vineri, martie 29, 2024

Frontul Naţional şi tentaţia populismului

Rezultatele primului tur al alegerilor regionale din Franţa par să confirme ceea ce era deja vizibil, la nivelul precedentelor consultări electorale- ascensiunea Frontului Naţional şi capacitatea sa de a deveni,în pofida unui boicot al elitei politice, partidul ce capitalizează în marginea unei nemulţumiri populare mocnite.

O dată cu Marine Le Pen, Frontul Naţional aspiră la respectabilitate, prin abandonarea arlechinadelor retorice xenofobe ale fondatorului său istoric. Dar această mişcare strategică nu afectează , în nici un fel, natura sa profundă, în termeni ideologici. Identitatea Frontului rămâne una populistă, versatilă şi cameleonică. Succesul său remarcabil este dat de această disponibilitate de a denunţa pe inamicii Franţei, în termeni ce evocă,concomitent, limbajul dreptei şi al stângii radicale.

Nu este vorba aici de un reflex sincretic postmodern, ci de substanţa însăşi a populismului- aceea de a fi un actor proteic, ce exploatează fricile şi neliniştile comunităţii pe care o parazitează. Frontul Naţional, prin voturile sale, exprimă, în mod dramatic, nu doar impasul Franţei, ci şi al unei întregi Europe.

Himere şi frici

Ar fi inutil să încercăm a căuta nucleul sistematic al viziunii despre societate şi stat a Frontului Naţional. Mişcarea lui Marine Le Pen este, esenţialmente, o nebuloasă în care se varsă frustrările colective, ca într-un bazin simbolic. De aici, coexistenţa unor teme care trimit la imaginarul extremelor îngemănate. Frontul Naţional îşi datorează succesul potenţialului său de a depaşi vechile clivaje. El uneşte, în mod oportunist şi creativ, nostalgiile etatiste ale unui segment electoral de obedienţă comunistă cu fobiile celor care se văd ca apărători ai Franţei profunde in faţa imigraţiei.

Asemeni partidului “România Mare”, în anii săi de apoteoză, Frontul Naţional reciclează toate temele fricii şi al resentimentului, unindu-le în creuzetul identitar al unei formule de mare coaliţie.

Frontul Naţional este, în Franţa de astăzi,simultan, vocea extremei drepte şi a extremei stângi. Această fuziune intelectuală îî acordă forţa sa redutabilă. Asemeni “poujadismului” în anii celei de a Patra Republici, Frontul Naţional luptă împotriva capitalism mondial rapace, apărând valorile unei Franţe mitice care refuză globalizarea de tip american. Ura faţă de Statele Unite şi modelul pe care îl întruchipează este numitorul comun intelectual care permite întâlnirea extremelor ideologice.

În spaţiul francez, dreapta şi stânga radicală au împărtăşit ostilitatea comună faţă de ceea ce ele au perceput ca fiind o invazie “anglo-saxonă”. Edificiul de astăzi al Frontului Naţional este imaginea exacerbată a acestei uri istorice, a acestui ulcer care macină un segment influent al publicului francez.

Simbolic, vehemenţei anti- americane îi corespunde o afinitate marcată faţă de Rusia putinistă. Succesul Frontului înseamnă şi slăbirea suplimentară a coeziunii alianţei ce impune sancţiunile internaţionale contra Rusiei. Populismul francez, ca şi cel european, salută în Rusia lui Putin un model şi un aliat.

Republica şi Europa

Succesul Frontului Naţional este şi hârtia de turnesol care trădează impasul în care se află Republica însăşi. Şi aceasta pentru că Franţa se confruntă , concomitent, cu secesiunea teroristă a propriilor cetăţeni radicalizaţi, dar şi cu eşecul politicilor pe care administraţia socialistă le-a urmat,în anii din urmă. Chestiunea imigranţilor ilegali din zona lui Pas- de- Calais este simptomul unei patologii profunde. Franţa republicană, la stânga , ca şi la dreapta, pare incapabilă să gestioneze un moment ce poate submina temeliile democraţiei.

13 noiembrie 2015 este ziua în care Franţa a avut revelaţia existenţei unui întreg continent subteran, definit prin jihadism şi prin respingerea Republicii. Crimele de la Paris sunt manifestul politic al acestei lumi care a crescut, fără ca statul republican să pară pregătit să intervină.

Frontul Naţional creşte pe acest fond de ezitare al republicanilor. Republica nu poate exista fără republicani, fără acea fermitate care permite îngrădirea şi eliminarea, treptată, a focarelor din care iradiază islamismul. Credinţa în egalitatea în faţa legii nu exclude, ci implică fermitatea şi moderaţia militantă. Orice altă abordare nu va face decât să adâncească acest impas.

Frontul Naţional este, în egală măsură, un semn care anunţă un posibil nou chip al politicii europene. Convergenţa sincretică dintre extreme acordă populismului şansa ubicuităţii.

Valul populist reduce complexitatea societăţilor la un număr redus de frici şi de fobii. El mobilizează resentimentul latent împotriva unei elite politice şi economice, denunţate ca trădătoare şi criminale. Populismul vorbeşte, în Franţa, ca şi aiurea, în numele Poporului- este aceasta ficţiunea sa fondatoare.

Frontul Naţional nu este un accident. El este expresia acestei Europe tulburate şi telurice, pe cale să se afirme.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. FN nu doar ca nu este un accident, dar nu este nici la prima demonstratie de forta!
    A avut cele mai multe sufragii la ultimele alegeri euro-parlamentare, iar la cele departamentale a intregistrat, ca si acum, un scor covarsitor, cu adevarat istoric…dar numai in primul tur de scrutin!
    Francezii sunt rebeli, dar nu inconstienti!
    In ultimii 30 de ani, si exclusiv cand socialistii sunt la guvernare (hazard??), ei voteaza masiv FN, dar nu-l confirma la putere!
    Cred ca, nici de aceasta data nu va fi cazul…In ciuda faptului ca, duminica trecuta, FN a reprezentat primul partid al Frantei, in final vor obtine intre 0 si 1 regiune (PACA, nu Nord-Pas de Calais- Picardie!!!), ceea ce e deja enorm!

  2. Criza economica am avut in 2008 si 2009 si nici vorba de o explozie a nationalismului, asa cum vedem azi.
    Chiar nu se intelege ca miscarile nationaliste cresc ca urmare a faptului ca Islamul ameninta Europa pe toate palierele? Breivik va spune ceva? Ungaria, Elvetia, Polonia…Swedish Democrats, Patriotii Finlandezi. In Germania 61% din populatie o vrea pe Merkel plecata. AfD a crescut in 6 luni de la 2% la 10%.

    Toata Europa are o reactie unitara naturala. E reactia normala a organismelor nationale in fata ciumei islamice.
    Voi ii dat inainte cu populismul. Propaganda neo-marxista pro-islamica.

    Sa nu uitam ca in Germania existenta partidelor neo-naziste este garantata prin Constitutie si intarita prin decizii repetate ale Curtii de la Karlsruhe. Sa multumim americanilor ca au fortat aceasta Constitutie germana post-WW2!
    Spuneti ca Le Pen este extremista? Rugati-va sa reuseasca Le Pen, sprijiniti-o, ca daca nici ea nu reuseste, urmatorul nivel de lupta sunt neo-nazistii.
    Uitati-va ce probleme creaza un procent de 7.5% de islamisti in Franta. Ce va fi mai incolo? Europa si Islamul nu pot coexista!
    Islamul un experiment esuat al ultimilor 50 de ani in Europa, este o excrescenta canceroasa pe corpul civilizatiei europeane vechi de 3000 de ani, si trebuie eradicat, cu orice pret!

    • Ni se repeta de duminica seara incoace ca sucesul FN vine din faptul ca somajul este atit de mare in Franta. Cred insa ca sucesul se datoreaza mai degraba problemei securitati sau mai degraba a insecuritatii francezilor si a Frantei. Demagogia politica ne vorbeste de un Islam de France, ceea ce este o contradictie, asa ceva nu exista in primul rand pentru ca Islamul este incompatibil cu valorile republicane, este impotriva laicitatii, adica a separari intre stat si biserica. Prin urmare nu se poate vorbi de un Isllame de France mai de l’Islame en France si daca politicienii care conduc actualmente acesta tara si cei care i-au precedat nu au curajul sa faca macar aceasta diferenta francezul va vota FN pentru ca este partidul care reda francezilor identitate.

    • sa zicem ca am fi de acord, insa daca politicienii gen Le Pen castiga atunci adio UE. Iar daca UE se destrama atunci aceiasi politicieni vor avea grija sa isi instige tarile unele impotriva altora. Un WW3 este foarte posibil si atunci francezii pot sa spuna si ei adio unei interventii americane in favoarea lor.

  3. Obisnuiesc adesea sa spun prietenilor ca regimul comunist ne-a afectat grav barbatia politica, „ne-a scopit” neamul care nu mai produce mari personalitati. Cu regret, nici in Franta nu-i mult mai altfel (pastrand proportiile, desigur !). Intre Hollande si Sarkozi, pe cine sa aleaga bietii ?
    Las’ca nici la americani, dupa doua mandate Obama … Si ce se intrezareste, un Trump ?

  4. felicitari pt diagnostic dle profesor.
    [si totusi, primum vivere…]
    Lozincile din campanie devin cumva program de guvernare?
    Orice punct din zbieretle de campanie implica INCHIDEREA granitelor [ca sa nu fuga „confiscabilii”] si IESIREA din UE.
    Iar faptul ca 28% dintre francezi [din care 50% au doar educatie elementara] voteaza lozinci e oare o surpriza?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro