Home » Educatie »Reactie rapida »Societate/Life » Citesti:

Educația meteodependentă

Nicolae Drăguşin februarie 26, 2018 Educatie, Reactie rapida, Societate/Life
45 comentarii 2,778 Vizualizari

De când autoritățile au luat măsura de a închide școlile și grădinițele pe durata codului portocaliu, am aflat că procesul de învățământ este reglementat nu doar de un calendar care ține cont de nevoile de studiu și odihnă ale elevilor, ci și de capriciile vremii de afară. Ne vedem, astfel, puși în fața unei mari noutăți: programul educațional nu se mai stabilește la întâlnirea dintre cerințele de cunoaștere ale societății și limitările psihologice ale elevilor care pretind momente de odihnă sub forma vacanțelor. Nu, educația trebuie să țină cont și de modul în care birocrații, indiferent că sunt aleși ori numiți politic, interpretează codurile meteorologice.

Primii care pierd sunt, bineînțeles, elevii. Orice zi în minus din educație, alta decât este impusă de nevoile psihologice ale vârstei, reprezintă o șansă mai puțin de a te pregăti pentru viață. Iarna aceasta ne-a mângâiat pe creștet cu doar câteva zile de cod portocaliu. Ce s-ar întâmpla dacă numărul acestora ar fi mai mare? Nimeni n-ar trebui să excludă ca, pe fondul schimbărilor climatice tot mai intense, la anul sau peste doi ani să avem 10-20 de zile de cod portocaliu. Și atunci ar însemna ca de fiecare dată elevii să intre în vacanță forțată.

La urmă vin părinții. Nu toți au șansa de a avea îngrijitori privați pentru propriii copii. Deciziile administrative categorice precum aceea de a închide școlile în timpul codului portocaliu îi forțează pe copii la vacanță, iar pe părinții mai puțin privilegiați la concediu. Înainte de 1989, au existat perioade cu domiciliu forțat. După 1989, sunt perioade cu concedii forțate de odihnă; toate grație unor decizii administrative neinspirate și categorice. Concediul de odihnă, unica soluție legală pentru părinții care nu au cu cine să-și lase copii acasă și care, la serviciu, nu reușesc anumite aranjamente umane („mă înlocuiești acum și te înlocuiesc mai târziu”, etc), reprezintă un drept. În calitate de drept legal, acesta trebuie să rămână la libera apreciere a titularului acestuia. Ar fi interesant de observat felul în care se poate soluționa, pe cale juridică, conflictul subtil dintre posibilitatea titularului dreptului la concediu de odihnă de a stabili oportunitatea exercitării acestuia și restrângerea acestei posibilități ca efect al măsurii administrative de închidere a școlilor. Cu alte cuvinte, nu doar eu sunt cel care știe când e mai bine să-mi iau concediu, ci și administrația. De ce să mă strofoc să gândesc pentru mine când birocrația mă poate substitui în ceea ce merită să fac? Sugestia orwelliană e străvezie.

Nu vreau să discut cum pierd instituțiile atunci când angajații sunt constrânși să plece în concediu de… odihnă. „Șansa” birocraților care vin cu soluții radicale atunci când nu se impune este că în rândul angajaților sunt tot mai puțini oameni cu copii (cer iertare pentru acest cinism!). Declinul demografic face ca efectele unor decizii care nu sunt flexibile să se cuantifice doar la nivel individual, nu și instituțional.

Ce se așteaptă de la administrație în astfel de cazuri? În niciun caz soluții categorice. Ar fi fost înțelept ca administrația să arate flexibilitate și să lase la aprecierea fiecărei unități de învățământ decizia potrivită  – de a suspenda cursurile, de a funcționa doar pentru părinții care preferă să-și aducă copiii la școală, etc -, urmând ca, la rândul ei, fiecare unitate de învățământ să adopte soluția potrivită prin consultare cu părinții, cu corpul didactic. O decizie trebuie să țină cont și de locul unde se află unitățile de învățământ. Una este să închizi o școală dintr-o comună de munte, aflată la răscruce de vânturi, unde elevii se adună din sate învecinate și cu totul alta este să închizi școlile unei capitale de stat european, unde vitregia climei este compensată de infrastructură (străzi, transport în comun), distanțe scurte între domiciliu și școală, logistică, etc.

Înțelepciunea pe care o așteptăm de la administrație, având în vedere că are o memorie instituțională și cuprinde oameni calificați, se măsoară în gradul de flexibilitate și capacitatea de a intra în dialog cu părțile interesate. Codul portocaliu pe care îl stabilește administrația meteorologică nu trebuie înțeles ca stare de urgență în care deciziile să fie așteptate cu rapiditate și fermitate. Apoi, problema cu toate aceste coduri este că ele creează obișnuință, astfel că ceea ce acum e cod portocaliu mâine să fie cod galben. Și atunci de ce să sacrificăm cerința imperativă a educației pentru coduri de informare/avertizare, resimțite diferit de la persoană la persoană? Ce să mai vorbim de faptul că înțelepciune înseamnă și să nu alertezi populația în mod inutil? N-am să uit isteria creată de municipalitatea bucureșteană când pe 18 septembrie 2017 a anunțat o mare furtună care… nu a mai avut loc. Efectul a fost un București cu magazine închise, străzi pustii, Sala Mare a Palatului unde se desfășura Festivalul Enescu plină-ochi în mod obișnuit funcționa la mai puțin de un sfert din capacitate. Strigi lupul când nu vine, dar atunci când vine cine mai crede?

Una peste alta, trebuie să fim fericiți: după ce a fost rezolvată problemele siguranței în trafic, fluidizării acestuia, reducerii poluării, grija pentru sănătatea copiilor noștri pe durata codului portocaliu este următoarea preocupare de căpătâi a administrației noastre.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "45 comments" on this Article:

  1. Pinno spune:

    “Tara de vrea prost”!

    Madam Firea trebuia sa se bage in seama, ca un grup de “gospodine obosite” sa o laude pentru “grija parinteasca” fata de cei mici(?). Am aflat astfel ca si studentii (adica persoane majore, multi “oameni ai muncii”) intra in categoria “celor mici”, care, vezi doamne, nu pot ajunge in salile de curs si de seminar!

    Cadrele didactice au o zi libera platita, ca desigur nu o sa se recupereze aceste zile fara scoala in zilele de sambata! Snu uitam ca inspectoratele colcaie de PSD-isti care nu o pot contrazice pe madam Firea cea mamoasa!
    Oh ce cool este primarita!

  2. DE:AD:BE:EF:CA:FE spune:

    Sunt si nu sunt de acord. Sunt profesor, e adevarat intr-o tara in care prima universitate are peste 600 de ani si da, uneori chiar si din cauza vremii am mai pierdut ore. Pentru mine orele pierdute sunt de fapt o incercare pozitiva, anume aceea de a vedea ce anume nu e esential in materie, ce anume pot scoate, comprima sau lasa studentul sa descopere singur. In general imi fac semestrul astfel incar oricand sa pot pierde intr-un semestru 2 saptamani. Daca nu le pierd, si mai bine: facem exemple, intram in detalii. Daca le pierd, nu am eu cum sa decid ca se arunca cineva in fata metroului si stau in tunel. Haideti sa va spun un secret: de cate ori credeti ca nu am reusit sa termin materia? NICIODATA!

  3. aloopeegoos spune:

    “N-am să uit isteria creată de municipalitatea bucureșteană când pe 18 septembrie 2017 a anunțat o mare furtună care… nu a mai avut loc. ”

    Isteria n-a fost creata de municipalitate, ci de madam primar. Nu cred ca o persoana reprezinta municipalitatea in intregul ei si e cazul sa spunem lucrurilor pe nume. Madam Firea, aflata in plin proces (pre)electoral si cu ganduri de marire, considera ca astfel poate ascunde incompenenta ei si lipsa oricaror actiuni in interesul/beneficiul orasului. Inchiderea scolilor, circ la fiecare colt de strada, concursuri de balcoane si tichete cadou ar trebui sa fie – in mintea ei – cheia succesului spre Presedintia Romaniei.

    O sa vedem in curind ce parere are electoratul despre asta, dupa principiul “orice tara are conducatorii pe care ii merita”.

  4. Quebecoisfier spune:

    Problema nu e ca s-au inchis scolile. Probleme este ca decizia a fost luata de cine nu trebuie ( politic) , ca mai toate in Romania si heirupeste, fara nici o baza. Sunt curios daca exista o politica un regulament sau macar o amarata de norma care sa reglementeze chestia asta.

    Pentru comparatie :
    https://www.msn.com/en-ca/lifestyle/family/it-has-to-get-freaking-cold-before-canadian-schools-close-down/ar-BBocwb7?srcref=rss
    https://settlement.org/ontario/education/elementary-and-secondary-school/general-information/what-is-a-snow-day/

    Citez de pe site-ul unei Commisions scolaire ( echivalentul Inspectoratelor scolare de la noi ) :
    (traducerea e aproximativa si scuze ptr calitate).

    - Siguranța elevilor este elementul de baza pentru luarea oricarei deciziii de închidere a școlilor noastre. O cadere masiva de zăpadă nu inseamna neapărat o furtună de zapada. Criteriile noastre de luare a deciziilor sunt:

    Cantitatea de precipitații
    Starea rețelei rutiere (îndepărtarea zăpezii, furtuni de gheață, siguranța transportului școlar cu autobuze și circulatia pietonilor)
    Vizibilitatea și forța vântului (dacă suflă zăpadă, zăpadă puternică, zapada viscolita etc.)
    Furtuna de zapada in desfasurare
    Perioada de frig intens, făcând vehiculele școlare mai puțin fiabile
    Întreruperea alimentării cu energie electrica si apa.
    Consiliul școlar poate decide să își închidă unitățile în lumina informațiilor obținute din diverse surse (Environement Canada, Transporturi Québec, Sûreté du Québec, Hydro-Québec etc.) și în consultare cu alte consiliile școlare asociate din regiune. ”

    • Liviu spune:

      Ha! Ha! Auzi, decizie politica. pai cine sa ia decizia, ca toti sunt numiti politic, chiar daca in aparenta nu? Ziceti de Canada. Pai aici, si nu cred ca cineva poate spune ca nu sunt ierni serioase, scolile se inchid FOARTE rar! Da, autobuzele scolare se suspenda des (chiar poate prea des as zice), dar scolile NU! E drept, deciziile nu sunt luate de primari…

  5. marcel spune:

    Asta este primarul pe care l-au dorit bucurestenii.

    Daca ar fi vrut pe altcineva, ar fi votat cu altcineva.

    E democratie cu alegeri libere, nu i-a fortat nimeni pe bucuresteni sa voteze cu PSD.

    Si daca va deranjeaza incompetenta PSD-ului, de ce v-ati astepta la competenta sau sanatate mintala din partea acestor creaturi neocomuniste? Ati dormit in ultimii 30 de ani? Asta e greseala dvs.

  6. George Petrineanu spune:

    De pe saitul ADMINISTRATIEI NATIONALE DE METEOROLOGIE (nu al primariei!) aflam semnificatia codului poprtocaliu PORTOCALIU: Sunt prognozate fenomene meteorologice periculoase de intensitate mare (vant, ploi abundente, descarcari electrice, grindina, canicula, ger). (etc)

    Retin de aici “periculoase de intensitate mare). Eu sint inginer de incercari de zbor. Pentru zborurile programate tinem seama de prognizele meteo actualizate pina aproape de momentul programarii zborului. Nu ne uitam pe geam ci pe monitorul computerului care arata prognoza meteo a institutului. Daca se indica un cod cu “periculozitate si intensitate mare” in mod garantat zborul respectiv se anuleaza indiferent de pierderile ce vor fi inregistrate in urma acestei decizii. Ca inginer nu as indrazni niciodata sa contest aceasta procedura. Nu vad de ce ar face-o alcineva, fie el primar sau jurnalist.

    As mai nota ca nu exista diferente intre “cod portocaliu” si “cod portocaliu” astfel ca zvonurile despre un cod lansat de o autoritate competenta nu pot fi niciodata exagerate.

    • George Petrineanu spune:

      Acelasi lucru aici:
      ” Orange
      The weather is dangerous. Unusual meteorological phenomena have been forecast. Damage and casualties are likely to happen. Be very vigilant and keep regularly informed about the detailed expected meteorological conditions. Be aware of the risks that might be unavoidable. Follow any advice given by your authorities.”

      Incalcarea codurilor de avertizare (presupunind ca au fost citite corect) reprezinta indisciplina si lipsa de responsabilitate. Codurile nu au nici culoare politica.

      http://www.meteoalarm.eu/

      • Omul rau spune:

        Ai dreptate!

        Mereu ma bucur cand gasesc pe net opinii moderate, de bun simt si/sau rationale. Din pacate se intampla foarte rar.

  7. jj spune:

    ///

    Cat despre vacante, mi se pare straniu ca necesitatea lor sa fie explicata in termeni ca acestia, „limitările psihologice ale elevilor care pretind momente de odihnă”, de parca o vacanta ar fi o concesie acordata unor copii care, din pacate, nu reusesc sa se ridice la „cerințele de cunoaștere ale societății”.

    • Nicolae Drăguşin Nicolae Drăgușin spune:

      @jj
      Doamna/Domnule,
      Nu am explicat vacanta ca pe „o concesie acordata unor copii care, din pacate, nu reusesc sa se ridice la cerintele de cunoastere ale societatii”, asa cum sustineti dvs.
      Am explicat alcatuirea programului educational avand in vedere doua criterii care trebuie indeplinite cumulativ: 1. cerintele de cunoastere ale societatii (care astazi, in 2018, sunt mai ridicate fata de 1918) si 2. limitarile psihologice ale copiilor (care la 5 ani au o anumita capacitate de invatare, iar la 15 ani alta capacitate). Niciuna din cele doua cerinte nu pot fi comentate: prima pentru ca societatea noastra se bazeaza pe cunoastere, iar a doua pentru ca, exceptand geniile, e ceva absolut firesc.

      • Harald spune:

        Oare de ce crede școala românească în capacitatea ei infailibilă de a determina ”limitările psihologice” ale copilului-standard în vârstă de 5 ani sau în vârstă de 15 ani? Sau în capacitatea ei infailibilă de a preda cunoștințele necesare?

        ”Cerințele de cunoaștere” sunt satisfăcute vag spre deloc de școala românească. Mi s-a întâmplat uneori în România să lămuresc unor puști de 14-15 ani diverse aspecte de bază din Fizică pe care nu le înțelegeau, iar acele lămuriri erau urmate adesea de comentarii pline de regret din partea lor: ” … dacă ne-ar explica așa și la școală …”

        Pentru informarea dvs., ambele cerințe pot fi comentate din plin. A fi profesor nu înseamnă a fi stăpânul elevilor și încă și mai puțin a fi stăpânul părinților.

        • mrs spune:

          Una din trăsăturile negative ale școlii românești este că ține dinadins să le demonstreze elevilor săi cât sunt de proști, iar ca urmare elevii vor ieși din ea convinși că sunt așa și că nu sunt buni de nimic.

          • Harald spune:

            @mrs – I couldn’t agree more.

            Însă ar fi meritat să vedeți cum arată reversul medaliei: în liceu, cam la fiecare obiect erau 4-5 elevi care știau mai mult decât profesorul. Nu aceiași elevi la fiecare obiect, evident, însă profesorului care nu știa să gestioneze fenomenul i se demonstra imediat că și-a ales greșit cariera :)

            Cea mai amuzantă scenă a fost cu o proaspătă absolventă de Ștefan Gheorghiu, plină de importanță, care într-o zi de pe la jumătatea anului școlar și-a luat catalogul și a ieșit definitiv din clasă. După acel incident, noi am avut alt profesor de economie politică (unul care ne distra la ore cu ”Foaie verde a bobului / Mulțumim Partidului”) iar ea a fost trimisă să predea Constituție la clasele de a VII-a :)

            • mrs spune:

              Dle Harald, profesori de felul celei de care pomeniți, au pretenția să stabilească normele. În gramatică, în justiție și în alte domenii. De neacceptat!! Dar de fiecare dată ne trezim în balta neputinței. Ce să facem? Nu putem face nimic. Și rămânem mai departe așa. În școala generală profesorii se schimbau de la un trimestru la altul. Îmi amintesc de câțiva profesori din clasele 5-8, câand, în sfârșit, scăpasem de învățătoarea mea, comunistă iremediabilă, care primea plocoane de la cine își permitea la acea vreme să apeleze la metode de-astea.. Învățătoarea mea se ocupa strict de acei elevi ai căror părinți își permiteau să o fericească prin cadouri, Părinții care nu-și permiteau asta,ehei, bine, copiii lor aveau puțin acces la învățare.. Dar când am ajuns în cls 5 lucrurile s-au schimbat în bine, dar pentru scurt timp. Matematică era predată de o profesoară care a reușit să ridice clasa foarte mult, la fel a fost cu limba română. În clasa 6 ni s-au schimbat profesorii, cei care au venit au distrus toată munca celor dinaintea lor. Același lucru s-a întamplat la chimie și germană. Începeam trimestru cu profesori buni, ne explicau așa bine lecția că o înțelegeam din clasă, în următorul trimestru erau înlocuiți cu tot felul de imbecili. Spre exemplu, profesoara de chimie ne predau și desenul, și o ”rupea” puțin și pe germană. Și sunt și alte exemple la nivel de facultate, unde profesori eminenți sunt împiedicați să promoveze, cei care promovează sunt cunoștințele celor dinainte, care știu să îi lingușească pe foști nomenclaturiști, fideli partidului. Nu voi da nume, deși ar trebui s-o fac. Este inadmisibil să ajungi conferențiar la 33 de ani, doar pentru că ai prezentări la sesiuni științifice, iar profesori cu 25 de ani vechime, cu cursuri de facultatei, cărți, manuale să fie ținuți pe treaptă de lector, doar pentru că nu fac turism științific. Dau un detaliu. Fosta sefă de la catedra lb română este soție de fost colonel de securitate, și asta la 20 de ani de la Revoluție. Tentaculele lor sunt foarte lungi

            • baraka spune:

              Ca sa ai un elev mai bun, la o materie, decat un prof, trebuie sa fii la un un liceu slab.
              Ca sa ai mai multi elevi mai buni, la o materie, decat un prof, trebuie sa fii la un liceu F slab.
              Ca sa ai mai multi elevi mai buni, la mai multe materii, decat profii respectivi, tb sa fii …. FF slab
              Ca sa ai mai multi elevi mai buni, la aproape toate materiile, decat profii, tb sa fii … FFF slab.
              Si tot nu e suficient.
              Tb sa ai elevi olimpici, care nu stiu ca sunt olimplici, caci altfel nu ar fi la un liceu slab.
              Cate 5 diferiti pt fiecare materie, in aceeasi clasa.
              Cate materii alcatuiesc majoritatea, sa zicem vreo 10. Prin urmare clasa de 50, ca nu au voie sa aiba dubla competenta. Si nu exista clase de 50, deci nu se poate. Prin urmare, nu pot fi decat 5-6 materii – sper ca inca sunt o majoritatea, cu greutate, e adevarat.
              Dar oare copiii pot avea dubla specializare peste ani. Adica poate cineva sa fie cel mai tare la latina si astronomie. Ca daca nu se poate, iar urmeaza clase de sute de elevi. Ori la fiecare sfarsit de an, urma un jubileu in care se refaceau clasele, a.i. se existe una unde se indeplinesc conditiile initiale cu 5 elevi mai destepti decat … – clasa unde evident te regaseai si tu – ori aveau dubla specializare, doar ca nu la materii din acelasi an.
              Acum sa vedem, daca dubla specializare este suficienta, ori e necesar sa aiba tripla specializare. Cred ca nu as putea sa va lamuresc decat daca as ajunge la situatia ca un elev e mai destept decat profu lui de mate dintr-a noua, dar mai prost decat acelasi prof dintr-a unshpea. Daca stau sa ma gandesc mai bine, e chiar plauzibil, deci am esuat.
              Sper ca randurile mele ti-au lamurit pozitia unica. Dar cum toti avem o poveste unica, tot ce am scris e doar o subliniere a extraordinarului din viata ta.

            • Harald spune:

              @baraka – pur și simplu nu știi despre ce scrii.

              N-o să-ți spun numele liceului, dar pot să-ți spun că avea și olimpici de lotul național, la matematică și la fizică. Nu făceam parte dintre ei, dar la fizică eram printre cei care știam mai mult decât profesoarele pe care le-am avut. Atât cea din clasele IX-X, care era de o incompetență și o prostie cruntă, dar și cea in clasele XI-XII, care era mai mult decât încântată să ne lase să ne manifestăm, pe cei 4-5 ca mine.

              Recunosc sincer că nu eram la nivelul celor de lotul olimpic și nu pretind că știam mai mult decât oricare profesor de fizică din liceu. Și nici la oricare lecție. Știam mai mult doar la unele subiecte pe care eu le abordasem serios începând cu clasa a VII-a – a VIII-a, în timp ce profesoara se mulțumea cu ce avea de predat la oră și își recunoștea sincer limitele atunci când descoperea că unele lucruri nu erau așa cum le știa ea :)

              Clasele erau de 36 de elevi, jumătate din clasa mea s-a dus la Medicină (în majoritate fetele) iar vreo 8 sau 10 dintre ele dădeau clasă oricând profesoarelor de biologie și de chimie. Obiecte care pentru mine n-au fost niciodată interesante, mă mulțumeam cu câte un 7 sau un 8 prinse din zbor. Însă unele dintre fetele respective făceau meditații cu profesori de la UMF, era firesc să ajungă să știe mai mult decât o profesoară de liceu.

              Cu engleza nu mă descurcam prea grozav pe vremea aceea, dar aveam colegi care traduceau filme americane mai bine decât Irina Nistor și se exprimau mai fluent decât profesorul, chiar dacă el șitia mai multă gramatică decât ei. În schimb, la franceză, profesoara nu mă credea că la noi acasă nu se vorbește franceza, iar în materie de gramatică reușeam uneori să câștig disputele cu ea, spre amuzamentul clasei.

              Până și la economie politică, cele 4-5 colege care s-au dus la Drept știau mai mult decât profesoara pomenită mai sus și uneori izbucneau controverse aprinse. Colegele fiind destul de ”bazate”, atât timp cât se intra pe bază de dosar, așa că nu le speria o dispută pe teme de politica Partidului cu o profesoară incompetentă. Fiica secretarului județean de partid era și ea colegă de an cu noi, dar într-o clasă paralelă.

              În ce privește istoria, aici profesorul era depășit rău de tot, practic la fiecare lecție, de 4 sau 5 elevi, inclusiv subsemnatul. Nici aici nu eram the best, cel mai bun dintre toți chiar a terminat facultatea de profil și a ajuns inclusiv ministru. Mai erau și obiectele tehnice (obligatorii pe vremea aceea chiar și într-un liceu ca al nostru) iar la unul dintre ele profesorul iar era depășit de vreo 6-7 elevi. Să mai continui? :)

            • baraka spune:

              Imi spui ca liceul era atat de slab (incredibil de slab) incat nici nu era nevoie sa fii f smart ca sa-ti dovedesti profu’. Doar sa faci ceva meditatii si sa-ti dai interesul. Vvvvery unlikely.
              Mie nu mi s-a intamplat sa intalnesc pe nimeni care sa fi avut o sansa reala cu un prof intr-un concurs. Intr-adevar, se poate sa fi fost cineva care a memorat incredibil de multe date geografice sau istorice, si de care sa nu fi aflat. Dupa liceu, sansele au crescut cumva, dar tot nu as putea sa numesc pe cineva.
              Stiu doar pe unii de la baschet, care i-ar fi distrus pe profii de sport, chiar daca ar fi jucat 3 contra 5.

            • Harald spune:

              @baraka – fiecare înțelege cât poate. ”Asta devine după facultăți”, ar fi spus Moromete :)

  8. cetățeanul turmentat spune:

    Încă o ocazie de arătat mușchii și de făcut balamuc mediatic pentru oameni pe care nu-i bagă nimeni în seamă și vor să-și justifice existența. Molipseală de la milițienii vigilenți care fac podelele cu pensionarii care nu vor să se legitimeze și înjură organu’, dar nu s-ar băga la o încăierare între clanurile țigănești nici să-i pici cu ceară (n-au ”procedură”, tre’ să vie mascații să rezolve, etc.). Cînd apare o nasoală adevărată, cum a fost Colectiv sau accidentul aviatic din Apuseni, se ascund toți și cînd îi dibuie cîte o televiziune și le bagă faru’ în ochi în fața camerelor, încep să chițăie și să arunce vina unul pe altul. Altminteri sînt tari în clanță ca Becali și cu gargară de Florin Piersic, iar unii chiar cred despre ei că sînt jmekeri și restul lumii e făcută din fraieri care se uită-n gura lor. Din cînd în cînd mănîncă bătaie și trec spășiți la coteț dar le trece repede și apar iar pe covertă, gata să preia frîiele și să rezolve problemele umanității suferinde.

  9. AT spune:

    Ar trebui sa vina cineva si in Atlanta sa o puna la punct pe primarita ca a inchis scolile pentru cativa fulgi de zapada. Doar sa fie pregatit: primarita fiind de culoare, va fi imediat acuzat de rasism si misoginism.

    • donquijote spune:

      Si primarita Bucurestiului este de culoare blonda.
      De la tv-ul ei, se face show: te pui cu blondele?

  10. Stefan spune:

    E un contradicție între mai multe reglementări:
    1. Scoală este obligatorie. Adică părinții au obligația de a-si duce copiii la școală, altfel se poate considera neglijenta.
    2. Bursele și ajutoarele sociale pentru copii sunt condiționate de prezenta acestora la scoala.
    3. Unii copii primesc cornul și laptele in cadrul scolii, condiționare a prezentei lor.
    4. Copiii sunt 12 ani nu pot fi lăsați nesupravegheați.
    5. Părinții au dreptul de a hotărâ și pot trimite scutire pentru zilele in care nu doresc sau nu pot sa își ducă copiii la școală că urmare a condițiilor meteo nefavorabile.
    Cred că în fiecare școală se putea organiza un grup de profesori care să poată supraveghea copiii aduși de parinti. Și lăsat la latitudinea părinților dacă sa își ducă sau nu copiii la școală, dacă sa ii lase sau nu acasă, dacă sa își ia liber sau nu pentru a sta cu ei acasă. Se putea alege un program scolar lejer pentru aceste zile, un fel de “școală altfel” astfel că acei copii care nu au putut fi aduși la școală să poată recupera ușor.

    • contributor spune:

      @Stefan
      Sunteţi un visător !…
      Am impresia că situaţia convine tuturor, mai puţin părinţilor.
      Dar dacă sunteţi părinte de copil, de ce nu propuneţi şcolii această iniţativă ?
      Sau de ce nu vă organizaţi asociativ, pentru a rezolva si astfel de probleme şi nu numai peşcheşul dat Şcolii delăsate de Stat ?
      Observaţi adevărul (incriminat şi de autorul articolului) : derapajul insidios catre excesul nesesizat la timp, pentru că “merge şi aşa !”
      Lipsa de timp nu este un argument când e vorba de viitorul copiilor, deci viitorul acestei ţări.
      Bine-nţeles, presupunând că va mai rămâne cineva pe aici…

  11. contributor spune:

    SUNTEM PRIZONIERI !.
    Politicul a închis cetăţenii aceste ţări în lagărul cupidităţii sale politice. Ignoranţa egolatră şi fudulă a luat locul profesionismului. De ce ? Pentru că locul a rămas liber. Iar când nu este totusi liber, pentru că sinistrele personaje, ce fac politică pe platourile televiziunilor vândute, declară cinic un aiuritor “pentru că putem !”.
    Orice institutie vitală de stat (deci si Educaţia) este jertfită pe altarul luptei sterpe pentru putere.

    “Demnitarii” noştrii nu au demnitate ! Iar când zicem Demnitate zicem si noi, la fel ca filozoful francez Alain că, demnitatea este o forma de manifestare a Moralei. QED!

    Cum cei ce luptă (politic) pentru o biată funcţie într-o biată ţară discreditată de proprii săi “edili”, au o educaţie aproximativă şi, cum cei ce-ar trebui să lupte de cealaltă parte a baricadei au abandonat (indiferent de motivaţiile invocate) din laşitate sau striviţi de o indolenţă criminală (crima fiind uciderea în faşă a oricăror veleităţi de evoluţie pozitivă personală sau pe cea a majorităţii tineretului, nici el mai breaz), ţara poate să “meargă” “decât” într-o direcţie suicidară.

    Şi, nu uitaţi, dacă tot vorbim de educaţie, că primul exemplu este cel al părinţilor !

    Ps : Mi-aduc aminte de o iarnă cumplita, într-un oraş foarte mare, cu nămeţi de peste 1,5 – 2,5 m (în locurile viscolite, deci si pe trotuare)… De la cămin până la cantină erau câţiva km… cărările (pedestre) erau săpate “la mână” sau de încălţămintea îndrăzneţilor. 4-5 zile, pe jos, ne-am deplasat cu voioşie (adevărată), considerând acest “incident” ca normal. Era sfârşit de toamnă şi “hainele de iarna” încă nu fuseseră trimise “de acasă”.
    M’de ! Eram tineri ! Iar frumuseţile tinereţii înca netulburate de perioadele electorale deşănţate…

  12. Cristian Ioan spune:

    Bun articolul, dar muult prea lung!

    Dl. marcel a spus bine.

    “Primii care pierd sunt, bineînțeles, elevii.” sigur ca da, dar lui Duamna Fierea nu ii pasa de elevi, ci de castigul pe termen lung al pedesereului. Copii care AZI fac scoala mia putina, atunci cand vor implini 18 ani, vor vota desigur cu pedesereul!

    “La urmă vin părinții. Nu toți au șansa de a avea îngrijitori privați ” -arasi adevarat, dar irelevant pentru stirista Varanului. Nu ii pasa de parintii care SE DUC LA MUNCA, electoratul pedesereului este format in majoritate din asistatii sociali!

  13. Brrrrr... spune:

    Orice zi în minus din educație, alta decât este impusă de nevoile psihologice ale vârstei, reprezintă o șansă mai puțin de a te pregăti pentru viață.

    Vorbe. Scolile publice, peste tot in lume, au cu totul alt scop decit sa te pregateasca pentru viata.

    Nu sint in Bucuresti, nu stiu cum e vremea acolo si nu stiu daca era treaba primaritei sa inchida scolile din cauza conditiilor meteo. Probabil ca e, altfel nu ar fi tinut nimeni cont de parerea ei. In cazul ca e si autorului acestui text ii displace aspectul, articolul trebuia sa pledeze pentru schimbari legislative, nu sa faca “filosofie politica” de doi bani – sub pretextul grijii fata de “procesul de învățământ” – pe tema unei decizii politice (politicianiste) cam de aceeasi valoare.

    P.S.
    “(…) procesul de învățământ este reglementat nu doar de un calendar care ține cont de nevoile de studiu și odihnă ale elevilor (…). Ne vedem, astfel, puși în fața unei mari noutăți: programul educațional nu se mai stabilește la întâlnirea dintre cerințele de cunoaștere ale societății și limitările psihologice ale elevilor care pretind momente de odihnă sub forma vacanțelor. “

    Brrr! Suna ca dracu. Imi aminteste de discursurile lui Ceausescu:


    - procesul de învățământ este reglementat
    - nevoile de studiu și odihnă ale elevilor
    - programul educațional
    - la întâlnirea dintre cerințele de cunoaștere ale societății și limitările psihologice ale elevilor care pretind momente de odihnă sub forma vacanțelor

    Despre furajare / alimentare rationala, nimic?

    Copiii astia mai au si VIATA sau numai nevoi de studiu si odihna (sub forma vacantelor) ca in comunism sau ca in Al Treilea Reich?

    • Harald spune:

      Excelent comentariu!

      Și soluția evidentă, la fel de necesară și azi, deși au trecut aproape 40 de ani de când a fost formulată pentru prima dată:
      Hey! Teachers! Leave them kids alone!

      https://www.youtube.com/watch?v=cXgdMmYG8aU

    • mrs spune:

      Altfel spus, limbaj de lemn ca să nu se prindă nimeni că nu spunem nimic, în fapt.

    • Nicolae Drăguşin Nicolae Drăgușin spune:

      @Brrrrr…

      1. Referitor la afirmatia pe care o faceti potrivit careia „Scolile publice, peste tot in lume, au cu totul alt scop decit sa te pregateasca pentru viata” v-as contrazice. Invatamantul obligatoriu te informeaza, dar te si formeaza (adica te pregateste pentru viata). Spun ca te formeaza deoarece te introduce in universul valorilor si te deprinde cu gandirea critica, adica te pregateste pentru democratie, pentru ceea ce inseamna sa fii cetatean.
      Desigur, exista si o componenta a invatamantului care te pregateste pentru profesie, adica iti ofera informatii si deprinderi de care ai nevoie pentru exercitarea unei anumite profesii, insa acest lucru e valabil pentru invatamantul vocational, postliceal si unele facultati. Elevii/studentii acestor forme de studiu nu sunt, fireste, afectati de decizia primarului. Cei afectati direct sunt numai elevii pentru care scoala in primul rand formeaza (gradinita, scoala primara si gimnaziala).

      2. referitor la afirmatia „articolul trebuia sa pledeze pentru schimbari legislative, nu sa faca “filosofie politica” de doi bani”, iarasi e cazul unui contra-argument.
      De ce sa ne gandim la rezolvarea unei probleme prin schimbari de legislatie? De ce sa supraregelementam atunci cand nu e cazul? Articolul pledeaza, in fond, pentru un singur lucru: o masura administrativa (deci nu normativa) care sa lase decizia la latitudinea unitatilor de invatamant, iar acestea din urma sa ia decizia corecta prin consultare cu partile interesate (parinti, cadre didactice, etc).

      • J. D. spune:

        - S-a discutat de multe ori aceasta chestiune pe contributors (e adevarat ca niciodata in partea de sus a paginii, ci totdeauna la comentarii) si foarte multi din cei care mai trecem pe aici – dupa ce am petrecut zeci de ani in alte culturi decit cea mioritica – am cazut de acord, asa cum zice si Harald mai sus, ca baietii de la Pink Floyd au avut ceva serios si important de zis in “Another Brick In The Wall”. Si asta fiindca, uitindu-ne in jur, am descoperit ca scoala publica exista doar ca sa produca an de an cite o nouă șarjă de cetățeni obedienți – O-BE-DI-ENȚI (ca sa-l imit pe George Carlin) – modelati sub forma unor caramizi identice.

        - Un clip de 8 minute pe youtube in care sint prezentate “The Origins of the American Public Education System: Horace Mann and the Prussian Model of Obedience”:
        https://www.youtube.com/watch?v=HZp7eVJNJuw

        Descrierea clipului:
        The American Public Education System was directly imported from Prussia (modern day Germany). This model of “free and compulsory” education was designed by the Prussian Emperor, in order to generate obedient workers and soldiers who would not question his authority. In the 1830′s, American Lawmaker Horace Mann visited Prussia and researched its education methodology. He was infatuated with the emperor’s method of eliminating free thought from his subjects and designed an education system for Massachusetts directly based on these concepts. The movement then quickly spread nationally. Horace Mann said, “The State is the father of children.”

        - As mai adauga aici doar opinia lui H.L. Menken, cunoscut americanilor ca the “Sage of Baltimore”:
        “The most erroneous assumption is to the effect that the aim of public education is to fill the young of the species with knowledge and awaken their intelligence, and so make them fit to discharge the duties of citizenship in an enlightened and independent manner. Nothing could be further from the truth. The aim of public education is not to spread enlightenment at all; it is simply to reduce as many individuals as possible to the same safe level, to breed and train a standardized citizenry, to put down dissent and originality. That is its aim in the United States, whatever the pretensions of politicians, pedagogues and other such mountebanks, and that is its aim everywhere else.”

        Repet: scolile publice, peste tot in lume si indiferent de vorbele mari ale politrucilor si profitorilor din sistem, au cu totul alt scop decit sa te pregateasca pentru viata.

  14. PAFI spune:

    Nu mi-aduc aminte in perioada de dinainte de 1989, cea in care am fost copil si am fost la scoala, de perioade in care scolile sa fi fost inchise din motiv de vreme rea. Si am prins ierni grele, cu zapada mare, cu ger pe perioade mari de timp. Ce s-a schimbat de atunci? Din cate auzim, temperatura medie a crescut, iarnile sunt mult mai blande – asta vedem cu totii – mijloacele tehnice pentru interventii sunt mult mai bune. Cu toate astea, in fiecare an exista perioade in care scolile sunt inchise din motiv de “vreme rea”.

  15. Totusi spune:

    Pe luna Februarie AccuWeather a prognozat exact in aceasta perioada valul de frig Siberian, nu e de crezut ca oficialii Romani ar neglija aceasta prognoza, prezenta si pe Yahoo! inca din start.
    Viscolul este o intemperie dar cumulat cu gerul Siberian e o situatie de cod Red, nu Orange!
    Invatamantul si educatia sunt inevitabil conditionate si de severitatea vremii, meteorologia este o stiinta “reliable”!

  16. victor L spune:

    Nu sintem singuri pe lume:
    “Luni dimineata, Roma s-a trezit sub un strat gros de zapada. Inca de ieri, Primaria a emis un comunicat prin care populatia a fost informata ca scolile, parcurile si gradinile publice vor fi inchise.”
    Ce sa-i faci? ginta latina, si tot o femeie este primarita, Virginia Raggi

  17. CetateanulRoman spune:

    Ce situatie ingrata! Nu m-am inchipuit niciodata in stare sa ii iau apararea Gabrielei Firea!

    Si totusi atunci cind INMH emite o avertizare Cod Portocaliu, confirmata si de agentia Europeana de meteorologie, aceasta era decizia corecta. In situatia de fata codul portocaliu e dublu: ger respective precipitatii sub forma de ninsoare si vint. Daca at fi fost vara si at fi fost decretat cod portocaliu din motive de temperaturi foarte mari decizia at fi fost la fel de corecta.
    In situatia in care intr-o scoala s-ar fi stricat sistemul de incalzire centralizata si copii ar fi stat in ger ar fi fost mai bine? At fi putut parintii sa fuga de la job si sa gaseasca ingrijitori privati?
    E iarna, situatia e grea in toata Europa, e posibila oricind o avarie pe sistemul de transport gaze. Era mai bine sa fie copiii la scoala?
    Constat ca nimeni nu discuta ce invata copiii, care este programa lor; nu se agita nimeni daca apar ceva zile libere sau vacanta pentru varii sarbatori religioase… in schimb e obligatoriu sa ii trimitem la scoala intr-un oras sufocat de traffic intr-o zi normal, fara cod portocaliu de zapada, vint si ger.

  18. John spune:

    Am umblat mult prin Bucuresti si ieri si azi. Sunt zile normale de iarna. Nu este nimic iesit din comun.

    Pe strazi, pe trotuare se circula bine pentru zile de iarna.

    Deci, masura de a inchide scolile nu are nicio justificare legata de o anormalitate a vremii.

    Dar, la romani scoala este pe ultimul plan. Toata vara a fost din totdeauna vacanta ca sa fie copiii liberi sa isi ajute parintii la muncile campului. Apoi, se discuta de prelungirea vacantei de vara pana la 1 octombrie ca sa aiba indistria turismului incasari mai mari. Acum, vrea o tzoapa sa isi faca reclama politica, pac, se inchid scolile.

    Educatia nu a fost si nu va fi o prioritate pentru poporul roman.

    • Harald spune:

      Educația nu o face școala, iar în România asta e încă și mai valabil decât în alte țări. Da, sunt unii care au ajuns pe cai mari datorită școlii, dar asta fiindcă au fost recrutați de Securitate încă din liceu, nu datorită a ceea ce li s-a predat la ore.

      Ideea că școala înseamnă educație e doar o nevroză colectivă. Pentru elevul obișnuit, școala înseamnă îndoctrinare și supunere și asta a însemnat întotdeauna. Faptul că românii nu dau prea mulți bani pe școală e perfect justificat de constatările lor despre lumea reală.

      • elena spune:

        @ Harald

        exact :)

      • Gabriel A. spune:

        În afară de cei “care au ajuns pe cai mari (…) fiindcă au fost recrutați de Securitate încă din liceu” (care pe mine nu m-au interesat niciodată), mai sînt și cei, foarte puțini, care au realizat in viață ceea ce și-au dorit nu datorită școlii ci, dimpotrivă, independent de aceasta, prin propriile eforturi și în ciuda tuturor piedicilor de tot felul, mai ales cronofage, puse de cumplitul meşteşug de tâmpenie care e școala publică.

        • Harald spune:

          Foarte adevărat. Realizările celor la care vă referiți au fost obținute în pofida școlii românești, nu datorită ei.

    • terra spune:

      Pt mine e foarte interesant cum se aeriseste orasul daca se inchid scolile. Nici masini pe strada, nici oameni pe strazi; prin unele locuri, zapada ramane nebatorita cu zilele. Iar la pranz, toata lumea iese la lopata, sa-si curete locul de parcare.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Nicolae Drăguşin


Nicolae Drăguşin

Doctor în filozofie (2013). În prezent, cercetător științific. Citeste mai departe


E randul tau

Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte ...

de: Lucian Pintilie

la "Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)