Home » Reactie rapida » Citesti:

După Paris- globalizarea barbariei

Ioan Stanomir noiembrie 23, 2015 Reactie rapida
5 comentarii 2,089 Vizualizari

Străzile goale ale oraşului Bruxelles,patrulate militar, în aşteptarea unui atac iminent, străzile marcate de un sentiment aproape fizic al fricii- nimic nu rezumă mai izbitor şi mai frapant capacitatea terorismului islamist de a institui o stare de paralizie la nivel global. Barbaria încetează să mai fie localizabilă geografic.

Ea este difuzată universal, de la Paris până în Mali sau Camerun. Indiferent de agentul care operează pe teren, numitorul comun este acelaşi- ferocitate, ură, fanatism, devoţiune faţă de un ideal inuman al exterminării adversarilor. Ordinea tradiţională a universului politic este pe cale să se schimbe,sub ochii noştri.

Sub ochii Occidentului

Cazul belgian este, în acest context al globalizării terorii, unul clasic şi neliniştitor. Enclavele islamiste din care provin câţiva dintre atentatorii de la Paris sunt semnul existenţei acestei societăţi europene paralele, ce se dezvoltă în opoziţie cu valorile modernităţii. Distanţa dintre proiectul european, ce îşi află la Bruxelles efigia cea mai impresionantă, şi realitatea acestor cartiere în care jihadismul este o realitate cotidiană, iată un detaliu care nu mai poate fi ignorat, în numele generozităţii şi al “umanismului”. Europa nu mai înseamnă doar această căutare a pacificării şi a consensului postmodern, ci şi reţeaua umană a cărei unică vocaţie este aceea de a submina, destabiliza şi teroriza. În locul diversităţii europene, celebrate poematic ca un triumf al raţiunii, se ivesc semnele radicalismului religios şi ale militantismului armat.

În cele din urmă, Statul Islamic şi mişcările afiliate lui nu sunt doar o problemă a unui spaţiu al Orientului Mijlociu. Siria furnizează acest teren unic de antrenament şi de planificare, dar din Occident pleacă un val seismic al urii care alimentează această mişcare şi acest “stat”. Recensământul jihadiştilor belgieni, realizat în zilele de după barbaria de la Paris, este unul impresionant. Implicarea europenilor în această internaţională a terorii este complexă şi de durată. Femeia auto-detonată la Paris este departe de a fi un accident. Ea este un simptom al unei crize identitare prin excelenţă occidentale.

Ceea ce desemnăm ,îndeobşte, drept” radicalizare” este, în ultimă analiză, un proces de redefinire al identităţii- amprenta sa asupra spaţiului european este dramatică şi nu mai poate fi subestimată. “ Radicalizarea” implică nu doar îmbrăţişarea unei crez politic ce preia de la salafism genomul urii, dar şi intrarea în război cu patria al cărei cetăţean ai fost. În locul legăturilor de cetăţenie, islamismul oferă o nouă legătură de solidaritate şi un nou sens al existenţei.

“Radicalizarea” este,aşadar, un fapt al Europei contemporane. Trecerea de la ipoteza ideologică la atacul armat se face, adesea, în mod organic. Înainte de a fi un război civil global, jihadismul este un război civil european, ce opune pe terorişti propriilor naţiuni. Scopul este subminarea unui mod de a a fi colectiv. Dar şi impunerea, în propriile comunităţi de musulmani, a unui nou tipar antropologic, aflat sub semnul radicalismului şi al fanatismului.

“ Radicalizarea” este un simptom care indică nu doar eşecul unei politici oficiale a statelor europene, dar şi existenţa unei dezbateri care se poartă, invizibil şi dramatic, în cadrul universului musulman european însuşi. Ceea ce islamismul afirmă , violent, este imposibilitatea de a a reconcilia apartenenţa la un stat occidental, prin cetăţenie, cu calitatea de “ bun musulman”. “Radicalizarea” este formula prin care dilema identitară este clarificată.

Prin abandonarea cetăţeniei, unica identitate ce poate fi asumată este aceea de jihadist. O asemenea lectură invită nu doar la ostilitatea intratabilă faţă de stat, dar şi la ostilitatea în raport de cei care,musulmani fiind, refuză să accepte această fanatizare.

Musulmanii din Occident sunt confruntaţi , în acest moment istoric, cu necesitatea de a reacţiona la extinderea unei variante salafiste şi wahabiste a propriei lor religii. Cetăţenia nu poate fi legată de un fapt confesional. Cetăţenia este şi trebuie să rămănă un liant definit valoric. Islamismul atacă, frontal, această temelie a societăţilor noastre.

Teroare şi libertate

De o manieră sângeroasă, atentatele de la Paris ne reamintesc de existenţa unui inamic ce are potenţialul de a lovi oriunde, cu ferocitate.

Islamismul, ca religie politică sanguinară, este definit prin adaptabilitate şi vocaţie misionară. El nu cunoaşte graniţe şi exploatează fiecare fisură pe care terenul local i-o oferă, spre a se dezvolta şi spre a se extinde. Dacă în Occident el beneficiază de garanţiile constituţionale pentru a combate libertatea, în Africa sau în Orientul Mijlociu el se infiltrează acolo unde autoritatea etatică este absentă. Statele slăbite sau “eşuate” sunt domeniul de elecţiune al expasiunii islamiste.

În Mali, în Somalia, în Camerun sau în Nigeria, mişcările islamiste, parte din această constelaţie a terorii, atacă civili, devastează pieţe, iau ostateci şi instituie un regim al intimidării absolute. Parisul este doar un punct pe această hartă globală.

În raport de acest inamic, Occidentul este Duşmanul prin excelenţă- valorile şi emblemele sale sunt obiectul exerciţiului cotidian al urii. Atentatorii francezi şi belgieni de la Paris aparţin acestei secte de fanatici ce vede în Vest şi instituţiile sale doar un însemn satanic. Acceptarea existenţei acestei uri care trăieşte în sânul Europei este un semn de luciditate elementară.

Departe de a fi doar o simplă bătălie militară, dominată de avioane de luptă, lupta în care ne aflăm este una în care ideile contează, la fel cum au contat în deceniile în care totalitarismele veacului trecut au părut că vor învinge. Rezistenţa este, în acest caz, şi una intelectuală.

Demnitatea umană nu poate fi negociată. Pluralismul nu poate fi suspendat. Barbaria nu poate fi justificată. Toate acestea ţin, acum, de o normalitate a supravieţuirii noastre. Teroarea nu poate învinge libertatea- avem datoria de a repeta acest enunţ,spre a ne întări determinarea noastră interioară.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. DanT spune:

    Initial s-a crezut intradevar ca Hasna Aitboulahcen a fost o terorista-kamikaze. Ulterior s-a aflat ca bomba din apartament a fost detonata de un barbat.//

    Fundamentalismul islamic e diferit de totalitarismele sec.XX:
    I. Acelea promiteau paradisul pe pamant. Adica se putea constata ca nu-si respecta promisiunile. A putut deci sa existe o lupta de idei si evidenta a invins.
    Dar islamistii promit paradisul ceresc. Nu poate nimeni verifica daca promisiunea e respectata. Asadar nu poate exista o lupta de idei.
    II. Adeptii totalitarismelor de sec. XX nu credeau in viata de apoi, asa ca adeptii lor erau mult mai reticenti in a-si sacrifica viata pentru cauza.

  2. ion adrian spune:

    Stirea:

    http://www.realitatea.net/poet-palestinian-condamnat-la-moarte-in-arabia-saudita-crima-sa-a-renuntat-la-islam_1834983.html

    Extrase din articol:

    “Un tribunal l-a condamnat marți pe Ashraf Fayad la pedeapsa capitală, o sentință care poate fi atacată prin apel, a afirmat Adam Coogle, un responsabil pentru Orientul Mijlociu al organizației nonguvernamentale, care a sus că a citit textul deciziei instanței.

    Un bărbat a susținut că l-a auzit făcând afirmații împotriva lui Dumnezeu, în timp ce un cleric l-a acuzat de ‘blasfemie’ într-un volum de poeme pe care palestinianul l-a scris în urmă cu 10 ani.

    La primul proces, Fayad a negat că opera sa este ‘blasfematoare’, însă și-a cerut totuși iertare. Astfel, instanța “nu a dorit să-l condamne la moarte”.

    Însă marți, potrivit reprezentantului HRW, un alt tribunal a revenit asupra deciziei, considerând că “Dumnezeu este cel care trebuie să ierte”.

    Apostazia, la fel ca violul, crima sau traficul de droguri, este pasibilă de pedeapsa capitală în Arabia Saudită, țară care se ghidează după o versiune dură a legii islamice Sharia.

    Autoritățile saudite invocă dorința de descurajare ca argument-cheie în încercarea de a justifica pedeapsa cu moartea.”

    Intrebare pentru toti ipocritii sau idiotii corectitudinii politice:

    Ce tara este cea care are legi de tipul celei din Arabia Saudita s ce tari sunt cele ce recunosc asemenea guverne?

    Sa zicem ca statul respectiv este suveran dar oricum daca sta pe dolari precum Arabia saudita cred ca nu e un secret pentru nimeni cine finanteaza tot acest terorism islamic.?

    Arabia saudita are granitele inchise pentru cetatenii sai? De ce altfel nu pleaca acel poet dintro asemenea tara? El avea toate acoperirile si motivele sai ceara azil Angelei

    • Incomod spune:

      Pai si cine-i protectorul Arabiei Saudite ? Al cui aliat fidel este Arabia Saudita ? :) fara protectia americana, in cateva luni Arabia Saudita ar inceta sa existe ca tara… :) Acolo e vorba pur si simplu de o gasca de derbedei care platesc taxa de protectie nasului/nasilor din DC… O platesc in petrol si alte “servicii”… Cand la ONU Arabiei Saudite i se incredinteaza sefia Comisiei pentru drepturile omului, ce drept mai avem sa-i facem reprosuri ? :)

  3. ion adrian spune:

    Si orivcum toate alertele si blocajele astea fac jocul teroristilor. De fapt asta vor, paralizarea Europei si a europenilor adevarati.

  4. flav spune:

    Nu acesti indivizi sunt adevarata problema, sunt doar masa de manevra, ci papitoii din spatele lor. Sa nu-mi spuneti ca nu stiti cine sunt adevaratii faptuitori al asa zisului plan de remodelare a Orientului Mijlociu si a Nordului Africi! “Liberal hawks”, companii ca Academi, guverne din peninsula Arabica, state europene in frunte cu Franta si GBR. Acum sub pretextul luptei contra terorismului reseteaza jocul, introducand un nou jucator, de data asta in rol principal, kurzii,pana acum in rol secundar. Razboiul continua, n-au invatat nimic! Numai asa, se poate infaptui visul Israelui, un stat de la Nil la Eufrat.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)