Home » Reactie rapida » Citesti:

Erdogan în Rusia- despre vitalitatea dictaturilor

Ioan Stanomir august 9, 2016 Reactie rapida
36 comentarii 4,574 Vizualizari

Un anumit optimism istoric naiv este pe cale să dispară. Democraţia nu este un bun simbolic cu circulaţie universală, iar pacea nu este starea naturală a umanităţii. Toleranţa visată de profeţii postmoderni este înlocuită de vitalitatea islamismului ce se hrăneşte din vampirizarea tradiţiei şi a religiei. Secularizarea, oricât de modestă, este în declin dramatic în multe zone din spaţiul Orientului Mijlociu.

Vizita Preşedintelui Turciei în Rusia este vizita unui sultan care şi- a învins şi umilit inamicii, cel puţin pe moment. Erdogan se dovedeşte a fi un elev sârguincios al istoriei.Lecţiile staliniste, naziste şi maioste sunt asumate, până la capăt. Monocromia totalitară a societăţii turce este demnă de acest proiect totalitar. Democraţia lui Erdogan, elogiată iresponsabil de naivii de serviciu occidentali, este vehiculul prin care revoluţia islamică lichidează kemalismul în Turcia.

Preşedintele Erdogan călătoreşte într-o Rusie care ilustrează vitalitatea regăsită a autocraţiilor. Vladimir Putin este întruchiparea acestui avatar istoric al totalitarismului. Comtrolul pe care îl exercită este deplin. Alegerile organizate cu scrupulozitate sunt decorul în care se petrece o plebiscitare previzibilă. Combinaţie de ţar şi de secretar general de epocă sovietică, Putin recurge la asasinat, prin intermediari, spre a intimida ceea ce a mai rămas dintre apărătorii libertăţii. Reconstruită de Putin, Rusia sa o evocă pe cea descoperită de marchizul de Custine sub domnia lui Nicolae I: o vastă închisoare, dominată de conformism şi de frică.

Sultanismul turc şi autocraţia rusă edifică o nouă axă întemeiată afinităţile elective care îi definesc pe cei doi tirani. Modelul lor politic este al inchiderii şi suspiciunii patologice. Inventarea inamicului este obligatorie, spre a menţine starea de mobilizare a fidelilor lor. Preşedintele Erdogan adoră scenografia de inspiraţie liturgică. Demonstraţia de zilele trecute a consfinţit această uniune mistică între adoratori şi stăpân. Spre deosebire de orice dictator militar, ( iar comparaţia cu generalii turci din trecut este profund eronată), Erdogan este locuit de o viziune a schimbării continue. Neo-otomanismul său este o agendă destul de clară. Ea poate fi ignorată doar de cei care preferă orbirea voluntară.

Vizita lui Erdogan în Rusia poate fi momentul care marchează o redefinire dramatică a relaţiilor din spaţiul Mării Negre. O alianţă ruso- turcă, oricât de conjucturală, ar fi de natură să expună România unui pericol semnificativ. Şi aceasta de vreme ce România este unicul stat NATO dedicat solidarităţii atlantice. Riscul de izolare este real.

Regimurile dictatoriale, colorate înşelător cu fard democratic, sunt mai puternice ca niciodată. Comparaţia cu anii 30 merită făcută şi nu doar din raţiuni de pesimism istoric. Neliniştitoare este capacitatea autocraţiilor de a fi, din nou, o alternativă la democraţia liberală. Conciliatorismul, retragerea, laşitatea sunt, acum, ca şi atunci, preferate de naţiunile care şi-au pierdut voinţa de afirmare a propriilor valori. În acest context al demobilizării occidentale, agresivitatea tiranilor pare destinată să învingă. Perspectivele viitorului sunt mai întunecate ca niciodată.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "36 comments" on this Article:

  1. Leo spune:

    Intr-adevar.

    Iar media vestica rateaza cu desavarsire momentul.

    Cat de greu ar fi sa laude sclipitor pe unul din cei doi? Preferabil pe Erdogan (pentru ca pare mai putin dotat cu simtul umorului). Ar fi suficient sa sublinieze autoritatea prezidentiala care nu permite invadarea tarii de aeronave straine si credinta de nestramutat intr-un Dumnezeu, pana la urma tot monoteist.

    O luna-doua de tratatment din asta ar trebui sa-l faca absolut nepalatabil pentru Putin…

  2. Lucifer spune:

    Da,aşa este,nu pacea este starea naturală a umanităţii,ci conflictul.Dar o ştiam de mult,din Biblie,de la Hegel,de la Marx:lupta este absolută iar unitatea(pacea…) este relativă(..).
    Şi totuşi,învolburarea politicii mondiale trebuie să aibă o cauză.Consider că această cauză este globalismul care sfarmă tot:state,culturi,civilizaţii.
    Cum să ne apărăm(dacă putem să ne apărăm…)?
    Unii cred că regimurile autoritare îi pot salva;alţii cred că naţionalismul poate face acelaşi lucru(Trump:America a americanilor…).Numai Europa a rămas blocată şi suferă pierderile colaterale din cauza agresiunilor externe din toate părţile.
    Săraca Europă!Au făcut totul pentru o utopică Uniune Euroa-asiatică cu Rusia care trebuia să extindă spaţiul vital al “bătrânii Europe).Veto-ul american şi Brexitul au izolat şi a lăsat fără soluţii Europa.Singura şansă:tratatul Nord-Atlantic TTIP şi înghiţirea Europei de liberalismul anglo-saxon.Aşa se întâmplă când experimentezi până la sinucidere “statul social”,multiculturalismul şi corectitudinea politică…

    Rusia ce să facă şi ea?Dacă “afacerea” cu Europa nu a ţinut s-a refugiat în Asia Mică unde poate avea de câştigat.Turcia la fel.Ambele ţări au întors spatele unei Europe anesteziate de propria neputinţă.

    Dictaturi?!Poate.Dar în condiţiile actuale parcă nişte regimuri de autoritate ar fi necesare.Nu mai este de joacă,situaţia s-a agravat peste măsură.Iar lălăiala democratică şi ignorarea realităţii poate duce la catastrofă.

    Totul seamănă cu istoria de prin anii 1933-1938/1939,1940….

    România?Istoria iar ne-a prins descoperiţi.Dar şi noi suntem vinovaţi:de 26 de ani ne-am bătut joc de ţară,de stat şi de popor.Şi,din nenorocire,a venit timpul scadenţei.

    Doamne,ocroteşte-i pe români.

  3. Vlad spune:

    Nu fiti pesimist … E adevarat ca ultimele imperii zonale, adica Rusia si Turcia au avut inca suficienta vana sa produca doi lideri autoritari: Erdogan si Putin cu reflexe autocrate alimentate de conflictul peren intre Occident si Orient dar Brexitul nu e decat un reflex absolut similar al arogantei unei foste puteri coloniale iar in lipsa autocratiilor vedem niste societati divizate care incearca sa se regaseasca in izolationism, nationalism sau ca aparatori ai valorilor religiei crestine eventual si printr-o unificare istorica intre catolici si ortodoxi in fata islamului.

    Patetic … Lipseste o incercare de analiza lucida a lumii in care traim si in care vedem peste tot ca planeaza o anemie generalizata de la suflul social la cel economic si nicidecum o consolidare a puterilor de dinainte de cele doua razboaie mondiale.

    Provocarile sunt cu totul altele si au legatura cu adaptarea lumii atat la realitatile economice cat si la inscrierea valorilor umane in acest context al globalizarii si automatizarii lanturilor de productie. Cum sa gestionam lipsa de perspective a unei grupe tot mai mari de populatie de la educatie si pana la viata cotidiana, cum sa integram globalismul in realitatile cotidiene, cum sa refacem orasele imbatranite pentru a raspunde mai bine nevoilor si dinamicii lumii in care traim.

    Acestea si multe alte chestiuni preponderent de natura sociala, economica si spirituala in termeni absolut concreti si umani constituie aspectele presante ale lumii in care traim.

    • so spune:

      excelent punctat, ar mai fi de adaugat incalzirea globala care ameninta sa ne stearga de pe planeta in maxim 25 de ani.

  4. DanT spune:

    Paralela cu anii 30 e eronată din cel puţin două puncte de vedere:
    1. Acum există UE şi mai ales există NATO.
    2. Anii 30 au fost perioada afirmării totalitarismelor (fascism, nazism, comunism), inclusiv în inima Europei, în timp ce acum avem de-a face doar cu regimuri autoritare, şi doar în regiuni periferice (Rusia, Turcia)
    Indiferent ce credeţi dvs., Rusia de ex. nu e, totuşi, “o vastă închisoare, dominată de conformism şi de frică”.
    https://www.youtube.com/watch?v=Ms1W8-g610s
    https://www.youtube.com/watch?v=r6hoybBSNbE
    Adică o fi amuzant să vă jucaţi cu cuvintele, dar important e să încercăm să aflăm adevărul.
    Iar normalizarea relaţiilor Turcia -Rusia (comerţ, investiţii, Turkish Stream) nu înseamnă “o alianţă ruso-turcă”. O politică similară ar trebui să ducă şi ţările occidentale. Normalizarea relaţiilor cu Rusia e benefică pentru toată lumea: scade pericolul de război, cresc schimburile comerciale, se poate coopera pe dosare de interes comun.
    Cât despre România, e în siguranţă, fiind membră NATO. Ar fi însă o idee bună să nu se mai agite atât pe tema imaginarului “pericol rusesc”.

    • victor L spune:

      prin “normalizarea relatiilor cu Rusia” tu ne dai de inteles ca lumea ar trebui sa accepte actiunile Rusiei. Daca se impotriveste, atunci “provoaca Rusia”.
      Poti sa mergi la casierie :P

      • George spune:

        Normalizarea relatiilor cu Rusia , inseamna satisfacerea intereselor Rusiei adica monopolul Rusiei pentru resursele energetice , in special gazul rusesc dar si petrolul , auspra Europei, impunerea unui pret ridicat al acestor resurse , europenii vor finanta astfel prin cresterea costului vietii in tarile lor ( cei din tarile bogate , Anglia, Germania , Franta , tarile nordice vor suporta mai usor aceste costuri!) superinarmarea Rusiei.O Rusie inarmata pina in dinti va tot forma UE la tot felul de compromisuri, va timora si santaja mereu saraca fata bogata numita Europa.

        • DanT spune:

          Rusia îşi vinde şi acum petrolul şi gazul în Europa (nu există un embargou în acest sens) şi nu şantajează pe nimeni. În orice relaţie comercială există un interes al cumpăratorului, dar există şi interesul vânzătorului să-şi păstreze clienţii, să nu-i supere, să cultive bunele relaţii cu ei.
          Iar Rusia nu poate fixa unilateral preţul la petrol şi gaze, trebuie să ţină seama de preţul mondial. Pentru că nu poate fi vorba de un monopol rusesc, Europa importă şi din alte părţi.
          Nu poate fi vorba de supraînarmarea Rusiei şi de şantajarea Europei (s-o şantajeze ca să obţină ce?). Iar Europa e oricum în NATO.
          Interesul Rusiei e să aibă relaţii bune cu Occidentul (e vorba de credite, investiţii, comerţ, cooperare politică).
          Actuala situaţie tensionată e nocivă şi periculoasă pentru toate părţile.
          Ce spui tu sunt doar lozinci.

    • Mark spune:

      Văd aici naivi care trimit link youtube cu formații rock la Moscova ca să combată ideea de autocrație. Asta îmi aduce aminte de un Iliescu din anii 90 care se agăța de brațul lui Michael Jackson aflat atunci la apogeul celebrității. Am fost la Moscova pe vremea lui Putin. Față de anii 90 Moscova a devenit sigură noaptea. Nu mai vezi caucazieni obraznici gen țiganii agresivi. Nu mai sunt împușcături pe stradă. Când vezi la știri un politician, sau un ziarist sau mai rar câte un director de bancă sau om de afaceri lichidat știi clar că nu mai sunt mafioții de altădată care se luptau pentru teritorii și putere. Indiferent că media obiedentă arată că nu știu ce cecen a fost descoperit de procuratură că a tras, e clar că persoana respectivă a supărat puterea actuală. E liniște pe străzi și oamenii sunt oarecum mulțumiți. Salariile la Moscova sunt de multe ori peste cele occidentale. De aceea mulți moldoveni preferă Rusia la muncă decât vestul. Nu știu cum mai este cu embargoul dar sunt anesteziați. Dacă însă ai dorii să faci o afacere atunci lucrurile se schimbă. Pe vremea lui Elțân niște băieți mafioți luau așa numita crâșa ce însemna acoperiș, o taxă de protecție. Dacă o plăteai nu te mai deranja nimeni. Azi e mai greu. Afacerea trebuie să fie mulsă și aprobată de un oficial corupt. Există războaie între ei nevăzute. Nu se mai împușcă clar ca odinioară ci se atacă pe sub masă. Serviciile secrete sunt atotputernice în afaceri dar trebuie să-i nimerești. Orice judecător e corupt și supus serviciilor așa că speranța unui proces corect e iluzorie. Între liniștea masei de manevră și lipsa de orizont asta e adevărata față a unei autocrații. Erdogan și-a construit puterea pe firmele tinerilor lupi anatolieni. Statul turc a ajutat efectiv firme de oameni simpli și religios bigoți din Anatolia. Aceste firme au azi investiții de milioane în utilaje. De aia Turcia a devenit puternică economic. Nu piața liberă i-a expandat pe ăștia ci milioanele de la stat. Au beneficiat și de Europa care a acordat generos scutire de taxe pentru produse turcești. Așa că turcii cumpără utilaje chinezești le pun câteva chestii gen structură de susținere metalică și le vând ca utilaje turcești ieftine. De aia Italia gâfâie. Italia producea ieftin și Germania scump și specializat. Germani și-a păstrat clienții dar Italia industrială se prăbușește sub atacul chinezesc și turcesc. Însă pe termen mediu atât Turcia cât și Rusia vor rămâne iar în urmă. Pentru că autocrația sugrumă în final inovația. Chimul Europei o va reinventa așa cum America s-a reinventat deja.

      • DanT spune:

        Măi omule, cum ai tras tu concluzia că eu combat ideea de autocraţie în Rusia?!
        Uite ce scrie în postarea mea: “acum avem de-a face doar cu regimuri autoritare, şi doar în regiuni periferice (Rusia, Turcia)”. Negru pe alb.
        Eu altceva am contestat: afirmaţia autorului că Rusia ar fi “o vastă închisoare, dominată de conformism şi de frică”. Afirmaţie care e doar o exagerare retorică.

  5. Harald spune:

    Un pic de realism n-ar strica. Care regimuri dictatoriale sunt mai puternice ca niciodată? .E mai puternică Rusia lui Putin decât URSS-ul lui Brejnev? În niciun caz. Putin e un epigon jalnic, o combinație de Brejnev și Andropov care nu poate duce Rusia nicăieri, o poate doar cantona în propria neputință.

    Iar comparația cu anii ’30 e complet deplasată, la vremea aceea dictaturile și fascismul aveau succes chiar în Europa civilizată. Rusia și Turcia nu fac parte din lumea civilizată, nu ele duc tehnologia și economia mondială mai departe.

    Momentul actual e comparabil cu 1980, mandatul lui Carter și inepta lui ”destindere” se aflau la final, URSS invadase Afganistanul și criza ostatecilor din Iran era la apogeu. Totul este azi la o scară mai redusă, Rusia nu mai are puterea URSS, chiar dacă a intervenit în Siria.

    • victor L spune:

      Nu trebuie sa-mi raspunzi, dar gindeste:
      - cu ce se schimba datele problemei daca situatia de azi nu e comparabila cu anii `30, cum zice autorul, ci e comparabila cu anii `80 cum sustii tu?
      Eu, fara sa-mi sustin gluma, spuna ca situatia de azi, de apropiere dintre Putin si Erdogan, este asemanatoare apropierii, in simtire si gindire, dintre Hitler si Mussolini
      – afirmatia ca URSS-ul lui Brejnev era mai puternic decit Rusia lui Putin de azi, e doar o vorba aruncata; nu se poate demonstra.

      • Harald spune:

        @victor L – datele problemei se schimbă fundamental: plecând de la situația din 1980, Războiul Rece a putut fi câștigat de către lumea civilizată fără măcar un foc de armă. Prin 1985 prețul petrolului a căzut serios, iar după 5-6 ani URSS a căzut și ea. De tot :P

        Plecând de la situația din anii ’30, confruntarea cu dictaturile nu a putut fi câștigată de către lumea civilizată decât în urma unui război la scară planetară, terminat cu zeci de milioane de morți. Eu aș zice că diferența e fundamentală. Tu ce zici? :P

        URSS-ul lui Brejnev avea tancuri la Praga și la Berlin și a fost nevoie de sute de rachete nucleare cu rază scurtă și medie de acțiune instalate în Germania Federală, pentru a împiedica o eventuală invazie sovietică terestră. Fără acele rachete nucleare, Europa risca să fie azi comunistă până la Amsterdam. Rusia lui Putin nici nu visează la așa ceva, Novorossia lui Dughin ar putea spera cel mult la niște tancuri la Odessa, dar nu la Praga și Berlin. Așa că nu încape comparație între URSS-ul lui Brejnev și Rusia lui Putin.

        Atitudinea panicardă este lipsită de credibilitate și avantajează moral tocmai Rusia, căreia i se oferă astfel ocazia să facă pe victima.în fața unui Occident descris drept paranoic.

        • Kathy Bates spune:

          Asta ar avea sens dacă Putin şi Dughin s-ar război cu tancul.

          Doar că evenimentele din ultimii 10 ani demonstrează că în lumea modernă tancul e un moft, o recuzită scenică proastă.

          Niciun tanc rusesc, turcesc sau arăbesc n-a trecut graniţele UE, dar la Bruxelles e plin de burqa pe stradă, la München angajatele primăriei poartă mâneci şi pantaloni lungi, iar la Bucureşti se vorbeşte de pedeapsa cu moartea pentru cei care spun ceva de religie.

      • Lucifer spune:

        Aaa,cred că este mai nimerită apropierea Putin-Erdogan de apropierea Hitler-Stalin din 1939.Obiectivele de azi par diferite de cele din 1939.Atunci era vizată Europa,acum se pare că nu Europa este cea luată în colimator.

  6. andi spune:

    Inca un articol excelent scris de dl. Stanomir, unul din putinii comentatori suficient de realisti ca sa inteleaga si sa articuleze transant ceea ce se intampla in Europa contemporana. Renuntarea la valorile fundamentale care au definit, construit si consolidat Europa are, intr-adevar efecte dezastruoase.

    Iar naivitatea celor care continua sa se amageasca afundandu-si capul in nisip (“nu e chiar asa”, “in anii ’30 era altfel”, “Europa e puternica”, “Putin e slab”) nu face decat sa confirme spusele autorului.

    • Vlad spune:

      Cred ca de data asta fanii teoriilor conspiratiei si analistii politici cred ca se afla intr-un impas implacabil care in mod cert sfideaza logica dar alimenteaza tensiunile existente fara sa produca un rezultat concret, adica exact ceea ce ii tine pe oameni treji noaptea.

      Ce vreau sa spun este ca Turcia e in NATO si o alianta Rusia, Turcia nu sporeste tensiunile militare intre NATO si Rusia :) ) Pentru ca Turcia e in NATO, alianta cu o tara NATO nu poate fi decat de bun augur :) )

    • Harald spune:

      @andi – când un om începe să fie ferm convins că lumea merge spre rău, asta e doar dovada că îmbătrânește :)

  7. Caliman Eugen spune:

    Alianta lui Putin cu Erdogan se va intoarce in curind contra Rusiei crestine, odata ce jihadul va deveni prezent in Turcia, inca pasnica.Cred ca Putin stie bine acest lucru, incit va face doar o alianta de circumstanta, determinata de slabiciunea Rusiei in fata UE, inca puternica economic…

  8. George spune:

    Este adevarat . Pentru mine a fost mereu un semn de intrebare diferenta intre ce am invatat in scoala ,despre devenirea si urcusul constant al societatilor si comunitatilor umane si realitate. Am crescut cu acest simtamint al cresterii,al devenirii, foarte reconfortant si care ne dadea o siguranta si o incredere in viitor foarte placuta . Si azi majoritatea populatiei se comporta asa ,fara ca sa realizeze asta . Venim dintr-o scoala de viata si educatie care fara sa urmareasca asta neaparat a linistit populatia, prin reducerea si ingustarea orizontului mental . Nu am fost informati ca lumea este altfel .Cred ca ,de fapt asta este izvorul si terenul de pregatire al conflictului si razboiului de miine . Modul absolut ciudat in care populatia doarme in miezul zilei . Ce anume determina cetatea sa fie linistita si sa stea netulburata pe drojdiile ei ,sa vegeteze, sa viseze , sa fie naiva sau neglijenta pina la moarte , e, de abia asta este un mare secret . In asternuturile ei calde si curate se nasc si asteapta clipa lorzii razboiului de miine .

    • Harald spune:

      @George – și nu vedeți nicio contradicție între conținutul comentariului dvs.și ”școala de viață și educație” din care ziceți că veniți? :P

      Victor Ponta mai făcea o distincție memorabilă de genul ăsta, între părerea lui ca deputat și părerea lui ca prim-ministru :)

      • George spune:

        Da , fost o scoala in care am fost inglobati de mici si in care am participat fara voie . Noi venim de acolo , fara sa vrem si nu stiu daca dvs. ati crescut in conditiile astea sau nu . Ce stiu insa este ca treptat si nelinistitor am descoperit universul ascuns al ticalosiei umane . Cu atit mai umilitor pentru noi a fost faptul ca am descoperit ca de fapt eram fraieri . Sa iei de fraieri niste oameni mici care cred tot ce li se spune mi se pare o crima . Chiar este o crima . Nu cred ca m-am facut bine inteles fiindca am mai citit postarile dvs . si ele sint foarte ok. . Este nu o contradictie intre acea scoala de educatie si viata ci o ruptura brutala . Daca ar incerca azi cineva sa-mi vinda gogosi cu formarea omului nou ( la unii inca mai prinde ) ,l-as ocoli ca pe unu ciumat . Azi insa, raul poarta alte straie in tara asta . ” Noi muncim ,noi nu gindim ” , “cinste lor minerilor “, ” noi sintem romani,aici pe veci stapini ” si alte stampile si marci poarta in ele un rau adinc si transmisibil ,numit virus in medicina . Si ca sa inchei in cheie medicala aducind si pontacul si basescul in discutie ” mie sa nu-mi spuna nimeni ca nu am voie sa fiu roman / ortodox in tara mea ” fiindca “aici sint banii dumneavoastra ” . Dar asta ( roman,ortodox,bani ) nu se vede prin popor ,poate la politicieni / alesii neamului . Cum sa vezi fara microscop ceva infim ?

        • Harald spune:

          @George – tot în România comunistă am crescut și eu, dar ascultam încă de pe la 4 ani Vocea Americii și Europa Liberă împreună cu bunicul, astfel că eram deja imunizat atunci când am intrat la școală. Propaganda regimului (pe care evident că nu o numeam așa la vârsta aceea) era valabilă doar la școală, în viața reală nu era. Însă asta nu m-a împiedicat ca la maturitate să pierd vreo 6 ani din viață într-o activitate economică la Tg.Neamț, descoperind abia cu ocazia asta ce monștri a născut ”omul nou” la ”talpa țării”.

          • Kathy Bates spune:

            Cu ceva vreme în urmă, un mare politician român a spus nişte chestii asemănătoare despre educaţia lui, care era liberală şi nu comunistă. Îl chema Bogdan Olteanu. Nepotul Ghizelei Vass.

            Chestiunile astea, cu “eu eram imunizat la comunism, ştiam să mă strecor printre ei” are soooo 1990s, cum ar zice un american.

            O mare parte din aceste mofturi au putut apare fiindcă a existat mediul social care le-a născut, clasa muncitoare urbană. Mediul blocurilor gri, cum ar fi zis nişte băieţi care cântau aşa în 1998.

            Să zicem că 20 de ani mai târziu, mediul social de acum, cel al mişcării anti-vaccin, închinatului cu fundu-n sus, alimentaţiei rău-vegane şi bio şi Măgăoaiei Bântuirii Neamului, nu prea mai seamănă cu cel de atunci. E la fel de suspect ca numărul de burka de pe străzile statului “constituţional-laic” turcesc.

          • Vasile M spune:

            Harald (12/08/2016 la 21:01)

            Wow ! Aceaste confidente, intr-adevar, explica faptul ca abordati cu usurinta orice subiect / comentariu de pe acest forum.

  9. Decebal spune:

    In afara unui cadru “prietenesc” cu Rusia, Turcia are o sansa de a fi o putere regionala.
    Intr-un cadru “prietenesc” cu Rusia, imi pare ca Turcia nu poate fi decat un vasal.
    Pe plan extern, domnul Erdogan imi pare a fi pe gheata subtire si cred ca trebuie sa manevreze cu maxima abilitate. Ramane de vazut daca este capabil.

    Entuziasmul si euforia sarbatoririi esecului loviturii de stat se vor disipa, incet-incet. Abia dupa ce aburii euforiei vor incepe sa se risipeasca, vom putea sa ne facem o parere despre directia in care vrea sa se indrepte Turcia. Cred ca, in prima faza, se va vedea mai clar din afara, dar, pana la urma, poporul turc va intelege si el incotro se indreapta.
    Habar n-am ce are de gand domnul Erdogan sa faca, bazandu-se pe sustinerea interna de care se bucura. In egala masura, poate face mult bine sau mult rau, pentru tara sa. Orice ar avea de gand sa faca, important este sa poata gandi pe termen lung si sa fie capabil de o viziune globala.

    Eu cred ca e prea devreme sa anticipam care este scopul actiunilor de astazi ale domnului Erdogan. Inclusiv Rusia pare reticenta – inteleg ca va ridica “treptat” sanctiunile impuse Turciei. “Treptat” poate sa insemne chiar ani de zile. Nu stiu in ce masura Rusia se va arunca in bratele Turciei, la prima declaratie de dragoste. Mai degraba, cred ca va incerca sa obtina avantaje imediate.

    Domnul Erdogan incearca sa bata fierul cat e cald (atat pe plan intern cat si pe plan extern), stiind ca, inevitabil, fierul se va raci. Abia dupa ce se va raci fierul, cred ca vom putea vedea din ce este facut domnul Erdogan si incotro vrea el sa dirijeze Turcia.

    • Vlad spune:

      Occidentul pare mai degraba fragmentat fara perspective imbucuratoare nici economice si nici politice. Orientul in contra pondere se unifica, mai putin Orientul Mijlociu care e destul de tensionat, fragmentat si cu o situatie economica aparent precara, raportata la standardele occidentale.

      Erdogan are o pozitie privilegiata, Turcia e poarta de intrare in UE, membra NATO si are relatii bune cu Arabia Saudita. Relatia cu Rusia e in interesul economic al Turciei si independenta de UE a permis o pozitionare buna, din perspectiva economica si politica in raport cu Rusia.

      • Decebal spune:

        Mie nu-mi pare ca Orientul se unifica. Printre altele, “Islam” inseamna mai multe secte ce se urasc de moarte intre ele. Ma rog, e o parere personala, nu va contrazic.

        Erdogan are o pozitie privilegiata AZI. Maine sau poimaine, lucrurile se pot schimba radical. In 30-40 de ani, chiar putem avea o Turcie europeana, localizata pe continent si o Turcie islamista – de cealalta parte a Bosforului… :) Cine poate sa stie?!… :)

        Turcia poate sa o lalaie in declaratii, un timp, dar, la un moment dat, va trebui sa aleaga, transant, o parte. Dupa mine, Europa n-ar trebui sa cedeze santajului cu ridicarea vizelor. Cred ca domnul Erdogan incearca sa obtina maximul, in cel mai scurt timp, de la toata lumea, dar nu stiu cate sanse are un sprinter intr-o cursa de maraton…

    • Harald spune:

      Acolo și Iranul e tot putere regională, nu se cam calcă pe picioare atâtea puteri regionale? :)

      Există o tendință a autocraților de a atribui propriilor țări o dimensiune politică exagerată la nivel internațional, uneori doar la nivel declarativ alteori amestecându-se efectiv în țările din jur. Și când e cazul, dar și (mai ales) când nu e cazul. Și Iugoslavia era un fel de putere regională, doar cu problemele interne s-a descurcat mai greu :P

      • bugsy spune:

        “Let me begin with a point I have made many times over the years. There are four significant powers in the region, each with the ability to defend themselves and project some degree of power. They are Saudi Arabia, Iran, Israel and Turkey. Of the four, only Turkey has the size, economic power and political influence to shape the region.
        On the surface, Israel is the strongest power, but its size limits its power projection to its near neighbors. It has political influence, but that is limited by the fact that it is a Jewish state.
        Saudi Arabia’s primary source of power is money, but the decline in the price of oil has undercut that influence, while its military, as we have seen in Yemen, has not evolved sufficiently in its effectiveness. Iran is limited by geography. Its ability to project and sustain large-scale military forces west of the Zagros Mountains is limited. It is compelled to channel its power through proxies of limited strength.
        Turkey alone has the mixture of economic, political and military power to become the major regional power. For over half a millennium, save for the period after World War I, Turkey has been the dominant regional power. Today, it has the largest economy and military in the region and, therefore, ought to have the greatest influence.”

        George Friedman – Beyond the Turkish Coup

      • Decebal spune:

        Iugoslavia era stat federativ. Lucrurile-s tare delicate, atunci cand e vorba de culturi / limbi / religii diferite…

        Cat despre Turcia, nu stiu in ce masura ceea ce face astazi este strategie sau miroase a disperare – disperarea de a obtine rezultate cat e fierul cald. Ramane de vazut.

        Nu pot sa nu remarc, insa, declaratia ministrului de externe turc, care se grabeste sa identifice vinovatii in caz ca pica drobul de sare de pe soba. :) Declaratia cu pricina ar fi sunat la fel de bine in limba rusa. :)

  10. George spune:

    Un sultan care a învins inamicii?! Cred că dincolo de ce se poate întâmpla cu celelalte state din zonă, sultanul și-a învins propria națiune, și-a învins aliații, dar …
    Poate fi locul din care să plece destrămarea statului turc așa cum este cunoscut în prezent.

  11. ion adrian spune:

    Cred ca este singurul topic in care pot posta observatia urmatoare referitoare la politica americana in Orientul mijlociu si asta in conexiune cu algerile din SUA.
    In momentul in care pentruca dl Trump foloseste cartuse puse la dispozitie de competitorii democrati caci sunt multi cei care in SUA dar si in ume cred ca o proasta politica externa americana in timpul administratiei Obama, cu dna Clinton la externe intre 2009-2013 este responsabila de ce se intampla in zona Irak-Siria si respectiv si de aparitia si desvoltarea ISIS si citez din discursul sau desigur colorarat dar culoarea nu este un pacat daca subliniaza o idee si e vorba de ce am scris mai sus:

    La un miting la Fort Lauderdale, în Florida (sud-est), miliardarul l-a acuzat mai întâi pe Barack Obama că a semănat “haos” în Orientul Mijlociu, pentru a estima apoi că Statul Islamic “îi face cinste președintelui Obama”. El este fondatorul Statului Islamic”, a exclamat el în fața unei mulțimi de simpatizanți.

    “El este fondatorul Statului Islamic, sunteți de acord ? El este fondatorul! El a creat Statul Islamic”, a reiterat Trump, înainte de a trece la atacuri împotriva rivalei sale democrate la prezidențialele din noiembrie. “Aș zice că drept cofondatoare este această sucită Hillary Clinton”, a mai lansat candidatul republican.

    A spune ca asemenea afirmatii intrun didcurs electoral constituie instigare la violente contra rivalei sale dna Clinton este deja o exagerare ce tine de o corectitudine politica paguboasa.
    Incep sa u mai fiu sigr asupra preferintelor mele care desigur ca nu au nicio importanta :)

    a-l acuza pe contracandidatul republican dl

    • Decebal spune:

      Impresia mea este ca domnul Trump e un fel de Gigi Becali de peste ocean si asa ar trebui privit. :)

    • grasshopper spune:

      @ion adrian: Principalii responsabili pentru situatia actuala din Orientul Mijlociu sunt Bush si administratia republicana din anii presedintiei sale. Razboiul din Irak a fost inceput de Bush, iar Trump (si intr-adevar si Clinton) a sustinut razboiul atunci. Stii cine a fost impotriva razboiului din Irak? Obama. Sa dai vina pe Obama pentru situatia de acolo arata multa ignoranta, ceea ce gasesti din belsug la Trump si sustinatorii sai.

  12. MariS spune:

    Erdogan forţează mâna SUA şi UE sprijinindu-se de mâna întinsă de Putin. El începe să facă jocul lui Putin, fără să-şi dea seama. Putin l-a salvat de la mazilire şi acum îi este dator. Tendinţa lui spre autocraţie e evidentă. SUA şi UE prin declaraţiile şi atitudinile conciliante încearcă să păstreze Turcia, nu şi pe Erdogan, de partea lor. Rusia va încerca să împartă zona de influenţă a Mării Negre cu Turcia, punând însă condiţia ca NATO să fie ţinut deoparte. Este posibil ca în timp să apară probleme în tandemul Rusia-Turcia din cauza intereselor divergente în ce priveşte viitorul politic din Siria sau al unor republici din fostul spaţiu sovietic. Şi pe plan intern, cu toată parada susţinătorilor săi actuali, e posibil ca “entuziasmul” suporterilor să se dovedească a nu fi de durată. Şi atunci poziţia sa ar putea deveni foarte şubredă. El umflă cu viteză un balon, dar care într-o zi nu prea îndepărtată s-ar putea sparge.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)