Home » Reactie rapida » Citesti:

Este vremea rezistenţei

Ioan Stanomir decembrie 19, 2017 Reactie rapida
32 comentarii 5,052 Vizualizari

Pentru fiecare dintre generaţiile din istoria României, vine un moment al rezistenţei, un timp al alegerilor ce nu mai pot fi evitate. Confruntarea cu totalitarismul a fost unul dintre acestea: fără sacrificiile de atunci, existenţa noastră nu ar mai fi avut sens, iar comunismul ar fi fost o ordine eternă. Morţii din decembrie 1989 sunt cel din urmă reper pe acest teribil drum al încercărilor tiraniei.

Acum, un alt moment al rezistenţei a sosit. Realitatea lui nu mai poate fi ignorată, căci toate cele care se întâmplă acum evocă, prin gravitatea lor aproape ireparabilă, asaltul mineresc din 1990, iunie. Atunci , fesenismul strivea, prin violenţă,societatea civilă pe cale de a se naşte. Piaţa Universităţii, sediile de partide democratice , ziarele, “Grupul de dialog social” erau tot atâtea ţinte ale fanatismului mobilizat de Ion Iliescu şi de complicii săi. După trei decenii, fesenismul atacă, frontal, egalitatea în faţa legii şi ordinea statului de drept. Puciul parlamentar de acum are toate atributele unei mineriade în variantă contemporană: majoritatea calcă în picioare libertăţile unei naţiuni întregi şi ameninţă temeliile euro-atlantice ale statului român. Oligarhia de acum este pregătită să înlăture obstacolele care stau în calea impunităţii ei. Desfigurarea legislaţiei ţine de logica edificării acestui regim al bunului- plac.

Acum este vremea rezistenţei. Paşnice, continue, încăpăţânate, tenace, imaginative, ferme. Viitorul care se desenează, în aceste zile, ne este unul familiar. El ne aminteşte de trecutul de împilare autocratic al ţării noastre, de comunism şi de anii de plumb ai regimului Iliescu. El ne aminteşte de prezentul lui Putin şi Erdogan şi de toate acele tiranii care, invocând poporul, lichidează domnia legii. Dincolo de Florin Iordache şi de şeful său, Liviu Dragnea, se află un proiect de societate şi un profil de stat. Tot ceea ce se votează în aceste momente este de natură de a compromite, iremediabil, fundamentele de libertate şi de decenţă ale României.

Acum este vremea rezistenţei, pentru că mai târziu vom fi fost deja sclavi. Acum este vremea rezistenţei, conştienţi fiind că această luptă nu este mai puţin lungă şi dramatică decât aceea dusă în urmă cu şaptezeci de ani împotriva unui regim comunist, ilegitim şi criminal. Acum este vremea rezistenţei, de vreme de drepturile unei naţiuni şi instituţiile ei constituţionale sunt mai puternice decât orice coaliţie parlamentară.

Acum este vremea rezistenţei. De la magistraţi şi cetăţeni la partenerii occidentali, cei ce se opun acestei mineriade parlamentare sunt ignoraţi de majoritatea totalitară din parlament. Criza pe care o traversăm este una dramatică. Suveranitatea naţiunii este confiscată de un un grup de indivizi, în scopul lichidării separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Fărădelegea devine legea statului român.

Acum este vreme rezistenţei,pentru că rezistenţa civică salvează onoarea unei patrii sufocate de fesenism. În această înfruntare,miza este viitorul pe care îl vom trăi şi de care nu ne vom mai putea despărţi. Rezistenţa este felul în care ne putem onora datoria de solidaritate cu cei care au fost şi cu cei care vor veni, ca oameni liberi ai unei Românii libere.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , ,



Currently there are "32 comments" on this Article:

  1. Dan Nicolescu spune:

    Gresiti fundamental, Dle prof. Stanomir, nu este vremea rezistentei pasive , asa cum s-a inteles pina acum, prin scrisori si teoretizari, asa cum faceau si Dnii Maniu si Bratianu in vremea lui Antonescu .
    ESTE VREMEA REVOLTEI !
    Este vremea chemarii la greva generala si manifestatiilor in strada , vremea blocarii parlamentuluisi guvernului !

    • Eugen spune:

      Tot asta as vrea sa accentuez si eu.
      Rezisti cand cineva actioneaza impotriva ta. Dar ei nu actioneaza (direct) impotriva cetatenilor, ci pur si simplu ii ignora. Daca cetatenii doar “rezista”, nu rezolva nimic, o sa fie ignorati in continuare. Trebuie luptat!

    • Ela spune:

      Exact!
      In plus, rezistenta noastra implica persistenta lor…

  2. Mihaela Grancea mihaela grancea spune:

    Aveti dreptate. Ne este pregatit un regim oligarhic. Eu sunt pentru rezistenta masiva, pentru presiunea unor mari mase de oameni. Nu mai poate scoate capitala un milion de oameni in strada? Este foarte grav ceea ce se intampla cu legile Justitiei. Au iesit in legatura cu ordonanta de urgenta 13 si nu ies acum? Când e mai grav? Sa iasa, ami ales, cei care i-au ales pe pesedisti si acum se caiesc. Sa fie in primul rand. Suntem condusi de corupti si incompetenti, oameni vulgari. Sunt in recul.

  3. Cititor spune:

    Vremea rezistentei? Dar pana acum ce am făcut? N-am rezistat? Iată ca tot acest puci parlamentar are loc in plina rezistenta si se desfășoară in paralel cu ea.
    Unii, cei mai multi rezista, sau se iluzionează ca rezista iar alții, putinii aleși, se destrăbălează la putere: care in parlament, care in guvern, care pe la primarii. Fiecare pe unde se afla. Si ei au rezistat pana acum. Au rezistat tentației de a face exact ce fac si ce au vrut sa facă dintotdeauna. Iată ca a sosit momentul, și-au zis, sa nu mai reziste atata. Hai sa pornim la lupta cea mare si sa ne înstăpânim peste ce se zice ca aparține tuturor, dar, de fapt, e al nostru. Acel “No, hai!” despre care vorbea dl. Liiceanu, e, de fapt al lor. “Hai, băieți, la treaba, ca cine nu risca nu castiga. Daca nu acum, atunci când? Daca nu noi, atunci cine?”, și-au zis si au si luat-o direct pe arătură.
    Acestea fiind datele problemei, ce mai înseamnă astăzi, concret, sa rezistam? Adică ce sa facem?
    In astfel de condiții, ar fi trebuit sa existe un contraatac instituțional gândit si pus in practica, pas cu pas, de către cei care se afla in poziții cheie in stat. Vor? Pot? Ii interesează? Pana acum, s-ar părea ca au alte preocupări.
    Toată răspunderea e lasata pe umerii protestatarilor din piețele publice si ai partenerilor strategici. Primii vor obosi, ceilalți ne privesc de departe cu tot mai multa uimire si neîncredere.
    Așa ca, in asemenea condiții, ce înseamnă, de fapt, aceasta rezistenta pe care o invocați in articol?
    Cum se face ca in februarie 2017 când nu existau atâtea apeluri la protest si rezistenta, atâtea avertismente venite de peste tot, au protestat 600.000 de oameni iar acum, când toate acestea exista, niciun protest nu mai poate aduna mai mult de 10 – 20.000 de oameni revoltați (in cel mai bun caz). Care sa fie motivul pentru care oamenii nu mai reacționează, nu mai sunt indignați ci, dimpotrivă, privesc ca la teatru o piesa tragicomica sperând la un final fericit?

    • Catavencu spune:

      Si raspunsul Dvs la ultima intrebare ce o lansati care ar fi? Ce atatea intrebari copilaresti? Este vremea revoltei populare, daca numai populatia constienta si activa intelege ce se intampla. daca ceilalti ori nu inteleg ce se intampla ori au pactizat/sunt ca si cei care fura de la putere – asta este ipoteza de la care plecam, nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam.

    • MIHAI 2 spune:

      Intrebarile din finalul postarii Dvs sunt cu adevarat tulburatoare. De ce nu reinvie fenomenul din februarie ? Eu as intreba si de ce reactia partenerilor externi nu mai este ca in 2012 ? Dar acolo am raspunsul In locul lui Hillary troneaza dl Trump – deci cine sa o mai trimita pe D-ana Nulland sa puna ordine in statul de drept romanesc aflat in pragul decesului ?

    • bugsy spune:

      raspuns la intrebarea dvs din finalul articolului: poate pentru ca nu le (mai) convine sa faca figuratie!

      • Cititor spune:

        Atentie! 600.000 de oameni nu pot face figuratie. Sau, daca o fac, nu se satura dintr-o data.
        S-ar putea sa se fi saturat sa fie acuzați ca fac figurație.

        • bugsy spune:

          “600.000 nu pot face figuratie” – remember dec 1989! atunci o tara a facut figuratie.

          • Theodor spune:

            E mult spus o tara. Si atunci au iesit cateva zeci de mii, restul au urmarit ‘revolutia’ la tv,

          • Cititor spune:

            Desi a fost o piesa de teatru, cei care au murit nu au fost figuranți decât din perspectiva regizorului.
            Cand ești distribuit in asemenea rol fara sa știi ieși din rolul de figurant si intri in cel de victima de buna credință. Cum credeți ca sunt actualii “figuranti”?

            • bugsy spune:

              Foarte bine spus victime de buna credinta. Eu le-as spune chiar victime inocente. Era un slogan frecvent folosit in anii ’90: “Cu televizoru’ ati mintit poporul!”, asta apropo de regie, teatru, etc…. Despre “figurantii” actuali – in primul rand, radicalizati, cu impresia ca detin adevarul suprem si cu convingerea ca sunt niste cavaleri puri, imaculati. De aici si falsitatea pe care o transmite actiunea/actiunile lor si, ca atare, adeziunea din ce in ce mai redusa a celorlati, a societatii.

  4. Adrian Maris adrian maris spune:

    Fain articolul; sunt nenumarate insa din partea comunicatorilor, unfluencerilor, blogerilor, jurnalistilor, organizatiilor civice. Insa ele nu fac decat sa erodeze din emotia momentului. pentru ca sunt prea multe…Consider ca este necesar in acest sens, ca toti acestia pe care i-am enumerat sa se opreasca un pic, sa traga aer in piept si sa se stranga la o masa, astfel incat sa si calibreze in mod unitar acelasi mesaj si efortul de comunicare.

    (poate cineva in Dilema Veche a sintetizat mai bine: “Am scris în trecut că e nevoie de o coaliție largă care să creeze o narațiune a libertății și a empatiei”). Haideti sa ne raspundem la urmatoarele 3 intrebari:
    1. De ce oamenii nu mai ies asa multi ca in februarie. Ce este diferit?
    2. Exista ceva ce ar putea face ei (dar din afara sferei ordinarului pentru ei) in acest sens, astfel incat sa schimbe acest lucru?
    3. Stransul la o masa, lucratul in echipa si crearea de un mesaj de effect si unitar si asumat ar putea fi o solutie? Daca da, ar contribui si ei?

    Nota. Consider ca 1. doar un eveniment tragic sau 2. exemple clare si largi de unitate si coerenta din partea celor din spatiul public ar mai produce (respectiv declansa) un declic la nivel mai larg.

    MagicHome. O mana de oameni au lucrat in echipa (actori, voluntari, sponsori, etc), dar intr-un mod profesionist si asumat, conjugat intr-adevar cu autenticitate si empatie (fiind vorba despre drama unor oameni, despre sanatate). Si au creat un mesaj. Am vazut ce a generat intr-o parte din societate. Solidaritate si empatie.

    Cum ar fi ca o mana de oameni si mai multi si la fel de buni, sa se stranga la o masa, sa lucreze in echipa si sa creeze un mesaj unitar si o strategie de comunicare? Ai spune ca poate fi manipulare sau ceva cinic? Dar modelul este similar -> avem drama curenta, doar ca aceasta acum le cuprinde pe toate: si sanatate si infrastructura si libertate si demnitate si copii si Romania) . Avem si oamenii care sa faca asta? Pentru ca in rest, este greu de acceptat ca nu poti fi empatic si emotional cu asa ceva.

    Cum ar fi ca CTP sa dea like la o postare a lui Chirila, Coruptia ucide share masiv, iar TimesNewRoman sa dea Sad…

    Stiu ca nu sta in sfera normala de actiune si gandire a acestor oameni, dar cand lucruri extraordinare se intampla, este nevoie de reactii extraordinare. Consider ca aceasta ar fi una din reactiile salutare, dintre putinele. Cred ca ar conta enorm si ar crea efecte cumulative la nivel de mental vis-à-vis de mobilizare. Pt ca inteleg ca asta e miza, sa fim cat mai multi in strada.

    PS in sprijinul acestui argument. Puteam uniii dintre noi cu un an inainte de alegeri sa fi influentat in sens pozitiv o prezenta mai mare la vot (campanii smart informare, mesaje educative sau emotionale, etc). Ar fi evitat un astfel de demers ceea ce se intampla acum?

  5. Kurt spune:

    Brandul României e spiritul civic dezlănţuit 1989, sunt cetăţenii pe stradă în Ianuarie 2017. Penalii nu sunt România. Este minunat cea ce se întâmplă în societatea civică românească de azi. Dezbaterile în sfera publică nu mai sunt dominate de staţii TV în mâna unor colaboratori cu guvernul dâmboviţean actual. Divorţul definitiv al societăţii civice de penali, jecmănitori şi hoţi e un început, e numai un început al începutului pe un drum lung pentru o Românie prosperă. Naţionalcomunismul ceauşist şi FSNist e trecutul recent care mai umbreşte ţara, e un coşmar fara sfârşit.

    … „ .. Acum este vremea rezistenţei. Paşnice, continue, încăpăţânate, tenace, imaginative, ferme. Viitorul care se desenează, în aceste zile, ne este unul familiar. El ne aminteşte de trecutul de împilare autocratic al ţării noastre, de comunism şi de anii de plumb ai regimului Iliescu. … „….

    Vidul din sfera publica româneasca 1939-1989 a dăunat foarte mult locuitorilor ţării. Vidul impus de dictatură a atomizat societatea civică timp de 50 de ani. E mult de recuperat, e mult de reconstruit în societatea civică până când majoritatea cetăţenilor au din nou încredere în propriile aptitudini, în instituţile statului, în democraţie. Spiritul civic dezlăntuit va birui, trebuie să învingă. Nu cedăm. Apatia electoratului e un dezavantaj la alegeri 2016, 2019. Mârşavia penalilor de sus nu va domina pâna la infinit.

    O altă Românie e posibilă. Azi. Sunt de acord cu autorul.

  6. Lucifer spune:

    Este vremea luptei, nu a “rezistenţei”! De rezistat, am rezistat prost în toată istoria noastră naţională. Este o deosebire esenţială între ” a lupta” şi ” a rezista”, inclusiv de sănătate naţională. “A lupta” cere să ai un scop, să ai obiective, să ştii ce vrei. Popoarele adevărate LUPTĂ pentru interesele lor. “A rezista” înseamnă a te apăra de o agresiune, a fi mioritic, a nu avea scopuri naţionale, a vrea să rămîi în “balta naţională”.
    Deci, LA LUPTĂ, nu la Rezistenţă.

  7. Mihaela Grancea mihaela grancea spune:

    Lucifer are dreptate. Altfel, ne vor impune un sistem oligarhic prorus.
    M-am gandit la elementele care ar sustine ideea disiparii spiritului din februarie. Poate, tinerii pun miza mai mare pe vacanta. Poate, dezgustati, unii si-au facut bagajele sa plece spre Vest. Acum, mai mult ca niciodata, trebuie sa uitam biografiile unor intelectuali oportuisti sau care au fost doar orbi. Sa intelegem ca acel : “no, hai”, este pentru noi toti. Pentru multi vine vacanta. Ne-o putem petrece in strada.

    • Lucifer spune:

      Mulţumesc. Adaug: lupta trebuie, însă, făcută cu cap. În luptă poţi fi şi învins. Dar, dacă eşti luptător, o iei de la cap. Lupta trebuie să fie eternă.

  8. dominic diamant spune:

    Cu toată stima şi respectul, stimate domn, mă asociez celor care văd în LUPTĂ singura modalitate de a scăpa de sceleraţii penali şi mafioţi, în acţiunea concertată a tuturor cetăţenilor de bună-credinţă care speră într-un viitor sănătos pentru urmaşi, în implicarea conştientă şi hotărâtă a tuturor forţelor sociale care mai cred în valorile şi principiile democraţiei.
    Orice altă viziune asupra modului de ieşire din acest dezastru mi se pare gratuită şi ineficientă. Dacă nu deschidem bine ochii şi nu ne trezim din păgubosul nostru somn mioritic, dacă nu trecem la fapte, viitorul nostru rămâne o simplă iluzie.
    De aceea, şi eu, ca simplu cetăţean, fac un apel călduros către toată naţia să se pregătească şi să pună stavilă demenţei discreţionare prin toate mijloacele care ne stau la îndemână, în mod paşnic şi democratic, fără echivoc, fără menajamente. Aşa să ne ajute Dumnezeu !

  9. Dedalus spune:

    Este vremea alegerilor anticipate. La care, de data asta, speram sa participle si un partid de dreapta (adica unul liberal in acceptiunea europeana a termenului).

    “Rezistenta pasnica” trebuie totusi sa aiba un obiectiv, nu sa se zvarcoleasca precum o rata fara cap, iertata sa-mi fie comparatia.

    Pentru mine este clar ca prezenta conformatie politica este dezavantajoasa pentru tara, pentru ca permite legiferarea oricarei aiureli. A persista in pastrarea ei (rezultata din alegeri!) inseamna nu a respecta “dorinta poporului”ci a persist in greaseala pana cand vom ajunge precum Venezuela.

    Este necesar ca rapid de tot, in cateva luni, un partid liberal sa se formeze si sa participle la alegerile anticipate.

    Actuala rezistenta ar trebui prin urmare sa:
    a) determine alegerile anticipate
    b) trimita un mesaj puternic fortelor politice precum ca este necesar un partid real de dreapta (inca o data, unul liberal in acceptiunea europeana a termenului)- si astfel sa determine formarea sa.

  10. Tereza-Brindusa Palade Tereza-Brîndușa Palade spune:

    Foarte oportuna sintagma “mineriada parlamentară”, facind in mod sugestiv referire la istoria recenta si la imaginarul autohton. Cred ca ar merita preluata de toti #rezistentii la puciul “ciordachesc” din Parlament.

  11. Horia spune:

    N-am făcut o socoteala a celor cu probleme penale din parlament, dar cred ca de cand s-au facut listele candidaților pentru alegeri au fost promovate tocmai aceste persoane, ca sa meargă totul ca tavalugul in acest moment, fără nicio rezistență. De atunci a fost premeditat acest atac si acum ca imi dau seama, îi invinovatesc de o mie de ori mai tare pe cei care au lipsit de la vot si nu pe cei care i-au votat.

  12. victor L spune:

    Exista o evolutie de la rezistenta prin cultura la # rezist si Va vedem de azi?
    Sau ne tinem de poezii?

  13. Iulian Gheorghe spune:

    Asa este, e vremea rezistentei! Dar oamenii, asa sunt ei,au nevoie pentru a se mobiliza de persoane publice integre in piata! Deocamdata asta nu se prea intampla.

  14. Dedalus spune:

    Nicaieri in lume nu am auzit sa existe “persoane integre” in politica. Si nici nu am auzit de vreo perioada istorica in care sa se fi intamplat asa ceva in vreo tara.

    Cred ca este nevoie de un partid politic cu o viziune reforamatoare, capitalista asupra societatii. Acela ar concentra dorintele oamenilor. Si I-ar reprezenta.

    Insa nu sunt atat de naiv sa cred ca un partid liberal ar fi format din personae integre.

    Intr-o societate capitalista solida insa ocaziile de coruptie sunt mult mai putine decat in socialsmul romanesc de astazi.

    Inlaturand cauza, dispare efectul Coruptia este efectul unui stat socialist ce isi doreste prezena peste tot, in economia nationala dar si in bucataria mea si in dormitorul meu si in viata copiilor mei si vrea sa decida in locul meu.

    Stiu ca multi dorm cu capul pe perna moale a “apoliticului”. Dar, cum bine spunea cineva sa nucredeti ca daca nu va intereseaza politica, politica nu se intereseaza de voi… :-)

  15. victor L spune:

    Deja Justitia manifesta destula rezistenta in aflarea adevarului Revolutiei si Mineriadelor.
    Rezista de 28 de ani.
    Si daca nu iti cunosti trecutul, niciun viitor luminos nu ne asteapta.

  16. ion adrian spune:

    Corect din punct de vedere principial acest articol dar oare cine ar trebui sa faca un manual privind aceasta rezistenta azi , in conditiile actuale chiar si cu subdiviziuni geografice functie de zonele de aplicat. Manual in permanenta evolutie si corectare. Nu sociologii nostriisi alti specialisti?
    Putem avea si alttceva decat modele de tip Rica Venturiano?

  17. ion adrian spune:

    PS Si ca sa rezisti poate ca este necesar sa fii si cat de cat informat caci altfel tot Rica te numesti .Asadar cititi: http://politeia.org.ro/editoriale/cum-pot-fi-oprite-legile-justitiei-constitutional/56345/
    Succes si Craciun cu bucurie si sanatate!

  18. Ana Hanes spune:

    Cred ca ar fi bine sa stim cum stam daca tot e vorba sa pornim la luptă,adică ar fi mobilizator sa stim cati santem de partea asta a baricadei.In plus este neaparat neaparat nevoie de un lider credibil:partid, persoana,sau grup care sa se uite cu îngrijorare la ceas,la calendar ca iar vine careva si ne fura căciula.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


E randul tau

Orice temă mediatică se dezumflă după vreme, însă reflectarea problemei nu este problema. Cum ...

de: W

la "Creșterea și descreșterea interesului public pentru încălzirea globală "

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018

Cauta articole

iulie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)