vineri, martie 29, 2024

Demitizarea justiţiei. Ep. 9: „România este republica procurorilor”

Mitul potrivit căruia am trăi într-o republică a procurorilor este relativ recent. El vrea să exprime faptul că procurorii ar fi atât de puternici încât până şi judecătorii se tem de ei. Ca urmare, eventualele abuzuri ale procurorilor nu ar putea fi sancţionate, actele ilegale nu ar fi infirmate şi oamenii nevinovaţi ar suferi din pricina procurorilor, fără ca judecătorii să îşi îndeplinească rolul de garanţi ai drepturilor şi libertăţilor omului.

Cele mai grave măsuri cu privire la un cetăţean sunt, desigur, cele care vizează libertatea sa fizică: arestarea preventivă şi condamnarea prin privare de libertate.

1. Cu privire la condamnare, am arătat în Demitizarea – ep.6 că în ultimii 5 ani sunt 76,37% de condamnaţi de către judecători dintre persoanele trimise în judecată de procurori (procent egal cu cel al altelor state europene) şi 23,27% de persoane trimise în judecată de procurori care au ajuns în penitenciar ca urmare a condamnării de către judecători. Ca urmare nu este adevărat că judecătorii ar confirma toate acuzele formulate de procurori.

2. Cu privire la arestarea preventivă, am arătat în Demitizarea – ep.7 că dintre persoanele trimise în judecată 14% sunt în stare de arest preventiv. Iată ce spun datele statistice oficiale cu privire la modul în care se decide arestarea:

2.1. datele pe anul 2014

DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii arestării preventive în 1140 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 355 situaţii. Au fost admise 50 de contestaţii, dar nu putem şti dacă sunt ale inculpaţilor arestaţi sau a procurorului dacă nu a fost arestat inculpatul. Având în vedere obiectul articolului meu, voi considera situaţia cea mai grea, şi anume că ar fi vorba de contestaţii admise pentru procurori. Ca urmare, din totalul măsurilor de DNA şi DIICOT judecătorii au admis cel mult 405 cereri, adică 35,52%. 178 de mandate de arestare au fost emise in dosarele DNA, din care 8 pentru deputaţi şi unul pentru senatori.

Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi prelungirea în 5431 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 2074. Au mai fost 124 de contestaţii admise şi nici aici nu ştim cui apaţin, aşa că voi considera că sunt contestaţii ale procurorilor. Rezultă că judecătorii au admis 40,5% din cererile procurorilor.

2.2. datele pe anul 2013

Ca punct de referinţă am luat anul 2013. Nu avem date separate pe DNA/DIICOT, ci numai cu privire la activitatea tuturor procurorilor, iar aici nu avem date cu privire la soluţia de admitere a propunerilor în cazul Judecătoriilor.

Aşadar, procurorii de la tribunale, curţile de apel şi ICCJ au solicitat luarea şi prelungirea în 4099 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 1814 de cazuri, la care se adaugă contestaţiile admise în număr de 316. Adică judecătorii au admis cel mult 52% din solicitări.

Dacă se iau în calcul şi cererile de arestarea preventivă înaintate Judecătoriilor, se ajunge la un total solicitat de 10.082.

2.3. datele pe anul 2012

Nu avem decât numărul de propuneri de arestare şi prelungire a arestării pentru Judecătorii, Tribunale şi Curţile de Apel. Numărul este 10322.

2.4. datele pe anul 2015

O să mi se spună ca în acest an, 2015, lucrurile stau altfel, căci „s-a văzut la TV că au fost mai multe arestări„. Haideţi să vedem ce spune statistica cu datele adunate din ianuarie până azi:

DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea şi înlocuirea măsurii arestării preventive în 664 situaţii iar judecătorii le-au admis în 207 situaţii. La acestea se mai adaugă maxim 19 contestaţii admise. Deci, judecătorii au admis cel mult 34% din cererile procurorilor DNA şi DIICOT.

Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi înlocuirea în 2401 de situaţii iar judecătorii le-au admis-o în 926, la care se adaugă maxim 84 contestaţii admise. Deci, judecătorii au admis maxim 42% din cererile procurorilor.

Concluzii

Aşadar, după intrarea în vigoare a noilor coduri penale în 1 febr.2014, cererile de arestare preventivă solicitate de către procurori au scăzut cu o treime, raportat la anii anteriori. Din solicitările de arestare sau de prelungire a arestării cel mult 40% sunt admise de către judecatori, iar procentul este de 35 pentru cererile formulate de DNA şi DIICOT. Dintre cei trimişi în judecată de către procurori, trei sferturi sunt condamnaţi şi sub un sfert ajung să fie condamnaţi cu executare în regim de penitenciar. Prin urmare, cel de al nouălea mit, intens circulat în aceste zile în spaţiul public, este zdrobit de o evidenţă obiectivă care nu poate fi contrazisă: judecătorii sunt independenţi în raport cu procurorii şi acest lucru este relevat inclusiv de gradul redus al cererilor admise de judecători raportat la solicitările făcute de procurori.

ARHIVĂ DEMITIZARE:

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Nici macar „mit” nu i-as spune. E o ineptie. Probabil, cineva a considerat ca ar fi o sintagma de efect, ce slujeste unui anumit scop, e buna de dat la televizor, cu priza la masele largi si usor de retinut si de reprodus. Ceva de genul „noi nu impozitam credinta”.

    Ca de obicei, articolul este coerent, bine documentat si logic construit. Din pacate, cei care au inventat expresia „republica procurorilor” si cei ce au adoptat-o n-au dorinta (sau, dupa caz, putinta) de a patrunde logica articolului.

    In limbajul multor oameni politici exista expresii care se adreseaza, tzintit, unei anumite categorii de alegatori. Orice ineptie, repetata insistent, care ajunge la un numar mare de oameni, isi va gasi adepti. Orice ineptie. De aceeea, aservirea tuturor televiziunilor este atat de importanta pentru partidele politice.

    Articolul e binevenit, dar cei ce gasesc adevar in sintagma „republica procurorilor”, nu vor fi „atinsi” de el. Iar cei care apreciaza acest articol, nu cred in sintagma asta.

  2. Faptul ca nu ne spuneti cine se ascunde sub sintagma “România este republica procurorilor”, adica nu vizati pe nimeni cu nume si prenume, ma face sa cred ca inventati subiecte pentru dezbatere.
    Iar incercarea de a-i spulbera pe cei care ar sustine ca “România este republica procurorilor”, nu mi se pare convingatoare din moment ce ne anuntati:
    – „DNA şi DIICOT au solicitat luarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii arestării preventive în 1140 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 355 situaţii. 1140 de cereri, 785 refuzuri.
    Ori judecatorii sint mina in mina cu acuzatii (daca tot vrem sa-i consideram pe procurori fara greseala), ori procurorii au facut dosare de mintuiala, fara dovezi, De care or fi „suspiciuni rezonabile” sau „indicii temeinice”.
    Aceiasi situatie si aici:
    – „Procurorii de la celelalte unităţi de parchet au solicitat luarea şi prelungirea în 5431 de situaţii iar judecătorii le-au admis în 2074”.
    Aproape 3000 de dosare facute pe genunchi.
    Scorul nu ruleaza in favoarea procurorilor.
    Nici atunci cind e vorba despre dosarele Revolutiei, ori a Mineriadei din iunie `90.
    NB,
    le doresc procurorilor sa faca dosare beton in cele 4 deschise impotriva fostului dictator, a Elenei Udrea, si sa-l lase in pace pe Ponta sa lucreze pentru guvernarea tarii.
    Omul n-a plagiat si n-a fost ofiter acoperit ca procuror.

    • Domnule, nu va mai recunosc. Sunteti acelasi victor L ante-17-25 Februarie?!?
      Cred ca ar trebui nu numai sa va bucurati de modul cum lucreaza Ponta, ci si Senatul care, in intelepciunea lui, nu mai permite ingrozitorilor procurori sa mai efectueze arestari preventive dupa bunul plac.

      P.S. Pentru ceilalti cititotri/comentatori, va rog sa observati ca toti basistii suferind de sindromul soldatului japonez par sa fi intrat intr-o noua era. Daca pentru crestini noua era incepe pe 25 Decembrie, anul I, pentru basisti e 17 Februarie 2015.

    • Daca ati cunoaste putin cum este organizat si functionat sistemul, ati impartasi punctul meu de vedere. Insa noi ne-am obisnuit sa ne dam cu parerea despre orice si oricand, pe motiv ca avem libertatea de exprimare. Pacat ca nu vedem ca in chestiuni tehnice trebuie sa avem argumente factuale, nu pareri.
      Asadar:
      – o simpla cautare pe google va da rezultate cu politicienii si jurnalistii atoate-stiutori care folosesc sintagma `republica procurorilor` pentru a va manipula.
      – cererile de arestare preventiva se solutioneaza potrivit criteriilor legale, asa cum am aratat in ep.8 al DEmitizarii. Ca au fost indicii temeinice pana in 2014, ca acum trebuie suspiciuni rezonabile, ca iar vor fi indicii temeinice, asta tine de lege. Or, judecatorul este chemat sa aplice legea in cazuri concrete.
      – daca se resping cererile de arestare preventiva, nu inseamna ca nu se iau alte masuri – arestare la domiciliu sau control judiciar.
      – faptul ca o cerere se respinge nu inseamna ca dosarul e `facut pe genunchi`. In ep.5 al Demitizarii am aratat ca e o diferenta intre motivele de arestare si cele de condamnare. Cu alte cuvinte, e posibil ca o persoana libera pe parcursul procesului sa fie condamnata, dupa cum e posibil ca o persoana arestata sa fie achitata.

      • Multumesc de raspuns; da, nu sint in bransa si nu ma pricep la toate chichitele.
        Dar cu parerea incerc sa-mi dau; mai ales cind aud/citesc asa ceva:
        „“Procurori si judecatori, în lupta împotriva corupţei, ne aflam pe aceleaşi baricade…
        Avem cu totii datoria sa nu ne permitem sa facem vreo greşeala. Orice greşeala va fi speculata de cei care înca mai cred ca se pot situa deasupra legii. Am toata încrederea ca împreuna vom reuşi, am încredere în voi,
        dragi colegi procurori, care lucraţi zi si noapte,
        cu eforturi supraomeneşti pentru a sluji dreptatea si adevarul (declaraţie facuta la data de 24 februarie 2015)“. Livia Stanciu.
        Stiam ca judecatorul, in orice speta, nu au alt „partener pe baricade” decit legile Statului.
        Acum aflu ca judecatorii sint parteneri cu procurorii.
        Apoi, asa cum ziceti ” Insa noi ne-am obisnuit sa ne dam cu parerea despre orice si oricand”, ma intreb: chiar trebuie sa credem ca procurorii sint fara pata si prihana?

        https://www.facebook.com/PresedinteleTraianBasescu/videos/vb.361235817223309/1011946312152253/?type=2&theater
        Sint demne de un serial Simpson?

        • Judecatorii, avocatii, procurorii, parlamentarii si toti oamenii cinstiti sunt de aceeasi parte: a legii. Si sunt parteneri institutionali in lupta anticoruptie. Ne scuzati daca deranjam prin asta. O vom face in continuare!

  3. Mitul demitizat, ca „România este republica procurorilor”, este tipic pentru o asa numita „statistica falsa”.
    Exista mitul cainilor care isi regasesc stapanii dupa ce parcurg distante intregi. Nimeni nu numara insa javrele ce se pierd cum au dat coltul. Astfel ca vor fi prezentate si popularizate cu precadere cazurile de exceptie. Astfel apare si mitul cu simtul de orientare al patrupedelor.
    La fel ca in mitul demitizat prin articol, cazurile in care s-a hotarat „arestul preventiv” au parte de mai multa mediatizare, decat celelalte. Astfel personalitatile publice sunt „arestate preventiv” si la A3 si la B1 si la „stirile de la cinci” si pe B1. In plus, se prezinta si reportaje de genul: „au trecut x zile de cand Y e la mititica/ascuns/bulau/beciul domnesc”. Nu mai vorbesc ca acelasi arest preventiv are parte de dubla prezentare mediatica, in cazul recursurilor „X afla azi daca ramane in puscarie…” (sau cam asa ceva). Nu se pomeneste ca e vorba de acelasi arest preventiv ( a carui recurs e respins/ acceptat) si nici altceva.
    Cazul Becali e de manual, cand un onorabil profesor procedurist avocat facea recurs aproape zilnic.
    Si acestea sunt „greseli” cu buna credinta.
    Daca mai intervine si reaua credinta, intentia de a prezenta telepati sau flote – atunci creste si mediatizarea unei prceduri judiciare legale.
    Oricum multumim pentru cifre – si demitizari :) .

  4. 1/ In episodul 7, pentru persoanele trimise in judecata in stare de arest preventiv, prezentati urmatoarele cifre, pe ani:
    2012 – 9988 persoane
    2013 – 10431 persoane
    2014 – 7040 persoane

    In acest episod, prezentati numarul de PROPUNERI de arestare preventiva, astfel:
    2012 – 10322 propuneri
    2013 – 10082 propuneri
    2014 – 6571 propuneri (1140 + 5431)

    Cele 2 seturi de date nu mi se par coerente si, in niciun caz, nu sunt coerente cu ideea articolului (in cazul anilor 2013 si 2014, ar rezulta ca judecatorii au hotarat sa aresteze preventiv mai multe persoane decat au cerut procurorii, ceea ce, desi nu imposibil, mi se pare extrem de putin probabil).

    2/ Daca tinem cont ca datele pe 2015 sunt pentru 4 luni, atunci cand le anualizam (inmultindu-le cu 3) si le comparam cu 2014, obtinem o crestere semnificativa:
    – Pentru cererile DNA si DIICOT: cu 75% mai multe in 2015 fata de 2014
    – Pe total cereri: cu 40% mai multe in 2015 fata de 2014

    Ce explica aceasta crestere semnificativa a numarului de cereri de arestare preventiva ?

    • 1. Diferenta consta in faptul ca o propunere de arestare contine referiri la mai multe persoane. Foarte des se intampla asta in cazurile DIICOT.
      2. Numarul celor arestati in patru luni nu poate fi comparat decat cel mult cu cei arestati acum un an in acele luni. Dar nu e relevant. Asadar, la sf. acestui an vom compara rezultatele si vom lua in calcul si probabila crestere a nr de dosare instrumentate.

  5. excelent articol si nu ma indoiesc de cifre.
    Ce se intampla cand dupa DOUA prelungiri de arest preventiv [in unele cazuri chiar fara sa existe infatisari in fata procurorului de caz] judecatorul respinge a treia cerere?
    1. raspunde [cum?] procurorul pentru faptul ca X a stat 90 de zile in arest ?
    2. raspunde judecatorul pentru prelungire desi nu au aparut „fapte” noi?

    Ce masuri de reparatie apar fata de cei in cauza? Sunt aceste masuri suportate de buget?

    PS. In cazul Tundrea s-a dat o despagubire de CINCI MII LEI pentru anii de inchisoare.

    • Nu răspunde nimeni, pentru că refuzul prelungirii pentru a treia oară nu este rezultatul luării sau prelungirii în mod greșit a arestării. Trebuie avut în vedere că esența arestării preventive reiese din al doilea cuvânt al sintagmei. De regulă, se consideră că procurorul a avut timp suficient în 60 de zile să adune probele necesare pentru trimiterea în judecată. În general, nu se observă un lucru evident. Trimiterea în judecată este mult mai rapidă când inculpatul este arestat pentru că actele de cercetare se desfășoară cu mult mai multă ușurință, iar procurorul lucrează sub presiunea necesității terminării tuturor actelor de cercetare în intervalul scurt de timp în care persoana cercetată este arestată. De exemplu, doamna Udrea a fost trimisă în judecată în câteva luni, iar domnii Voiculescu sau Fenechiu după câțiva ani. Cauzele eficienței mai ridicate în cazurile cu inculpați arestați sunt evidente, dar sunt ignorate de criticii acestei măsuri care, deși excepțională, este de foarte necesară.

  6. N-ar fi rau ca, pe langa statisticile pe care le prezentati, sa va aruncati o privire si asupra reformelor care s-au adus si in alte sisteme judiciare in privinta arestului si eliberarii pe cautiune. Spre exemplu, Bail Act 2013 adoptat in Parlamentul New South Wales si amendat recent in ianuarie 2015. Ce a determinat modificarile constante ale vechii legislatii din 1978? Experienta judiciara si statisticile au aratat ca magistratii de drepturi si libertati eliberau cu foarte mare usurinta indivizi acuzati de infractiuni asupra persoanelor astfel incat politia si procurorii ajunsesera sa nu se mai oboseasca sa conteste deciziile magistratilor. Victimele infractiunilor si opinia publica au inceput sa-si arate nemultumirea cu privire la sistemul judiciar australian.
    Noua legislatie, intrata in vigoare in mai 2014, le impune magistratilor de drepturi si libertati sa evalueze o serie de riscuri (risk management) si sa ia in considerare indeobste interesul comunitatii.
    Nici nu s-au stins bine ecourile noii politici de eliberare din arest ca, in data de 15.12. 2014 un individ inarmat ia ostatici intr-un local Lindt situat in Sydney Central Business District. . Evenimentul s-a soldat cu 2 decese din randul ostaticilor si a fost declarat de autoritati incident terorist, dat fiind faptul ca respectivul s-a erijat in adept al statului islamic si a amenintat cu detonarea unor bombe. Cetateanul de origine iraniana fusese eliberat pe cautiune in doua cauze distincte: complicitate la omor si agresiune sexula (40 de acuzatii)
    Din nou, opinia publica s-a aratat revoltata de slabiciunile instantelor intrebandu-se, pe buna dreptate, de ce fusese lasat in libertate. Magistratii s-au aparat penibil aratand ca nu pot privi in globul de cristal.
    Urmarea? Inca un risc de evaluat si infiintarea unui grup care sa monitorizeze lunar cererile de eliberare din arest pe cautiune.

  7. Dle Danilet.

    1) Revin cu problema arestarii preventive a carei necesitate nu o neg si fara a mai argumenta prea mult caci cred ca stiti de ce pierdem la CEDO pe subiectul asta. Asadar intreb daca cineva in arest preventiv poate pe banii lui sa manance icre negre si orice si-ar permite sa plateasca tinand cont ca acestea nu au legatura cu desfasurarea in bune conditiuni a anchetei?Daca Nu care ar fi motivele si daca Da, spre ce concluzii putem ajunge discutand si extrapoland principiul la toate conditiile arestului preventiv:;
    2) De ce este normal la noi ca un infractor dovedit si condamnat dar cu suspendare (ceea ce nu anuleaza evident calitatea de infractor a respectivului inculpat) poate sa detina si sa exercite in continuare activitati nu in meseria de baza ci in alt serviciu social cum ar fi in diverse demnitati publice, politie, magistratura, parlament.? Sau poate ma insel eu si asa ceva nu se poate si deci nu se intampla?

    Multumesc

    • PS: PS Apropo de arest preventiv as fi de acord ca acesta sa nu poata fi decis fara niste indcii temeinice cum ar fi de ex un flagrant corect intocmit sau incercarea lui Sova de a distruge probe, in timp ce teama procurorului ca acuzatul poate sa aiba mijloace, fiind in libertate, sa distruga probe sau sa influenteze martori, nu ar putea avea la baza decat suspiciuni rezonablile care ar justifica maxim doar arestul la domiciliu. Nu prea stiu ce s-a facut la Senat dar asa vad eu aceasta problema.

  8. „El vrea să exprime faptul că procurorii ar fi atât de puternici încât până şi judecătorii se tem de ei.”
    E putin hazlie fraza asta cu „pana si judecatorii (…)” – sublinierea imi apartine. Conform principiului echilibrului intre puterile statului, daca parlamentarii sau guvernantii se tem de procurori, atunci trebuie sa se teama si judecatorii. Desigur, nu in sensul ca nu i-ar putea sanctiona in cazul unor abuzuri, asa cum exhaustiv se afirma in text, ci pentru faptul ca ar putea fi propusi pentru arestare preventiva de aceeasi procurori.

    a) cati procurori au fost sanctionati de judecatori pentru cele 23,63% cazuri in care persoane trimise in judecata n-au fost condamnate? Daca niciunul, cum se sustine afirmatia din preambul?

    b) Ar putea procurorul, pasibil de vreo sanctiune oarecare, sa-l santajeze, direct sau prin interpusi, pe judecatorul care urmeaza sa decida in cazul sau, amenintandu-l ca-l trimite in judecata sau sa-l propuna pentru arest preventiv pentru vreun fapt real sau fictiv?

    c) Ar putea procurorul unui caz sa inchida ochii la faptele comise de suspect, a.i. sa inchida dosarul cu NUP si sa nu-l trimita in fata judecatorului?! Nu este asta un abuz fata de ceilalti concetateni? Cum poate fi dovedita rea-vointa procurorului si cum poate fi el sanctionat?

    • Ar putea fi sanctionati acei procurori dar doar daca nu s-ar ajunge la o fratie mafiota in cadrul profesiei cam cum stim ca se intampla si la medici si cadre didactice universitare ( mai putin la ingineri )

  9. datele prezentate pe ani sunt la momentul in care rechizitoriile sunt considerate finalizate/au ajuns in fata judecatorilor, date calendaristice care nu coincid cu momentele activitatilor presupus criminale

    cred ca ar trebui sa tineti cont si de acest aspect, timpul la care procurorul primeste info initiala(poate fi la ani dupa ce s-a comis fapta), apoi de cat timp are nevoie pt a construi cazul; la toate astea adaugati schimbarile din legislatie de genul de la „suspiciune rezonabila” la „indicii temeinice”; care credeti ca va fi impactul asupra activitatilor penale? vor creste ca numar incepand din vara asta? daca da, sa nu va mirati ca in 2016-2017-2018 numarul dosarelor/rechizitoriile va creste, daca justitia/procurorii isi vor face treaba

    apoi mai este factorul profesional, procurorii, ca orice profesionist, invata/evolueaza in timp, de ce ne-am mira ca oameni care acum 5-6ani produceau mai putine rechizitorii intr-un timp mai lung, acum le produc mai rapid si mai multe in cazuri asemanatoare?; la asta adaugati numarul procurorilor din sistem, sunt mai multi acum decat in 2004 sau 2013?

    dupa cum vedeti, factori contributori la variatia numarului dosarelor/cazurilor ajunse in fata unui judecator sunt multi, multi pe care nu-i vad luati in considerare de autor si/sau de alti comentatori de aici, cu atat mai putin de catre aceia care se spala pe dinti in public cu sintagma „republica procurorilor”

    daca doriti, puteti adauga si „presiunile” ue/mcv si sua la acesti factori

    • 1) Desigur dar cum in Romania nu se respecta prevederile europene de mai sus care daca si numai daca s-ar respecta ar putea fi puse la un loc ambele tipuri de detinuti, o luam peste bot la CEDO si o s-o tot luam spar ca nu in indiferenta dlui Danilet :)
      2) OK

      • PS>Si cu duritate trebuie sa spun ca este o ipocrizie absoluta sa invoci ceva ce in mare masura nu respecti, alta caracteristica a provincialismului inca comunistoid din aceasta tara amarata cu impostura cocotata aproape pe peste tot, incat iti este greu sa separi cativa indivizi care sa nu fie manjiti de aceste pacate.

    • Articolul 31 din materialul sugerat de autor prevede astfel (la articolul 5):
      „Detinutii trebuie sa aiba dreptul, sub rezerva restrictiilor si regulilor referitoare la igiena, ordine si siguranta, sa-si cumpere sau sa detina obiecte, inclusiv alimente si bauturi, la preturi care nu vor fi superioare celor practicate in exterior”
      Daca nu ma insel, aceasta prevedere include caviarul ;)

      • Multumesc dle iosiP dar eu caviarul l-am introdus in discutie ca un element destul de extrem pentru a sublinia aspectul deosebirii intre un detinut de drept comun si un arestat preventiv. Cine sustine ca intre pedeapsa si oarecare restrangeri de libertati in interesul descoperirii unui adevar, nu e nici-o deosebire cred ca trebuie sa mearga din nou la scoala.,

        • Domnule Danilet, daca dumneavoastra considerati ca aducerea in catuse (chiar, de ce? se presupune ca acuzatii sunt maestri kung-fu sau antrenati de catre CIA?) si cazarea in subsolul unei sectii de politie in locul resedintei personale nu constituie decat o „oarecare restrangeri de libertati” inseamna ca avem opinii total diferite despre ce inseamna dreptate – ca veni vorba, respectivele persoane sunt inca prezumate a fi nevinovate.

          Dar ca veni vorba, @cinic v-a adresat o intrebare (chiar daca indirecta): ” In cazul Tundrea s-a dat o despagubire de CINCI MII LEI pentru anii de inchisoare.”. Cum comentati? Sau preferati sa nu o faceti pentru a nu pune statul roman (si „justitia” sa) intr-o lumina mai putin favorabila?

  10. Mai bine mai tarziu decat niciodata :) :

    „Consiliul Superior al Magistraturii a decis miercuri sesizarea CSAT in vederea verificarii tuturor magistratilor pentru a depista daca sunt sau nu ofiteri sub acoperire ai vreunui serviciu de informatii, au comunicat pentru Agerpres reprezentantii CSM.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro