Ultima dintre lecţiile oferite de recentele evoluţii politice poate fi rezumată printr-o constatare lipsită de ambiguitate- constituţia României a încetat să mai fie relevantă, iar absenţa ei ca set de reguli este vizibilă în maniera în care majoritatea din camere înţelege să formuleze termenii cuceririi puterii. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se întâmplă acum, de la revocarea avocatului poporului şi a celor doi preşedinţi ai camerelor până la iniţiativa de suspendare a preşedintelui, se petrece în afara cadrului definit de legea fundamentală. Majoritatea din parlament şi guvernul , ca emanaţie a ei, construiesc, cu fiecare dintre deciziile şi gesturile lor, un edificiu care ia loc constituţiei în vigoare . Limitarea, prin ordonanţă de urgenţă, a atribuţiilor Curţii Constituţionale este semnalul cel mai clar că actualul curs politic nu intenţionează să mai accepte nici o formă de echilibru constituţional. Salutar, apelul Curţii Constituţionale către întreaga comunitate a justiţiei constituţionale nu face decât să indice sensul urgenţei şi gravitatea situaţiei.
Dincolo de amputările pe care le-a suferit, Curtea Constituţională poate juca rolul sperat de cetăţenii ce mai cred, în pofida tututor zilelor din urmă, în capacitatea legilor şi a legii fundamentale de a limita arbitrariul unei majorităţi pasagere din parlament. Curtea trebuie să dea un răspuns la întrebarea legată de constituţionalitatea revocării celor doi preşedinţi de camere, după cum trebuie să se pronunţe, indiferent de presiuni, în chestiunea suspendării din funcţie a şefului de stat.
În acord cu propria ei jurisprudenţă, schimbarea celor doi preeşedinţi de camere s-a realizat în afara regulilor constituţionale- Curtea este chemată să reafirme superioritatea constituţiei în faţa oricărui regulament parlamentar. În acelaşi timp, Curtea nu poate evita să se refere la constituţionalitatea gesturilor care se produc într-un parlament care îşi alege preşedinţii în mod neconstituţional . Modalitatea de convocare şi de stabilire a ordinii de zi poate face obiectul unei examinări la nivelul Curţii.
Simplificând, misiunea Curţii, în acest moment politic , este aceea de a repune evoluţiile în cadrele trasate de constituţie şi de legi. Ca niciodată în trecut, Curtea Constituţională are menirea de a acţiona ca un gardian al constituţiei. Suveranitatea unei majorităţi din camere nu se poate manifesta în afara constituţiei. Votul politic din camere nu poate anula întregul set de garanţii destinate să asigure supremaţia constituţiei şi echilibrul dintre puteri. Suspendarea preşedintelui nu se poate consuma cu ignorarea, completă, a Curţii Constituţionale.
Încă o dată, identitatea persoanelor implicate ca ţinte concrete în acest asalt instituţional are , acum, o importanţă secundară. Orice schimbare politică operată de camere este ilegitimă în măsura în care se fondează pe excluderea constituţiei. Suveranitatea naţiunii nu poate fi separată de această încredere în posibilitatea unei constituţii, oricât de imperfectă şi de perfectibilă, de a ne oferi acel spaţiu de dialog şi de tranşare a conflictelor.
Problema e urmatoarea. Bun, curtea o sa zica ceva. Daca decizia nu este respectata CE SE INTAMPLA? Unde este reglementat?
Va spun de pe acum. Nu se intampla nimic, asta este lipsa fundamentala din constitutie. Nu exista contraponderi la derapaje.
Sunt de acord cu multe puncte de vedere din articol iar constitutia trebuie sa stea deasupra tuturor. Insa modul de alegere al presedintilor de parlament nu este reglementat acolo. Daca este sa aplicam spiritul constitutiei (in lipsa literei in aceasta speta), este normal ca o majoritate in parlament sa isi aleaga presedintii. Tocmai in spiritul democratiei. Intr-o tara civilizata presedintii camerelor ar fi demisionat in prima zi cand opozitia (acum puterea) ar fi avut majoritatea. La noi si-au infipt mai adanc unghiile in scaune.
Corect, nu-mi pasa de Blaga si Anastase, NU au fost alesi. In schimb, joaca cu uite popa nu e popa facuta permanent de PNL (cine sinteti tovarasi uzurpatori de istorie?) , cu suspendarea VOTULUI NOSTRU este inadmisibila. Cum bine zicea cineva: hai sa facem referendum in fiecare zi, dar nu numai pentru Presedinte ci pentru toti Voicu, Voiculescu, Grebla si Nastase – capuse pe fruntea tarii!
Constitutia este foarte clara, in art. 64 alin. 2 scrie: „… Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. …”.
Nu stiu cum se poate naste o opinie contrara, respectiv ca nu ar fi reglementat nimic in Constitutie in aceasta privinta.
…
In alta ordine de idei, nimeni nu se naste invatat. Ca sa stii de ce ar trebui sa existe o lege fundamentala, Constitutia, de ce ar trebui ca puterile in stat sa fie separate, egale si in echilibru, ce inseamna acestea trebui sa citesti si inveti. Nu este simplu si nici usor.
Evenimentele din aceste zile sunt un bun prilej pentru a face aceasta.
Se pare ca usor zilele astea e sa faca unii pe desteptii…
Presupun ca tot constitutia are un articol pentru numaratul din doi in doi a tovarasei Anastase… sau si asta se invata? Si daca tot a invatat sa faca asta atat de bine ar trebuie sa o lasam sa conduca in liniste mai departe, la indicatiile maratului marinar… Sau?
constitutzia romanicai mie imi aduce aminte de tovarasu care e socotit parintele ei.
asta saracu cind s a imbolnavit,glorioasa armata rumina i a pus la dispozitzie un avion sa l duca la Viena.
shtitzi tovarasii se trateaza in strainatate
Un articol plin de truisme care nu zice absolut nimic! Exact aici e problema. Ce poate si ce nu poate regla Curtea Constitutionala in conditiile unei constitutii defectuoase si a unui conflict puternic intre actorii politice. Nu stiu daca d-l Ioan Stanomir se face ca nu pricepe, dar Curtea Constititutionala exista si pe vremea lui Iliescu, cand jurisprudenta ei declara retrocedarile de proprietate ilegale, nu numai acum cand a reusit performanta sa declare neconstitutionale cel mai vechi si mai tipic sistem de vot pentru democratii reprezentative, de pilda, tot asa cum a declarat „neconstitutionala” eutanasierea cainilor vagabonzi!!!!. Sa pronunti niste clisee, mai ales de pe pozitii partizane e usor. Realitatea e ca lucrurile nu functioneaza, ca Constitutia e defecta, jurisprudenta Curtii Constitutionale are o istorie politizata care nu ii ofera credibilitate s.a.m.d. Chiar daca Curtea Constitutionala e acum foarte activa si, incidental, favorabila PDL, iar independenta sa e un dezieradat necesar, prtoblemele raman. O Curte Constitutionala care in doi-treiu ani isi schimba sentintele cu 180 de grade, in functie de componenta sa si presiunile politice, pe o intreaga serie de subiecte (vezi comedia cu legea educatiei), cu exceptia unora dragi toti fostilor nomenclaturisti, cum ar fi lustratia etc, nue o Curte Constitutionala credibila si ca urmare nu poate stopa un conflict politic primitiv intre fortele politice.
D-l Grebla cred ca si-a gresit profesiune:cum vi s-ar parea stimabilul.altfel pretins distins cunoscator si atotrespectator al legalitatii constitutionale,distribuit in rolul lui Zaharia Trahanache si rostind sforaitoarea tirada…”unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are !”(noroc cu Copy!Copy Paste inca prim ministru ca stiu acum cand si unde sa pun ghilimelele….).
Ar trebui insa sa stie ca nici o crima nu e perfecta ,iar asta cu emiterea de ordonante de urgenta de catre guvern in vacanta parlamentara fara sa existe o hotarare a Parlamentului ,e cam prea tare !!!!
Luati de val stimabilii si onorabilii au uitat de ce era mai simplu,!!!Sunt curios cum or s-o dreaga in Monitorul Oficial,mai nou gazeta de perete a guvernului!
D-le Stanomir, un sfat dezinteresat – cand luati cuvantul la microfon, mentinerea bratelor vertical in jos, fixe, da impresia ca vorbiti in pozitie de drepti (accentuata de faptul ca la TV camera decupeaza cadrul la nivelul pieptului). Daca gesticulatia ajutatoare discursului in cadru nu e posibila, o optiune ar fi sa va miscati mainile usor in lateral, chiar sub cadru, in semn de oferire a cuvintelor catre audienta, sa aduceti mainile impreuna cumva, pozitie din care e mai natural sa eliberati o mana pentru accentuarea cuvintelor, eventual prin asezarea degetelor pe barbie (semn de scurta deliberare), magaierea tamplei, etc. E putin straniu sa vezi capul vorbind, iar trupul neparticipand deloc la discurs. Multumesc pt. atentie.