joi, martie 28, 2024

Guvernarea prin cumătrism. Sau cum ascunzi lupta pentru putere după clor și vitamina D

Zilele acestea este în desfășurare un război total în PSD. Temele care au explodat în spațiul public sunt numeroase, de la clorul din apa bucureșteană, la apelurile de smardoială televizată între Firea și Dragnea, sticla aruncată între personajele de vodevil Mutu și Bădulescu, până la nemulțumirile legate de buget. Dar motivul real este cel al controlului banilor, instituțiilor și al orice alt punct strategic care va oferi candidaților în următorii doi ani electorali șanse mai mari de câștig.

Ultimii ani ne-au arătat că cea mai mare parte a politicienilor care au venit la putere, fie la nivel central, fie local au susținut un cult al nepotismului sau cumătrismului, cum se zice peste Prut; au numit în posturi cheie rude, prieteni, personaje care aveau de încasat polițe sau datorii din campaniile electorale etc. Cert este că la nivel general capacitatea de guvernare și competența s-au diminuat vizibil, iar politicile publice au devenit afacere de familie, nemaifiind treabă publică, după cum le zice și numele. Se guvernează în ceață și pentru a fi bine unui grup sau altul, nicidecum poporului.

Un studiu de caz despre clientelism la firul ierbii

În ultimul an am mers prin mai multe orașe din țară și din Republica Moldova pentru a discuta despre clientelism politic și corupție. Sau mai degrabă pentru a-i învăța pe jurnaliștii și activiștii locali cum să caute achizițiile care sunt aranjate, firmele de partid sau legăturile dintre anumite instituții publice și contracte servite unor firme conduse de foști directori sau angajați. Fiecare dintre ei știa cel puțin un nume, o firmă, un consilier local, un baron local sau un oligarh regional care câștiga achiziții publice pe bandă rulantă. Pentru a-i ajuta am construit și un Detector de clientelism, prin intermediul căruia explicăm simplu, pe românește, cum poate oricine să caute clientelismul din bani publici.

În ultimii șapte ani am dezvoltat la EFOR o platformă online, care se numește Harta Clientelismului și prin care am ilustrat traseul banilor de la guvern spre primării și consilii județeni pentru finanțarea unor investiții locale. Și ne-am propus să facem celebre programele prin care guvernul a fidelizat primarii prin alocări către edilii de aceeași culoare politică sau către independenți, pentru a-i atrage în partid – cel mai celebru a devenit PNDL.

Cel mai recent am arătat cum Robert Negoiță, primarul sectorului 3 și unul dintre cei mai vocali contestatari ai lui Liviu Dragnea și ai bugetului pe 2019 a primit anul trecut o grămadă de bani din PNDL, deși este un program destinat în primul rând comunelor și orașelor: în primele 6 luni a primit 28 de milioane de lei, cât următoarele cinci municipii la un loc; în 2018 a luat 16.6% din toți banii primiți de cele 72 municipii și sectoare. Iar între 2017-2020 a primit o alocare de 74.5 milioane lei din PNDL 2, cât toate celelalte 5 sectoare la un loc.

Apoi, în pasul al doilea, am căutat să vedem care sunt firmele care câștigă contracte pe bandă rulantă sau mai popular sunt abonate la contracte cu statul. Iar până acum concluziile ne-au arătat că multe dintre firmele care încasează bani serioși din contracte finanțare din pușculița numită Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) sunt conduse de oameni din partid sau donatori, au dosare penale pentru fraudă sau mită sau au legături cu personaje legate de fostul regim comunist, de foști angajați în instituții publice sau chiar cu serviciile secrete. În 11 județe, din care cel mai recent acoperit este Constanța, cam 4-5 firme câștigau 50-60% din contracte.

Consultanță pentru prieteni

Un alt domeniu interesant, greu de cuantificat și urmărit, din cauza naturii subiective a contractelor este consultanța pentru infrastructură. Experiența dosarelor DNA din ultimii ani ne-a arătat că un contract de consultanță poate fi noua valiză cu bani, metodă frecventă de finanțare a partidelor politice în anii ‘90 și 2000. Nu că valiza ar fi dispărut din peisajul politic, dar contractele de consultanță oferă posibilitatea mascării unor bani nejustificați în spatele unui mecanism legal. Timpul pe care o persoană îl petrece realizând un serviciu este mai greu de cuantificat decât construcția unui drum. Un kilometru de asfalt ori este, ori nu este, pe când o oră de expertiză este mai complicat de cuantificat.

De asemenea, contractele de consultanță sunt mult mai bănoase decât cele de execuție din perspectiva profitului. Dacă la construcția unui drum o mare parte din bani se îndreaptă către plata unor materiale sau a oamenilor, la contractele de consultanță cea mai mare parte este profit.

Contractele de consultanță pot ascunde șpăgi sau finanțarea ilegală a unui partid politic. Un astfel de exemplu este campania lui Mircea Geoană în 2009. Ioan Niculae a fost condamnat în 2015 pentru finanțarea ilegală a campaniei candidatului PSD cu 150.000 EUR – dintr-un milion cât era înțelegerea – prin contracte fictive pentru studii sociologice. Proprietarul Interagro a semnat un contract cu institutul de sondare a opiniei publice, INSOMAR. Cel care l-a convins să doneze este președintele CJ Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, scopul lui Nicolae fiind să aibă control asupra unor numiri arbitrare la Ministerul Economiei și la societățile naționale Transgaz și Romgaz, pentru a obține prețuri bune la gaz.

Interesante sunt statisticile privind consultanța pentru lucrări de infrastructură. Dacă ne uităm pe datele din ultimii 11 ani, regăsim aproape 22.000 de achiziții (fără cumpărările directe), valorând 16.4 miliarde de lei. Trecând peste unele dintre erorile flagrante din bazele de date cu achiziții publice, găsim peste 4.600 de firme care au câștigat astfel de contracte. Dintre acestea, un număr de doar 79 și-au asigurat mai bine de jumătate de fonduri.

O analiză atentă a asupra acestor firme ne arată că cea mai mare parte dintre cele 79 au acționari cu legături politice cu partidele importante din România (membri de partid, rude sau prieteni etc), cu personaje care au făcut parte sau au legături cu instituții ale fostului regim comunist, au dosare penale pentru pentru fraude sau infracțiuni economice sau legate de achiziții publice. Nu în ultimul rând, există firme conduse sau controlate de foști angajați ai unor instituții relevante precum CNAIR sau Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Mai există și alte premize care transformă piața de achiziții din acest domeniu într-una necompetitivă. De exemplu, aproape trei sferturi dintre achiziții au avut între 1 și 3 ofertanți, ceea ce reprezintă un risc în termeni de fraudă. Cu cât numărul de ofertanți este mai mic, cu atât există șanse mai mari ca o achiziție să nu se desfășoare transparent. Și mai departe, criteriul folosit pentru evaluare este în 75% de cazuri prețul cel mai scăzut, fără a se face o medie între calitate și preț, ceea ce arată că nu calitatea este prioritară. Elvis, o platformă inteligentă de analiză a achizițiilor publice, ne arată că există și posibile înțelegeri între firme, care conduc asocieri pe rând.

100 dintre aceste societăți au donat către unul sau mai multe partide politice.  Evident, este legal să donezi ca persoană fizică și ca firmă către un partid politic. Dar în același timp putem ridica și un semn de întrebare de ce o societate comercială ar dona către un partid și dacă există vreun interes în schimb. Poate să asigure bunăvoința primarului sau a șefului de partid, pentru a primi contracte? În cazul unor firme din lista noastră  se vede clar cum succesul depinde de partidul de la putere – cum partidul a dispărut, firma nu mai înregistrează același succes la achiziții.

Vitamina D. De la dezinformare

Și lista de argumente poate continua. Deci lupta nu este pentru cine are dreptate cu privire la clorul din apă. Și nu este nici pentru vitamina D, după cum ne-a arătat președintele partidului de guvernare, Liviu Dragnea. Ci este despre controlul banilor și a rețelelor de putere, un factor decisiv în lupta pentru  următorii doi ani. Așa că dacă mai vedeți perdele de fum lansate de liderii politici, pe teme minore, întrebați-vă ce subiect important ascund de fapt după ele.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

      • Amintesc un fapt, vizavi de aceasta celebra afirmatie : ”toti sunt la fel”. Poate ar trebui sa manifestam o minima rezerva, dat fiind ca reprezinta o tehnica de manipulare ca la manual, dupa cum o spune dl. arthur finkelstein, specialist diabolic in consultanta de alegeri politice. Acest dicton ne-a dus la victoria in alegeri a psd-draknea in 2016, cu plan si strategie evidenta pentru a aduce tara unde ne aflam azi, in prag de dictatura cleptocratica. Sunteti cumva un postac, ce prin repetarea ideii doreste sa faca din nou romanii sa nu iasa la vot, dezgustati si deprimati de ideea ca nu au cu cine vota?

        • Ma scuzati ca am sugerat in mesaj ca ati fi postac, nu mi-am dat seama ca sunteti chiar autorul. Articolul este foarte bun, bine documentat si per ansamblu, cumplit de trist, judecand la starea natiunii. Prvind retrospectiv, am ajuns aici pentru ca in 2016 a existat un absenteism electoral foarte mare, incurajat masiv exact prin enunturi ca : ”toti sunt la fel” si ”n-am cu cine vota”.

        • Consultantul acela politic este extrem de slab. Un papagal in ale propagandei. Insa a gasit politiceni orbiti de complexe de superioaritate sau de iminenta inchisorii care il paltesc. A dat de prosti, ca sa spun asa. „Retetele” sale sunt fumate si prost aplicate de grupuri de imbecili sinistri.

          E insa imoral sa lasi fraierii sa-si pastreze banii :-))).

          Dar sunt mai multi factori aici, unii – sa spunem – oculti. Dughin. Scolile de gandire socialiste. E un teatru de razboi, in care Romania are putine arme si putin cunostinte strategice si tactice.

          Asa ca respectivele actiuni ale papagalului acela sunt similare scenei din Micul Print, cand ii poruncea Soarellui sa rasara, in momentul Rasaritului, Si , ce sa vezi, Soarele asculta porunca :-))

          ///

          Nu fiti asa sigura ca iesirea la vot intr-un procent mai mare ar schimba lucrurile. Sondajele spun altceva.

          In plus, este extrem de periculos sa rezumi politica la prezenta la vot si la pro si anti persoane. Nu toata lumea urmareste continuu si interesat jocul politic. Iar cei care urmaresc din cand in cand vad doua tabere care se invinuiesc reciproc de diverse. Ca tot vorbeam de manipulare :-)).

          Ce concluzie trage un om cand vede ca doi cetateni se cearta, invinuindu-se reciproc? Ca nu au ce face si ca mai bine isi vede de treaba.

          Vine USR cu un mesaj politic? Nu! De ce? Pentru ca tot bate acelasi cal – al „penalilor”. Au toate sansele si ocaziile si positibilitatie sa aduca un mesaj politic, dar nu o fac. Vor rupe din nucelul dur al socialistilor? Greu de crezut. Vor aduce nehotaratii la vot? Greu de crezut si asta, avand in vedere ce am scris mai sus. In materie de voturi, mai mult inseamna nimic, daca nu e suficient :-)

          Eu nu indemn oamenii sa stea acasa la vot. De fapt, eu nu indemn pe nimeni sa faca nimic. Cine vrea sa vina sa vina, cine nu, nu. Este un exercitiu de responsabilitate si de libertate pana la urma,

          Dar pot semnala partidelor politice, sau unuia dintre ele, sau catorva – ca au obligatia sa conduca societatea si ca abdicarea de la aceasta datorie este daunatoare.

          ///

          Problema nu e sa ai politicieni buni care sa faca ce trebuie, pentru ca polticieni buni nu exista. Problema e cum sa faci politicienii rai sa faca lucrurile care trebuie.

    • Apropo, e corect e ”analfabeti-functional”!! Semn ca cine spune, ala este!

      Iar autorul are perfecta dreptate: toti sunt la fel, nu e unul mai inocent decat altul.

      • Daca de fapt gramatica ne doare, aflati ca si dvs. gresiti, corect este ”analfabet functional”, fara liniuta de unire. Primul cuvant este substantiv, iar al doilea este adverb, din aceasta cauza nu face acordul de gen sau numar cu substantivul, exemplu : analfabeta functional.

    • S-o lasam cu gramatica academiei, daca asta doar aveti a spune despre toata aceasta mizerie si coruptie in care traim, atunci vai de noi!
      Da, cumetria ne ucide, ea s-a extins si-a crescut in 2 ani ca-n 10, dat fiind ca e trasatura de baza a porkarului-sef.

  1. Cleintelism exista in toate tarile. In Romania insa el tine de modul de functionare al statului. Nu este un fenomen adaugat, ci unul structural.

    La fel cum o casa e facuta din caramizi, e si statul facut din coruptie si clientelism. Daca dai deoparte clientelismul (caramizile) statul se prabuseste.

    Fiind forba despre un fenomen structural, lupta impotriva sa prin mijloacele interne cum ar fi justitia sau spiritul cetatenesc este inutila si sortita esecului.

    Chiar daca ar avea, prin absurd, succes, acest lucru ar duce la prabusirea statului cu totul.

    ///

    Socialismul si cleptocratia sunt forme de manifestare ale unui tip de stat (stat – in intelesul de cosntructie socio-politica).

    Cum puterea apartine statului, prin apararea sa statul apara si cleptocratia.

    ///

    Fiindca avem cauze structurale, si solutia tot structurala s-ar cere sa fie.

    Adica, schimbarea formei statului.

    Dintre mai multele schimbari necesare, as sublinia aici doar pe cele relevante in contextul articolului:

    a) cresterea remunerarii mediane a capitalului si muncii in sectorului privat mult peste remunerarea salariala a salariilor din sectorul public si reducerea paralela a cheltuielolor statului => o sporire puternica a afacerilor Business to Business si a celor Business to population, ceea ce ar reduce masiv dependenta profitului de relatia comerciala cu statul

    b) supravegherea averilor in locul suprareglementarii achizitiilor – s-a dovedit ca oricat de multe piedici anti-trucare ai pune, trucarea nu scade ci se transforma :-) ; prin urmare, a lasa un grad de subiectivitate in achizitii este un lucru pozitiv daca urmaresti averea celor care decid (dar asta la modul cat se poate de serios)

    c) schimbarea strategiei de achizitii publice din „mare = serios” (care oricum este o aberatie) in „mic, deci mai putin riscant”. Cu efect secundar in intarirea sectorului IMM din Romania, pentru ca este greu de presupus ca o firma din MExic, Paraguay sau Noua Zeelanda vine la un contract de 40.000 Euro in Romania.

    d) profesionalizarea achizitiilor publice = incadrarea persoanelor cu experienta indelungata in sectoare relevante pentru institutia de stat respectiva, experienta in sectorul de afaceri! Renuntarea la serviciile de achizitie ca atare, pentru ca oricum fac de fapt acelasi lucru ca si oficiile juridice, in timp ce partea de servicii sau produs e lasata la mana unor birocrati fara experienta si cunostinte in domeniu

    ///

    Desigur, asemenea masuri presupun ca sunt incadrate intr-o mai larga paleta de directii ce vizeaza formarea statului liberal, in esenta. Subliniez ca prin „stat liberal” nu inteleg doar „stat cu cheltuieli reduse”

    Cheltuielile reduse sunt rezultatul unei abordari de punere la treaba a concurentei, nu un scop in sine – la rigoare se poate forma un stat liberal si cu chltuieli de stat mai mari, pentru ca depinde pentru ce sunt chelutielile, nu cat sunt de mari.

    ///

    Formarea statului liberal nu presupune sub nicio forma reducerea spriritului cetatenesc sau a fortei justitiei. Statul liberal insa are mai putin de lucru pentru cetateni si justitie sub aspectul apararii sale. PEntru ca nu are ce cleptocratie sa apere. In schimb, forta statului si implicarea justitiei si cetatenilor trebuie sa creasca in ce priveste asigurarea liberei concurente.

    Dar libera concurenta nu se declara si gata! Ea trebuie puternic aparatam iar asta este principala functie a statului. Cu exceptia apararii nationale, celealte functii ale statului pot fi realizate cu succes si de catre sectorul privat. Daca exista suficienta concuirenta si aceasta este libera.

    Bun, dar ce inseamna de fapt „libera concurenta”? Cuvantul liber nu e acolo degeaba, ca sa sune bine si nici nu isi reduce intelesul in „a fi neinfluentat de stat”. Liber inseamna si asigurarea practicilor legitime in concurenta.

    Ei, pentru asta institutiile principale sunt Consiliul COncurentei, Oficiul pentru PRotectia Consumatorilor si ANAF (o divizie specializata a sa). Tocmai acestea sunt (deloc intamplator) cele mai slabe institutii ale actualului stat socialist din ROmania.

    Ori, intr-un climat al unei concurente reduse, atacate de stat si nebazata pe reguli, coruptia din achizitile publice si clientelismul reprezinta nu doar un efect negativ, ci si singura forma de supravietuire a sectorului de afaceri, si impreuna cu el, a cleptocratiei care face pereche cu forta statului.

    ///

    In concluzia demonstratiei de mai sus, lupta impotriva clientelismului si coruptiei este una cu morile de vant atat timp cat statul in esenta sa este construit pe aceasta baza.

    Dar cum statul se poate schimba doar prin politic sau prin revolta, rezulta ca avem nevoie de o forta politica suficient de clara care sa isi asume aceasta formare a statului liberal. Si asta cat mai repede, inainte de consolidarea deplina a socialismului cleptocrat in uralele unora si in vaietele altora.

    • Sau atunci cand niste pereti sunt putrezi, ori ii darami si faci casa tot pe balta care i-a rancezit, ori o faci in alta parte si cu alti oameni…

      • Tocmai.

        Deocamdata, alegerea este intre a te conforma socialismului romanesc si a pleca din tara.

        Nu e ceva nou si nu e numai pentru Romania.

        Suntem in faza in care ne aplicam anestezice: ca justitia rezolva, ca Presedintele Romaniei lupta pentru toti cei care vor o Romanie socialista – sa amintesc doar cateva anestezice aplicate.

        Unul dintre cele mai eficiente anestezice este incercarea de a rezolva administrativ acest „capitalism de cumetrie” despre care vorbeste autorul. Adica, sa imaginam legi, reguli, mecanisme ale justitiei, ale statului de drept , ale licitatiilor publice – in asa fel incat sa lovim mortal capitalsimul de cumetrie.

        Este doar un anestezic sau in cal mai bn caz – o micuta supapa de reducere a presiunii sociale. Chiar si denumirea face parte din eticheta anestezicului „capitalism de cumetrie” – lucru care lasa sa se inteleaga, in mod eronat, ca daca inlaturam „cumetrie” ramane „capitalism”. N-ai sa vezi!

        ///

        De fapt „capitalism de cumetrie” = socialism. Asta, alta bazdaganie: „ce are domle rau socialismul!? Doar e social, si vezi ca si tarile nordice…” etc etc etc.

        Ce sa spun, ca de fapt socialismul e la fel de „social” ca o maciuca de dat in capul mai multor oameni in acelasi timp, ca nu are nicio treaba cu protectia sociala, ca tarile nordice nu sunt deloc socialiste (au fost o perioada scurta si s-au lecuit :-)) ?

        ///

        Suntem vulnerabili la acest „capitalism de cumetrie” pentru ca suntem infantili, ne imaginam ca exista o organzare politica suficient de elaborata ca sa tina loc de mama si de tata, care sa ne inteleaga, sa ne iubeasca si sa ne faca un cadou de ziua noastra. Care pica in fiecare zi.

  2. Lupta Justitiei si mobilizarea spiritului cetatenesc impotriva coruptiei nu este inutila si nu trebuie sa inceteze, ci din contra sa devina mult mai decisa. Dar in acelasi timp, socialismul (care inseamna coruptie, subperformanta economica si promiscuitate sociala) trebuie inlocuit in Romania, dupa ce timp de patru generatii a dominat tara, cu un nou tip de stat, in cadrul caruia hotii vor mai putea exista numai daca se vor constitui in bande de talhari de drumul mare sau in Codrii Vlasiei.

    • Intrutotul de acord cu punctul dvs. de vedere. Si mie mi se pare ca in ultima vreme apare o coagulare clara si vizibila a clientelismului, ce ”da in varf ca un ciorchin de negi”, vorba lui Arghezi. Si-un caracter haiducesc al acestei cleptocratii, respectiv talhari la drumul mare.

      • E greu de sperat, ca Romania va scapa de retelele de coruptie, atata timp cit creatorul si perpetuatorul lor in timp, nu va fi scos in afara legii. Daca suntem orbi si impaciuitoristi, si renuntam la perioadele dejiste si ceausiste, vom constata ca in 30 de ani acest partid nu numai ca nu s-a modernizat, dar nici macar falsul caracter socialist, nu l-a pastrat. A devenit, pe fata, o gasca vorace de hoti, care actioneaza din spatele unei fatade alcatuite din imbecili si impostori. Nu e vorba despre faptul ca dorinta lui Batiuska Ilici de reabilitare a socialimului si comunismului, intinate de Ceausescu, nu s-a realizat, ci de faptul, ca partidul a redevenit ceea ce a fost la inceputurile implementarii sale de catre Stalin in Romania: o structura corupta, mereu in degenerare, dar dornica de perpetua putere absoluta. Bref, cu cit mai imbecil si santajabil e activul de partid, cu atat mai mult devine pilonul sau de rezistenta.
        Mentionez, ca doar scoaterea lui pe 100 de ani in afara legii ar rezolva problema, fiindca speranta ca electoratul roman se va lumina si va face asta cu armele votului, s-au spulberat demult. Iar distrugerea educatiei cu aparatnici de genul fetitei batrine, Andronescu, anuleaza si speranta, ca el se va lumina. Dimpotriva, partidul mizeaza si actioneaza in directia imbecilizarii progresive a lui.
        Spaima de reaparitie a unui Ceausescu si sula`n coasta pusa de Occident lui Ilici au generat acea lege a partidelor, care stipuleaza conditiile in care un partid poate fi scos in afara legii. Daca iarasi ne limitam la o perioada istorica scurta, atunci toate actiunile acestui partid, in colaborare cu aripi de-ale sale existente sub steag fals, incepind cu 2012, furnizeaza toate motivele necesare aplicarii legii.
        Si, fiindca mereu partidul a facut fortat ceea ce i s-a cerut pentru obtinerea unor avantaje dorite de popor, dar a facut-o in felul sau, legea prevede, ca scoaterea in afara legii poate fi initiata de doar 3 oameni: presedintii Senatului si Camerei deputatilor si procurorul general. De-aia impostorul Toader sta cu dintii bine strinsi pe cojonesii lui Lazar: nu care cumva, in plina campanie de „fara penali”, sa-si aminteasca, ca doar el, in ierarhia celor 3, e speranta, in care stau romanii care urasc cleptocratia de partid si de Stat. Si atunci, nu numai ca lucreaza la alte ilegalitati, ca sa scape de el, dar si pe perioada cit le implementeaza, il tine, permanent, sub tensiune. Atacuri la teveurile unui turnator al Securitatii criminale ceausiste, sau la cea a unui corupt aflat exact sub ochiul justitiei, acum aproape acaparate de lacheii Sociopatului care tine Romania sub cizma mofturilor lui.
        Deci, cam asta e solutia salvatoare, singura. Debarasarea de urmasului lui Stalin, pe care legala, asa cum inca mai stipuleaza legea. (Nu stiu, daca nu e abrogata: cu ciordachi vesnic atenti sa niveleze siguranta coruptiei, e posibil sa fie abrogata demult, fara ca noi sa fi aflat ceva, asa cum s-a intamplat si si in alte cazuri)

    • Uite o infractiune care va fi investigata de Parchetul European, cand va deveni functional, sa speram ca din 20 noiembrie 2020, sub organizarea Codrutei Kovesi.

  3. Trist. Toti trebuie sa combatem acest fenomen din care si noi facem parte. Cum ar fi daca fiecare dintre noi nu ar mai incalca niciodata o lege sau o regula de orice fel? Pur si simplu facem totul corect. Toti.

  4. Nu cred ca exista solutie in extreme. Trebuie sa existe un echilibru intre capital si munca, intre liberalism (economic) si socialism (redistribuire), intre plusvaloare si pace sociala. Dupa parerea mea, acum exista mult prea mult socialism romanesc, adica de cumetrie. Pentru asta s-a aplicat solutia standard, un stat supradimensionat (si total ineficient, impotent pur si simplu, care actioneaza nu dupa protocoale ci dupa vointa discretionara a unora) si redistribuirea profitului catre cei care au confiscat statul. Solutia asta nu poate functiona multa vreme nicaieri, cu atat mai putin in Romania, care are o economie subdezvoltata, complet dependenta de capitalul strain si cu o forta de munca deficitara, imbatranita. Nu cred ca ne putem compara cu Venezuela, aceasta are sansa renasterii destul de rapide odata cu inlaturarea clicii corupte de la putere, are destule resurse. Romania nu poate renaste prin resurse, pentru ca nu le are si nici prin munca, pentru ca-i lipsesc, astazi, capitalul si forta de munca. Este nevoie de o alocare extrem de inteligenta si eficienta a resurselor.

    • Socialismul e unul singur, din pacate.

      Problema nu e a partidelor politice – care pot fi de dreapta, de stanga , de centru , de care or fi.

      Problema majora este a statului – statul roman este socialist. Intr-un stat socialist nu exista decat partide socialiste, de fapt. Pentru ca toate trebuie sa cumpere voturi pentru a ajunge la guvernare iar la guvernare isi creeaza propria cleptocratie sau/si o mostenesc pe cea vache.

      Statul roman e socialist si, prin urmare este cu necesitate si cleptocrat. Sau invers, cum doriti.

      ///

      Intr-un stat liberal poate avea loc discutia capital – munca. Adica o discutie a optiunilor politice. Statul liberal permite nuantari, treceri de putere politica dintr-o parte in alta etc. Statul socialist nu permite asa ceva.

      ///

      Discutia stanga-dreapta are sens prin urmare numai intr-un stat liberal, unde dreapta liberala exista :-).

      Insa, confruntarea ideologica se realizeza pe mai multe planuri, nu doar pe cel economic. Este o alta discutie insa,

      Pentru o trecere eficienta la statul liberal, dreapta livberala (ca politica) este mai bine echipata. Nu inseamna insa ca social democratia ar trebui sa se opuna statului liberal. Dimpotriva, statul liberal profita social-democratiei, deoarece curata scena politica de stanga de mizeria socialista.

      ///

      Tema articolului este foarte generoasa, cine nu ar vrea sa dispara „cumetriile”? La fel, justitia trebuie sa lupte cu astfel de fenomene.

      Insa, ceea ce justitia si spiritul cetatenesc realizeaza se refera de fapt doar la a castiga timp, pentru cristalizarea fortelor in directia statului liberal.

      Daca fortele politice se unesc in aliante, raman singure sau se contopesc – astea sunt chestiuni secundare scopului. Altfel spus, daca exista scopul formarii statului liberal asumat de asemenea forte, modul in care ele se organizeza conteaza putin. In absenta acestui scop insa, la vot vin doar cei din nucelul dur al socialismului romanesc + revoltatii impotriva lor.

      Acesta este un mic procent din electorat si cum plata valoareza mai mult decat revolta impotriva celor platiti, echilibrul nu se schimba si statul ramane socialist, condus de partide socialiste.

      Si, pe cale de consecinta, cleptocratia ramane la putere conducand statul socialist de care profita si impartind si celor credinciosi cate ceva, cumparand voturile.

      ///
      Cheia schimbarii este atragerea nehotaratilor si a celor care au viziuni clare privind necesitatea unui stat liberal. Nicidecum plimbare minoritatii de la vot intre partide. Petnru ca sa fim seriosi, cine nu a venit la vot data trecuta nu va veni nici acum. Iar daca totusi vor veni, vor fi nevoiti s voteze schimbarea cleptocratilor, nu a statului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Septimius Parvu
Septimius Parvu
​​Septimius​ Pârvu​ este expert în bună guvernare și procese electorale​ în cadrul Expert Forum​. Are o experiență de peste ​nouă ani în coordonarea proiectelor ​legate de cetățenie activă, educație, monitorizarea alegerilor​ și clientelism politic​. Este trainer experimentat și coordonează de ​șase ani Școala pentru Democrație, un ​program dedicat tinerilor​ activisti civici​ și profesorilor ​din Romania și Republica Moldova. Începând cu 2009 a participat ca expert sau a coordonat mai multe campanii de monitorizare a ​alegerilor din România și la nivel internațional. În​tre​ 2012 și 2016 a coordonat 7 campanii de observare a alegerilor, la care au participat mai mult de 4000 de observatori interni. Septimius are experiență electorală internațională în țări precum Republica Moldova sau Muntenegru​. În 2015 a observat utilizarea votului prin Internet în Estonia. Septimius ​analizează clientelismul politic, finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale și a publicat un număr important de rapoarte cu privire la aceste teme, precum și o platformă interactivă care ilustrează rezultatele. Septimius a absolvit un master în Politică Europeană și Românească la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro