joi, martie 28, 2024

Despre indignare și protest

Niciodată nu scriu mai rapid decât sub impulsul indignării.

Constat cu destulă uimire că a mea rămâne intactă.

Mai am pentru încă o viaţă.

(Monica Lovinescu, Jurnal, 1994)

În jurnalul ei, Monica Lovinescu consemnează adesea protestele la care participa atât în calitate de jurnalist, cât și ca manifestant. Cu toate că uneori se strângeau doar câțiva oameni, de obicei cam aceiași, de fiecare dată ea  revenea în stradă atunci când era ceva de aparat în România. Mobilizarea pentru cauza aceasta a fost pentru Monica Lovinescu o constantă existențială. De altfel, întreaga ei activitate jurnalistică a fost o formă neîncetată de protest. O viață dedicată protestului, pentru o cauză ce părea fără speranță. Iar deviza i-a fost: mă indignez, deci exist. Perseverență ei în a se revolta împotriva răului istoric a ars ca o candelă nestinsă. Nici vântul urii, nici cel al minciunii, sau al trădărilor n-au reușit să-i stingă flacăra.

Am fost în ultimii ani la mai toate protestele spontane care s-au opus demolării statului de drept. Și la cele care adunau 150 de oameni, și la cele unde au fost 30 000. Primul impuls care mă face să ies din casă este gândul că trebuie să fac ceva pentru mine, pentru copiii mei, pentru prietenii mei. Însă, dincolo de acest pragmatism de primă instanță, există și ceva mai adânc, resimt un soi de necesitate de a duce mai departe și de a mărturisi.

Iar fiindcă am fost și la protestul împotriva ordonanței pregătite de Guvernul Grindeanu pentru grațiere și amnistie și de modificare a Legii penale (țin să precizez clar motivul indignării), încerc să redau aici câteva instantanee care mi se par relevante.

Am ajuns duminică seara în mijlocul unei mulțimi indignate și atât de blânde totodată. Erau laolaltă tineri și vârstnici, copii și părinți, bunici și nepoți, corporatiști și studenți, bugetari și liber profesioniști, liceeni și pensionari, doamne cu pălării elegante și rockeri. Erau desigur și căței care n-au răbdat să rămână acasă când stăpânii lor au ieșit la plimbare pe bulevard. Și câțiva elefanți. De pluș, evident.

Au fost și jurnaliști, jandarmi, politicieni, oameni celebri, câțiva parlamentari, un președinte. E adevărat că acesta din urmă avea o geacă roșie. Insist asupra acestui aspect, căci pentru unii analiști fini culoarea gecii pare a fi un detaliu esențial în această poveste (în paranteză trebuie spus că și eu aveam tot o geacă roșie). Nu a existat totuși niciun lider. O mulțime eterogenă animată de un scop unic: apărarea valorilor democratice, statul de drept și egalitatea în fața legii.

Un prim detaliu: încă de la ora 17, în mijlocul celor câteva sute de protestatari punctuali s-a înfipt o jurnalistă cu state vechi de plată la mai multe trusturi de presă, actualmente la televiziunea unui infractor fugar. M-a frapat privirea ei sfidătoare. Ținea în mâna o geantă înflorată, era însoțită de un coleg ce semna a bodyguard și de o doamna guralivă care, în răspăr cu toți cei din jur, susținea grațierea penalilor. Era limpede că această dramatizare avea drept scop instigarea la violență a manifestațiilor. Venerabila jurnalistă era dispusă să o încaseze pentru a transmite în direct, în breaking-news, „imagini violente de la protest“. Instinctul jurnalistic a păcălit-o însă. Nimeni nu a fost violent. S-a scandat, s-au exprimat poziții, s-a discutat civilizat despre principiile unui jurnalism corect, însă nimeni nu a depășit măsura. Și, cu toate acestea, pe postul respectiv s-a vorbit despre agresivitate, violență, lovitură de stat etc.

La ora 18.00, Piața Universității a devenit neîncăpătoare și mulțimea a pornit în marș spre guvern. Deși erau deja aproape 30 000 de oameni, nimeni nu a încercat să forțeze șirurile de jandarmi, s-a mers în coloană, în Piața Victoriei s-a respectat spațiul impus de forțele de ordine. Spre PSD s-a înaintat tot în coloană, iar în fața sediului nimeni nu a avut altă atitudine decât de a-și striga indignarea. „PSD – ciuma roșie“, „Hoții“ sau subtilități de genul „Dragnea, nu uita, așteptăm și cartea ta!“ Cu toate că domnul Dragnea, după propriile spuse, a dat un fel de ordin jandarmilor să se retragă – doar, doar manifestanții vor sparge măcar un geam al sediului din Kiseleff – instinctul său de urmaș al lui Ion Iliescu l-a înșelat. Nici măcar cu un bulgăre de zăpadă nu s-a aruncat. Nici măcar vreun cățel plătit nu a lătrat la gard! Îmi închipui cât de furios trebuie să fi fost mult experimentatul domn Dragnea în fața acestei blândeți! Cum așa, 30 000 de oameni și niciun geam spart? Cât i-au plătit pe ăștia ca să stea așa cuminți? Furia neputincioasă și-a vărsat-o apoi în declarații. Mineriadă și lovituri de stat!

E limpede că, dincolo de practici care îi sunt atât de bine cunoscute, imaginația sa nu mai poate construi altceva. Cei ca el nu pot crede că există oameni care protestează fără să fie plătiți de cineva, care protestează fără să fie violenți, care vor dreptate și adevăr mai mult decât privilegii și bani. Oamenii cinstiți fac parte, pentru Dragnea și pentru cei asemenea lui, dintr-o specie dispărută. Din limbajul său moral au dispărut de mult termeni precum conștiință și idealuri. Cum să ieși din casă doar în numele lor? Indiferent de vreme și de vremuri!

Însă noi, cei blânzi, nu-i putem lăsa să ne târască în mocirla lor. Nu acesta trebuie să fie prețul blândeții noastre. Nu putem accepta ca televiziuni de știri care acoperă și înălbesc infractori să ne numească talibani, mineri, puciști. Există totuși o instituție anume plătită să oprească minciunile și manipularea din media, care trebuie să fie „garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale“ și să asigure „protejarea demnităţii umane, a dreptului la propria imagine“[1]. CNA-ul e obligat așadar să ia atitudine, iar noi suntem datori să-i cerem să o facă. 30 000 de mii de oameni au fost denigrați, defăimați, înjosiți în spațiul public la ore de maximă audiență. Ar trebui scrise așadar 30 000 de petiții. Blândețea noastră nu trebuie să excludă perseverența în a ne indigna și nu trebuie să tolereze ca instituțiile plătite din banul public să nu-și facă datoria.

Căci nu doar drepturile noastre au fost încălcate. Și cei care au stat în fața televizorului au fost prejudiciați. Poate chiar mai mult decât noi.

NOTE__________


[1] Legea audiovizualului / 2002, art. 10. 3

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Indingnarea și protestul sunt justificate. Numai cum rămâne cu demorația?!

    Hai să zicem că Dragnea o pune de alegeri anticipate pe fondul ordonanței de grațiere a cleptocraților. Sunt aproape sigur ca „dreapta” (hai să fim serioși, în România nu există dreaptă) se va consuma din nou în lupte intestine sterile, respectiv imbecilii care au astat acasă în 2012 și 2016 zicându-și că n-au pe cine vota vor sta din nou acasă și cu ocazia anticipatelor. Între timp oștile disciplinate de zgubilitici ai lui Dragnea vor veni la vot conștiicios de la prima oră a zilei, și îi vor asigura geniului cu mustață victoria #2. E atunci moral să se pună voința a 30000 sau 100000 de oameni peste voința milioanelor de alegători?!

    Sau o variantă și mai simplă: Dragnea poate aduna din toată țara fără problema 100000 sau 200000 de mii de demonstranți care să-și exprime sprijinul ferm pentru ordonanța „umanistă” a grațierii. De ce ar valora ăștia 100000 mai puțin cacei 30000 ceau demonstrat împotriva ordonanței Plus că PSD are resurse să-ți țină faună în stradă săptămâni în șir. Oare nu vă mai amintiți de circul din iarna 2011-2012? Sigur că vorbim aici de „oameni” aflați pe treptele cele mai joase ale imbecilizării și prăbușirii morale. Dar au și ei buletine, iar votul fiecăruia din ei valorează exact cât votul unui om de o integritate fără fisură așa cum era regretatul Corneliu Coposu.

    Hai să zicem că poate de data asta voința străzii îl învinge pe Dragnea, cu toate că nu prea cred. Nu riscă el să meargă la bulău pentru că strigă 30000 de oameni pe stradă. Cei 4 ani abia au început și nici nu vreau să mă gândesc ce o mai fi prin sacul doldora de surprize al PSD…

    Concluzia e până ce oamenii nu înțeleg cu adevărat valoarea votului România va continua să rămână înfiptă solid în mlaștină și poate să ai scape in extremis de cele mai fetide revărsări de scârnă. Însă indivizi de teapa lui Dragnea se vor amuza periodic de disperarea neputincioaă revărsată în stradă. Sper că vă dați seama că jogodia a râs pe sub mustață, știind că tot el are mâna pe buton…

  2. Stimată Cristina Cioabă, nu vă cunosc personal, dar vă multumesc pentru acest text. E nu doar bun în ce spune, dar e și extraordinar de bine scris. Poate că singurul avantaj al vremurilor pe care le traim e că sîntem atît de indignați încît punem mîna pe taste. Scriem. Scrieti deci mai mult, e o imensă plăcere să constat că sîntem atît de mulți și atît de articulați. Felicitări.

  3. Blanzi, blanzi, dar eu ma asteptam la mult mai multi oameni care sa iasa in strada. Sentimentul pe care il am este unul mai degraba de tristete: in prima parte a anului ’90 mi-am irosit o jumatate de an din viata pe strazile Bucurestilor fesenizati sperand ca timpul acela pretios, cel putin pentru mine, nu va fi oferit in zadar. Si iata, dupa 27 de ani, sa trebuiasca sa ies din nou in strada, alaturi de alte generatii de romani, pentru aproape aceleasi cauze. Proportiile intre cei carora le pasa de ce fel de tara avem si cei carora nu le pasa parca a ramas acelasi, un sentiment ciudat pe care il traiesc acum, cand am parul alb, ca timpul s-a intors, ca retraiesc intamplari prin care am mai trecut cu mult timp in urma. Locul televiziunii libere pentru care in Piata Universitatii era tot timpul ceata a fost luat de televiziuni private (traiasca capitalismul de tip nou), jurnalisti tineri care n-ar fi trebuit sa fie contaminati de educatia comunista se manifesta la fel ca cei din urma cu aproape 30 de ani, dovedind ca exista legi sociale care functioneaza precum legea gravitatiei. Si eu merg alaturi de oameni pe care nu-i cunosc, o parte mica dintre romani, si parca sunt intr-un vis urat
    pe care nu vreau sa-l visez dar din care nu ma pot trezi.

  4. Intr-o viziune mai simplistă, românii pot fi împărțiți în două categorii: cei cu chef de muncă, de promovare pe merit, care își câștigă banii cinstit, care vor să fie respectați pentru rolul lor în societate și pentru moralitatea lor. Alături de ei sunt cei care au muncit o viață întreagă și au pensii indecent de mici. Și mai sunt cei care nu au chef de muncă: asistatii sociali pe viață, o parte din bugetari, care au multe „avantaje” pe lângă salarii, o parte din patroni, cu legături contractuale permanente cu autoritățile, pensionarii de lux și, să recunoaștem, avem și hoți de buzunare, de mașini, din case etc., traficanți de carne vie. A doua categorie poate fi caracterizată prin faptul că veniturile sunt din orice sursă exceptând munca. Întrebare: care din cele două categorii a votat masiv cu PSD?

    • @ Dan G (24/01/2017 la 9:36)

      „Întrebare: care din cele două categorii a votat masiv cu PSD?”

      Incerc eu un raspuns…… au votat cu PSD, o parte din categoria a doua, mai putin hotii si traficantii de carne vie (n-au timp ei de votare) si o parte din prima categorie in special „cei care au muncit o viață întreagă și au pensii indecent de mici.” si – probabil – cei cu pensii de lux,

      Ca sa intelegi cum ar vota (reactiona) un om TREBUIE sa incerci sa fii in situatia lui (sa fii in papucii lui cum ar spun un englez).

      Cam cum credeti ca ar vota un pensionar (indiferent de valoarea pensiei) cand „cei de dreapta” nu vorbesc nimic de pensii dar vorbesc cat de minunat va fi viitorul in Romania si cate autostrazi se vor construi – pe cand cei de „stanga” promit ca le vor mari (sau cel putin nu le vor micsora)………iar speranta lor de viata (in mod obiectiv) este de …. 10 – 20 de ani.

      Apropo, nu exista similaritate intre cei ce-si spun „dreapta” in Romania cu dreapta din America de Nord (Partidul Republican in USA si Partidul Conservator in Canada), cel mult sunt de (centru) stanga (Partidul Democrat in USA si Partidul Liberal si NDP in Canada).

      „Camasa este mai aproape de piele” si „interesul poarta fesul” sunt doua proverbe romanesti care sunt perfect aplicabile si celor care au iesit la vot si celor care nu au iesit (dar au iesit acum la demonstatii); ambele actiuni/atitutidini sunt la fel de (egale) democratice.

      Nu locuiesc de peste 20 de ani in Romania si nu sunt ica pensionar aici.

  5. Felicitari tuturor celor care s-au mobilizat pasnic pentru a sustine o Romanie curata!
    Ar fi bine ca cineva sa organizeze manifestantii intr-o asociatie: „Asociatia Pro-Justitia” de exemplu, sau Asociatia Romania curata etc
    Asta ar putea aduce rezultate mult mai palpabile pe plan politic

  6. Indignare?Este prea puţin pentru situaţia dată,fiindcă situaţia este următoarea:PSD,urmaşul PCR,după 27 de ani de la căderea comunismului(?),pe post de noul partid-stat,atacă statul de drept şi democraţia.Această situaţie nu trebuie să provoace numai indignare ci disperare şi furie.Mândria de a protesta cu „duhul blândeţii” în contra unei structuri politice antidemocratice este prea creştină;nu trebuie să fie vorba de indignare filozofică ci de luptă.Iar la lupta din ziua votului „indignaţii” din ţară şi din diaspora nu au venit.Chiar nu se înţelesese că alegerile erau decisive şi că PSD urmăreşte ca prin pomenile electorale promise să ajungă la putere tocmai pentru a ataca statul de drept?Era evident.Dar indignaţii au lăsat „poporul pesedist” să gireze partidul-stat care ne va scoate din Europa.
    Când cei doi infractori Dragnea şi Tăriceanu au ocupat a doua şi a treia funcţie în stat nu s-a indignat nimeni.Dar celelalte state europene ce-or zice când văd doi infractori la conducerea statului?Europa este acum în fierbere,în re-construcţie,şi de ce ar avea nevoie în noua construcţie europeană de un popor condus de infractori?

    Nu de indignare ar trebui să fie vorba ci de luptă.

  7. Despre adevarata societate civila din Romania

    „Sunt sigură că oamenii care au ieşit în stradă sunt de bună credinţă, dar aş vrea să ştiu şi eu cine i-a chemat (s.n.). Noi organizăm demonstranţii de la Roşia Montană încoace; să se ajungă la viteza la care aceste evenimente au strâns 10.000 de oameni (n.r. – participanţi pe Facebook) nu e uşor, ai avea nevoie de nişte relee mai puternice pe Facebook care te ajută. Şi releele acelea nu prea aparţin societăţii civile, să ştiţi” (s.n.)
    „Sunt ONG-uri care iau bani mulţi şi sunt ataşaţi pe lângă un Doi şi-un sfert (s.n.) (n.r. – Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă), de exemplu”

    Alina Mungiu
    18 ianuarie 2015
    http://inregistrari.b1.ro/view-dosar_de_politician-84.html

    „ Cum să cred într-un regim politic prin a cărui mecanică legitimă, Socrate a fost condamnat la moarte şi Hitler adus la putere? Cum să cred în democraţie, cînd practica ei aduce la conducerea ţării un provincial şmecher şi ţanţoş, cu liota lui de diletanţi, semidocţi şi pipiţe, care îmi vor administra viaţa?”

    Andrei Plesu
    23 ianuarie 2015
    http://adevarul.ro/news/politica/dileme-stupori-resemnare-1_5885b80b5ab6550cb8b5f214/index.html

    „ Comportamentul lui Liviu Dragnea este al parvenitului tipic, al arendaşului cocotat obraznic in jiltul principal al sălii de mese dintr-un conac ce nu-i apartine. Aşa a procedat si Adrian Năstase, aşa a procedat si Victor Ponta. Se ştie unde au ajuns. Celor carora le doresc prăbuşirea, zeii le iau mintile, adică memoria, luciditatea, realismul, conştiinta propriilor limite si limitări. Ii lasa se creada infailibili. Cu atat mai dură si mai dureroasă va fi clipa trezirii.
    PS Textul de mai sus este o adaptare a unui articol aparut aici, pe “Contributors”. N-am făcut decat să inlocuiesc numele lui Victor Ponta prin acela al lui Liviu Dragnea. In rest, minime modificări, patologia este neschimbata ”

    Vladimir Tismaneanu
    23 ianuarie 2017
    http://www.contributors.ro/politica-doctrine/betia-puterii-auto-divinizarea-arendasului-liviu-dragnea/

    „Nu mi-e clară în momentul ăsta soarta bătăliei politice şi procedurale a referendumurilor ce se prefigurează în România, prilej de mare gâlceavă şi dare în stambă pentru procedurişti şi chiţibuşari (grosul kommentariatului). Pe fond, toate trei mi se par inutile. In general, valoarea acestui instrument de consultare directă e supraestimată – şi cu atât mai mult într-o epocă superficială şi isterică, dominată de fake news şi analize post-adevărate.”

    Sorin Ionita
    24 ianuarie 2017
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/razboi-referendumuri/

    Comentariile de mai sus reprezinta in esenta reactia rapida a societatii civile respectiv , a unor intelectuali publici fata de recentele proteste care au zguduit Romania cu o zi inainte. Conform acestor opinii , problemele in actuala criza politica si sociala din Romania sunt in realitate : a) …manipularea demonstrantilor si a demonstratiilor b) …slabiciunea democratiei , c) …caracterul si comportamentul lui Liviu Dragnea si d) …inutilitatea referendumului propus de catre Presedintele Romaniei .
    Din fericire, cei 40.000 de oameni care au fost in strada in Bucuresti au fost de alta parere si au preferat sa actioneze strabatand orasul timp de 4 ore ca sa-si exprime opiniile in civilizat si democratic .
    Presedintele Romaniei a fost alaturi de ei si a rezumat perfect atitudinea lor :

    „”Am venit aici in Piata Universitatii, ca si miile de romani, ca sa-mi arat indignarea. O gasca de oameni politici cu probleme penale vrea sa schimbe legislatia din Romania, vrea sa slabeasca statul de drept. Or, asa ceva nu se poate admite. Este inadmisibil sa se schimbe legislatia si zeci, sute de politicieni certati cu legea sa se gaseasca cu dosarele curate si sa continue faradelegile. Romanii, pe buna dreptate, sunt indignati”

    Klaus Johannis
    Presedintele Romaniei
    https://www.facebook.com/klausiohannis/videos/1242146102539305/

    Pasul urmator a fost declansarea procedurii pentru referendumul privind „Continuarea luptei impotriva coruptiei si asigurarea integritatii functiei publice”
    ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21553576-iohannis-declansat-procedura-pentru-referendum-privind-continuarea-luptei-impotriva-coruptiei-asigurarea-integritatii-functiei-publice.htm ).
    In acest caz este mai mult decat evident ca intre revendicarile protestatarilor din strada si obiectivele societatii civile din birouri si redactii nu prea exista similitudini, daca nu cumva exista chiar fracturi.
    Mai exact , reprezentantii societatii civile formale nu vad ( sau nu vor sa vada ) nimic important acolo unde 40.000 de semeni ai lor iesiti in strada intuiesc pericolul urias al acapararii parghiilor de putere de catre indivizi cu condamnari penale si al transformarii statului de drept intr-un stat al penalilor.
    Aici avem o mare problema a „analistilor politici”,etc. care fabrica la infinit scenarii si se tot intreaba cine si cum a scos oamenii in strada dar nimeni nu ia in calcul faptul ca pot iesi si singuri indignati de ceea ce pot sa cloceasca cei care au ajuns in fruntea lor prin frauda morala . Acesti oameni care isi exprima public propriile lor opinii sunt prin definitie incomozi pentru puterea politica pentru ca au curajul si forta sa gandeasca cu mintea lor , dar in acelasi timp sunt invizibili pentru societatea civila formala care isi simte amenintat monopolul de a vorbi in numele lor.
    Ar fi foarte interesant sa aflam de la vreun expert in toate cum pot fi manipulati si de catre cine cei 40.000 de oameni care dupa toate relatarile , inclusiv cele directe , s-au comportat admirabil :

    „Am ajuns duminică seara în mijlocul unei mulțimi indignate și atât de blânde totodată.”
    „Nici măcar cu un bulgăre de zăpadă nu s-a aruncat. Nici măcar vreun cățel plătit nu a lătrat la gard! Îmi închipui cât de furios trebuie să fi fost mult experimentatul domn Dragnea în fața acestei blândeți! Cum așa, 30 000 de oameni și niciun geam spart? Cât i-au plătit pe ăștia ca să stea așa cuminți? Furia neputincioasă și-a vărsat-o apoi în declarații. Mineriadă și lovituri de stat!”
    ( http://www.contributors.ro/reactie-rapida/despre-indignare-%C8%99i-protest/ )

    In calitate de simplu participant la cele 4 ore de protest confirm in totalitate aceasta relatare asupra acestei demonstratii si a atmosferei ei cu totul speciale (https://sergiusimion.blogspot.ro/2017/01/romanii-intre-statul-de-drept-si-statul.html). Foarte important, pe parcursul a 4 ore nu am vazut figuri dubioase , provocatori sau limbaj agresiv ca la „protestele” din iarna lui 2012 pe care le-am vazut in doar trecere deoarece nu am vrut sa particip la acestea.
    As vrea sa subliniez ca sentimentul final pentru cei care au participat a fost intalnirea cu normalitatea sociala si umana , prietenia – toti se simteau prieteni desi nu se cunosteau – dar si cu speranta. Pentru toti cei care sunt demoralizati de atatia ani de ceea ce ofera mass-media drept realitate sociala , este bine de stiut ca mai exista inca tineri admirabili , normalitate sociala, civilizatie, educatie, politete, bunavointa, altruism , umor , energie si autoorganizare cum gasesti numai in grupurile informale de romani care se descurca cel mai bine cand iau decizii ei pentru ei , si nu altii in locul lor.
    Daca ziaristii au numarat bine , aproximativ 40.000 de romani care au revendicari comune au generat ad-hoc o noua Piata a Universitatii si au pus concomitent bazele pasnice ale unei noi asociatii civice care le exprima cu adevarat interesele si care poate zgudui oricand sistemul de la noi de unde si spaima si incrancenarea clicii de penali care vrea sa transforme Romania intr-un stat al hotilor si penalilor.

  8. Mămăliga nu explodează. Prea mult timp cei de sus de la regimul (oricare) din București 1919- 1989- 2016 credeau/ propagau această axiomă. Opinca nu îndrăznește (1907 de la primăvară pînă la toamnă , I.L. Caragiale … aniversarea 2007?…. intelectualii „grei” de la București au tăcut…)!

    Sfera publică românească după 1989 a fost prea mult timp sub influența aproape exclusivă a celor de la cîrmă. Boborul nu a contat, ce ție scris ție dat (românii sunt ortodoxi)!

    …”… Însă noi, cei blânzi, nu-i putem lăsa să ne târască în mocirla lor. Nu acesta trebuie să fie prețul blândeții noastre. Nu putem accepta ca televiziuni de știri care acoperă și înălbesc infractori să ne numească talibani, mineri, puciști…. „ ….

    Intelectuali români, avantgarda interbelică la Bucuresti a fost conectată cu cei din occident, de pe tot continentul. Primul protest DADA (Tistan Tzara etc.,) se manifesta la Zürich, la Paris, cu contact între români de pretutindeni.

    Cei 50 de ani de dictatură 1939 – 1989 autohtonă specifică au atomizat societatea civică romanească (de aici decalajul cu vecinii… cu occidentul… ) , cu umbre apăsătoare pînă azi. O societate civică vie are nevoie de libertate ca de aer. Să nu uităm că nu toți au tăcut, nu toți au resignat, nu toți au amuțit cu frunțile plecate. Radio Europa Liberă în limba română (Noel Bernard, etc.), cu rezonanțe prea mari la tineretul din țară după părerea titanul de la Scornicești ( Cornel Chiriac a plătit foarte scump), se datorește unor idealiști, unor inimoși și curajoși, cum e frumos amintit în textul de față. Azi la București?

    …… „-…… de fiecare dată ea revenea în stradă atunci când era ceva de aparat în România. Mobilizarea pentru cauza aceasta a fost pentru Monica Lovinescu o constantă existențială. De altfel, întreaga ei activitate jurnalistică a fost o formă neîncetată de protest. O viață dedicată protestului, pentru o cauză ce părea fără speranță. Iar deviza i-a fost: mă indignez, deci exist….. „….

    Proclamația de la Timișoara 1989 cu punctul 8 destul de blînd formulat, cerea doar o pauză mai lungă de 10 ani, pentru colaboratorii cei mai înflăcărați, cei 10.000 de sus, din conducerea PCR/securitate. NU s-au cerut execuții la Timișoara 16.12.- 22-12.1989, cum a urmat la 24 Decembrie 1989. Nu așa se începe o democrație. Nu acest lucru cerem, nu așa ceva vrem.

    Liberte egalite fraternite. Da. Citoyenii din Timișoara de ieri, de azi și de mîine preferă tradițional bun simț (sunt recunoscător pînă azi pentru acest lucru … la POLITEHNICA…ca mulți alții…), solidaritate și toleranță! TM2021 luminează:

    Shine your light,
    Light up you city!

    TM2021 prezintă Kulturgeschichte 1716 -2016 -2021 cu toate fațetele/ aspectele ei. Victor Neumann, Daniel Vighi, etc., scriu, publică, prezintă un oraș multicultural și multilinguistic (catedra de germanistică la Universitatea de Vest Timișoara a sărbătorít aniversarea 60 de ani, …. traducătorii Ernest Wichner: Nora Iuga, Mircea Cărtărescu / Gerhardt Csejka: Mircea Eliade, Mircea Cărtărescu, și alții).

    In toamna 1989 la Marburg (am fost acolo, am văzut mai multe evenimente literare) scriitori și redactori din Banat, Herta Müller (teatru: Was vergeht wie Tage), Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok, Gehradt Csejka, Ernest Wichner ((Texte aus Siebenbürgen, dem Banat/ Die Horen 1987), etc.,au prezentat în fața publicului texte literare ( a apărut 1990 ca carte: Nachruf auf die Rumäniendeutsche Literatur, Hitzeroth Verlag, Solms), însoțite de un apel către toți intelectualii din țară, din Franța/Paris și UE: indignațivă în public (Gesicht zeigen…), acuzați dictatura regimului de la București!!!

    La Berlin s-a organizat în toamna 1989 un protest public pe stradă de către Herta Müller, Richard Wagner, William Totok, Helmut Frauendorfer ( a fost lovit, șantajat de securitate 1984 la Timișoara) etc. împotriva proiectului de „sistematizare” a satelor, cu rezonanțe mari în sfera publică din occident, urmărit atent de securiști (Fii lui Avram Iancu, au amenintat în scrisori pe Helmut Frauendorfer, Herta Müller, etc. la Berlin cu moartea … scrisoare publicată în Der Spiegel.. cu milioane de cititori 1989..) conduși de la Viena, de un frate al titanului de la Scornicești.

    Textul de față continuă o tradiție a citoyenilor din România /Europa liberă, Timișoara, Brașov, etc, crează speranță și încredere. Nu cedăm!

    După 1989 s-a dezlănțuit creativitatea în cultura, arta, literatura, muzica, filmul românesc. Sfera publică încă e dominată, deformată și tulburată de cei de la București care cred că mămăliga nu explodează.

    J”acuse”!

  9. Aveți dreptate, domnule Wilson. Însă, când mergem la vot nu trebuie să ne ghideze necesitățile primare (50 de lei în plus lunar în portofel). Când mergem pe stradă și vedem într-o vitrină o haină care ne place nu spargem vitrina și luăm haina. Când vedem o femeie frumoasă nu o luăm cu forța că așa ne dictează instinctele. Educația, caracterul, moralitatea, ambiția de a progresa, dorința de corectitudine ne pot aduce un mediu normal de trai pentru noi și copiii noștri, nu instinctele primare. Și dacă ne uităm în trecut la Lenin, Stalin, Ceaușescu, Castro vom rămâne îngroziți câte similitudini sunt între discursurile acestora cu cele ale liderului PSD de astăzi.

  10. Cum s-au impus Lenin, Stalin, Ceaușescu, Castro, Dragnea în pozițiile de conducători? Prin promisiuni de bunăstare materială pentru marea masă a populației. Ce a urmat? Justiția și serviciile de securitate au fost denigrate, pentru a deveni ulterior aservite liderului maxim. Următoarea etapă intimidarea și eliminarea opozanților,pe motiv că servesc interese străine. Sper din toată inima să se dovedească că am greșit în această postare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Cioaba
Cristina Cioaba
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010). Activează ca profesor de limba română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro