deflației petrolului, unele dintre ele fiind vizibile chiar astăzi:

  1. O mult mai rapidă apreciere a dolarului american și deprecierea corespunzătoare a valutelor din unele țări cu economii de piață emergente, în particular, cele dependente de exportul de materii prime și în special, cele pentru care exportul de petrol reprezintă un procentaj semnificativ. Există o relație bine documentată istoric între scăderea prețului petrolului și creșterea dolarului american.
  2. Un alt impact destabilizator al scăderii prețului petrolului va fi creșterea riscului deflației în Europa și Japonia. O confirmare a acestei prognoze l-a oferit BCE. După anunțul de joi, euro s-a depreciat în raport cu dolarul american la cel mai mic nivel din ultimii 11 ani (1 € = $1,134). (Unii optimiști s-au grăbit să spună că în felul acesta ar putea crește exporturile europene).
  3. Declinul activelor financiare legate de petrol ar putea crește tendința spre instabilitate financiară. Este posibil ca unii operatori industriali să dea faliment, ceea ce va influența stabilitatea financiară a băncilor care le-au împrumutat bani. Printr-o reacție în lanț, colapsul băncilor legate de petrol ar putea răspândi instabilitatea financiară în alte piețe de credit.

Scăderea precipitată a prețului petrolului începând cu luna iunie 2014 a început să-și facă simțite consecințele în țările ale căror exporturi sunt bazate în principal pe acest produs: Venezuela, Rusia și Nigeria. De exemplu, rubla rusească a scăzut cu 38%, bolivarul venezuelean cu 45%, naira nigeriană cu 12%. Chiar și moneda unor țări dezvoltate, exportatoare de petrol, precum krona norvegiană, a scăzut cu 17%. După ce a rămas stabil câțiva ani, dolarul american (moneda pentru comerțul mondial și rezerve valutare) a început să se aprecieze de la jumătatea lunii iunie 2014, o dată cu deflația petrolului.

Ca într-un domino effect, scăderea prețului petrolului a reverberat și pe piața altor produse importante: cupru, aur sau metale industriale, care și ele au început să-și piardă din valoarea de vânzare. Țări care exportă masiv astfel de metale au suferit deprecieri ale monedelor lor naționale: realul brazilian a scăzut 15%, iar dolarul australian 12%.

Ce este de făcut: Re-balansăm piața sau industria?

În fața unui sistem în dezechilibru și al unui climat al prețului extrem de volatil, mai multe mecanisme pot interveni pentru a reconfigura piața petrolului pe termen scurt, mediu și lung.

Pe termen scurt, se așteaptă o revenire a cererii de petrol la valori acceptabile industriei. „Jucătorii” implicați în această partidă sunt trei: piața fizică (producătoare de petrol), piețele de „hârtie” (tip Wall Street, care sunt disproporționat de mari, 15 -20 ori, în comparație cu piața fizică a petrolului; aceste piețe produc și manipulează stocuri și fonduri de hedging) și piețele de capital, care asigură banii pentru cheltuieli curente și pentru explorare/producție.

O altă posibilitate este managementul OPEC. În absența unor indicații clare ale intențiilor membrilor OPEC, este dificil de a obține un consens al pieței prețului. Decizia OPEC din luna noiembrie 2014, sub conducerea Arabiei Saudite, de a ceda controlul pieței fizice a petrolului, fără nicio sugestie de preț minim, a bulversat piețele financiare, cu consecințele vizibile astăzi. Nu cred că această mișcare a Arabiei Saudite reprezintă ultimul ei cuvânt; mai devreme sau mai târziu (având și un nou rege la conducere), Arabia Saudită va încerca să-și recâștige rolul ei critic în deciziile OPEC. O știre bună în acest sens o reprezintă declarația ministrului petrolului din Iran, care, luni, 19 ianuarie 2015, și-a exprimat speranța că OPEC va începe să reducă producția pentru a opri deflația petrolului. El a mai prezis că țările OPEC și non-OPEC vor coopera în cele din urmă pentru a restaura balanța pieței de petrol.

Tot pe termen scurt, companiile pot recurge la reducerea forței de muncă, re-alocarea fondurilor existente pentru exploatarea celor mai productive zone (sweet spots), reducerea costurilor de producție prin introducerea de noi tehnologii performante, sau ajustarea cheltuielilor capitale (capex).

Pe termen mediu și lung (3 – 5 ani), toată atenția este îndreptată spre căutarea și găsirea piețelor din zonele de „frontieră”, unde se pot dezvolta proiecte largi, cuplate cu reduceri globale ale cheltuielilor capex. Figura de mai jos, extrasă dintr-un webinar organizat de compania IHS, la care am participat săptămâna trecută, redă succint opțiunile industriei (Oil Supply/direct impact) și ale piețelor de capital (Monetary/indirect impact).


În ambele ipoteze analizate (creșterea sau descreșterea ofertei) este evident rolul predominat al fracturării hidraulice a argilelor petrolifere, precum și a rezervoarelor convenționale, din SUA. Rezultă clar rolul unic pe care Statele Unite îl vor juca în controlul și stabilizarea pe termen mediu-lung al deflației petrolului. Pe bună dreptate, Jack Rasmus se întreabă (în articolul citat): Este economia SUA o excepție?

Cu alte cuvinte, întrebarea-cheie în acest caz este următoarea: Care este poziția economiei americane a argilelor petrolifere în mediul prețului scăzut al țițeiului?

Răspunsul este legat de estimarea elasticității producției americane în condiții de preț scăzut. Pe lângă creșterea sub medie a cererii, elementul definitoriu al pieței actuale este ritmul record de creștere a producției de petrol al SUA în ultimii trei ani. Pe termen scurt, țițeiul de șist american reprezintă răspunsul imediat, direct, al ofertei care ar putea stabiliza piața și așteptările bancherilor. Totuși, prețul, perioada de timp și magnitudinea reacției (sau lipsei de reacție) ar putea menține prețul țițeiului scăzut dacă nu va interveni o încetinire semnificativă a producției SUA din argilele petrolifere. Desigur, rolul companiilor de explorare/producție și modul cum ele vor trata mediul cu preț scăzut, prin ajustări ale cheltuielilor capex, re-alocări ale resurselor și strategie, vor fi critice în determinarea aspectului pieței globale de petrol în următorii doi ani. Concluzionând, Statele Unite vor fi în centrul mecanismelor de re-echilibrare datorită scurtării intervalului de timp între momentul cheltuirii capitalului și momentul intrării producției pe piața nord americană.

Cu un an în urmă, companiile de petrol independente se confruntau cu dificultăți în generarea de venituri adecvate într-o piață dominată de $100/baril. Acum, companiile sunt confruntate cu scăderea dramatică a prețului și, în consecință, vor acționa rapid să-și reducă costurile în 2015. Portofoliile de proiecte vor fi re-analizate, cheltuielile discreționare vor fi tăiate, iar costurile, care până acum erau considerate „fixe”, vor deveni „mobile”. În acest mediu, luarea deciziilor se va încetini și chiar proiectele considerate robuste ar putea fi întârziate pe măsură ce se revizuiește strategia companiei. Companiile cu active financiare puternice se vor găsi într-o poziție favorabilă de achiziționare a altor firme, când vor simți că prețurile s-au stabilizat. Companiile de petrol naționale își vor ajusta și ele bugetele, dar cu alte motivații decît cele ale independenților.

Istoria petrolului este ciclică. Perioade cu prețuri mari au fost urmate de perioade cu prețuri mici și viceversa. Industria petrolului n-a dispărut, ba mai mult, s-a dovedit adaptabilă și rezilientă. În trecut, au existat voci care au cobit „dispariția petrolului”. Celebra curbă a lui Hubbert din 1956 a prezis că producția de petrol a SUA va atinge un punct de maxim fie în 1965, fie în 1970, după care va descrește accelerat și va ajunge la zero în scurt timp. Din fericire, Hubbert a fost deadly wrong. Datorită geniului inginerilor și cercetătorilor americani, prin inventarea unor tehnologii inexistente pe timpul lui Hubbert – seismica 3-D și 4-D terestră și marină, forajul orizontal dirijat, fracturarea hidraulică de mare volum a argilelor gazeifere și petrolifere, foraje marine adânci etc. –Statele Unite ale Americii au ajuns astăzi la producții record de țiței și gaze, care, momentan, au dezechilibrat piața cererii și ofertei.

Și după cum am scris mai sus, viitorul prețului petrolului pe această planetă depinde în mare măsură de SUA. Cu alte cuvinte, așa cum se exprima Președintele Obama în fața poporului său, Today, America is number one in oil and gas.

_______________

Jack Rasmus, The Economic Consequences of Global Oil Deflation, 8 decembrie 2014, http://www.counterpunch.org/2014/12/08/the-economic-consequences-of-global-oil-deflation/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "55 comments" on this Article:

  1. iosiP spune:

    Uitandu-ma pe situl eia am gasit urmatoarele date pentru SUA (valabile pentru 2012):
    - productie (milioane de barili pe zi) = 11,12
    - consum (milioane de barili pe zi) = 18,5

    Ma insel eu sau asta inseamna ca SUA importa, la data respectiva, cam 40% din necesarul de consum? Desigur, daca a fi “number one” inseamna a avea cea mai mare productie atunci da, probabil SUA a depasit deja Arabia Saudita insa atata timp cat nu a ramas dependenta de importuri…

    P.S. CNSnews prevede ca USA va importa cam 21% din necesarul de consum in 2015. Pe de alta parte, IndexMundi da cifrele de 7,44, respectiv 18,96 pentru 2013, ceea ce arata ca SUA a importat aproximativ 60% din necesarul de consum.

    • iosiP spune:

      A se citi, desigur, “atata timp cat A ramas dependenta de importuri”.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      And today, America is number one in oil and gas.

      Nu cred că Președintele Obama a avut în vedere producția brută de petrol și gaze, deși pronosticurile experților indică anul următor ca momentul când SUA vor depăși Arabia Saudită.

      Înclin să cred mai degrabă că s-a referit la întîietatea tehnologică a SUA, reprezentată de tehnologia de fracturare hidraulică, acea tehnologie criticată pătimaș de unii cetățeni. Această tehnologie a jucat rolul primordial în creșterea masivă a producției americane din argilele petrolifere și, pe cale de consecință, a dus partial la actuala situație deflaționistă.

      • iosiP spune:

        Va multumesc pentru raspuns.
        Cu toate acestea, observ ca SUA sunt inca departe de a fi obtinut independenta energetica deci sunt inca legate de (supra)productia din tarile golfului. Credeti ca acesta este un element care poate influenta geopolitica (atitudinea SUA fata de islamisti)? Aceeasi intrebare despre insistenta firmelor americane privind implementarea fracturarii hidraulice in tari “ieftine din punct de vedere social”, precum Romania?

        • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

          Credeti ca acesta este un element care poate influenta geopolitica (atitudinea SUA fata de islamisti)? Aceeasi intrebare despre insistenta firmelor americane privind implementarea fracturarii hidraulice in tari “ieftine din punct de vedere social”, precum Romania?

          Dupa cum am scris mai sus, exista predictii care indica o deplina independenta de petrolul arab, probabil dupa 2016.

          Firma americana Chevron exploreaza gazul natural din Romania, nu petrolul de sist.

          Daca urmariti atent evolutia vietii politice americane, stiti deja ca noul Congres republican va incerca sa obtina aprobarea Presedintelui Obama pentru construirii conductie Keystone XL. Daca se va realiza acest proiect, nu vad necesitatea unor importuri viitoare de petrol.

  2. vali spune:

    bun articol . o rectificare ,probabil 90milioane nu 900 barili pe zi este cererea in 2014

    categoric scaderea pretului la petrol coroborat cu reducerea investitiilor fie si in situatia mentinerii cererii va duce la o reechilibrare a pretului pe baril, nu inainte de a face un spike

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      EIA a postat astăzi următorul articol, care exemplifică o parte din afirmațiile mele:

      Currency depreciation against the dollar affects oil importers and exporters differently

      Widely traded futures contracts for North Sea Brent crude oil in global financial markets are typically priced in U.S. dollars (USD). The appreciation, or increase in value, of USD against most other currencies since last summer can either mitigate or exacerbate the effects of the recent sharp decline in USD-denominated crude oil prices, depending on whether a particular country is a net importer or a net exporter of crude oil.

      For example, the price of Brent crude since July 1, 2014, declined by 56% through January 21 in USD. However, given the depreciation of the Indian rupee and Turkish lira against the U.S. dollar over the same period, Brent crude prices in terms of those currencies fell by only 55% and 52%, respectively. Turkish and Indian consumers are therefore experiencing a lesser decline in the cost of imported oil products than consumers in countries that use USD or currencies with lesser or no depreciation against the USD.

      In contrast, producers in countries that are net oil exporters, like Canada and Norway, find that the percentage decline in the price they receive from oil sales is lower than the decline in USD terms when they convert their oil sales revenue from USD to Canadian dollars or Norwegian kroner. The price of Brent crude in these currencies has fallen only 49% and 46%, respectively, since July. Because some producer expenses, like wages and taxes, are primarily denominated in the home currency of the country where production occurs, the depreciation of the currencies of crude exporters against the USD is partially mitigating the adverse effects on producers of the recent fall in crude prices.

  3. Bozo spune:

    Decizia OPEC de a relaxa controlul productiei are parfumul unei mari speculatii. Nu e clar daca au facut-o unilateral ca sa dea la cap concurentei americane sau daca e un acord mai amplu care ii include si pe americani. Cred ca e mai degraba varianta a doua care aduce beneficii mai mari celor implicati si are rolul major sa franeze politicile de evitare a schimbarillr climatice, mai exact de promovare a surselor renerabile si de eficienta energetica. Au inceput sa fie prea agresive pentru traditionalisti si prin reducerea pretului combustibililor fosili creste decalajul de pret la nivel descurajant.

    Altfel pretul petrolului se va intoarce inca de anul asta spre 60USD iar la anul cred ca loveste lejer 80USD per baril. Nu poate sa ramana atat de jos precum este acum pentru ca resursele sunt cele stiute iar consumul va creste pe masura ce criza economica se va atenua.
    Avem doar o distorsiune speculativa de piata.

  4. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un raport trimestrial publicat ieri de Ernest&Young discută pe larg o consecință a deflației petrolului, prezentată succint și de mine: creșterea activităților globale de M&A (merging & acquisition).

    On one hand, upstream companies with strong balance sheets operating in low-cost basins will be well-positioned to not only weather the dip in prices, but also scoop up assets from those with less liquidity or more capital intensive assets, (Mitch Fane, E&Y oil & gas transaction advisory services leader).

    At the same time, companies across the O&G segment will be pressured to review and reshape their portfolios to optimize capital and create higher returns.

    Raportul conține și predicții despre activitatea OPEC în 2015 vizavi de situația actuală a pieții petrolului (și gazelor):

    Based on current forecasts of oil demand and non-OPEC supply, in this year’s first half, the market is expected to need substantially less than 30 million b/d of crude from OPEC, which is the amount the cartel has been producing and vowed to keep producing.

    If OPEC continues to produce more than 30 million b/d and there are no unexpected supply outages, the market could see a surplus of as much as 1.5-2 million b/d in the first half.

    By the second half, the price collapse is expected to cause US production growth to slow somewhat, but not to reverse. Seasonal demand increases will also play a role in the slightly improving supply-demand fundamentals.

  5. Bogdan Brebenel spune:

    Dl. profesor, am urmărit ceva comentarii pe această temă mai precis despre efectele benefice sau mai puțin benefice ale scăderii prețului petrolului.

    Ca simplu consumator mă bucur că plătesc la pompă semnificativ mai puțin comparativ cu luna mai 2014. Spre exemplu, dacă în California galonul de benzină oscila între $4.65 – $4.95 înainte de începerea deflației, acum a ajuns undeva la $2.65 – $2.85. (în funcție de zonă și cifra octanică).

    Problema se punea astfel… dacă prețul scade sub $50 pe baril, exploatarea internă nu mai este rentabilă. Este mai ieftin să imporți decât să exploatezi noile câmpuri petroliere din SUA sau Canada, folosind tehnologii sofisticate, de ultimă oră. Prin urmare, sectorul energetic American riscă să fie afectat puternic. Atât exploatările de șist, cât și producătorii de energie “verde” (eolinană și solară). Aș fi curios cum comentați aceast scenariu vehiculat în media la ora actuală. Mulțumim.

    • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

      DACA pretul barilului ramine multa vreme sub $50, o parte din consecintele prezentate ca ipotetice vor deveni realitate. Deja unele companii mari, ca Schlumberger si Baker Hughes, au anuntat concedieri importante. Am citat de asemenea raportul Ernest&Young despre posibile fuziuni si cumparari de companii mici. We saw this many times!…

      Daca insa avem de-a face doar cu o situatie tranzitorie, “dupa furtuna, se arata soarele din nou!” :-)

      • iosiP spune:

        “Daca insa avem de-a face doar cu o situatie tranzitorie, “dupa furtuna, se arata soarele din nou!””
        Intrebarea este daca soarele se va arata inainte sau dupa ce se va “fractura” fracturarea? Sau altfel spus, cat vor rezista firmele americane high-tech in fata ofertei de petrol ieftin din golf?

        Desigur, exista si varianta ca administratia Obama sa gaseasca ceva arme de distrugere in masa prin emirate, ca sa-i lamurim odata pentru totdeauna ca “our petrol is wrongly situated under their soil” (sau cam asa ceva).

  6. piririca spune:

    se pare ca a ghicii pretul petrolului seamana mult cu castagatul la loterie… un alt articol http://fivethirtyeight.com/features/the-conventional-wisdom-on-oil-is-always-wrong/ care ofera explicatii si lasa viitorul la latitudinea fiecaruia… personal cred ca o sa vedem o perioada lunga de preturi scazute ale petrolului.

    numai bine

  7. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL avertizează:
    Majoritatea țărilor exportatoare de petrol se confruntă cu deficite

    A învăța să trăiești cu prețuri mici ale petrolului într-o periodă de cerere scăzută

    Most oil exporting countries will run fiscal deficits this year if the crude price averages $57/bbl as currently indicated by markets, according to the International Monetary Fund.

    The main exception is Kuwait, IMF said in an update to its Regional Economic Outlook, which projects fiscal balances as percentages of each country’s gross domestic product. Kuwait’s fiscal surplus this year will fall to 11.1% of GDP from 21.9% last year, according to IMF.

    The only other oil exporters not expected to show deficits this year in IMF’s analysis are Turkmenistan and Uzbekistan.

    Among major oil exporters, Saudi Arabia faces a deficit of 10.1% of GDP in 2015 after a surplus of 1.1% in 2014.

    For other major exporters, IMF projects deficits this year relative to GDP of 3.7% for the United Arab Emirates, 3.4% for Iran, 6.1% for Iraq, 37.1% for Libya, 1.5% for Qatar, 15.1% for Algeria, 14.5% for Azerbaijan, and 2.3% for Kazakhstan.

    IMF projects total oil export revenue losses this year of $300 billion among Gulf Cooperation Council (GCC) countries: Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Saudi Arabia, and the UAE.

    Among non-GCC exporters Algeria, Iran, Iraq, Libya, and Yemen, 2015 revenue losses will total about $90 billion.

    And Caucasus and Central Asian exporters Azerbaijan, Kazakhstan, Turkmenistan, and Uzbekistan will have revenue losses totaling $35 billion, IMF projects.

  8. Stelian Ene Stelian Ene spune:

    Este vorba despre o ieftinire a petrolului, termenul de deflație este total nepotrivit în context, mai ales dacă îl amestecăm cu noțiunea economică de deflație.

    Ieftinirea pentrolului este cu totul altceva decât deflația economică, chiar dacă aparent are aceleași rezultate – scăderea prețurilor. Această ieftinire, în cazul unei economii net importatoare de petrol, cum este SUA sau România, joacă rolul unui șoc extern pozitiv – capacitatea economiei de a produce bunuri și servicii crește pentru că prețul importurilor scade, adică poți face mai mult cu mai puțin. Scăderea prețurilor produselor derivate în economie nu este un fenomen negativ în sine, ci o formă de distribuire a beneficiilor către consumatori. Veniturile nu scad, consumatorii pot investi sau consuma veniturile excedentare și rezultatul asupra PIB-ului e unul real pozitiv.

    Spre exemplu, scăderea drastică și generalizată a prețului tehnicii de calcul în ultimele decenii poate fi văzută ca un puternic șoc pozitiv pentru economia românească. Capacitatea economiei a crescut prin informatizare, prețul calculatoarelor a tot scăzut deși sunt tot mai puternice și pot prelua mai multe sarcini umane, cu toate astea nimeni nu vrea o acciză pe calculatoare să le aducă la același nivel performanță/preț cu un 386 din 1990.

    Pe de altă parte, deflația ca fenomen economic ține de șocuri interne pe partea de cerere. Dacă agenții economici, din diverse motive, panică, așteptări sumbre pentru viitor etc. refuză să mai cumpere producția economică și preferă banii lichizi, efectul este o scădere a prețurilor, conform curbei cereri și ofertei, care se întâlnesc la un nivel mai jos de preț. Odată cu scăderea vânzărilor, scad și veniturile companiilor, deci scad și achizițiile, se disponibilizează oameni, scad veniturile populației, deci scade cererea în continuare și se instalează o spirală deflaționistă în care oamenii preferă să țină banii la ciorap pentru că se așteaptă ca jobul și bussiness-ul lor e pe viitor în pericol.

    Scăderea prețului este deci un indicator al recesiunii, nu o cauză. Când prețul scade ca urmare a ieftinirii materiei prime în condițiile nemodificării curbei cererii, vânzarile cresc, producția crește și ea și agentul economic angajază mai mulți oameni – crescând veniturile disponibile în economie și micșorând veniturile producătorului de materie primă. Sigur, efectele pe plan mondial nu sunt pozitive global, ci redistributive, aceeași cantitate de petrol se scoate din pământ dar o proporție mai mică din producția mondială.

    Confuzia există și în sursa dvs. primară și frica de ieftiniri infectează gândirea până la cele mai înalte niveluri. Mai ieri l-am auzi pe domnul Darius Vâlcov dându-se cu fundul de pământ că scade prețul petrolului, deci și TVA-ul la benzinării, deci bugetul e în pericol. Dar oare ce fac românii și companiile cu diferența de venit care nu se mai duce la pompă ? Cumpară droguri nefiscalizate ? Opere de artă pe care le ard în sobă ? Nu cumva banii ăia se regăsesc în economie, în alte achiziții care poartă și ele TVA ?

    • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

      Daca ati observat, am folosit prima oara in text termenul “scaderea pretului” si l-am folosit pe parcurs de multe ori ca un sinonim la “deflatia petrolului”.

      Am folosit termenul singular “deflatie” in alt context (puteti cauta in text). Asta nu pentru ca vreau sa va contrazic – aveti dreptate intr-o anumita masura, ci doar ca sa arat ca imi sunt clari cei doi termeni.

      • Stelian Ene Stelian Ene spune:

        E vorba de mai mult decât utilizarea aceluiași cuvânt pentru două lucruri diferite, total impropriu pentru unul din ele conform DEX. Se afirmă că sunt fațete diferite ale aceluiași lucru, că deflația indusă de scăderea prețului petrolului este combătută de BCE prin relaxare cantitativă.

        Articolul citat e la limita diletantismului de berărie, comite confuzii sistematice între cauze și efecte și aduce argumente pur retorice. Repet, există looseri ai ieftinirii petrolului, dar să afirmi că e o amenințare pentru economiile importatoare e o aberație.

  9. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un alt articol publicat azi de Associated Press despre cine cistiga si cine pierde de pe urma scaderii pretului petrolului:

    $2 gasoline: Good times keep rolling at the pump

    NEW YORK (AP) — At some point this will end, perhaps even soon. The price of gasoline will not fall to zero.

    But for the first time since 2009, most Americans are paying less than $2 a gallon. Just three months ago experts were shocked when it fell under $3.

    “It’s crazy,” says Michael Noel, an economics professor at Texas Tech University who studies oil and gasoline prices. “But for consumers it’s very, very good.”

    Consumers and the economies of the U.S. and most of the rest of the world are basking in the lowest prices for crude oil and gasoline in six years. U.S. crude oil traded Friday just below $46 a barrel and the average price for a gallon of gas was $2.04.

    While there are some losers, such as oil companies, the oil-producing states and the oil-exporting countries that benefited from $100 a barrel for four straight years, most economists agree that the good outweighs the bad.

    The drop in prices is acting like an immediate tax cut for drivers, leaving them more money to spend on other things. The Energy Department predicts lower prices this year will save a typical household $750 compared with last year.

    Julia Conner paid $1.98 a gallon Thursday near her home in Wesley Chapel, N.C. Saving on gas has made her more willing to go out for lunch with co-workers at the animal care and control office in Charlotte where she works, or out for dinner with her husband.

    Pump prices have declined for a record 120 straight days, according to AAA, though the size of the declines is shrinking and the streak may soon end. But even if the price rises this spring, as it typically does, driving during summer travel season should still cost less than it has in years.

    Conner is hoping she can afford a 300-mile roundtrip to Asheville, North Carolina, or even further away, to Tennessee, this summer. “Even if it’s not $1.98 that would definitely help as far as vacation goes,” she said.

    Diane Swonk, chief economist at Mesirow Financial, expects lower gasoline prices to help the U.S. economy to grow 3.3 percent this year, the highest since the economy grew at that pace in 2005. “This is one thing that hits the masses, not just a minority of people,” she says. “There’s some benefit for almost everyone.”

    It’s also helping businesses with high fuel bills.

    “We’ve been able to increase our net profits, which has allowed us to reward our employees with bonuses and also purchase three new vehicles to replace older ones,” says Ricky Wingard, owner of Econ-O-Bug, a pest control company in Lexington, S.C. His fleet of 22 vehicles drive an average 1,600 miles a day.

    Southwest Airlines told investors Thursday that it expects to save $1.7 billion on fuel costs this year.

    Other beneficiaries of low oil prices include some of the world’s biggest economies, according to an analysis by Moody’s: China, the eurozone, and Japan. Their gains will far outstrip the losses that are pinching the budgets of exporting countries such as OPEC nations, Russia, and Norway.

    Oil drillers that fueled a boom in U.S. production will suffer, along with states such as Texas and North Dakota that rely heavily on drilling activity. Oil service companies have announced layoffs of thousands of workers just in the past week, and the analysis firm Wood Mackenzie expects drilling investment in North America to fall by $50 billion, or nearly 40 percent, over the next year.

    But the oil exploration and production business, while sizeable, is small compared to the rest of the U.S. economy. And the U.S. still needs to import oil to meet its needs.

    The big drop in oil prices, a result of rising production in the U.S. and elsewhere at a time when global demand growth is weak, means the U.S. is sending fewer dollars overseas.

    And drivers are pumping fewer dollars into their gas tanks. The national average price is $1.25 less than a year ago, according to AAA. The national average is over $2 only due to high pump prices in Alaska and Hawaii — $2.78 and $3.28, respectively.

    Missouri drivers are paying just $1.79 a gallon, the cheapest in the nation. Texas, Kansas and Oklahoma are also paying less than $1.85. In the Lower 48, California drivers are paying the most, $2.47 on average, followed by New York at $2.46.

    Gasoline prices rise nearly every year between late winter and early summer as refineries slow down for maintenance and switch to more expensive summer blends of gasoline to meet clean-air standards.

    Still, even a typical rise of 60 to 65 cents over the next few months would produce a springtime high of around $2.70 — far beneath even the lowest prices of recent years, according to Tom Kloza, chief oil analyst at the Oil Price Information Service. The lowest national average price in 2013 was $3.18 a gallon.

    Cheap gas prices are giving some consumers the confidence to buy a bigger car or even a home further from work. But some analysts warn that, eventually, high gas prices will return.

    “The longer these decreases last, the longer people think they will stay around,” says Texas Tech’s Noel. “It’s a dangerous thought to have. It won’t be like this forever.”

  10. Mircea Modan MirceaM spune:

    Foarte interesant ce spuneti. Argumentat. La fel si cateva comentarii. Am si eu cateva observatii:
    1. deflatia/inflatia reprezinta variatia IPC (indicele pretului de consum) care este calculat in baza unui algoritm care contine catva categorii de produse: LFO(legume, fructe, oleaginoase) preutri adiminstrate (care sunt reglemetate si nu se fomeaza in piata libera ca aurmare a cererii si ofertei), pretul combustibilor etc.
    Putem vorbi de deflatie atat pe intreg cosul de consum cat si pe segmente care intra in acest cos. Asa ca atunci cand pretul unei categorii de produse scade putem spune fara sa gresim ca avem deflatie, o “crerstere negativa” a acelui segment de produse.
    Desigur stima ca avem mai multe tipuri de calcul a inflatiei, cea lunara (de la o luna la alta) cea anuala (luna din anul in curs se raporteaza la luna din anul precedent) si cea medie anuala(media ultimelor 12 inflatii anuale). Depinde ce baza de rasportare avem.
    De ex, pentru infaltia anuala avem urmatoarea proiectie, la noi:
    http://www.bnro.ro/Proiectii-BNR-6152.aspx
    Vedem ca la pretutile carburantilor deflatia anuala era prevzuta doar in q2 2015. , a fost deevansata in q1.
    La LFO am avut deflatie in tot anul 2014, inflatia anuala “generala” a fost pozitiva, nici vorba de deflatie(per total) ,cauzata de alte componente, care au compensat deflatia pe LFO etc
    2. Inflatia nu este tot una cu deflatorul PIB. Inflatia se bazeaza pe structura cosului de consum, deflatorul PIB pe intreaga productie finala, care are alta structura fata de cosul de consum.
    Se vorberste de defaltia din Japonia, din anii `90. Am citit cateva studii ale BOJ, a existat o diferenta notabila intre inflatie si deflator,(spre exemplu daca in cosul de comsum este trecut 1 calcultator dar in tara se produc 3 calcultoare, al caror pret scade, deflatorul va fi mai mare ca inflatia), au exisata efecte benfice pentru cei cu venituri fixe(pensionarii de ex) dar si efcte naspa pentru cei care au investit la preuri mari in piata imobiliara etc. Cea mai mare “belea” este la guvern, care isi vede icasarile diminuate si are majoritea costurilor salariale fixe. Pentru consumator nu este o nenorocire, dimpotriva…companiile si guvernul au cele mai mari probleme.
    3 Exista deflatie buna, cauzata de progresul tehnologic, de cresterea productivitatii, care nu afecteaza firmele, desi VAB (valoarea adugata bruta) scade, atingand breakevenul prin productii mai mari..dar exisat si defatia rea, cauzate de socuri temporare pe pietele globale, crize sau socuri de alta natura (diferenta de tehnologie de exemplu)
    In plus este o intreaga discutie despre ce provoaca inflatia, cererea, oferta sau amandoua. Trendul este spre “amandoua”.Asa cum ati spis si dvs, scade consumul motoarelor, dar creste si productia, care inseamna mai multe orede de transport etc. Cand nu este compensata apar dezechilibre, dar ele sunt temporare.
    4.Nu este foarte clar cine este oul sau gaina: petrolul sau dolarul. Aprecierea dolarului scade pretul la materii prime (ati sesizat corect ca nu doar petroliul a scazut, ci si alte materii prime…avem si acolo supraproductie? Nu chiar, ma gandesc la cupru, de ex Ca sa nu mai spun de aur), sau abundenta de petrol face dolarul mai puternic? Sincer nu imi e foarte clar, asa cum se vede in graficele din linkul pus de dvs, pretul al pompa depinde de la tara la tara, functie de dinamica cursului respectiv vs dolar. La rusi, de ex, avem si alte cauze, nu? La noi, la fel.
    5. In principiu vorbim de cicluri economice, financiare.cine stie, poate si politice?
    Stim conceptul lui Schumpeter, “creative destruction”, pana la un punct orice spit in fund inseamna si un pas inainte, nu?
    Eu cred ca piata va regla si aceasta cadere temporara a pretului. Ea reprezinta o oportunitatea pentru M&A, asa cum a fost, pentru unii, si criza din 2007-9, si un dezastru pentru cei care nu au parghii finnanciare sau de alta …natura.
    In ce masura este doar o scadere naturala si in ce masura este una “ajuata”, e greu de spus. Am insa mari dubii ca SUA nu stie in ce se baga, si ca nu poate influenta pretul petrolului (asa cum a exportat o buna parte din criza). Nu cred ca politicile de crestere a productiei de petrol, si gaze prin tehnologii performante nu au avut la baza si studii de impact economic la nivel global.
    Cine profita, bine, cine nu, moare.

  11. Mircea Modan MirceaM spune:

    Inca ceva. Ati atins un alt element, extrem de important: volumul tranzactiilor in piata vs cantitatea fizica de petrol.
    Mi-am pus si eu aceasta problema, din cate stiu nu sunt permise, la petrol si cereale, de ex, tranzactii “naked”, altfel spus fiecare contract trebuie sa aiba acoperire in ceva fizic. Altfel ne trezim cu o groaza de “shorteri”, care vand ceva ce nu exista,Pun presiune printr-un volum mare de “oferta” inexistenta fizic de fapt. Pretul vine in cap artificial.
    Acest fenomen a amplificat criza din 2007-2009, au fost ulterior interzise, dar nu cred ca in totalitate, tranzactiile naked, bineinteles fara a fi interzis “short sellingul”, daca el are acoperire. Pentru ca lucrurile se echilibreaza, brokerii ar trebui sa fia asigurati cu activul suport exista fizic.
    Altfel spus brokerul care te imprumuta cu petrol, pe care sa-l vinzi apoi intr-o piata cu levier ar trebui sa aiba fizic (nu musai el,poate e un broker de rangul paispe, ci cel care-i ofera , la randul lui cotatia, un broker de nivel superior, market maker sau, in final, banca, traderul sau compania care chiar detine fizicul) acea cantitate de petrol. Altfel vindem ce nu avem , provocand caderei artificiale, nenaturale.
    Intrebarea este, cum s-a ajuns la situatia (presupunand ca inforrmatia dvs e corecta) ca sa se tranzactioneze de 15-20 de ori productia fizica? Poate fi vorba si de reglemntare, nu? Intentionat prosta, cu portite?
    Alta idee ar fi transportul. Pareri contradictorii. Citisem undeva o “parere”, omul argumenta mentionand 3 mari companii de transport, nu le mai retin, care ar detine o cota insemnata din piata de oil shipping, si care pun presiune, concertat , in anumite momente etc
    Pe de alta parte citesc si articole in care se spune ca flotele de transport depasesc necesarul de transport, au fost livrari de nave comandate in perioada de boom si care acum fie trebuie sa transporte in pierdere, fie stau la ancora, provocand pierderi si mai mari.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă mulțumesc pentru comentariile adecvate și pline de detalii binevenite.

      Au mai fost două elemente de analiză a situației actuale pecare nu le-am folosit în corpul articolului, dar care ar putea avea o legătură parțială cu transportul.

      Este forba de fenomenele de contango (când panta curbei de producție este urcătoare), indicând o piață slabă, și backwardation (când panta curbei de producție este descrescătoare), indicând o piață puternică.

      Începând din luna iulie 2014, fenomenul contango a fost evident. Practic, pe măsură ce prețurile petrolului au început să scadă și cererea s-a diminuat, companiile s-au gândit că ar putea face mai mulți bani doar prin simpla înmagazinare a petrolului excendentar și vinderea lui mai târziu, când prețurile se vor fi îmbunătățit. Evident, în acest caz trader-ii trebuie să suporte costurile de înmagazinare.

      Trader-ii de petrol au început să folosească tancurile petroliere pentru a transporta petrolul din Marea Nordului, Africa de Vest și țările arabe către Africa de Sud, unde va fi înmagazinat. Evident, ei au sperat să repete bonanza de multe milioane din anii 2008-2009.

      Datele portuare arată că în perioada iulie-august 2014, companiile BP, Mercuria, Total și Chevron au comandat suezmaxes (tancurile cele mai mari care pot traversa Canalul Suez) pentru a transporta țiței în Africa de Sud în vederea înmagazinării.

      Detalii, aici:
      http://www.reuters.com/article/2014/08/20/oil-storage-contango-idUSL5N0QQ4A220140820

      • Mircea Modan MirceaM spune:

        Multumesc pentru lamuriri.SI pentru efortul depus in seria de articole, clare si la obiect.
        Cine are urechi de auzit, sa auda..cine nu, nu. Putem pierde trenul foarte usor.
        Cu toate riscurile aferente cred ca ar fi o prostie sa renuntam la faza de explorare. Iar pana incepe exploatarea mai e, putem sa ne lamurim din practica altora, cu siguranta tehnologiile se vor perfectiona si mai mult. Dam cu piciorul unei oportunitati care chiar merita asumarea unui grad de risc mai mare, dar acceptabil prin prisma rewardului. (Naspa e ca rewardul merge doar la stat si nu la proprietarii de teren si vecinii lor, cred ca asta este cauza principala a revoltelor oamenior, aia din zonele respective, evident)
        Experienta exista, in fond nici exploatarea traditionala nu este foarte prietenoasa cu mediul, companiile de petrol sunt obligate sa provizioneze sume importante pentru refacerea mediului dupa inchiderea sondelor.
        Problema este cat de corect, sever, (la noi, in Romania) este controlul de mediu pe timpul exploatarii si dupa. Si cati bani primesc propietarii de teren, si vecinii care pot sa sufere prin efectul de vecinatate. Or daca banii merg exclusiv la stat, si , in cel mai fericit caz, la admistratiile locale (niste hoti mai mic) nu am rezolvat nimic. Or nici in aceste domenii nu se misca nimic.
        P.S. Sunt sincer in ce spun, nu am nici un interes, chiar cred ca facem o greseala renuntand la explorare. Cand a fost de protestat am protestat, spre exemplu cand au vrut sa amplaseze groapa a de gunoi judeteana la noi in sat am actionat, am organizat ce trebuia organizat, cu oamenii din sat, vecinii din alte sate, si pana la urma am reusit sa scapam de belea.
        Cei care au acceptat “groapa de gunoi ecologica”. laudata si raslaudata au avut surpiza sa primesac o groapa de gunoi “romaneasca”..miros, ciori si tot tacamul.
        Asa ca eu vad problema nu atat tehnica cat de organizare,control si adminstrare a riscului. Cu garantii pentru oameni, garantii cara se se execute la cel mai mic semnal de poluare. Sonda inchisa, raul facut reparat, pe banii celui care exploataza, bani care sa fie constituiti in garantie inainte de inceperea exploatarii.
        Si doar daca nici in acest caz oamenii nu sunt de acord atunci putem spune ca avem de-a face cu un refuz cinstit. Pentru ca este normal sa nu vrei sa-ti faca terenul praf, si sa nu primesti nimic.
        Dupa cum este normal sa crezi ca in Romania orice tehnologie va fi facuta varza, de dragul banilor controlul se va face de mantuiala, se vor corupe autoritaile si magareata va cadea tot in capul nostru. Aici cred ca e buba de fapt…

        • iosiP spune:

          Domnule Modan, ati sintetizat intr-un comentariu toate rezervele mele la exploatarea prin fracturare hidraulica, rezerve pe care i le-am transmis domnului profesor Cranganu de-a lungul sirului de articole.
          Din pacate insa, domnia sa a avut intotdeauna o reactie de distantare, afirmand ca este om de stiinta si, ca atare, nu este preocupat de problemele sociale.

          Ma asociez opiniei dumneavoastra: sunt de acord cu explorarea dar numai in masura in care proprietarii terenurilor afectate sunt despagubiti (la pretul fixat de catre piata libera, nu la cel impus de stat) si se constituie un fond de garantie care sa permita despagubirea imediata si completa a proprietarilor, in caz de pagube. Chiar si atunci insa, proprietarii de terenuri au dreptul sa refuze concesionarea acestora, ca de asta se numesc PROPRIETARI, si nu “supusi ai statului”"!

          • Prostu' satului spune:

            Pai in cazul asta, stimati domni, cu justa despagubire, garantii, control “ca-n vest” si alte prostii ridicatoare de costuri, cine credeti ca s-ar mai fi ostenit prin partile astea?
            Chiar nu e clar tuturor ca o buna parte din interes vine TOCMAI din faptul ca pe-aici lucrurile mai merg si taind niste colturi, batand pe umar niste autoritati locale/regionale jumatate habarniste, jumatate iresponsabile sau, in cel mai rau caz, determinandu-i pe-aia de la centru sa schimbe legislatia? Iar presiunea pentru o astfel de abordare e cu atat mai mare cu cat preturile sunt mai mici, punand la randul lor presiune pe costurile companiilor.
            Daca pana si RMGC – care e o cantitate absolut neglijabila fata de companiile de petrol si gaze (de fapt, fata de oricine, avand in vedere ca, practic, n-a facut niciodata nimic, nicaieri) – a fost cat pe ce “sa-si traga” lege proprie, asta in Romania membra UE si NATO, in 2013… credeti ca, daca vor fi necesare “mici ajustari”, mici exceptii, pe ici, pe colo, astfel incat aceste proiecte de exploatare a gazelor de sist sa devina cat mai rentabile… va ezita cineva?
            Si cine sa controleze si sa reglementeze cand, daca nu neaparat in articolele d-lui Prof Cranganu (desi le-am citit cam pe toate cu atentie, nu pot pretinde ca le stiu la punct si virgula, asa ca nu i-as atribui aceasta afirmatie), dar cu siguranta in zeci de comentarii la aceste articole o tema recurenta a fost lipsa quasi-totala a expertizei romanesti in domeniu. De fapt, e destul sa citesti gogomaniile emise de unii dintre suporterii ferventi ai acestor proiecte, plini de onoruri si titluri academice, ca sa te lamuresti.
            Prin urmare, ne asteptam ca unii care habar n-au de tehnologie sa-i supravegheze pe aia care au inventat-o…. Tare de tot. Numai in Romania.
            Sau, si mai bine, procedam ca desteptul ala de judecator din Vaslui (ala care l-a chemat ca martor independent intr-unul din procesele respective pe un geolog angajat sau colaborator al Chevron) si-i punem pe oamenii astia sa se autoreglementeze, sa se auto-controleze si, fireste, la urma sa se auto-amendeze cand gresesc.
            In plus, la dvs. in Banat, d-le Modan, poate stau putin altfel lucrurile cu controlul, dar la mine, in Vaslui, stiti cum e? A viscolit doua zile la inceputul lunii, s-a troienit zapada de trei metri pe toate vaile, de-abia au reusit astia sa deszapezeasca drumurile principale… ii mai cauta si controleaza pupaza pana la Pasti pe toate dealurile si prin toate rapile… Iar cand o da dezghetul si-or porni paraiele, cine credeti dvs. ca sta sa verifice ce curge la vale pe toate acele paraie? Sa fim seriosi; nimeni nu poate fi chiar atat de naiv incat sa se bazeze pe asa ceva. Ne bazam exclusiv pe promisiunile investitorului ca o sa fie bine. Exact ca la Rosia.

            Cat despre explorare vs exploatare, d-le Modan, ca va stiu om chibzuit si rational, exista doar doua alternative.
            Unu, se gasesc rezerve viabile comercial. In acest caz, oamenii dau drumul la treaba in secunda doi, pentru ca atat conditiile acordurilor, cat si legislatia existenta (pe care, atentie, nimeni n-a dat vreun semn c-ar vrea s-o modifice) nu impun catusi de putin o evaluare/renegociere sau altceva intre faza de exploarare si cele de dezvoltare/exploatare. Aceasta idee, indusa parsiv in mintile oamenilor – ca, stai sa vezi ca e doar explorare, dupa aia se opresc si stam de vorba, ne roaga frumos, ne intreaba daca suntem de acord etc. – este doar o alta minciuna sfruntata a guvernantilor romani. Dupa aproape trei ani de Ponta rule, s-ar fi cuvenit sa invatam macar atata lucru.
            Doi, daca nu se gaseste nimic interesant (pentru companie), oamenii impacheteaza si pleaca, luandu-si, fireste, si toate datele si informatiile cu ei. Daca le vrea si statul roman, va trebui sa le plateasca, cum e si normal.
            Asa ca, in situatia a doua, vom sti doar niste generalitati, cum ca la nivelul tehnologic si al pietei din anul X, exploatarea nu e rentabila. Asta ca sa lamurim si alte vorbe mieroase de-ale lui Ponta & Co, cum ca de ce n-am vrea si noi sa stim ce adaposteste subsolul etc., etc., etc.

            • Mircea Modan MirceaM spune:

              Va inteleg rezervele, le am si eu, dar impactul cresterii productiei de petrol si gaze este atat de mare, benefic, mai ales in contextul in care Rusia isi cam face de cap prin Marea Neagra, incat problema trbuie pusa. macar, corect. Chiar nu sunt solutiii?
              In fond suntem de acord ca ingrijorarea cea mai mare este nu atat tehnologia cat aplicarea corecta si controlul. Nu ma pricep la tehnologie de extractie, dar am coordonat o vreme un departament de proiectare constructiva si tehnologica de la o companie destul de mare. Exista, in mod normal,un plan de operatii si contol foarte clar,omologat, verificat in timp, actualizat, cu paramemetrii bine definiti, inclusiv tehnica de masurare si control.
              Nu cred ca este imposibil sa specializezi niste oameni, nu doar prin “grija” companiei care face explorarea/exploatarea(oricum sunt avize deiferite) ci si colaborari cu departamentul, sau cum se numeste, de mediu din USA, Canada,sau alta tara recunoscuta pentru strictete si profesionalism, se poate solicita chiar o colaborare permanenta etc.
              Unde nu vad nici eu rezolvare (acum) este la increderea ca acei oamnei, specializati si bine platiti, vor fi lasati sa-si faca treaba. Oricand poate sa apara un Grajdan, un Pop sau un Voinea care sa fac din alb negru, sa angajeze juridic statul intr-o bazaconie, sa garanteze ceav de negarantat, cum au fost garantate de CEC devalizarile de la FNI sau mai stiu eu ce.Sa avem o batlie intre avocati intyerminabila.
              In momentul de faat nu ca exista vreun proprietar de teren responsabil care sa aiba incredere in garantii formale, mai ales date de mincinosi dovediti. Aici e buba. Dar asta nu insemanaca nu se pot gasi solutii.
              In plus, din experienta personala, aia cu groapa, va pot spune ca si in cazul in care proprietarii terenurilor ar primi compensatii satisfactoare ( de regula terenurile cu pricina sunt cumparate de speculanti cu spijinul autoritailor loacale si vecinii sunt lasati doar cu beleaua), problema cea mare este la vecinatati. Scade pretul proprietatilor, scade diversificarea economica din zona(mai face cineva turism printre sonde?) etc. Nimni nu abordeaza problema in ansamblul ei, toti o tin langa cu pericolul tehnologic, bla, bla….fara sa stie prea multe in acest domeniu.
              Inteleg aceste efecte adverse, dar problema trebuie pusa totusi corect. Nu tehnologia in sine este extrem de periculoasa, cauza care trebuie eliminata, ci modul de control si protectie al oameniolr din zona. Or despre asta nu discuta nimeni, este mult mai simplu sa nu faci nimic, apai din nimic, nimic iese.

            • Prostu' satului spune:

              D-le Modan, am avut discutia asta de mai multe ori cu diversi comentatori la articolele d-lui Cranganu, asa ca nu simt deloc nevoia sa-mi reiau a 173-a oara argumentatia, ca m-am plictisit eu insumi de predici in pustiu.
              Va pun doar o intrebare. Da, se pot face lucruri, exista solutii etc., mai ales ca subiectul e fierbinte de aproape patru ani. In tot timpul asta vi se pare ca autoritatile romane au miscat fie si macar un deget in directia identificarii si punerii in practica a macar uneia din acele solutii despre care vorbiti (adica alta decat pumnul in gura protestatarilor)?
              Daca da, astept cu mare interes exemple.
              Daca nu, la ce bun mai discutam scenarii trandafiro-iluzorii care stim cu totii ca nu se vor intampla?
              De altfel, daca va cititi cu un ochi obiectiv propriul mesaj (acesta, ultimul), denota un scepticism sanatos.

            • Mircea Modan MirceaM spune:

              Mda, asa-i , e un fel de discutie intre surzi…
              Sincer sunt dezamagit de ambele “tabere”. Pe de-o parte guvernul(ele) este(au fost) de o indecizie si neprofesionalism care te usuca, pe de alta parte nici protestatarii nu vin cu propuneri constructive, localnicii nu au pregatirea si cunostintele necesare, organizarea macar, pentru a concepe un plan care sa le aduca atat bani(multi) cat si protectie, inclusiv a mediului in care traiesc, iar “chibitii” au alte interese, o tin langa cu tehnologia, desigur, exista o parte dintre ei care chiar sunt ecologosti convinsi, netraitori in zona, dar constienti de riscuri, ok, la randul lor trebuie sa aiba alternativa, argumentata, ce facem ca sa nu mai depindem de importul de petrol, gaze. Cum compensam? Prin energie elctrica? regenerabila? vant, soare? pai atunci trebuiau sa protesteze cand s-au modificat regulile jocului la certificatele verzi…oh, dar alea produceau costuri, nu vrem nici costuri in plus, nici nu putem administra riscuri..aia nu, aia nu…
              Alt aspect, a urmarit cineva care sunt sumele provizionate,legal, acum, de companiile de petrol? Care trebuie folosite in reabilitarea terenurilor cu sonde inchise? Si care,au marit, legal, profitul real al companiilor? Au utilizat acele sume pentru ce erau destinate, si neimpozitate? Ce suprafata avem care trebuie reabilitata, acum? Oare nu se pot face explorari chiar in acele zone compromise, deja?
              Nu stiu… dar cred ca solutiile trebuie sa vina nu doar de la guvern, oricum nu avem nicio baza, au dovedit ce “pot”

  12. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Am fost extrem de plăcut surprins să citesc azi dimineață în The New York Times un articol care prezintă teme similare cu ale articolul meu.

    Articolul se intitulează Who Will Rule the Oil Market? și este semnat de Daniel Yergin, laureat al Premiului Pulitzer, autorul lui “The Quest: Energy, Security, and the Remaking of the Modern World” și vice chairman al firmei de cercetare și consultanță IHS.

    Daniel Yergin afirmă că, prin decizia sa din noiembrie 2014, OPEC și, în principal Arabia Saudită, au transferat Statelor Unite rolul de lider de facto al pieței petrolului mondial. După care arată că în 2008 prețul petrolului ajunsese la $147/baril, iar Statele Unite importau petrol din greu. Dar, între timp, în Statele Unite revoluția petrolului și gazului neconvențional începuse să ia amploare și să-și arate valoarea.

    Impactul revoluției bazate pe combinarea a doi tehnologii americane – fracturarea hidraulică + forajul orizontal dirijat – s-a văzut imediat în creșterea spectaculoasă a producției de gaze naturale, catapultând Statele Unite în fața Rusiei, și devenind astfel producătorul mondial #1 de gaz natural.

    Apoi, începând din 2010, aceleași două tehnologii au început să fie serios aplicate și argilelor petrolifere (detalii, în textul meu). Consecința? La sfîrșitul anului 2014, producția de petrol a Statelor Unite a fost cu 80% mai mare decît fusese în 2008. Iar creșterea de 4,1 milioane barili pe zi a fost mai mare decât producția oricărei țări din OPEC, cu excepția Arabiei Saudite.

    Revoluția hidrocarburilor neconvenționale a contribuit, de asemenea, la o dezvoltare remarcabilă a economiei americane, creând locuri de muncă, întărind poziția competitivă a țării și atrăgând noi investiții de peste $100 miliarde.

    Daniel Yergin analizează apoi cauzele scăderii prețului petrolului, începând din vara anului trecut. Pe lângă elementele amintite și de mine (intrarea Libiei pe piață, scăderea cererii din partea Chinei), el insistă pe rolul deciziei OPEC de a lăsa prețul petrolui să fie stabilit liber de piață.

    În final, Yergin listează pe marii looser-i ai situației actuale, Venezuela, Rusia și Nigeria (detalii despre depreciarea monedelor acestor țări am dat în articolul meu). El scrie în continuare că circa $1,5 – $2 mii de miliarde vor fi transferate din țările exportatoare de petrol în cele importatoare. Beneficiarii ar fi Japonia și China. Consumatorii americani vor beneficia și ei, deși, pe de altă parte, se va reduce numărul de platforme de foraj și sonde săpate, ceea ce va conduce la șomaj.

    În final, autorul dă un răspuns la întrebarea din titlu: Cine va fi liderul mondial al pieței petrolului? Cu toată modestia, aș spune că am anticipat concluzia expertului american:

    Țițeiul de șist american a devenit factorul decisiv pe piața mondială a petrolului într-un mod care nu se putea imagina cu cinci ani în urmă. S-a dovedit a fi cu adevărat o tehnologie disruptivă [s.m.]

  13. Consonant spune:

    Domnule Cranganu, va admir tenacitatea si efortul de a prezenta articole intr-un domeniu in care aveti cunostinte profunde. In plus, va admir pentru faptul ca ati pastrat usurinta in exprimare in limba romana. Am o problema formala: n-ar trebui scris “deflatia pretului petrolului”, totusi? Nu vreau sa ma intelegeti gresit, observatia mea nu are legatura cu limba de comunicare pe care, probabil, ca o utilizati majoritar acum. Si eu sunt plecat din tara de vreo doisprezece ani si-mi chinui sufletul cu limbi altele decat cea invatata de la mama. Am fost de multe ori in situatia ca, fiind in diverse adunari cosmopolite si avand scurte discutii (foarte scurte, asa cum cer regulile de politete in astfel de situatii) cu romani in limba noastra materna, sa mi se spuna de catre straini, cu reala admiratie: “dar ce limba frumoasa aveti!”.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Am o problema formala: n-ar trebui scris “deflatia pretului petrolului”, totusi?

      Corect, din punct de vedere formal, ar fi „scăderea prețului petrolului”. Termenul „deflație”, așa cum au subliniat deja alți comentatori, se referă la o situație economică în care se înregistrează o scădere a indicelui prețurilor de consum (IPC), cu alte cuvinte, când inflația scade sub zero (inflație „negativă” = deflație).

      Am folosit sintagma „deflația petrolului” pentru a semnala că actuala scădere a prețului petrolului are loc pe fondul sau în cadrul unei situații deflaționiste existente și provocate, după părerea mea, tocmai de această ieftinire precipitată a petrolului. După cum am scris, ieftinirea petrolului a provocat reacții în lanț de ieftiniri (d.ex., metalele) și deprecieri ale multor monede naționale în raport cu dolarul american.

      Și dacă mai vreți un argument, am vrut să fac economie de spațiu tipografic: 2 cuvinte (deflația petrolului) în loc de 3 cuvinte (ieftinirea prețului petrolului) :-)

  14. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Vreau să explic de ce am subliniat sintagma tehnologie disruptivă (folosită de Daniel Yergin în articolul de azi dimineață din The New York Times), pentru a evita eventuale confuzii terminologice.

    În opinia mea, o tehnologie este disruptivă atunci când revoluționează ceva existent, producând o schimbare de paradigmă sau inventează ceva cu impact universal.
    Câteva exemple:

    - armele de foc vs. arcul cu săgeți și săbiile;
    - autovehiculele vs. carul cu boi;
    - tiparul vs. scrierea cu mâna;
    - avioanele și rachetele;
    - computerul personal;
    - internetul, e-mailul, smartphone, Facebook

    și, cu voia Dvs, ultima pe listă:

    - fracturarea hidraulică + forajul orizontal dirijat al argilelor gazeifere și petrolifere vs. exploatarea rezervoarelor convenționale.

    Pentru acest motiv, am scris de multe ori (spre disperarea unora) că ceea ce s-a inventat în 1949 în Oklahoma, continuat cu ceea ce s-a inventat la Dallas-Fort Worth în 1998 și ajungând până în zilele noastre, reprezintă o schimbare de paradigmă, o revoluție în domeniul resurselor energetice.

    De aceea cred cu tărie că, atunci când Președintele Obama a declarat în fața poporului său că
    Today, America is number one in oil and gas, el a adus confirmarea și cel mai frumos omagiu unei tehnologii disruptive.

  15. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un alt unghi de a privi la situația petrolului din SUA este comparația stocurilor de țiței brut și produse petroliere (incluzând rezervele strategice) înainte (1980) și după (2015) aplicarea fracturării hidraulice a argilelor petrolifere:

    Stocul din dec. 1980: 1.493.105.000 barili

    Stocul din 16 ian. 2015: 1.852.603.000 barili

    Diferența: 354.498 milioane barili, adică o creștere a stocului cu 24%!

    Sursa: http://www.eia.gov/dnav/pet/hist/LeafHandler.ashx?n=PET&s=WTTSTUS1&f=W

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Bun, cred ca ar trebui sa ne uitam si la consumul din acei ani. In 1980 era mai mic, nu? Probabil ca procentual (fata de consumul zilnic din fiecare perioada) avem o diferenta mai mica de 24%
      Eu am observat altceva. Cam de prin iunie,cam in fiecare an(cu mici exceptii,luna difera, uneori e mai devreme alteori mai tarziu, dar vara cresc, epe unde va normal, numai avem consumul prentru incalzire) cresc stocurile, dar tot in fiecare an ianuarie avem valori mai mici ca in decembrie. Or in ian 2015 sunt mai mari ca in dec 2014, ceva s-a intamplat. Este curios de ce nu se reduce productia, stocarea costa, cineva cumpara totusi productia aia si prefera sa o tina pe stoc. Mie-mi miroase a reversal…

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        Stocul din dec. 1980: 1.493.105.000 barili
        Consumul pe anul 1980: 17.056.000 barili
        Raportul consum/stoc: 1,1%

        Stocul din dec 2013: 1.749.826.000 barili
        Consumul pe anul 2013: 18.490.000 barili
        Raportul consum/stoc: 1,0%

        (Consumul pe 2014 nu este tabulat încă).

        După cum vedeți, raportul consum/stoc este practic același.

        Părerea mea este că stocul din ianuarie 2015 a crescut pe seama producției record a anului 2014.

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Multumesc, banuiam ca raportul nu se schimba, sau se schimba putin. Orice stoc trebui raportat la consumul zilnic, lunar, cate zile acopera etc.
          Asa e si la rezervele valutare ale unie tari, pe langa valoare(aur plus valute) se da si acoperirea importului, in numar de luni. Asta este de fapt criteriul de baza.
          Ramane de vazut, cred ca toti traderii stau cu degetul pe tragaci, in deschiderea unor pozitii long. Se asteapta ceva semnale fundamnetale (scaderea voita a productiei, accelerarea cresterii economice sau macar proiectii mai optimiste, scaderea stocurilor) dar si pe analiza tehnica (asa numitele confirmari, spargeri de rezistente, de canale de minitrend, patterrnuri specifie reversalului etc). S-a acumulat destula tensiune pe pret, chiar daca va mai merge putin in jos, in caz ca stocurile tot cresc, nu cred ca va mai dura mult timp.

  16. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    @iosiP

    …ati sintetizat intr-un comentariu toate rezervele mele la exploatarea prin fracturare hidraulica, rezerve pe care i le-am transmis domnului profesor Cranganu de-a lungul sirului de articole.
    Din pacate insa, domnia sa a avut intotdeauna o reactie de distantare, afirmand ca este om de stiinta si, ca atare, nu este preocupat de problemele sociale.

    Pe vremuri, emisiunile postului de radio „Europa Liberă” începeau și se terminau cu următorul anunț:

    Postul de radio Europa Liberă nu sfătuiește pe nimeni să plece din țară. Locul românilor este în România.

    Dați-mi voie sa parafrazez acel anunț:

    Profesorul Crânganu nu sfătuiește pe nimeni să-și fractureze hidraulic proprietatea personală. Ca geolog, el încearcă doar să explice de ce fracturarea hidraulică este o tehnologie disruptivă (revoluționară), cu un grad ridicat de siguranță.

    Ca cetățean român, Profesorul Crânganu consideră următoarele:

    Dacă statul român -proprietarul de drept al resurselor minerale din subsolul oricărei proprietăți de teren din România – hotârăște să le exploateze, atunci proprietarul terenului aflat deasupra acelor resurse minerale are dreptul la compensații, în natură sau bănești, stabilite de comun acord cu statul.

    • m. spune:

      Domnule Cranganu,

      va rog sa elaborati pe marginea ultimei teme introduse de dvs.: dreptul la compensatie.
      Nu-mi sunt clare urmatoarele lucruri:
      - din moment ce ati stabilit cu claritate ca nu exista efecte negative, nu inteleg de ce ar trebui din fonduri publice sa fie despagubiti proprietarii. Despagubiti pentru ce?
      - in ipoteza in care ar exista totusi un temei al despagubirii, desi eu din articolele dvs. am fost convins ca nu exista un astfel de temei, cum se defineste zona cu proprietati eligibile pentru despagubire?
      - chestiunea asta cu despagubirea deschide un aspect juridic complex si greu de gestionat. Din moment ce proprietarul este indrituit sa primeasca despagubiri, asta inseamna ca cineva ii afecteaza proprietatea. Pe cale de consecinta, proprietarul are dreptul si sa refuze despagubirea pe motiv ca nu este de acord cu afectarea proprietatii sale, deci si sa se opuna exploatarii. Pana la urma avem un proprietar, Statul, al resurselor minerale, care prin exploatare urmeaza sa afecteze un alt proprietar, persoana privata, al terenului. Din cate stiu eu, chestia asta se poate face numai prin expropriere in interes public, mie insa nu mi-e clar daca in aceste situatie avem de a face cu o activitate economica a statului (fie si concesionata unui operator privat) sau cu o investitie de interes public.
      Va rog sa ma lamuriti daca se poate, pe aspectele de mai sus.

      Cu respect,

      Marius I.P.

      • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

        - din moment ce ati stabilit cu claritate ca nu exista efecte negative, nu inteleg de ce ar trebui din fonduri publice sa fie despagubiti proprietarii. Despagubiti pentru ce?

        Nu am folosit cuvântul despăgubire, ci compensație.

        Compensația este necesară când avem de-a face cu doi proprietari: unul, deține terenul fizic, iar celălalt, deține ceva aflat sub terenul fizic.

        Dacă vreți o analogie, vă puteți gândi la cuiul lui Pepelea. Proprietarul casei nu poate legal interzice lui Pepelea să intre în casa care nu-i aparține și să-și agațe haina în cuiul care-i aparține.

        - in ipoteza in care ar exista totusi un temei al despagubirii, desi eu din articolele dvs. am fost convins ca nu exista un astfel de temei, cum se defineste zona cu proprietati eligibile pentru despagubire?

        Suprafața pe care se va instala platforma de foraj + drumul de acces.

        Vă rog să considerați comentariile mele doar ceea ce sunt: recomandări de bun simț. Așa după cum bine ați remarcat, aspectele juridice ale drepturilor de proprietate, exproprieri în interes public etc., sunt extrem de complexe și este nevoie de experți judiciari (eu nu sunt unul) care să le rezolve și să dea soluții adecvate/satisfăcătoare pentru toate părțile implicate.

        • M. spune:

          Multumesc pentru raspunsul promt.

          Insa marturisesc ca m-ati confuzat putin. Eu inteleg ca terenul pe care se monteaza platforma este oricum cumparat/inchiriat de la proprietarul terenului respectiv, la fel si drumul de acces, daca nu e deja public. Deci o alta compensatie/despagubire decat tranzactia comerciala nu vad de ce ar mai fi necesara pentru proprietarii respectivi.
          Eu credeam ca va refereriti la ceilalti proprietari, pe terenul carora nu se construieste nimic, deci nu beneficiaza de nicio tranzactie comerciala. Si am senzatia ca si ceilalti participanti la discutie s-au referit tot la acestia.
          Ca sa luam cazul Pungesti, nimeni nu cred ca-i plange de mila Primarului care a vandut/concesionat terenul respectiv, pe care a fost construita platforma, cum ca ar mai trebui sa primeasca si alte compensatii banesti/ in natura pe langa valoarea tranzactiei cu Chevron. Sau am inteles eu gresit?
          Multumesc anticipat.

          Marius I.P.

          • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

            Eu credeam ca va refereriti la ceilalti proprietari, pe terenul carora nu se construieste nimic, deci nu beneficiaza de nicio tranzactie comerciala. Si am senzatia ca si ceilalti participanti la discutie s-au referit tot la acestia.

            „Ceilalți proprietari” fiind toți locuitorii din satul Siliștea, sau din toată comuna Pungești, sau din tot județul Vaslui?! Compensația revine proprietarului terenului și este inclusă în prețul de vânzare/închiriere a terenului. Ceilalți proprietari beneficiază din taxele la bugetul local, crearea unor locuri de muncă (temporare), închierirea unor spații de locuit, creșterea volumul de vânzări locale (alimente, băuturi de tot felul), amenajarea unor drumuri etc.

            Mai există și modelul Norvegiei, unde din redevențele încasate de stat, se poate constitui un așa-numit Fond Suveran, din care „ceilalți proprietari”, care pot invoca unele efecte nocive ale activităților de exploatare (zgomot, trafic greu prin comună, lumini puternice pe timpul nopții care deranjează somnul etc.) pot primi o cotă-parte. Desigur, un astfel de fond trebuie să aibă o administrație perfect transparentă și iubitoare de lege (law-abiding citizens). Din unele comentarii de mai sus, reiese însă că tocmai aici e buba cea mare din România și în acest punct chiar că nu mai am ce comenta.

            După cum ați putut citi în declarația mea de mai sus, am făcut acele recomandări doar în calitate de simplu cetățean român, plătitor de taxe și cu respect față de legile existente.

  17. Ștefan A. spune:

    Felicittari domnule Constantin
    Foarte documentat articolul , foarte buna analiza si concluzile . Practic urmariti problema in toate laturile ei .
    Minunat si raspunsul la un comentariu : “Dacă statul român -proprietarul de drept al resurselor minerale din subsolul oricărei proprietăți de teren din România – hotârăște să le exploateze, atunci proprietarul terenului aflat deasupra acelor resurse minerale are dreptul la compensații, în natură sau bănești, stabilite de comun acord cu statul. ”
    Din pacate dupa 25 de ani de “democratie originala” : “proprietatea privata e un moft ” . :)
    Slabe sperante in o abordare diversa a problemei . Nu de alta dar spaga politica nu lasa loc si compensarii proprietarului cetatean .

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă mulțumesc pentru aprecierile exprimate.

      De când am început să scriu, în aprilie anul trecut, despre fracturarea hidraulică, cred că este primul meu articol în care comentariile pozitive și neutre depășesc pe cele critice. :-)

  18. euNuke spune:

    Cred că este pentru prima dată -pe contributors- când arătaţi oleacă de empatie cu publicul din România favorabil exploatării insă in anumite condiţii legale fixate in prealabil, in special in ceea ce priveşte respectarea şi protejarea proprietăţii private. Apreciez schimbarea de atitudine. E un inceput bun, chiar dacă o replică mai jos vă contraziceţi şi limitaţi dreptul la compensaţii/despăgubiri, in direcţia elucidării tranzacţiilor pe care orice exploatare le implică.

    “Dacă statul român -proprietarul de drept al resurselor minerale din subsolul oricărei proprietăți de teren din România – hotârăște să le exploateze, atunci proprietarul terenului aflat deasupra acelor resurse minerale are dreptul la compensații, în natură sau bănești, stabilite de comun acord cu statul.”

    şi

    “Suprafața pe care se va instala platforma de foraj + drumul de acces.” [zona cu proprietăţi eligibile pentru potenţiale despăgubiri]

    Dacă pornind de la compensaţii şi despăgubiri o să abordaţi, măcar in sinea dumneavostră, şi chestiunea riscului, in special riscul de devalorizare a proprietăţilor, de unde şi necesitatea instituirii/legiferării dreptului de concesiune pentru persoane private, atunci lecţiile dumneavoastră s-ar putea să fie citite cu mai multă deschidere de către români. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, nu vorbim de cuie aici, ci de insăşi poarta către comoara tâlharilor etatişti care au confiscat ["naţionalizat"] bogăţiile subsolului şi care astăzi se află in postura de nu putea profita de bunurile furate pentru că au comis greşala de a reda parţial dreptul de proprietate ţăranilor. Ca atare, concesiunile realizate de stat sunt nule, pentru că au drept obiect proprietatea altora. Perimetrele pe care le vântură nu sunt ale lor, iar riscurile pe care le vând nu-s nici ele ale guvernanţilor, ci ale proprietarilor riverani, d-aia nici nu îndrănesc să ceară prea mult, pentru ştiu şi ei, tâlharii, ce valoare redusă au bunurile fără acces direct grevate de o servitute naturală. Şi chiar lucrările de prospecţii sunt ilegale, chiar penale, si se intâmplă doar pentru că omul simplu nu ştie ce e aia tulburare de posesie. Asta trebuie să înţeleagă orice industriaş ce soseşte in România, că orice tranzacţie va fi afectată de natura ambiguă a normelor ce consacră titularii dreptului de proprietate. România nu este incă un stat de drept şi nici ordinea proprietăţii private nu a fost restabilită pe deplin, ca atare, costurile ascunse ale investiţiei -generate de conflictele intre instituţii, intre stat şi cetăţeni şi ulterior intre firme şi proprietarii nedreptăţiţi şi excluşi- s-ar putea să depăşească costurile fireşti ale unei concesiuni in regim de piaţă liberă. Nu este numai o chestiune juridică, ci şi economică. Economică, pentru că rentabilitatea oricărei investiţii depinde de reglementările solide şi clare ale dreptului de proprietate şi garanţiilor oferite părţilor implicate in orice tranzacţie ce priveşte oricare din atributele dreptului.

  19. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Am indicat mai sus, prin modelul norvegian, ce ar putea face proprietarul gazelor de șist din Romania, recte statul, cu o parte din redevențele pe care le-ar încasa de la companiile de exploatare.

    Aș vrea să prezint pe scurt și o experiență americană, cea a statului Alaska. Este unul din puținele state americane unde nu se plătesc taxe de stat și TVA (eu, în Pennsylvania, plătesc taxe federale la Washigton, statale la Harrisburg, orășenești și TVA la cumpărăturile ne-alimentare).

    Bugetul Alaskăi este constituit în proporție de 90% din redevențele încasate de la companiile de petrol și gaze, majoritatea activând în Prudhoe Bay, North Slope of Alaska. Numai că, atunci când s-a alcătuit bugetul pe 2015, prețul barilului de țiței era $110. Acum, când prețul a ajuns în jur de $50/baril, parlamentul statului, întrunit astăzi, a constat că din bugetul inițial de $6,1 miliarde, vor dispărea $3,5 miliarde sau mai mult, dacă scăderea prețului va continua.

    Un fond de economii din anii trecuți va ajuta, dar nu va umple total golul de $3,5 miliarde. Chiar dacă ar fi concediați toți lucrătorii la stat, s-ar economisi numai $1 miliard, rămânând încă $2,5 miliarde de găsit pe undeva. Guvernatorul Bill Walker, independent politic, a propus reducerea cheltuielilor statului cu 5 până la 8%, cu o posibilă reducere de 25% în următorii patru ani, dacă prețul petrolului nu va crește.

    Pe de altă parte, Alaska este extrem de norocoasă, pentru că crizele petrolului sunt ciclice: parlamentarii au pus de o parte, în anii buni, $14 miliarde, pe care Gov. Walker vrea să-i folosească drept un „pod pe care să călcăm cu gingășie”.

    Pe de altă parte, Alaska nu este un stat sărac: el are încă miliarde de doloari neatinși, pentru că în ultimul deceniu, când restul poporului american traversa o recesie economică, Alaska s-a „umflat” pe măsura „umflării”prețului petrolului. Statul Alska dispune în prezent de un fond de $53 miliarde provenit din redevențele și dobânzile aferente din anii „grași” (similar cu Fondul Suveran al Norvegiei). Din acest ultim fond, fiecare cetățean al statului Alaska a primit anul trecut suma de $1.884, cea mai mare primită vreodată. Foarte important de menționat, acest fond nu este parte a bugetului de stat. Detalii aici.

    Reiau propunerea făcută într-un comentariu anterior:

    Dacă statul român va începe exploatarea hidrocarburilor neconvenționale, o parte din redevențe ar trebui să alimenteze un Fond Suveran, independent de bugetul de stat. Din acest fond, anual pe durata exploatării, s-ar putea plăti o compensație locuitorilor din zonele limitrofe perimetrului exploatat. Cuantumul compensației, precum și numărul locuitorilor (pe baza razei perimetrului) care vor fi compensați se vor stabili prin negocieri între părțile implicate.

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Mi se pare lipsita de relevanta situatia din Alaska, daca ne referim la situatia din Romania, sau chiar din orice alt stat federal din USA.
      Cel mai mare stat al USA, cca 1,7milioane km2 si cu o populatie de cca 740 mii de locuitori. In plus terenul este in proportie de cca 65% in proprietatea guvernului federal.
      Comparati cu Romania…sub 0.24 mil km2 (cam 14% din cat e Alaska) si cu 20 milioane de locuitori( de 28 de ori mai multi)
      Altfel spus pe o suprafata de 7 ori mai mica se “inghesuie” aproape de 30 de ori mai multi oameni. Pe un teren care nu e proprietatea statului..doar ce e sub el, cica!

      Bun, sa luam Norvegia. din cate stiu ei au exploatarile pe mare, apele fiind in “proprietatea” statului, nu? Chiar si in acest caz avem reglementari clare de protejare celor care au de suferit, mergand pana a retragerea licentei
      http://uk.practicallaw.com/6-529-5206#a323555
      In concluzie , vorbim de Alaska, un stat slab populat si cu majoritatea teernului in proprietate federala, si de Norvegia, unde exploatarile se fac exclusiv pe mare, in ape al caror proprietar e tot staul. Basca norme sticte de “Health, safety and the environment”
      P.S. Din cate stiu in state sistemul fiscal este extrem de divers, fiecare stat are sistemul lui, dar niciunde nu se plateste VAT, ci doar sales taxes plus alte tipuri de taxe.

      • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

        Ma surprinde ca nu ati surprins/pomenit idea principala a celor doua modele discutate: existenta unor fonduri suverane, din care se pot plati compensatii cetatenilor indreptatiti.

        • Mircea Modan MirceaM spune:

          Sincer? M-a “lovit” chestia asta: am rasfoit “Petroleum act” ,ala norvegian, si am vazut ca vreme de 7 ani se despagubesc pescarii care sufera pagube din cauza explorarii sau exploatarii. Scurt si clar. In mijlocul marii, si aia in proprietatea statului, fara vecini cu alte proprietati. La noi nici cu proprietarii nu e clar. Daca nu vrea omul? Ce facem? Abia apoi discutam de vecinatati…
          Ma gandeam ce s-ar intampla daca in Norvegia exploatarile ar fi pe uscat, cei care nu vor ar fi expropriati? vecinii ar fi lasati la latitudinea unui “fond”, sau a comunitatii? adica, mai pe romaneste a primarului si slehtei de pomanagii din consiliu? Sa o boardului fondului, format din cine? Din politruci ca cei cei de la fondurile de garantare si contragarantare? Care se garanteaza intre ele? Oaaaaai, ce pleasca, ce bani de supt…
          Inteleg, sunt carcotas, asa nu, asa nu…e greu, suntem patiti si mintiti in toate felurile.
          Solutia unui fond suveran? Poate, daca pagubitii au putere de vot in actionariat…important este ce fonduri se aloca acestui fond. Si daca chiar e suveran.
          Oricum, intr-un final cred ca se pot gasi solutii. Oamenilor trebuie sa li se explice foarte clar cum sunt protejati si ce compensatii primesc. Si au dreptul la feedback. Asta am gasit-o in toate documentele, si la norvegieni, si in in linkul lui euNuke (merci pentru el).
          Eu unul va multumec inca odata pentru amabilitatea de a ne face sa intelegem ce si cum.

    • euNuke spune:

      Vă mulţumesc pentru strădania de a găsi soluţii/modele pentru problemele -nerecunoscute la nivel guvernamental- întâmpinate deopotrivă de exploratori şi de proprietarii riverani. A prezenta mecanismele de compensare create de cele 2 state occidentale cu sisteme diferite de reglementare a regimului bogăţiilor naturale poate fi un punct de plecare util. Dată fiind configuraţia unei potenţiale exploatări in Ro, mi se pare că un fond de compensare ar fi dificil de realizat la scară naţională. Aş lua in considerare mai degrabă modelul UK, unde cadrul legislativ deocamdată nu permite implicarea la nivel de decizie a autorităţilor/comunităţilor locale şi nici vorbă să-şi dorească legiferarea concesiunilor private, dar le conferă un rol consultativ in procedura prealabilă de avizare, insă corporaţiile au venit cu un plan de compensare de bun-simţ oferind beneficii directe şi consistente comunităţilor locale [din câte imi amintesc e vorba de 100.000 Lire/pe puţ şi 1% din venituri din momentul pornirii exploatării efective], in plus guvernul a oferit reduceri de taxe localităţilor ce ar urma să accepte exploatările. Desigur, sunt destule voci critice in UK asupra acestor propuneri adresate de industriaşi, unii consilieri locali cer mai mult, vor 10 procente, se lăcomesc, dar, in cele din urmă o bază de negociere a fost agreată şi probabil că se va găsi un mecanism prin care de la bugetul local să fie desprinse sume către proprietarii riverani cei mai afectaţi.

      https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/283832/Planning_v3.pdf

      • Constantin Cranganu Constantin Cranganu spune:

        Desigur, si modelul UK are merite care vor trebui luate in considerare pentru a crea modelul românesc.

  20. Ovidiu B spune:

    Mi-a facut placere sa citesc contributia dumneavoastra domnule Cranganu.
    As vrea sa adaug ceva. La descresterea presiunii pe preturile hidrocarburilor pe piata nord-americana si-a adus contributia si cresterea extrem de puternica a proiectelor de efficienta energetica din ultimii 8 – 9 ani.
    In decembrie a fost emis raportul pe 2014 al IEA privind piata globala a proiectelor de eficienta energetica iar valoarea acestora a ajuns la 316 miliarde de dolari ! Iata link-ul:

    http://www.iea.org/Textbase/npsum/EEMR2014SUM.pdf

    Probabil ca intreaga evolutie a pretului petrolului ar trebui analizata si prin prisma cresterii extraordinare a eficientei energetice in practic toate domeniile economice: industrie, constructii, transporturi etc. … Iar acest trend continua cu viteza sporita. Numai in domeniul constructiilor de autovehicule unul din cele mai rigide la schimbare, acum 8 ani, cei care discutau despre automobile electrice erau priviti cu ingaduinta … ” the tree huggers … eh” ? iar astazi, nu exista practic nici un constructor de automobile care sa nu aiba macar un PHEV in oferta.

    Numai bine.

    Numai bine.

    • Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

      Vă mulțumesc pentru completările aduse.

      În articolul de fond, am scris despre eficiența energetică:

      eficiența motoarelor consumatoare de benzină-motorină a crescut, s-a schimbat combustibilul (d.ex., motoare electrice și pe gaz).

  21. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un articol publicat ieri pe Forbes.com spune (mai pe scurt) ceea ce am scris și eu: Fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere este o cauză majoră a situației actuale a prețului petrolului:

    How Fracking Contributes To Oil Glut, Cheap Fuel For You And Me

  22. Alex Maftei spune:

    Doresc sa-mi cer scuze public Prof Cranganu pentru unele din comentariile facute pe acest site sub adapostul anonimatului. Le-am recitit si gasesc ca cel putin comentariile referitoare la revolutia tectonicii globale (http://www.contributors.ro/economie/energie-economie/cum-trebuie-sa-citim-un-articol-%c8%99tiin%c8%9bific-un-caz-de-sofism-de-tip-%e2%80%9efalsa-atribuire%e2%80%9d/) au fost rautacioase si inutile.

    Inteleg ca asta l-a suparat si dezamagit pe prof Cranganu, mai ales ca i-am fost student si mi-a fost indrumator la teza de licenta. Prof Cranganu are dreptate cand vede in asta un complex Freudian.

  23. Constantin Cranganu Constantin Crânganu spune:

    Un efect direct al climatului de scădere a prețului petrolului îl reprezintă fenomenul de merging&acquisition (M&A, fuzionare și cumpărare) descris și în articolul meu (Companiile cu active financiare puternice se vor găsi într-o poziție favorabilă de achiziționare a altor firme).

    O știre recent citită (2 feb 2015) spune că MOL Group, din Budapesta, a cumpărat pe ENI Romania, inclusiv 42 de benzinării care vor funcționa de acum încolo sub numele MOL.

    După această cumpărare, MOL va opera 200 de benzinării în România.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Constantin Crânganu


Constantin Cranganu

Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Între 1980 și 1993 a fost asist... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)