joi, martie 28, 2024

Dumnezeu nu știe de glumă

La ora la care scriu aceste rânduri, informațiile sunt destul de clare. 10 jurnaliști ai ziarului Charlie Hebdo din Paris și doi polițiști au fost împușcați de câțiva indivizi, pare-se membri Al-Qaida, în cadrul unui atentat terorist.  Primele mărturii descriu cum în redacție au intrat doi atacatori cu fețele acoperite, cu arme Kalașnikov și au deschis focul împotriva celor de-acolo. Și-au pierdut viața mai mulți ziariști, directorul publicației și unul din acționarii acesteia. Înregistrările confirmă că atentatorii vorbeau foarte bine limba franceză și că au strigat “Allah akbar!” și “l-am răzbunat pe Mahomed!”.

Fără îndoială, atacul va rămâne în istoria recentă drept unul din evenimentele tragice înscrise în galeria marilor atentate teroriste care au îngrozit lumea de la 11 septembrie 2001 încoace.  Alături de victimele din trenurile de navetiști de la Madrid din 2004 sau cele din metroul londonez din 2007 vor sta, iată, și cei câțiva ziariști parizieni al căror păcat a fost că au folosit arma cea mai redutabilă  împotriva fanatismului religios: râsul. Să nu ne poticnim de numărul de victime, mic în comparație cu exemplele date mai devreme. Agresiunea a avut același impact emoțional pe care l-au avut și celelalte având în vedere că atacatorii au adus djihadul în zona noastră de confort, de siguranță, indiferent că e trenul, metroul sau redacția în care se scriu știrile. Se vor găsi voci care să arate cu degetul.  Publicația franceză a fost, în ultimii ani, protagonista unor evenimente mediatice cauzate de publicarea unor caricaturi ale profetului Mahomed sau ale unor articole în care credința Islamului era analizată într-un registru satiric. De altfel, este de notorietate că vechiul sediu al publicației a fost ținta unui atac cu cocktailuri molotov din cauza încăpățânării cu care și-au menținut politica editorială. Ziariștii de la Charlie Hebdo sunt cunoscuți pentru atitudinea critică față de fundamentalismul religios islamic și cel creștin precum și pentru maniera inspirată și incisivă prin care au promovat libertatea de exprimare.

După ce reacția emoțională își va fi epuizat combustibilul iar rutina zilnică va închide și această angoasă  undeva, într-un colț al memoriei noastre, ne vom putea  întreba ce anume a readus la viață în trunchiul umanității acest instinct al violenței și credinței oarbe. Pentru că, de această dată, am fost loviți mult mai rău. Gloanțele au lovit în libertatea de exprimare, în capacitatea noastră de a ne pune întrebări, de a ne amuza de propria noastră neputință și de a fi, până la urmă, oameni.  Între noi și oamenii cavernei, cu spaimele și idolatriile lor, nu se mai află acum decât granița timpului și iluzia confortului. Focurile de armă care au adus tăcere în redacția Charlie Hebdo nu s-au mai mulțumit să împrăștie virusul fricii pentru viața noastră cât, mai ales, pentru pedeapsa pe care am putea-o primi că zâmbim.  Ni se neagă, în numele Domnului,  dreptul  de a ne depăși temerile primordiale și de a ne privi, senin, condiția fragilă și trecătoare.

Vom vrea, de asemenea, să dăm jos cagulele celor care au tras. Să-i știm pe nume, să-i privim în ochi,  să-i măsurăm din cap până în picioare și să ne lămurim cum arată răul. Nu va fi ușor.  Până acum, europeanul  și-a închipuit alteritatea ca având turban sau burka și ușor de recunoscut după rugăciunile cântate pe un covoraș îndreptat spre Mecca. Nu și-a făcut griji pentru că și-o imagina fie într-un Orient măcinat de război, undeva, departe, fie în suburbiile Parisului, în hainele unui Ahmed,  Abdullah sau Ibrahim brunet și șomer. Nu mai suntem foarte siguri de asta. Sunt vești despre tineri germani care s-au alăturat Statului islamic, voci care-i acuză pe călăii ziariștilor americani luați ostatici ca fiind crescuți și educați în Marea Britanie, statistici care vorbesc despre mii de tineri francezi care nu aparțin culturii arabo-musulmane înrolați în mișcarea djihadului. Nu mai e atât de simplu să arătăm cu degetul, vorba lui René Girard, către țapul ispășitor. Va trebui să privim înspre noi, în interiorul societății noastre și să ne întrebăm care sunt mecanismele care nasc ură, violență, intoleranță.

Miza pe care acest tragic eveniment o aduce în prim planul atenției publice ține de redefinirea granițelor libertății de exprimare. Pentru că lumea islamică nu este singura care impune ca religia să fie un subiect mai presus de orice discuție. Până unde va putea  merge libertatea unui ziarist (sau nu numai…) de a se exprima cu privire la conținutul  unor doctrine religioase? Câtă libertate va avea în a face judecăți de valoare cu privire la tradiția și dogma religioasă? Cine și cu ce instrumente va hotărî ce înseamnă ofensă și ce nu? Nu pot să nu mă întreb cum ar reacționa societatea românească în cazul unor caricaturi cu Iisus… Orice critică adusă unei comunități religioase va fi, indiferent de resorturile care au generat-o, considerată o jignire care trebuie neapărat pedepsită, interzisă, reglementată prin lege?  Un exemplu relativ recent este dat de politica Facebook de a închide câteva pagini ale comunității ateiste și agnostice din România din același motiv pentru care au fost împușcați astăzi cei zece ziariști parizieni: critica și caricaturizarea fundamentalismului religios. Agresiunea militanților de la Al-Qaida constituie doar forma extremă a acestui mod de a privi lucrurile. Nici nu s-au stins bine ecourile împușcăturilor din redacția celor de la Charlie Hebdo și, în spațiul publicistic românesc, au și apărut voci care să întrebe imperativ “până unde poate să meargă miștocăreala” în legătură cu simbolurile religioase? Este o perspectivă greșită asupra dramei care s-a consumat astăzi la Paris,  prin care se neagă valorile de care o societate democratică trebuie să țină seama și o impietate față de victime. Nimic nu justifică crimele, nici măcar sau mai ales atunci când sunt făcute în numele credinței.

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Apropo de redefinirea granițelor libertății de exprimare, am fost dezgustat și dezamăgit de (mult prea) numeroasele articole din presa românească care erau variațiuni pe tema ”da, dom’le, dar și jurnaliștii ăia au exagerat”.
    ( Dintre toate acestea, de departe cel mai revoltător text a apărut în Adevărul: http://adevarul.ro/international/europa/de-merita-charlie-moara-1_54ae069d448e03c0fd6745b1/index.html )

    Problema este că mulți nu reușesc să înțeleagă un aspect care mi se pare „self-evident”: nicio idee sau ideologie (indiferent de natura sa, indiferent că vorbim de politică sau religie) nu trebuie să fie protejată împotriva criticilor, dezbaterilor, satirei. Aceasta este o poziție care nu trebuie să fie negociată cu niciun grup sau individ. Iar ”granițele libertății” este un non-sens. În momentul în care îi sunt impuse limitări, libertatea de expresie nu mai este liberă. Și-atât.

    • Curios cum, tocmai un adept al libertatii de exprimare neingradite se simte ultragiat de diversitatea opiniilor, ba mai mult, mai si traseaza fronturi imposibile in interiorul ei. Dupa rationamentul tau, daca as purcede acum la profanarea verbala a cadravelor victimilor sau la sodomizarea vaduvelor inlacrimate, luandu-ma dupa un tipar, zic eu, totusi vulgar prin inexpresivitatea lui (dar tu probabil inca te mai tavalesti pe jos de ras la glumele cu homosexuali !) atunci ar trebui sa ma imbratisezi ca pe un frate intru crez in toiul unui veritabil exercitiu de libertate, nu sa ma repudiezi. Te asigur insa ca n-am de gand s-o fac, ingradirile din mintea unui indoctrinat religios in privinta impietarii fiind foarte stricte.

      • @rich guy

        A fi dezgustat și dezamăgit face parte din libertatea la opinie iar a declara acest lucru se inscrie in libertatea de exprimare. Desigur, altfel ar fi stat lucrurile daca @Cosmin ar fi sugerat cenzurarea publicatiei Adevarul pentru articolul respectiv.

        A apara libertatea de exprimare nu inseamna a fi de acord cu ideile exprimate, ba dimpotriva, inseamna sa lupti pentru aceasta libertate chiar daca (sau mai ales atunci cand) nu estti de acord cu ele. Si evident, mai inseamna si libertatea de a-ti exprima dezgustul si dezamagirea fata de ele.

        • @ iosiP

          :)
          „Iubesc contestatia, dar ma dezgusta contestatarii !” Intru totul de acord ! :)
          Eu ii recomandam, poate putin prea frust, sa se conformeze doar primei parti (resp. partii a doua a comentariului sau). Daca s-ar vedea si putin entuziasm, m-ar face fericit. :) . Acel „(mult prea) numeroasele articole din presa” denota ca l-au sacaiat totodata si opinentii prin amploarea pe care au dat-o ideii, nu numai ideea in sine, criticabila la fel ca oricare alta. Ori libertatea de expresie protejeaza autorii. Pare-se insa ca tu ai inteles ca eu urmaresc sa desfiintez ideea de opozitie in general ?! Alte reprosuri nu i-am facut !

      • 1. Libertatea de exprimare pe care o susțin protejează opiniile respectivilor ”jurnaliști”, nu presupune protejarea opiniilor în sine împotriva criticilor.

        2. De asemenea, e o diferență între opinie și insultă.

        3. Faptul că am fost ”ultragiat” de opiniile respective nu înseamnă decât că mă simt îndemnat să exprim puncte de vedere contrare, nimic altceva.

        • Erată: la punctul 1 voiam să zic:

          ”Libertatea de exprimare pe care o susțin protejează dreptul la opinie al respectivilor ”jurnaliști”, nu presupune protejarea opiniilor în sine împotriva criticilor.”

        • @ Cosmin

          „De asemenea, e o diferență între opinie și insultă”. Iata cainele pe care nu vrea sa-l scoale nimeni !

          Da-mi voie sa-l citez pe Charbonnier: „Criticarea islamului ar trebui sa devina la fel de banala precum criticarea catolicismului sau evreilor.” Fara a ne ascunde prea mult dupa cuvinte, aceasta insemnand: „Nu sunt de vina eu, care ca te injur, ci tu, ca nu esti imun la injuraturile mele !”. Ei ! Are sau nu dreptate, e intrebarea zilei !

          De ce te deranjeaza atat de tare ideea ca diferenta sa ramana arbitrata de bunul-simt al fiecaruia ? Acea auto-cenzura / responsabilizare de sine de care pomenea Plesu. Chiar trebuie sa ne indice benzile electrice ale legii directia in care avem voie sa pastem ? Iti convine mai mult sa decida o alta instanta, in a caror echidistanta oricare nimeni nu mai crede, asupra diferentei ? chiar vrei legi peste leg,i care sa ne afecteze si pe unii si pe altii ?

          • „Criticarea islamului ar trebui sa devina la fel de banala precum criticarea catolicismului sau evreilor.”

            O mica obiectie la opinia domnului Charbonnier, corect ar fi (cel putin in sociatatea actuala): „Criticarea evreilor ar trebui sa devina la fel de banala precum criticarea catolicismului sau islamului.”
            Ia incercati, sa vedeti ce iese!

            • Critica oricum nu schimba mare lucru intr-un raport net de forte. Ucraina ? MH-17 ?

  2. In libertatea nastra de exprimare au lovit peste zece ani nazismul si peste 50 de an comunsmul cu diferenta ca lovea in interiorul tarilor ocupate de aceste ideologii, asa cum in interiorul islmului nu prea se pune problema libertatii de exprimare. Ce este nou, este ca, aceste
    echipe tieroriste exprimnd acet toalitarism islmai actioneaza azi pe teritoriul tarilor libere ceea ce comunismul si nazismul nu si-a permis

    • Erata:

      Ce este nou, este ca, aceste echipe teroriste exprimnd acest toalitarism islmic actioneaza azi pe teritoriul tarilor libere ceea ce comunismul si nazismul nu si-a permis

    • Comunismul si nazismul si-au permis lucruri mult mai grave impotriva a milioane de oameni total inofensivi care nu i-au persiflat si ar fost doar fericiti sa fie lasati in pace.

  3. Habar nu avem daca Dumnezeu stie sau nu de gluma.
    Și pana aflam cu certitudine, cred ca nu trebuie sa obosim sa repetam ca nu Dumnezeu nu stie de gluma, ci doar teroristii, criminalii care se folosesc de religie și /sau de ideologie ca de un alibi pentru criminalitatea lor intrinseca, sunt cei care nu stiu de gluma. Cu ei trebuie sa ne rafuim, altfel ramanem unde suntem, intr-o infundatura a razboiului Occidentului cu Occidentul cum foarte corect se spunea intr-un articol de pe aceasta platforma. In afara de faptul ca nu s-a reformat ca dogma crestina , ( cu ce varsari de sange!), nu s-a despartit de stat, (dupa cate secole!), si n-a trecut prin convulsiil prin care a trecut crestinimsul nostru, este si neproductiv si periculos sa cautam raspunderea pentru tragediile care ameninta lumea noastra în islam, ca religie.

  4. Am o problema cu titlul, Nu stiu daca ar fi trebuit niste ghilimele la cuvantul „D-zeu” sau ceva de genul „D-zeul” fanaticilor nu stie de gluma” , nu de alta dar al altora stie :).

  5. Pai chiar, pana unde?! Lucrurile nu pot functiona nicaieri fara respect reciproc. O stiu pana si gainile. Or exact asta e probl de care mi se pare ca incercati sa scapati. E cam pueril, daca nu va suparati. Nu faceti decat sa dati apa la moara isteriei si religio-/islamofobiei in genere.
    Absolut regretabila toata tragedia asta! Noi inca nu i-am adus inca tot obolul de prostie si angoasa, dar e limpede ca nu pierdem timpul
    Toate cele bune

    • Serios? Ia explicati-mi si mie cum vine treaba asta cu respectul reciproc. Cine pe cine nu respecta? Ia domnule Coranul, citeste-l bine, si vezi exact la ce nivel de respect trebuie sa te astepti.

      • Am mai citit eu Coranul. Nu pe tot, nu am avut un interes prea mare. Sunt pasaje care, daca incap pe neuroni rauvoitori, pot fi folosite (si sunt folosite) in mod gresit. Mai ales daca sunt scoase din context. Cam acelasi lucru se poate intampla si cu Biblia, Constitutia (vezi evenimentele din ultimii ani), etc.
        Ce spune domnul Balasoiu (cu care sunt foarte rar de acord :) ) este ca respectul este ca o sosea: are doua sensuri. Altfel, nu se poate numi respect.

        Aplicand cam aceeasi logica am putea deduce ca romanii sunt un popor antisemit: vezi Eminescu, vezi Goga (care a fost si Prim Ministru), vezi atatia altii si mai ales auzi ce mai spun diversi romani la o bere. Sa nu mai vorbim de domnul Sova si cei din jurul lui. Sau, putem sa ne uitam la evolutia numarului de evrei in Ro: de la 800.000 la 6.000

        Sunt milioane de oameni care citesc Coranul. Uitati aici cateva imagini despre ce patesc si ei: http://www.theguardian.com/global-development/gallery/2014/may/02/central-african-republic-muslims-flee-conflict-stricken-capital-in-pictures

        Sa dai vina pe Coran (sau pe religie) pentru ce s-a intamplat, este o abordare simplista. Cauzele sunt mai multe: atitudinea Occidentului, gradul de integrare, nivelul de trai, istoria, educatia, etc.

        • Ciudat ca si Profetul insusi a inteles gresit Coranul, asemeni teroristilor de azi. Bine in schimb ca i-ai inteles tu spiritul adevarat, de la prima citire.

        • Religia joaca aici rolul de declansator, vreti-nu-vreti. Abordarea e simplista, indeed, insa nu-mi permit sa scriu comentarii de N pagini pe tema data, ca sa separam nuantele.

          Daca o religie are potential de a genera teroristi (sa zicem 0.01%), inmultiti procentul cu totalitatea sustinatorilor ei. Va rezulta un numar de cretini care nu este deloc de neglijat. De aceea gasesc comentariile de genul „domnule, religia X nu e asa (X=islam, crestinism, etc)” complet false. Link-ul d-voastra confirma perfect ceea ce cred.

          • Corect este: si religia este un factor. Alaturi de lipsa de educatie? De alienare? De o politica prea blanda (unii zic ca prea de stanga) a francezilor?
            In mod cert, cel care le-a sucit mintile celor doi s-a folosit de religie si probabil le-a explicat ca asa ajung in Paradis, etc, etc.
            Daca as vrea sa fac o gasca sa pictez un sediu de politie, nu m-as duce la Plesu. Pe scurt, religia a fost cireasa de pe tort, nu tortul.

            Oricum, discutia era despre respectul reciporc :)

    • Pana oriunde, asta e si ideea. Respectul nu se datoreaza, se castiga. Iar unele idei par atat de puerile altora, incat nu le pot respecta. Trebuie respectata dreptul la acea opinie, nu opinia in sine.
      Orice idee poate fi ridiculizata, orice om ranit in convingerile sale – pare urat, dar pe asta se bazeaza ideea de libertate de expresie; nu avem nevoie de libertate de expresie pentru a spune lucruri care nu deranjeaza pe nimeni, tocmai, trebuie sa putem spune lucruri in care credem, sa aparam opinii, chiar daca ele sunt deranjante pentru oricine, chiar pentru o majoritate. Dau ca exemplu rasismul – la un moment dat, respingerea rasismului a I-a provocat la fel de mult pe cei pentru care sfarsitul segregarii rasiale parea sfarsit de lume. Ce ar fi insemnat sa nu poti sustine egalitatea drepturilor intre rase, pentru ca era o idee care lovea in valorile fundamentale a unei largi parti a populatiei ?
      Religia e doar alta dintre aceste valori. Presupunem ca tragem linia in cazul religiei – nu avem voie sa o ridiculizam. Dar alti oameni au alte sensibilitati la fel de puternice ca religia pentru unii. Poate cei religiosi nu isi imagineaza, dar unii oameni se simt la fel de raniti in ce au ei mai sacru in legatura cu cu totul alte lucruri – si cand ma gandesc la sacru nu ma refer la latura religioasa, ci la puterea convingerii.
      Desi sunt ignostica, pentru mine ideea ca suferinta oamenilor si animalelor este egala are o valoare aproape sacra – suferinta e suferinta, empatizez la fel de puternic cu niste catei si niste copii lasati in frig. Si nu sunt singura. Cum credeti ca ne simtim noi cand se vorbeste in ce piete se sacrifice miei de Pasti ? Eu, una, vad asta ca pe o barbarie fenomenala, o dovada a ceea ce e mai stupid si josnic in oameni – provoaca o suferinta reala unor fiinte reale si nevinovate pentru a chefui in numele unei fiinte imaginare. Avand in vedere ca este ceva la fel de dureros pentru veganii si vegetarienii din convingere, nu ar fi normal sa interzicem si aceste referinte in public ? Cum ar fi anumite capturi cu text care se refera la porcul de craciun si mielul de pasti – un subiect care nu e deloc de gluma pentru unii.
      Cum hotaram unde interzicem ridiculizarea sau critica ? Avem un numar de oameni afectati pornind de la care incepem sa modificam discursul public – in care caz am putea, de pilda, ridiculiza budistii din Ro, pentru ca sunt foarte putini ? Sau doar alegem niste subiecte anume care sa aiba regim special – religia (in care caz s-ar aplica si budistilor, chiar daca sunt putini) … si mai ce ? De ce religia, de vreme ce e la fel de importanta pentr unii cum e convingerea ca animalele nu ar trebui sa sufere pentru altii ? Si unde ne oprim cu interzisul ? Pe ce baza alegem doar anumite sensibilitati si nu si altele ? Doar daca se arata cineva dispus sa omoare pentru asta ? Exista niste eco-teroristi, din cate am inteles – unii adevarati, nu cei care am protestat pentru RM, desi erau niste imbecili care ne incurcasera. Daca reusesc sa omoare pe cineva, incepem sa respectam si acele sensibilitati – astfel incat asta sa fie cheia: daca cineva se arata dispus sa omoare, are constiinta faptului ca va modifica discursul public ?
      Deschidem cutia Pandorei. Inclusiv din cauza asta, indifferent de sensibilitatile personale la un subiect sau altul, nu pot exista subiecte tabu in ceea ce priveste libertatea expresiei – lucru pe care cei de la Charlie Hebdo l-au inteles. Stiau la ce se expun, si din cauza asta nu ii vad ca pe niste provocatori lipsiti de minte, ci ca pe niste eroi – stiau ca exista oameni care au murit tocmai pentru ca faceau ce fac si ei. Si-au asumat acest lucru, tocmai pentru ca este imperativ sa ne afirmam necontenit dreptul de a spune lucruri controversate, pentru ca absolut orice este controversat si dureros pentru un grup sau altul, si nu ne dorim sa vem din nou o societate in care toti sunt egali, dar unii sunt mai egali decat altii.

    • Zici „Lucrurile nu pot functiona nicaieri fara respect reciproc.”
      Cât reaspect are ortodoxia faţă de cei care nu sunt ortodocşi?

      I. Haide să vedem ce spune Catehismul Ortodox.

      “111. Ne putem face partasi si de pacatele altora?
      Da, si iata cum:
      […]
      6) Cand trecem cu vederea si nu pedepsim pe pacatosi;”

      Catehismul nu precizează în ce constă pedepsirea care absolvă de a fi părtaş la păcat aşa că fiecare, pentru a nu fi păcătos, este liber să pedepsească cum îl duce capul.

      Dacă printre păcate ar fi doar cele care privesc viaţa socială n-ar fi chiar o catastrofă dar există o clasă întreagă de păcate care ţin strict de religie, păcatele împotriva Duhului Sfânt (cap. 107 din catehism), iar dintre ele mă interesează, aici, păcatele împotriva credinţei. Ateii şi cei de altă religie / confesiune decât cea creştin ortodoxă păcătuiesc împotriva credinţei.

      http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/invatatura-credinta-ortodoxa/despre-pacat-80578.html

      II. Se ştie de aproape 50 ani că discriminarea are efecte nefaste asupra psihicului uman, asupra dezvoltării şi integrării în societate.
      http://www.scientia.ro/homo-humanus/52-psihologie-experimente-cu-oameni/339-experimentul-jane-elliott-ochi-albastri-ochi-caprui.html

      Ulterior s-a dovedit că discriminarea induce stres şi acesta la rândul lui este direct responsabil de o sumă întregă de boli, de la cele cardiovasculare până la slăbirea sistemului imunitar şi implicit scăderea rezistenţei la boli contagioase.

      Cu toate astea majoritatea confesiuniolor creştine, un loc de frunte ocupându-l bisericile ortodoxe, promovează agresiv discriminarea minorităţilor sexuale. Care este efectul? Un studiu comparativ asupra minorităţilor LGB a constatat că în comunităţile cu homofobie scăzută membrii acestora trăiesc cu 12 ani mai mult decât în cele cu homofobie ridicată şi vârsta medie a sinucigaşilor membrii ai LGB din comunităţile cu homofobie scăzută este cu 18 ani mai mare decât în cele cu homofobie ridicată.

      http://www.eurekalert.org/pub_releases/2014-02/cums-lil021414.php

      Ăsta este respectul pe care clerul îl arată faţă de minorităţile sexuale. Respect criminal. Diferenţa faţă de ceea ce fac teroriştii este doar de timp: unii omoară mai rapid decâd alţii.

    • Vai domnu Balasoiu dar se poate? Pai dv. ar trebui sa fiti printre cei mai recunoscatori evenimentelor de ieri. In comparatie cu islamul pina si ortodoxia pare un pic mai buna. La mustata. Prin comparatie cu extremistii islamici abordarea de tip Tanacu, epitomica cind vine vorba de ortodoxie si asa-zesele sale „valori”, nu mai jeneaza atit de absolut.

  6. Problema pentru mine tine pentru ambele parti, atat pentru Occidentul partial crestin cat si pentru Orientul Apropiat fundamentalist musulman, de lectia Acceptarii Celuilalt. Occidentul a devenit in ultimii cam vreo 50 ani destul de agnostic in orase mai ales, si in timp a tras concluzia ca in numele egalitarismului si democratiei nu mai este nimic de respectat, nici religia unor concetateni si ce sa mai zicem de a unor popoare aflate la distanta si percepute ca fanatice. Orientul fundamentalist, care se comporta mental si religios cam cum era Europa pe la 1300 deci Evul Mediu Tarziu, nu accepta nici el ca altii pot sa aiba alte pareri, si in plus religia musulmana in faza in care este nu este o religie care sa prea lase loc rasului, glumei. Asa era si religia crestina pe la 1300-1400 dar intre timp constiinta europeana a mai evoluat, iar gluma, rasul sunt cuceriri ale unei constiinte mai inaintate, aspect despre care se vorbeste rar.
    In opinia mea cei de la Charlie Hebdo au picat cu brio lectia acceptarii faptului ca unii pot sa aiba simboluri adanc ingropate in constiinta colectiva ce trebuie luate ca atare si acceptate chiar daca nu esti de acord cu ele, in caz contrar putand provoca grave probleme atat lor cat si unor oameni nevinovati. Daca acei ziaristi si-ar fi depasit mega-egoul pe care il aveau si s-ar fi gandit putin la concetatenii lor francezi si europeni dar si la populatia din Orient, si-ar fi dat seama unde ar putea duce insistenta lor fanatica in a-si bate joc de fondatorul unei alte religii, mai ales ca fusesera deja avertizati … Dar chiar si fara avertizare este o majora nesimtire sa-ti bati joc gratuit de simboluri religioase importante pentru altii.
    Asta nu-i scuza pe teroristii islamici care vorbeau foarte bine franceza, care insa sunt doar exponenti ai fanatismului fundamentalist tipic. Nu batandu-ti joc de profetul Mohamed in benzi desenate ii educi si ii scoti din rigiditatea mentala religioasa pe Abu-Bakr si acoliitii sai din ISIS, doar le dai apa la moara.

  7. Intelectualii sustin ca principiile care fundamenteaza ideologia comunista sunt cele care fac din comunism o utopie, si nu greselile aparute in punerea in practica a acestei ideologii totalitare. Ei sustin ca aceasta ideologie va avea, inevitabil, aceleasi consecinte daca va ajunge sa fie aplicata, indiferent de cine si cum o va aplica. „Criminalitatea” comunismului este „genetica”, similar faptului ca dintr-un ADN de lup nu se va naste niciodata o oaie.

    Aceeasi intelectuali, insa, nu realizeaza faptul ca exista o dogma comuna tuturor religiilor (o „gena” a in AND-ul tuturor religiilor), care face posibila aparitia fundamentalismului religios, fundamentalism care in manifestarea sa extrema recurge la crima (razboi). Aceasta dogma este certitudinea ca exista o „viata de apoi” in care Dumnezeu (sau Alah) judeca „sufletele” in functie de credinta si devotamentul lor. Dogma nemuririi este utopia care face ca orice religie sa posede potential criminal (inscris in ADN-ul tuturor religiilor), care se poate manifesta atunci cand credinciosii considera ca le este pusa in pericol credinta. Pentru credinciosi, „viata de apoi” este mai importanta decat aceasta „viata trecatoare”. Daca oamenii ar fi siguri de faptul ca aceasta viata este singura pe care o au (fara promisiunea „vietii de apoi”), nici o religie nu si-ar putea convinge credinciosii sa comita atentate sinucigase sau sa duca razboaie religioase (sa nu ii uitam pe crestini si „razboaiele sfinte” – Cruciadele, sa nu uitam toleranta fata de crimele Inchizitiei a crestinilor din Evul Mediu). Faptul ca in ziua de azi crestinismul este „benign” nu se datoreaza Bisericii, ci luptei popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale. Secularismul nu a fost un cadou ci o trofeu castigat prin lupta.

    Acceptarea realitatilor descrise mai sus este absolut necesara, avand in vedere faptul ca exista riscul unei radicalizari cu fundament crestin a europenilor (si nu numai), ca raspuns la crimele fundamentalistilor islamici. NU acesta este, insa, raspunsul corect. Acceptarea caracterului anacronic al tuturor religiilor este solutia corecta. Doar asa se va putea ajunge, pe termen lung, la evitarea crimelor si a razboaielor pornite din „ratiuni” religioase. Atata timp cat discutia este despre cine este dumnezeul adevarat (Dumnezeu sau Alah), nu va exista o solutie definitiva. Solutia este renuntarea la toti dumnezeii si acceptarea faptului ca viata pe care o traim este singura pe care o avem, asa ca ea trebuie pretuita mai mult decat orice ideologie.

    P.S. Dupa cum s-a vazut in mai multe cazuri, democratizarea tarilor islamice a esuat. Se pare ca secularismul nu va avea castig de cauza in tarile islamice, deoarece Coranul indeamna la actiuni radicale impotriva dusmanilor, spre deosebire de Biblie. Acesta este inca un argument in favoarea solutiei prin care se accepta caracterului anacronic al TUTUROR religiilor, renuntandu-se astfel la TOTI dumnezeii. Exemplul trebuie sa fie dat de catre europeni (care au un avans substantial in aceasta directie), si astfel suprematia lui Alah nu va mai fi un subiect de disputa, calmandu-se sensibilitatile islamistilor, care astfel ar putea sa judece la rece gestul europenilor de a renunta la credinta, ar putea sa inceapa sa aibe dubii in privinta existentei „vietii de apoi”. Fara credinta in existenta „vietii de apoi” nu exista nici Religie, deoarece cauza fundamentala a aparitiei tuturor religiilor a fost frica oamenilor fata de boala (suferinta) si fata moarte, precum si credinta ca toate nedreptatile pe care le suporta si care nu sunt pedepsite in acesta viata (si care creaza frustrari) vor fi pedepsite in „viata de apoi”.

    Daca ne dorim evitarea definitiva a crimelor si a razboaielor pornite din „ratiuni” religioase, atunci TOATE RELIGIILE TREBUIE SA DEVINA ISTORIE.

    • Nu, cred ca mai degraba isi dau seama ca religia nu are rolul principal. Alti imbecili au fost dispusi sa moara si sa oamoare in numele unor idealuri nelegate de religie – vezi comunistii lui Mao, sau ai lui Pol Pot, samuraii etc. etc. etc.
      Religia poate are un atu in plus in promisiunile pe care le poate face, de accord. Dar ideea e ca nu are rost sa lupti impotriva ei, pentru ca rezultatul nu ar justifica eforturile si durata – nu am scapa de violenta, sectarismul este in ADN-ul oamenilor, prin urmare a tot ceea ce creeaza – religii, comunitati etc.
      Pare mai justificat sa schimbi, pur si simplu, baza religiior, a convingerilor, si … sa elimini ce nu poate fi reformat – cum ar fi musulmanii; si cand zic eliminate nu ma refer la moarte, normal, dar ar trebui expulzati, cumva … nu stiu ….
      Ceea ce poti face daca poti creea conditii destul de bune si aici, pe Pamant. Asta se intampla, deja, in Vest – unde religiile organizate nu mai sunt urmate decat in mica masura; oamenii isi mai boteaza copiii si se cununa religios doar ca parte a traditiei, tocmai pentru a-si marca o identitate culturala intr-o societate multi-culturala. Pentru acestia, insa, religia este ceva vag, mai degraba o suma de credinte – ca exista Ceva, ca trebuie sa fii bun si sa te bucuri de viata etc. Asta si pentru ca societatile respective ofera un nivel de viata si siguranta ridicat – nu prea au nevoie sa se roage sa fie bine, in general le este bine daca pur si simplu isi vad de treaba. Asta impreuna cu asumarea tolerantei si deschiderii au dus la o atitudine foarte relaxata fata de religie.
      De asta nu as zice ca e vorba de ADN-ul religiilor, ci ale comunitatilor.

    • Sunt profund uluit, d-le Cetatean ! Am mai citit luarea d-stra de pozitie si la subsolul altor articole si, cum nimeni n-a considerat ca merita sa raspunda unor asemenea naivitati, ati considerat ca e bine sa postati acest articol de propaganda pe oriunde se poate.
      In primul rand, va contraziceti singur: in primul paragraf condamnati ideologia comunista, dupa care recomandati ceea ce impuneau si comunistii : renuntarea la toti dumnezeii. Hotarati-va !
      Cred ca sunteti tanar, dupa usurinta cu care vorbiti de „frica oamenilor fata de boala (suferinta) si fata de moarte”: de obicei, cine vorbeste astfel nu prea a luat contact nici cu boala, nici cu suferinta adevarata, nici cu moartea celor dragi. Cata vreme oamenii sunt inca departe (biologic) de toate acestea, teoretizeaza cu mare incredere. Daca sunteti tanar, probabil ca n-ati apucat sa fiti pionier. Aflati, dar, ca in statutul acelei organizatii pentru copii era stipulat: „pionierul trebuie sa combata si sa denunte misticismul.” Cam asa ar trebui sa ne educam si acum, in opinia d-stra, copiii, de dragul „secularismului”?
      „Daca oamenii ar fi siguri de faptul ca aceasta viata e singura pe care o au…” n-ar mai fi razboaie ? Sunteti absolut convins ? Hitler si Stalin nu credeau in Dumnezeu si, poate tocmai din cauza asta au facut mai multe victime (milioane !) decat toate conflictele religioase la un loc.
      In sprijinul ipotezei ca sunteti tanar pledeaza si felul cum va imaginati ca se vor petrece lucrurile cu islamistii „care astfel ar putea sa judece la rece gestul europenilor de a renunta la credinta, ar putea sa inceapa sa aibe (corect este „aiba”) dubii in privinta existentei „vietii de apoi” …si totul s-ar rezolva simplu si frumos, nu? Ei bine, trebuie sa stiti ca atunci cand Coranul recomanda „ucideti-i pe toti cei care nu sunt musulmani” nu prevede o clauza speciala pentru atei (in genul: „dar pe atei nu, caci ei sunt mai interesanti, pentru ei religia este istorie!”) Ati intuit d-stra ceva atunci cand ati scris: „Se pare ca secularismul nu va avea castig de cauza in tarile islamice”. Poate folositi asta ca premiza pentru un rationament ulterior, v-o sugerez cu simpatie, asa ca de la un batran catre un tanar.
      Si de asemeni, draga tinere, dat fiind ca aveti tot viitorul in fata si poate va va placea, sau veti dori sa cititi, poate chiar sa faceti parte dintre „aceeasi intelectuali” (corect este „aceiasi”) de care vorbeati mai sus, va veti da seama din lecturile d-stra ca Europa civilizata de care ne bucuram cu totii azi s-a format pe fundamente crestine si este de neconceput in afara lor. Daca nu ar fi existat crestinismul ar fi iesit cu totul altceva. Lupta „popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale” de care vorbiti a putut exista datorita infiltrarii in constiinta europeana a ideii de iubire de aproape si a ideii ca toti oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu. Si, nu in ultimul rand, faptului ca Noul Testament nu spune: „ucideti-i pe necredinciosi si pe cei ce lupta pentru libertate si drepturi universale”. Dimpotriva, porunca „sa nu ucizi”, aflata printre cele zece porunci ale lui Moise din Vechiul Testament si porunca „iubeste-l pe celalalt ca pe tine insuti” sunt cele care, in cele din urma, dupa ce au devenit parte din felul nostru de a fi, au facut crestinismul „benign”, asa cum spuneti.
      Inca un sfat: atentie la neo-marxismul care „se poarta” azi in anumite cercuri de tineret. Pare „cool”, dar nu e decat o spalare pe creier care ii poate face pe nepotii nostri, copiii d-stra, sa o ia de la capat cu suferintele pe care le-am trait noi.

      • @comentator uluit

        1. Siguranta cu care faci niste presupuneri (eronate) arata faptul ca cei indoctrinati religios nu pot sa conceapa faptul ca cineva care gandeste altfel decat ei ar putea sa aiba dreptate („recitand” aceleasi idei stereotipe, nesupuse analizei critice). Nu sunt nici tanar (am trait o buna parte a vietii in comunism, pe care il consider un regim totalitar criminal – apropo si de neo-marxism), si am avut si experienta dureroasa sa pierd persoane dragi care au suferit cumplit datorita unor boli incurabile (cancer si Alzheimer).

        2. Nu ma contrazic deloc, nu doar comunistii nu credeau in Dumnezeu, majoritatea oamenilor de stiinta de varf nu crede in Dumnezeu (a nu crede in Dumnezeu nu reprezinta o crima in sine, dimpotriva – vezi ultima confirmare, iar eu propuneam renuntarea de bunavoie la crestinism a europenilor – prin implicarea puternica a oamenilor de stiinta cu notorietate si a liderilor de opinie „luminati”). Un sondaj facut in anul 1998 printre membrii „Academiei Nationale de Stiinta” din SUA (care nu pot sa fie banuiti ca ar fi comunisti), publicat in revista „Nature”, arata ca marea lor majoritate nu crede in Dumnezeu. Ce este si mai important este evolutia credintei in Dumnezeu in randul oamenilor de stiinta, in secolul XX. Sondajul arata urmatoarea situatie:

        In anul 1914:

        – Necredinciosi – 52,7%
        – Agnostici – 20,9%
        – Credinciosi – 27,7%

        In anul 1933:

        – Necredinciosi – 68%
        – Agnostici – 17%
        – Credinciosi – 15%

        In anul 1998:

        – Necredinciosi – 72,2%
        – Agnostici – 20,8%
        – Credinciosi – 7%

        http://tinyurl.com/okn72su

        http://tinyurl.com/kjoswpz

        http://tinyurl.com/3vflsn

        3. Nu ai inteles esenta mesajului meu, in care era vorba despre PUTEREA EXEMPLULUI dat de catre europeni (renuntarea la crestinism), si NU despre punerea in discutie a lui Alah de catre atei. A renunta la credinta nu inseamna a deveni ateu (daca nu ar fi existat niciodata religiile, nu ar fi existat nici cuvantul ateu). In urma elimininarii factorului principal care produce radicalizare in randul musulmanilor (discutia despre cine este dumnezeul adevarat – Dumnezeu sau Alah), acestia ar ajunge, in timp, sa judece la rece gestul europenilor de a renunta la credinta, si-ar pune intrebari, ar incepe sa aiba dubii in privinta existentei „vietii de apoi” (realitatile vietii inclina coplesitor balanta in favoarea ideii ca Dumnezeu – Alah nu exista, trebuie doar sa le privesti „la rece”). Fara credinta in existenta „vietii de apoi” nu exista nici Religie (dupa cum am explicat mai sus).

        4. Ai dreptate, „Europa civilizata de care ne bucuram cu totii azi s-a format pe fundamente crestine”. Printre aceste „fundamente” regasim Cruciadele, Inchizitia, vanatoarea de vrajitoare, vanatoarea de oameni de stiinta eretici, etc. Asa cum am renuntat la aceste „fundamente” barbare, putem sa renuntam si la ideile anacronice (povesti „antice”) precum existentei lui Dumnezeu si a „vietii de apoi”, (retinand „fundamentele” sanatoase ale crestinismului) si sa ne concentram pe imbunatatirea calitatii singurei vieti pe care o avem.

        • 1. Ce le-ati spus acelor persoane dragi pe care le-ati pierdut (imi pare foarte rau, dati-mi voie sa-mi exprim intreaga compasiune) atunci cand se aflau pe pragul mortii ? „Fii convins (a) ca peste putin timp nu va mai exista nimic din tine, vei putrezi in pamant, restul sunt povesti antice, idei anacronice”? Ati avea curajul sa sustineti asta in fata oricarui om care se afla pe patul de moarte ? V -ati gandit ca, atunci cand Europa va renunta la credinta, oamenii vor continua sa se afle, singuri, neconsolati, inspaimantati (e normal si uman, nu e nici o rusine sau lasitate), pe patul de moarte, oameni asemeni celor dragi ai dumneavoastra ? Ce le-ati spune lor ? „Sper ca te-ai concentrat pe imbunatatirea calitatii singurei vieti pe care ai avut-o” ?
          2.Oamenii de stiinta : ati avut ocazia sa va aflati vreodata intr-un cerc informal academic al oamenilor de stiinta americani care studiaza fizica cuantica ? Ati fi vazut, dincolo de statistici, tulburarea unor genii care incep sa vada dincolo de ce se stia pana acum. Alte genii, din trecut, (precum Sir Isaac Newton, si el un spirit „luminat”, daca tot ati pomenit de „luminati”), pe contributiile carora s-a construit stiinta care ne-a adus unde suntem au avut, de asemeni, in fata grandorii universului, aceeasi intuitie. Daca cititi despre ei veti vedea ca nu recitau idei stereotipe, dimpotriva.
          Normal ca a nu crede in Dumnezeu nu reprezinta o crima in sine. Dar cei indoctrinati pe aceasta directie, nici ei nu pot sa conceapa faptul ca cineva care gandeste altfel decat ei ar putea sa aiba dreptate.
          Cat despre statistici, nu numarul credinciosilor este relevant, caci in sfera metafizica nu cantitatea, ci calitatea da valoare. Crestinismul primar a avut cateva zeci de adepti. Atat.
          3. „A renunta la credinta nu inseamna a deveni ateu”. A-teu inseamna fara-Dumnezeu. In dictionar, cuvantul este definit astfel : „persoana care neaga existenta lui Dumnezeu si a oricarei divinitati.” Daca un om care a renuntat la credinta nu devine ateu, atunci ce devine ? Intr-o discutie, fara precizarea termenilor se pot naste confuzii.
          Vorbiti despre „analiza critica”. Indraznesc sa cred ca o analiza critica a fenomenului nu ar trebui sa foloseasca intersanjabil notiuni precum „credinta”, „crestinism” si „religie”. Sunt termeni diferiti, care trebuie precizati. Religia este una, credinta este alta, iar crestinismul este doar o subspecie. Inca nu ati clarificat daca pledati pentru renuntarea la crestinism a europenilor, pentru renuntarea la religii a crestinilor si musulmanilor (prin extensie : a budistilor, hinduistilor, daoistilor, etc.) sau pentru renuntarea de catre intreaga omenire la ideea de transcendenta, la ideea ca dincolo de biata noastra „analiza critica” supusa limitarii la cele cinci simturi si la cele trei (patru dimensiuni) mai exista ceva. In aceste conditii, „esenta: mesejului d-stra poate, intr-adevar, sa nu fie inteleasa, desi in mintea d-stra este foarte clara (sau nu).
          4. A alege sa vezi, din intreaga istorie si filozofie a crestinismului, doar cruciadele, Inchizitia sau alte derapaje e ca si cum am alege sa vedem, din civilizatia Greciei antice (celalalt pilon pe care se fundamenteaza Europa civilizata) nu inventarea democratiei, nu stralucirea filozofiei, nu geniul sculpturii sau arhitecturii, ci pederastia sau sclavajul. Sigur ca au existat, dar nu asta ne-a construit pe noi.
          Cat despre afirmatia ca putem renunta la ideea „existentei lui Dumnezeu” retinand „fundamentele sanatoase” ale crestinismului, (care ar fi acelea?) imi inchipui ca sesizati, la o a doua vedere, lipsa ei de logica, daca nu si comicul care se ascunde in aceasta confuzie.

          Imbunatatirea calitatii singurei vieti pe care o avem (caci nici crestinismul nu pretinde, precum metensomatoza, ca am avea mai multe vieti, tot pe aceasta se concentreaza), nu poate fi posibila in afara imbunatatirii calitatii noastre ca oameni. In privinta perfectionarii noastre, cea mai inalta idee la care s-a ajuns este ideea dragostei. Nu cred ca imi puteti arata alta mai mareata. Crestinismul a adus in plus ideea iubirii dusmanului. Aici nu ne putem lauda cu prea mult. De aceea cred ca au dreptate cei care afirma ca „de fapt, a existat un singur crestin si acela a fost crucificat”. De aceea crestinismul e, deocamdata, doar o aspiratie. Dar in efortul de a deveni mai buni nu exista doar o singura cale, asa cum nu exista doar o poteca pe care putem urca spre varful muntelui. Oricare poteca este valabila.

          In privinta afirmatiei ca fara ideea de „viata de apoi” nu exista nici credinta imi permit sa va contrazic : in interiorul meditatiei nu conteaza viata de apoi pentru ca nu exista „apoi” sau „inainte”, in vesnicie nu exista timp, alte lucruri conteaza.
          Daca nu m-ati fi asigurat ca nu sunteti tanar nu v-as fi scris acest din urma paragraf.
          Am crezut ca sunteti tanar mai ales din cauza credintei d-stra sincere ca musulmanii „ar ajunge, in timp, sa judece la rece gestul europenilor de a renunta la credinta, si-ar pune intrebari”, etc. Acestea nu sunt nimic altceva decat utopii, iar cei inclinati sa creada in utopii sunt, in general, tinerii.

          • @comentator uluit

            I. Nu cu mult timp in urma, la urmatorul comentariu al unui credincios:

            „Ca sa fie mai convingator il rugam pe autor sa ne confirme ca :
            – Va lasa cu limba de moarte sa fie inmormintat fara preoti.
            – Nu va sarbatori niciodata Craciunul.”

            am raspuns:

            „Faptul ca un ateu nu se opune sa fie inmormantat cu preoti si ca sarbatoreste Craciunul se datoreaza respectului pentru credinta celor apropiati lui, dragostei lui pentru credinciosii din familie, carora nu doreste sa le provoace o durere suplimentara (in cazul decesului) sau sa le strice bucuria Craciunului. Ar fi bina ca BOR sa invete din acesta atitudine a ateilor ce inseamna toleranta.”

            Acesta este principiul care a stat la baza atitudinii mele atunci cand a fost vorba de cancer (nu voi intra in amanunte, din motive usor de inteles). Cu totul alta a fost insa situatia in cazul bolii Alzheimer, caz in carea o lunga perioada de timp comunicarea cu cel drag nu a mai fost posibila. Din nou, nu voi intra in amanunte intime, insa voi profita de ocazie si voi prezenta dilemele „spirituale” pe care aceasta boala cumplita le ridica:

            In cazul unui bolnav de Alzheimer, „spiritul” care ramane dupa moartea corpului este cel din faza terminala a bolii? Daca nu, este „spiritul” pe care l-a avut acel om in prima zi dupa nastere cel care supravietuieste? Sau Dumnezeu va alege un moment arbitrar din viata omului pentru a „preleva” spiritul care va supravietui corpului? Dar daca acest moment este unul anterior momentului in care omul nostru pacatos s-a mantuit, sau dimpotriva, a pacatuit grav? Mai considera Dumnezeu un pacat eventualul gest prin care bolnavul se sinucide dupa ce a pierdut capacitatea de a percepe realitatea?

            „In fazele tardive (ale bolii Alzheimer) apare diminuarea tuturor functiilor cerebrale, astfel pacientii nu mai recunosc nici membri familiei, nu-si amintesc cum sa se spele, sa se imbrace sau chiar sa manance fara ajutor, nu mai vorbesc (mutism), pierd controlul sfincterian, pierd abilitatea de a mesteca si inghiti, uita sa mearga.”

            http://tinyurl.com/pmctq6e

            Tot in legatura cu legatura evidenta dintre perceptiile umane si suportul lor material (biologic):

            „Sindromul Mowgli – copiii salbatici ai naturii” … „Un copil salbaticit este o fiinta umana care, izolata de societate la o varsta frageda, nu isi poate dezvolta abilitati afective, sociale sau lingvistice.” … „Cercetatorii au aflat ca varsta cuprinsa intre 1 an si 7 ani este vitala pentru formarea normala a unui om. La o varsta foarte timpurie, creierul uman incepe sa se dezvolte, implicit sa isi adapteze functiile la nevoi. Un copil care traieste in salbaticie, isi va dezvolta excesiv vederea, auzul si mirosul, pentru ca aceste simturi il vor ajuta sa supravietuiasca. Partea creierului responsabila de comunicare va ramane inactiva, deoarece nu va fi solicitata. Un om dezvoltat intr-un mediu diferit, chiar daca va beneficia de multa atentie, nu va invata niciodata limbajul uman pentru simplul fapt ca a pierdut aceasta ocazie. Creierul lui s-a dezvoltat deja si este adaptat altor nevoi.” … „Multe dintre cazurile de copii crescuti in salbaticie au inregistrat evolutii minime. Aptitudinea de a merge, de a folosi toaleta sau de a manca din farfurie au reprezentat adevarate provocari pentru cei care s-au ocupat de ingrijirea si reabilitarea acestor copiii. … Varsta la care acesti copii au fost izolati a jucat un rol crucial in formarea lor. Cei rataciti la varste fragede, care au petrecut un timp indelungat in afara societatii, au reprezentat cazuri aproape pierdute.”

            http://tinyurl.com/lwe3lsf

            II. Insinuarea ca „tulburarea unor genii” care studiaza fizica cuantica s-ar datora unei revelatii a existentei lui Dumezeu este una perfida. Fizicienii care cred in Dumnezeu sunt exceptii. Daca deschideai link-urile pe care le-am postat, vedeai ca exista mici diferente intre diferitele categorii de oameni de stiinta. In cazul fizicienilor, doar 7.5% dintre ei cred ca Dumnezeu exista.

            http://tinyurl.com/okn72su

            Newton a trait intr-o perioada in care crestinismul era „in floare”. Mostenirile culturale au un rol covarsitor in formarea mentalitatilor colective ale unei societati. De asemenea, pe vremea lui Newton nu existau nici teorii stiintifice care sa fie total incompatibile cu dogmele crestine, asa cum este teoria evolutionista a lui Darwin, si nu exista nici o alternativa stiintifica (teorie stiintifica) la dogmele crestine care sa explice nasterea Universului (teoria Big Bang-ului a fost propusa in secolul XX si a fost acceptata de catre majoritatea oamenilor de stiinta doar la sfarsitul anilor 1970).

            Pentru ca sa intelegi mai bine rolul mostenirilor culturale si al mentalitatilor colective ale unei societati in influentarea credintei oamenilor (deci si a oamenilor de stiinta), voi folosi o metoda de demonstratie similara cu metoda reducerii la absurd din matematica. Deci, sa presupunem ca avem trei societati diferite:

            1. Avem societatea americana, in care majoritatea oamenilor de stiinta nu crede in Dumnezeu, dar avem si exceptii: 7% dintre ei cred in Dumnezeu.

            2. Avem o societate ipotetica, care traieste izolata intr-o colonie pe planeta Marte, fiind complet rupta de civilizatia terestra de mai multe generatii, societate care nu are nici o informatie (mostenire culturala) despre crestinism (Dumnezeu, Hristos, Biblie, etc.). In aceasta societate, CU SIGURANTA nu va exista nici un om care sa afirme ca exista un Dumnezeu care i-a facut pe Adam si pe Eva, etc., sau ca a existat un evreu pe nume Isus care a inviat din morti (aceasta societate nici macar nu stie ca exista un popor evreu pe Pamant). In acesta societate vor exista 0.0% oameni de stiinta (adica nici unul) care sa creada in Dumnezeu. Cu alte cuvinte, fara mostenirea culturala crestina nu va exista nici o singura exceptie la oamenii de stiinta care nu cred in Dumnezeu.

            3. Avem o alta societate ipotetica, care traieste pe Muntele Athos de generatii, avand legaturi stranse cu calugarii de acolo. Eventualii oameni de stiinta ai acestei societati (al caror procent va fi neglijabil in comparatie cu cel din societatea martiana) CU SIGURANTA vor crede in Dumnezeu intr-un procent apropiat de 100%. Cu alte cuvinte, imbibati de culturala crestina, nu va exista (aproape) nici o exceptie la oamenii de stiinta care cred in Dumnezeu.

            Quod Erat Demonstrandum.

            III. Nu ai inteles ce am vrut sa spun atunci cand am afirmat: „A renunta la credinta nu inseamna a deveni ateu (daca nu ar fi existat niciodata religiile, nu ar fi existat nici cuvantul ateu)”. Daca intelegeai, nu faceai referire la definitia din dictionar a cuvantului ateu. Pentru ca sa intelegi ideea, imagineaza-ti ca la un moment dat, in viitor, religiile au devenit de mult istorie. In acel moment, cuvantul ateu va fi un arhaism, ateismul va fi adus in discutie doar de catre istorici.

            IV. Cruciadele si Inchizitia NU au fost doar niste „derapaje” ale crestinismului, ele au fost crime in masa initiate de catre reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant (crime care au reprezentat o NEGARE a preceptelor crestine, nu un simplu „derapaj”). Mai mult chiar, aceste crime reprezinta doar partea „spectaculoasa” a terorismului crestin, partea mai putin spectaculoasa, insa la fel de grava, a fost cenzura culturala si stiintifica, cenzura care a franat dezvoltarea societatii:

            Lista de carti interzise de catre Biserica, numita „Index Librorum Prohibitorum”. Aceasta lista a fost actualizata tot timpul (si sub presiunea exercitata de descoperirile stiintifice). „Index Librorum Prohibitorum” nu a fost niciodata abolita din punct de vedere doctrinar. O notificare din 14 iunie 1996 publicata de Vatican: ” … cu toate ca Indexul isi pastreaza forta morala, in aceea ca ii invata pe crestini sa se pazeasca … de acele scrieri care ar pune in pericol credinta si moralitatea, el nu mai are forta de «lege ecleziastica», cu pedepse asociate”.

            http://en.wikipedia.org/wiki/Index_Librorum_Prohibitorum#Abolition_.281966.29

            Exemple de autori ale caror carti au fost interzise de-a lungul timpului de catre Biserica („Index Librorum Prohibitorum”):

            Giordano Bruno, Galileo Galilei, Nicolaus Copernicus, Johannes Kepler, Francis Bacon, Denis Diderot (Encyclopedie), si multi altii (si filosofi, scriitori).

            http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_authors_and_works_on_the_Index_Librorum_Prohibitorum

            V. „Inventarea democratiei” s-a facut impotriva vointei Bisericii, prin lupta popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale. Secularismul nu a fost un cadou facut de catre Biserica popoarelor europene, ci un trofeu castigat prin lupta. Pentru a vedea ce reprezinta secularismul pentru o societate, este suficient sa aruncam o privire inspre tarile in care acesta nu exista.

            VI. Putem intr-adevar renunta la ideea existentei lui Dumnezeu „retinand” fundamentele sanatoase ale crestinismului, aceasta afirmatie nu duce la contradictii logice. Normele morale de tipul „sa nu ucizi”, „sa nu furi”, isi pastreaza valabilitatea independent de existenta lui Dumnezeu.

            VII. „Imbunatatirii calitatii noastre ca oameni” se poate face mult mai bine renuntand la modul in care Biserica implementeaza normele morale intr-o societate:

            1. „Nimeni nu este detinatorul adevarului absolut”, ceea ce inseamna ca acesta nu poate sa fie gasit nici in Biblie (invatatura crestina). Asta inseamna ca adevarul este un concept supus evolutiei, prin urmare si etica trebuie sa evolueze pentru a tine pasul cu noile adevaruri, inerente evolutiei omenirii. Din acest motiv, etica trebuie predata facand apel la gandirea critica, singura abordare care permite evolutia conceptelor etice. Etica crestina se fundamenteaza pe dogmele biblice care sunt considerate adevaruri absolute. Din acesta cauza evolutia eticii crestine este incorsetata. Conceptele ei nu pot sa contravina dogmelor crestine, ceea ce blocheaza adaptarea lor la realitatile unei omeniri in evolutie continua. Din pacate, datorita naturii ei dogmatice, invatatura crestina ii impiedica pe credinciosi sa realizeze faptul ca se gasesc intr-un cerc vicios in care etica crestina isi autoconserva conceptele (anacronice), opunandu-se evolutiei (ex. vezi problema interzicerii anumitor tipuri de cercetari genetice pe embrioni umani datorita interpretarii dogmatice a notiunii de „fiinta umana”, cercetari care ar ajuta la tratarea unor boli incurabile; vezi problema eutanasiei voluntare = „moarte cu demnitate” in cazul bolnavilor incurabili, care sunt fortati de concepte etice dogmatice sa indure suferinte cumplite, atat fizice cat si psihice; etc.).

            2. Datorita faptului ca abordarea dogmatica a eticii crestine inlatura analiza normelor etice cu ajutorul gandirii critice (acceptarea lor in urma unui efort individual de intelegere), crestinismul trebuia sa gaseasca alte metode pentru a asigura „acceptarea” si respectarea acestora (normelor etice). Religia se foloseste de doua metode complementare pentru a realiza aceste deziderate:
            – indoctrinarea de la varste fragede, repetarea unui „adevar” pana cand acesta se imprima (fizic) in circuitele neuronale (vezi mecanismele memorarii).
            – folosirea reflexelor conditionate, adica un dresaj prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”.

            Este important ca „morala” sa nu fie rezultatul indoctrinarii (prin abolirea gandirii critice) si al dresarii indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

            VIII. Daca nu iti place sintagma „viata de apoi” („in vesnicie nu exista timp”), aceasta poate sa fie inlocuita cu conceptele crestine de „Rai” si „Iad” (care sunt independente de existenta sau inexistenta timpului „in vesnicie”). Argumentatia mea ramane valabila si dupa aceasta substitutie.

            IX. Toate marile cuceriri ale umanitatii au pornit de la niste visuri „utopice” ale unor „idealisti”. In cele din urma, „utopiile” au ajuns realitati general acceptate.

            • Din pacate, confundati dogmele religioase cu credinta, sufletul cu personalitatea umana, calitatea cu cantitatea, crestinismul cu religia in general si demonstratia cu presupunerea.
              Pana veti face ordine in concepte ca sa putem discuta, nu-mi ramane decat sa va adresez o invitatie respectuoasa de a medita asupra catorva intrebari :
              – Nimeni nu este detinatorul adevarului absolut, de acord. Totusi d-stra pareti convins ca detiineti acest adevar atunci cand va sustineti teoriile. Daca ati accepta ca acesta poate nu este adevarul absolut l-ati mai sustine ? Sau : credeti ca cineva poate sustine ceva fara sa fie convins, in sinea lui, ca acela este adevarul ? Daca vorbiti de toleranta, puteti concede si altuia adevarul lui si s-o faceti cu toata inima, respectandu-i aceluia adevarul, nesilindu-l sa si-l schimbe dupa felul in care vedeti d-stra binele societatii ? Sau ce altceva este toleranta ?
              -Rolul mostenirii culturale este, intr-adevar, imens. De pilda, clisee precum „lupta popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale”, „teorii stiintifice total incompatibile cu dogmele crestine”, etc. sunt „mostenirea culturala” care v-a rams din scoala comunista prin „indoctrinarea de la o varsta frageda, repetarea unui „adevar” pana cand acesta se imprima…”etc., exact asa cum spuneti. Ba mai mult, exact cu aceleasi cuvinte, („limba de lemn”), pe care le recunoastem toti cei care am trecut prin scoala romaneasca. De asemeni, toate parerile pe care le emiteti despre transcendenta tind sa se intoarca la notiuni mundane precum : „BOR”, „perceptiile umane”, „religiile”, „reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant”, „Biserica”, „dogmele crestine”, „iadul si raiul”, etc. E drept ca fiecare citeste si experimenteaza in directiile care il pasioneaza. Probabil acest subiect nu v-a interesat. Altfel, fiind in mod evident un om inteligent, ati fi aflat rapid ca principiul eternitatii sau al absolutului nu are nici o legatura cu institutiile precum biserica, dogmele, religiile, raiul, iadul sau alte incercari omenesti reductioniste de a pricepe ceea ce ratiunea umana nu poate pricepe si cuprinde, fiind limitata. Dar considerati ca cineva poate opera judecati valabile in interiorul unui domeniu pe care il cunoaste foarte superficial,( fara sa-l fi experimentat), in exclusivitate din clisee ?
              – Ceea ce considerati „insinuare perfida” in privinta unor fizicieni nu este o insinuare si nu este nici pefida. Iata: fizicianul David Bohm a ajuns la concluzia ca exista o sursa vesnic creatoare situata dincolo de tiimp. In general fizicienii moderni sunt preocupati de ceea ce exista dincolo de Zidul lui Planck. Ce s-a intamplat inainte de acel 10 la puterea minus 43 secunde, ca tot ati pomenit de Big Bang. Fizicianul John Wheeler descrie acel „ocean infinit de energie” care a precedat crearea Universului. V-ati intrebat vreodata CE ANUME a explodat in timpul Big Bang-ului daca inainte nu exista nimic ? Ce era acel ceva numit „punct de singularitate” ? Ce este acel Principiu Originar din neant, forta infinita fara inceput si fara sfarsit ? Fizica cuantica sustine ca acel punct de singularitate poate exploda intr-un Big Bang in conditiile in care i se transfera o cantitate incomensurabila de energie care sa antreneze o „fluctuatie cuantica primordiala”. Cercetarea a CE ANUME a injectat acea energie este lucrul care ii tulbura si asta pentru ca e cu adevarat tulburator. Sau d-stra vi-l imaginati pe Dumnezeu ca pe un batran cu barba alba care i-a „framantat” din argila pe Adam si pe Eva ? Exegeza miturilor din biblie nu mai e de sute de ani la acest nivel. In ziua de azi numai trogloditii mai considera ca exista o incompatibilitate intre teoria darwinista si cea evolutionista. De asemeni, interpretarea universului in termeni de obiectivitate si determinism nu mai poate fi mentinuta. Cuantica descopera ca realitatea „in sine” nu exista, ca ea depinde de modul in care este observata, si ca este, in profunzime,nedeterminata, ca entitatile elementare care o compun pot fi ceva (particule) si in acelasi timp altceva (unde). Viziunea materialist-dialectica se stinge sub ochii nostri. Alain Aspect demonstreaza ca intre doi fotoni exista o inexplicabila corelatie oricat de mult s-ar indeparta unul de altul. Se descopera ca particulele elementare, departe de a fi „obiecte”, sunt rezultatul mereu provizoriu al interactiunilor permanente intre campuri imateriale. Cand budistii spuneau ca Maya este iluzie nu se inselau. Iata cum, pe calea care va place, cea stiintifica, intram in tramscendenta. V-ati gandit vreodata de ce exista ceva mai degraba decat nimic ?
              -„Creierul lui s-a dezvoltat deja si este adaptat altor nevoi” este o teorie care deja nu mai sta in picioare. Asa cum d-stra ati avut experiente cu cancer si Alzheimer, ale mele au fost cu cancer si accident cerebral grav. Am citit mult despre creier. In mod surprinzator, creierul nostru este capabil de adaptari incredibile. Astfel, cu 90% celule moarte prin neoxigenare, cele 10% celule ramase „invata” sa preia functiile celor care nu mai exista. Astfel un om care nu se misca, nu vorbeste, nu poate inghiti, nu poate elimina urina deoarece creierul nu mai transmite impulsurile necesare, (celulele responsabile fiind moarte), isi poate recapata, in luni si ani, toate aceste functii. Intrebarea este : unde erau stocate informatiile daca ‘suportul fizic” a fost distrus ? Cercetatorii au putut inregistra, cu ajutorul aparatelor, partea din noi care paraseste corpul in clipa mortii. Au considerat-o un amalgam de energii pe care le-au numit „unde necrotice”. Este ceea ce nu tine de „suportul fizic”. Stiinta progreseaza, dar cu toate astea ceea ce se cunoaste este infim. In mod empiric insa, prin meditatie, se poate „simti” acea „vibratie”, partea din noi care nu moare. Credeti ca-i puteti acuza, cu deplina sinceritate, de minciuna si manipulare pe toti cei care au experimentat acest lucru, atata timp cat d-stra nu l-ati experimentat ? Si chiar credeti ca are importanta cat la suta reprezinta ei din omenire ?
              -Din demonstratia d-stra, cu punctele 1, 2 si 3, numai punctul 1 se bazeaza pe ceva real si anume pe o statistica (atat cat poate fi ea de reala). Punctele 2 si 3 sunt presupuneri, iar pe presupuneri nu se poate construi un „quod erat demonstrandum”. N-ati intalnit persoane care au fost educate, atat la scoala cat si in familie in spirit ateist si au devenit pe parcursul vietii credinciosi? Sau, dimpotriva, care au fost indoctrinati religios si au ajuns sa respinga ceea ce li s-a inculcat? (Mai ales daca ar locui pe muntele Athos cred ca ar ajunge s-o faca). Cu ei ce ne facem? Cum se incadreaza ei in teorie ? Nu credeti ca omul e ceva mai complex decat atat?
              -Dintre „utopiile care au ajuns realitti general acceptate” noi am trait una: utopia marxista. Egalitate, o lume mai dreapta, etc. Suna bine. Ati vazut ce a iesit. La fel s-ar intampla daca unui „idealist” i-ar da prin cap sa creeze o lume crestina, desi principiile suna bine. Asta se petrece cu toate utopiile sociale. De aceea e bine sa existe un stat laic, fiindca este firesc pentru om. Societatile sunt formate din oameni. Cine vrea sa formeze un „om nou” , incercand sa reprime dimensiunile firesti ale psihicului uman, cum ar fi simtul proprietatii, credinta sau altele nu obtine decat o mutilare sufleteasca a indivizilor si, prin ei, a intregii societti. Cate experiente nefericite credeti ca trebuie sa mai facem pana sa se invete acest lucru simplu?
              -Tocmai pentru ca acordati importanta mostenirii culturale si mentalitatii colective, nu v-ati gandit niciodata ca, daca nu s-ar fi format de-a lungul secolelor o mentalitate crestina, nimeni nu s-ar fi gandit la „drepturi universale” sau la traiul „in armonie cu semenii”? Ca de asta spunem ca Europa s-a construit pe fundamente crestine ? Dupa cum stiti, inainte se exaltau alte valori, de pilda cele razboinice. In Campiile Elizee mergeau doar sufletele eroilor care se ilustrasera prin fapte de arme deosebite, Restul, oamenii cumsecade, rataceau in Tartar ca niste umbre chinuite si lipsite de memorie. Daca Europa, urmand aceasta mentalitate colectiva, ar fi tinut-o tot intr-un razboi pentru a-si salva sufletele, cum si cand ar mai fi putut inflori stiinta la care tineti atat de mult? Si secularismul, cum ar fi aparut el langa o religie intoleranta ? Incercati sa soptiti ceva despre secularism in Iran sau in Statul Islamic, ce credeti, se poate ? Prin lupta ? Chiar credeti ca aceasta religie s-ar fi raspandit pe tot globul si ar fi durat doua mii de ani avand numai parti proaste si nici o parte buna ? Poate sta in picioare, d.p.d.v. logic, o astfel de opinie ?
              -Dogmele, raiul si iadul, etc. sunt inventii omenesti. Poruncile „sa nu furi’, „sa nu ucizi” nu se sustin cand sunt confruntate, de pilda, cu instinctul de conservare. Ca orice etica. Pentru ca o etica sa reziste ea trebuie sustinuta de ceva mai profund. Creatorul crestinismului a renuntat la orice fel de dogme si la orice fel de porunci. A sprijinit totul pe o singura porunca : dragostea. Intr-adevar, cand iubesti, faci binele in mod natural si spontan, nu ai nevoie de nici o „porunca” si de nici o regula suplimentara” si stii sa te adaptezi la situatii pe care nici o regula prestabilita n-ar putea sa le prevada. Sinuciderea sau eutanasia voluntara nu pot fi privite ca pacate prin prisma dragostei. Aveti copii ? I-ati condamna definitiv pentru asa ceva ? Dar pentru ce altceva ? Copiii pot face greseli, dar sunt tot copiii tai si tot ii iubesti. Viata fericita, linistea sufleteasca, taria de a infrunta demn necazurile, comportamentul etic fata de semenii nostri, pacea, seninatatea necesara pentru a ne vedea de treburi (inclusiv cercetarile si descoperirile stiintifice care ne usureaza viata) ne vin din certitudinea iubirii. Daca hotarati ca e bine sa ii luati unui om asta, nu credeti ca ar trebui sa va ganditi foarte serios ce puneti in loc ?
              Aceasta e ultima mea intrebare si, de altfel si ultima mea postare..

            • @comentator uluit

              I. O afirmatie nu devine adevarata doar pentru ca a fost enuntata. Trebuie sa vii si cu argumente atunci cand spui: „confundati dogmele religioase cu credinta, sufletul cu personalitatea umana, calitatea cu cantitatea, crestinismul cu religia in general si demonstratia cu presupunerea”. Pana atunci, acesta afirmatie nu reprezinta decat un subterfugiu.

              II. Mie mi se pare ca tu esti acela care crede ca detine adevarul absolut. Oare care dintre noi are o perceptie corecta? Acest tip de afirmatie este unul infantil, de genul: „- Esti prost! – Ba tu esti prost! – Ba tu esti prost! – Ba tu esti prost! – etc”., nu are scopul de a clarifica punctele de vedere ci de a subrezi pozitia interlocutorului in ochii altor cititori, punand la indoiala (neargumentat) competentele acestuia. Din nou, astfel de afirmatii pe langa subiect nu reprezinta decat subterfugii.

              Pe un forum de discutii, scopul comentatorilor nu este acela de a se gratula reciproc, ci de a-si sustine argumentat punctul de vedere. Daca nu ai un punct de vedere in care crezi, mai bine te abtii de la comentarii. Asta nu inseamna ca punctul tau de vedere reprezinta adevarul absolut. Nu exista adevar absolut, insa asta nu inseamna nici sa relativizam orice, nu inseamna ca toate punctele de vedere sunt la fel de pertinente. Astfel, nu poti sa „respecti adevarul” cuiva (de exemplu, „adevarul” nazistilor), atunci cand „adevarul” tau intra in coliziune cu acesta, poti doar sa respecti persoana respectiva (daca te respecta si ea), sa o combati cu argumente, sa nu apelezi la subterfugii, insulte sau la mitraliera. Pe de alta parte, poti sa faci aprecieri despre o persoana daca acestea sunt argumentate, si daca ajuta la lamurirea motivelor mai putin vizibile pe care acea persoana le are pentru a sustine un anumit punct de vedere (de exemplu, unele persoane indoctrinate religios vor aduce argumente biblice pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, uneori chiar si dupa ce li s-a atras atentia asupra faptului ca nu se poate demonstra o idee apeland la consecintele acesteia).

              III. La afirmatii de genul: „«lupta popoarelor europene pentru libertate si drepturi universale», «teorii stiintifice total incompatibile cu dogmele crestine», etc. sunt «mostenirea culturala» care v-a rams din scoala comunista …” nu am ce sa raspund. Ele se descalifica singure, orice cititor de buna credinta si cu o minima cultura a auzit ca (de exemplu) dreptul de a divorta nu a fost recunoscut mult timp de catre Biserica (si exemplele pot continua), orice cititor de buna credinta si cu o minima cultura a auzit de teoria evolutionista a lui Darwin .

              IV. Si eu pot sa iti dau exemple de preoti pedofili, dupa care sa afirm ca Biserica este o institutie plina de pedofili. Cam asa faci si tu atunci cand nu accepti statistica ce arata clar ca doar o minoritate a oamenilor de stiinta (7%) crede in Dumnezeu.

              V. Exista mistere ale Universului neelucidate (inca) de catre stiinta. Asta nu inseamna ca ele nu vor fi elucidate de catre stiinta in viitor, 93% dintre oamenii de stiinta nu accepta „ipoteza Dumnezeu” ca o „scurtatura” pentru explicarea acestora. Asa cum oamenii primitivi puneau toate fenomenele naturale pe care nu le intelegeau (precum fulgerul) pe seama unor zeitati, tot asa procedeaza si crestinii atunci cand vine vorba despre originea si soarta Universului. Toate intrebarile pe care mi le adresezi si le-au pus si cei 93% dintre fizicienii care nu cred in Dumnezeu, asa ca intrebarile tale reprezinta un nou subterfugiu.

              VI. Spui ca: „In ziua de azi numai trogloditii mai considera ca exista o incompatibilitate intre teoria darwinista si cea evolutionista”. Acesta afirmatie reprezinta o manipulare. Conform Bibliei, Adam si Eva nu au aparut in urma unui proces evolutiv ci au fost creati de catre Dumnezeu. Orice interpretare fantezista facuta de catre teologi cu doctorate reprezinta o incercare perversa de a rescrie Biblia tinand cont de descoperirile stiintei moderne.

              VII. Atunci cand faci afirmatii „stiintifice” de genul: „cu 90% celule moarte prin neoxigenare, cele 10% celule ramase «invata» sa preia functiile celor care nu mai exista”, trebuie sa „deconspiri” si sursa. :-) Pana atunci, astept inca raspunsul la intrebarea pe care ai evitat-o:

              In cazul unui bolnav de Alzheimer, „spiritul” care ramane dupa moartea corpului este cel din faza terminala a bolii? Daca nu, este „spiritul” pe care l-a avut acel om in prima zi dupa nastere cel care supravietuieste? Sau Dumnezeu va alege un moment arbitrar din viata omului pentru a „preleva” spiritul care va supravietui corpului? Dar daca acest moment este unul anterior momentului in care omul nostru pacatos s-a mantuit, sau dimpotriva, a pacatuit grav? Mai considera Dumnezeu un pacat eventualul gest prin care bolnavul se sinucide dupa ce a pierdut capacitatea de a percepe realitatea?

              „In fazele tardive (ale bolii Alzheimer) apare diminuarea tuturor functiilor cerebrale, astfel pacientii nu mai recunosc nici membri familiei, nu-si amintesc cum sa se spele, sa se imbrace sau chiar sa manance fara ajutor, nu mai vorbesc (mutism), pierd controlul sfincterian, pierd abilitatea de a mesteca si inghiti, uita sa mearga.”

              http://tinyurl.com/pmctq6e

              Inca o intrebare similara: copii care mor in primii ani de viata nu au apucat sa pacatuiasca (nu au avut discernamantul dezvoltat), si astfel vor merge in Rai. Daca ar fi ajuns sa imbatraneasca, in mod sigur ar fi existat unii dintre ei care ar fi pacatuit grav, ajungand astfel in Iad. Daca exista intr-adevar Rai si Iad, atunci eu (care nu cred in Dumnezeu) ma consider discriminat de catre Dumnezeu (Dumnezeu nu este „drept”). De ce nu m-a luat si pe mine Dumnezeu inainte de a putea sa ii neg existenta?

  8. Discutia mi se pare ca ocoleste subiectul. Este in regula sa respectam religiile oamenilor, dar numai in masura in care acestea nu propovaduiesc crima. Nu vad de ce am tolera spre exemplu o religie care impune credinciosilor sai sa faca sacrificii umane. Inteleg ca orice credinta oricat de pasnica si nonviolenta poate fi folosita de un descreierat ca sa-si motiveze faptele sordide, dar atunci cand chiar religia in cauza invita pe fata la macel situatia se schimba. Una este crestinismul sau budismul cu totul altceva islamismul.
    In privinta religiei islamice, oricum am intoarce problema pe fata si pe dos, aceasta ramane o religie criminala care promoveaza asasinatul. Indemnurile din Coran sunt evidente si chiar daca ar exista o urma de indoiala asupra continutului lor, profetul a avut grija sa inlature orice echivoc prin fapte si exemplu personal. Pana la urma Mahomed a fost un criminal ordinar, cu nimic mai prejos decat Hitler sau Stalin. A inceput ca acesta din urma cu jafuri si a continuat cu masacre, de multe ori nemotivate de nimic altceva decat cinism. Bine ca Hitler nu si-a numit ideologia religie, altfel cine stie progresisti nostri multiculturalisti ar fi pretins ca merita respectul nostru, in ciuda crimelor adeptilor sai.

    • Spui ca religia islamica este o religie criminala care promoveaza asasinatul.
      Adica in opinia ta musulmanii care nu sunt teroristi (marea lor majoritate) nu sunt buni musulmani? Nu-si urmeaza fidel religia?
      Pentru ca asa zic si ISIS si Al Qaida.

      • Nu e nimic extraordinar, cati dintre credincioasii crestini crezi ca se conformeaza portretului unui bun crestin, asa cum reiese el din Noul Testament? Crezi ca pentru a fi un bun crestin este suficient sa faci doua cruci cand treci pe langa o biserica, sa tii post si sa pupi o icoana ocazional? La fel si in islam majoritatea musulmanilor se multumesc sa indeplineasca un ritual zilnic, eventual sa faca un pelerinaj. Asta inseamna ca religiile islamice si crestine se reduc la atat, la indeplinirea unor ritualuri?

        • Gandeste-te ce spui: ca adevaratii musulmani sunt teroristii. Iar musulmanii pasnici si cei care se opun terorismului nu sunt musulmani adevarati !
          O serie de organizatii islamice au condamnat atentatul de la Paris.
          Cu islamul e asa: teroristii iau ad-litteram un pasaj sau altul din Coran si incep sa ucida. Majoritatea musulmanilor se bazeaza pe interpretari ale Coranului facute de persoane cu autoritate. Interpretari care exclud terorismul.
          Asa ca mai gandeste-te: e absurd sa ajungi la aceeasi concluzie cu ISIS si Al Qaida !

  9. Domnule Bartic,

    Sunt cel mai bun aparator al libertatii de opiniei si separarii religiei de stat, insa cand vine vorba de libertatea de opinie si religie, am o parere cu totul opusa.

    Nu sunt de acord cu nici un macel dus in numele vreunei religii, insa nici cu murdarirea unor simboluri religioase in spatiul public si nici macar privat.

    Ma pot pune in pielea musulmanilor afectati de caricaturi pentru ca de fapt am fost in pielea lor.

    Am vizitat cu un musulman nepracticant multa vreme in urma un muzeu de arta medievala care prezenta ceva icoane crestine din vremea aceea. Din punct de vedere estetic nu aratau prea bine, insa cineva le-a venerat la vremea respectiva. M-am pus pe foc cand partenerul meu a inceput sa faca comentarii ironice si fara respect la adresa icoanelor respective.

    Libertatea de exprimare trebuie sa fie limitata de respectul pe care cineva trebuie sa il aiba pentru ceea ce altul considera sacru. Cum domnul IosiP ii place sa spuie, liberatea ta se termina unde libertatea altuia incepe.

    Daca nu exista respect in spatiul public si privat pentru valorile altuia, oricare ar fi ele, masacre ca in Franta se pot intampla. Nu ca sunt de acord cu ele…

    • Domnule Gafencu, deosebirea dintre disconfortul dv. banal in fata relatatei ironii la adresa unor fete vopsite pe icoane si cadavrele caricaturistilor asasinati de acei nenorociti este ca dv. sinteti inca in viata, apparent v-ati revenit dupa extraordinarul soc ca nu toata lumea respecta toate credintele, in vreme ce caricaturistii au fost omoriti, de pe urma lor nu a mai ramas decit singele si amintirea.

      Incercati va rog sa absorbiti deosebirea dintre cele doua situatii. Este ca deosebirea dintre o zgirietura superficiala si Auschwitz.

    • As fi de acord cu d-voastra daca cineva s-ar duce cu caricaturile respective intr-o moscheie si ar incepe sa-i insulte pe credinciosi. Dar nici macar o astfel de situatie nu justifica crima. Tin minte ca fetele alea zalude de la famen s-au dus dezbracate sa-l insulte pe un episcop, injurandu-l si stropindu-l cu apa. Singura reactie a acestuia a fost sa se aseze si sa se roage pentru ele.
      Ca se ironizeaza o credinta sau un popor intr-o revista satirica potate fi stanjenitor, dar asta e rostul satirei. Nimeni nu ii obliga pe credinciosi sa citeasca acea revista. Si piesele lui Aristofan au starnit furie printre contemporani. Iar caricaturile lui Mahomed nu sunt nici pe departe atat de ireverentioase pe cat era Aristofan cu credintele contemporanilor.

      • @Ventidius

        Zici: „Tin minte ca fetele alea zalude de la famen s-au dus dezbracate sa-l insulte pe un episcop, injurandu-l si stropindu-l cu apa. Singura reactie a acestuia a fost sa se aseze si sa se roage pentru ele.”

        Episcopul catolic stropit cu apă, Andre-Joseph Leonard, nu era în spaţiul eclesial ci în Université libre de Bruxelles şi nu era acolo pentru a-i binecuvânta pe studenţi ci pentru a conferenţia împotriva libertăţii de exprimare, tema conferinţei fiind „blasfemia”. Între activistele FAMEN erau studente la acea universitate.

        Episcopul Andre-Joseph Leonard este un misogin şi un homofob notoriu. De pe poziţii ultrareligioase a atacat în repetate rânduri drepturile femeilor şi ale minorităţilor sexuale. El face parte din acea categorie josnică de prelaţi care îndeamnă credincioşii să discrimineze minorităţile sexuale şi încearcă să persuadeze factorii politici şi statali pentru promovarea unei politici criminale împotriva acestor minorităţí. Tot de pe poziţii ultrareligioase el se opune dreptului la avot iar interdicţia acestui drept, aşa cum s-a văzut la noi în perioada ceauşistă, este criminală.

  10. se cultiva odiul. oriunde, oricand… intre mine si tine, intre noi si voi, intre acei si ceilalti… planta otravitoare care se hraneste de mizerie, disperatie, lipsa de cultura si dragoste, interesse materiale si sete de putere… fructele pot avea aspecte diferite in functie de momentul istoric, clima socio-politica, de religii si dumnezei care modeleaza formele dar sant facute de aceeasi substanza, limfa otravitoare absorbita de la radacina… fructe care atunci cand sant mature aduc teroare cu mirosul lor sufocant, gustul vomitevol… alergam toti atunci sa taiem varfurile ramurilor pe care cresc asteptand si sperand sa simtim parfum de bun, gust delicat…

  11. Dumnezeu mai știe și de glumă!
    Oricât ai fi de calm și de tolerant nu poți sa nu-ți ieși din fire atunci când observi insistența unora de a amesteca lucrurile. Este, de altfel, una din cele mai intens utilizate metode de a crea confuzie. Perdele de fum se doresc a fi adăpostul la care pot fi servite porții de otravă cu eliberare prelungită. N-aș vrea sa fac o obsesie pentru domnul Bartic, dar, de acum înainte, îmi dau seama, cu și mai multa claritate, că nu drepturile omului îl preocupă, el are doar o obsesie: atacul împotriva credinței. Faptul ca leagă obsesiile sale de tragica moarte a ziariștilor francezi mă face să înțeleg cât de intolerant si habotnic (da, habotnic!) poate fi si ateismul.
    Noul articol al domnului Bartic, ”Dumnezeu nu știe de glumă”, pare în regulă până la un anumit moment. Condamnarea teroriștilor este, într-adevăr, constanta fundamentală a oricărui om normal: Hristos a zis, învățându-ne care trebuie sa fie atitudinea față de semeni, ”Ați auzit ca s-a zis celor de demult să nu ucizi, dar Eu zic vouă că oricine se va mânia pe fratele său va fi vrednic de osândă!” Aceasta este atitudinea unui adevărat creștin și a încerca să induci ideea că există și alți credincioși (referire nu foarte discretă la creștinism) capabili, vezi Doamne, să ajungă la așa ceva mi se pare o răutate interesată, nu gratuită.
    ” Nu pot să nu mă întreb cum ar reacționa societatea românească în cazul unor caricaturi cu Iisus… Orice critică adusă unei comunități religioase va fi, indiferent de resorturile care au generat-o, considerată o jignire care trebuie neapărat pedepsită, interzisă, reglementată prin lege? ”
    Nu vă fie teamă, domnule Bartic! Iisus Hristos a fost batjocorit, lovit, scuipat și răstignit și a avut cuvânt de iertare pentru cei care i-au făcut toate cele pomenite.
    Văd, acum, în același context, în articolul unui ziarist de la Gândul cum sunt citate comentarii în care unii atei își argumentează o presupusă victorie împotriva lui Hristos prin numărul de fani din grupurile de socializare. Stupefiant! Cum poți pune la un loc mere cu pere? Ce legătura au niște like-uri cu mulțimea creștinilor care cred în Iisus Hristos. Penibil!
    În rest, într-adevăr, nimic nu justifică crimele în numele credinței, deși, de foarte multe ori, alte interese se ascund în spatele credinței.
    Întorcându-mă la textul citat mai sus, mă întreb de unde atâta falsa curiozitate, de parcă până acum n-ar fi apărut tot felul de caricaturi și cu Iisus și cu alte persoane sacre.
    De ce spuneți că Dumnezeu nu știe de glumă? Daca n-ar ști de glumă…?! Doamne ferește!
    Amin!

  12. Referitor la acest fel de abominalitati te poti aseza de o parte, sau de cealalta parte a liniei.
    Te pot aseza de partea „argumentului fortei” sau de partea „fortei argumentului”.
    Insulta (oricat ar fi ea de insulta) nu iese din aria de cuprindere a „fortei argumentului”

    Din pacate sau, din fericire (ca sa nu ne plictisim) principala problema a omenirii izvoraste din aceea ca:
    Toate persoanele sunt toate indivizi dar, nu toti indivizii sunt persoane,

    http://democratiebiectivista.blogspot.com.es/2015/01/toate-persoanele-sunt-indivizi-dar-nu.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marcel Bartic
Marcel Bartic
Marcel Bartic - profesor de istorie și cultură civică, manager într-o instituție privată de învățământ preuniversitar și activist secular-umanist.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro