vineri, martie 29, 2024

Hotel Europa: un exod şi semnificaţiile sale

Provocarea imigraţiei ilegale şi a refugiaţilor relevă, dramatic, dispariţia solidarităţii europene. În faţa unui exod care nu are echivalent decât în mişcările de populaţie ce urmează celor două războaie mondiale, strategia comună este absentă.

Ceea ce se face simţit este un instinct de salvare individual, o încercare de a imagina soluţii temporare, care să ofere iluzia responsabilităţii politice şi a respectabilităţii statelor. Dincolo de acest decor înşelător nu se află nimic. Coeziunea care ar fi trebuit să decurgă din angajamentele comunitare este absentă. Unitatea spaţiului Schengen este, la rândul ei, erodată fatal.

State eşuate şi modernizare ratată

Exodul care îşi are punctul culminant în această vară nu este decât finalul unui parcurs politic ce pare regula în majoritatea ţărilor non- europene din bazinul mediteraneean. Din Libia până în Siria,peisajul este dominat de conflicte intestine, de barbarie şi de extinderea islamismului, ca o maree de sânge. Aceste state sunt state eşuate- din acest eşec instituţional se hrăneşte, pe de o parte, dorinţa de a părăsi o naţiune muribundă, dar şi agresivitatea reţelelor de crimă organizată ce trafichează persoane.

La un secol de la debutul configurării ei politice sub semnul autodeterminării, lumea arabă, din Irak până în Magreb, este marcată de moştenirea acestei modernizări ratate. Patrimonialismul, în variate forme, a fost unica formă de regim politic pe care spaţiul arab a cunoscut-o. Indiferent de decorul şi de travestiul ideologic, numitorul comun a fost dat de existenţa unui control absolut asupra unei mase de supuşi deposedaţi de drepturi.Motivate secular sau de obedienţă islamică, statele arabe au fost şi au rămas, în majoritatea lor, incapabile să genereze acel minim de securitate socială şi de pace politică pe care se fondează echilibrul unei comunităţi.

Iluziile “ primăverii arabe” au lăsat loc unui avans al islamismului. Nu democraţia ( cu excepţia notabilă a Tunisiei ) a triumfat, ci o sinteză, teribilă, de haos şi de fanatism. Ridicarea Statului Islamic este parte din această istorie punctată de crime. Totalitarismul islamic este o alternativă misionară, agresivă, o religie politică ce capătă conturul statalităţii.

Cazul Siriei este, în acest context, unul exemplar şi tragic. Rigiditatea criminală a clanului Assad a permis coagularea islamismului, pe ruinele opoziţiei seculare. În absenţa capacităţi de dialog cu propriii săi cetăţeni, regimul Assad a făcut să se nască, pe teritoriul Siriei, un califat al ororii absolute. Expansiunea Califatului, cu întreg său cortegiul de barbarie, este una dintre raţiunile ce explică amploarea valului de refugiaţi ce atinge graniţele Europei.

Vara lui 2015 este momentul care trebuie să marcheze ieşirea Europei din starea de autism. Nu democraţiile sunt majoritare în spaţiul nostru de proximitate geografică. Fanatismul, ura, tribalismul sunt factorii ce modelează universul care se află în vecinătatea noastră. A ignora această realitate politică este o probă de orbire şi de iresponsabilitate. Izolaţionismul, refuzul oricărei acţiuni care să contribuie la stabilizarea şi refacerea acestor zone sunt tot atâtea conduite suicidare. Exodul cu care se confruntă Europa este efectul unui eşec istoric: consecinţele lui sunt dramatice , pe termen mediu şi lung.

Valorile care nu se pot abandona sau contractul cetăţeniei

Exodul din vara lui 2015 este şi prilejul de a ne întoarce la sursele intelectuale care dau societăţilor noastre specificul lor. Există, în perspectiva lumii de astăzi, un excepţionalism al Occidentului care trebuie reafirmat. Pacea şi prosperitatea europeană, ce contrastează cu impasul şi eşecul din lumea ce ne înconjoară la sud şi la est, nu sunt un accident. Temelile acestui model sunt valorile care ne definesc. Domnia legii,pluralismul, egalitatea între bărbaţi şi femei, separaţia statului de biserică, libertatea individuală şi acceptarea dreptului la critică, toate acestea sunt temeliile pe care se ridică acest edificiu. Viitorul libertăţii în spaţiul Europei depinde de hotârea cu care vom afirma şi apăra aceste valori.

Ce este o naţiune în Occident, astăzi? Intrebarea aceasta devine imposibil de evitat, în aceste momente când Europa este obligată să gestioneze o criză umanitară fără precedent. O naţiune nu este doar o limbă, un teritoriu, un trecut. Ea este, înainte de toate, o comunitate de oameni liberi care se întemeiază pe acceptarea valorilor care o definesc şi care îi asigură coeziunea.

Contractul care o întemeiază este unul care trece dincolo de graniţe etnice,lingvistice sau religioase. El este un contract ce face apel la fidelitatea faţă de lege, de constituţie,la încrederea în demnitatea umană şi în pluralism. Acest contract este rădăcina excepţionalismului Occidental. Renunţarea la el echivalează cu abandonarea oricărei speranţe.

Integrarea în societăţile occidentale este, în cele din urmă, expresia voinţei de a ratifica acest contract pe care îl reînnoim,cu fiecare generaţie. Atentatele de la “Charlie Hebdo”, ( ce par atât de îndepărtate de noi, dar a căror memorie nu trebuie dată uitării) au acţionat ca o hârtie de turnesol ce indică existenţa unei crize a cetăţeniei în spaţiul european. Ataşarea la totalitarismul islamist înseamnă auto-excluderea din acest spaţiu definit de valori codificate constituţional şi acceptate de comun acord.

Solidaritatea cu cei care se află în nevoie şi ale căror vieţi sunt ameninţate trebuie însoţită de regăsirea încrederii în valorile care ne definesc şi care ne acordă această dar unic al libertăţii şi pluralismului.

Luciditatea şi moderaţia militantă sunt alternativa la demagogia populistă şi xenofobă. În afara regăsirii valorilor care ne unesc, singurul viitor care se deschide este acela al barbariei.

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Va felicit pentru curajul de a deschide subiectul legat de chestiunea natiunii.

    E un aspect foarte important la natiune asa cum ati definit-o: acceptarea apartenentei la valorile care o definesc se face benevol si in totala libertate.

    Daca valorile se impun cetatenilor cu legea in mana sub auspiciile fortei atunci principiile calauzitoare nu mai stau in picioare.

    Vedem, asa cum remarcati si dumnevoastra, ca valorile statuate nu sunt si valorile traite ale oamenilor ori e clar ca daca oamenii care nu traiesc aceste valori se afla in pozitii decizionale, cu rol legiuitor sau de pastrare a ordinii se poate ajunge la abuzuri grave ale demnitatii si libertatii umane.

    Pentru a preveni acest aspect este nevoie ca libertatea oamenilor sa creasca. E nevoie ca atunci cand oamenii sesizeaza derapaje de acest gen, intr-o societate, sa existe posibilitatea reala a individului de a se delimita de organizarea sociala si a-si pastra libertatea individuala.

    • Libertatea fara responsabilitate inseamna haos. Este exact ce subliniaza autorul in articol in privinta cauzei esecului statelor arabe/musulmane/africane. Iar acum acesti oameni, care inteleg prin libertate de fapt haos, vin in romania si aduc gunoiul cu ei, dorind in fapt transformarea Europei in cloaca din care provin.

  2. „dispariţia solidarităţii europene”
    Ba din contra ; cred că europenii vor devenii și mai solidari unii cu alții înțelegând pericolul comun la care se expun.

    „Coeziunea care ar fi trebuit să decurgă din angajamentele comunitare este absentă”
    FALS ; UE este la baza o comunitate economică. Ce angajamente față de cetățenii unei tari non-UE ar avea o tară UE ?

    „refuzul oricărei acţiuni”
    Vorbe, vorbe ; dar dumneavoastră ce propuneți ? poate cumva „NATO si bombardamente” ?
    Cine va sprijină la sol ? cei care ar fi fost în stare sa lupte vin în Europa sa facă copii și moschei. Poate doriti ca sa moară soldați europeni.

    „Ce este o naţiune …valorilor care o definesc şi care îi asigură coeziunea.” asta asa e.
    O națiune e ca o orchestră; fiecare trebuie sa cunoască partitura și să cânte în consecință de cauza pentru a obține ceva armonios.
    De aceea multiculturalismul format comunități FOARTE DIFERITE INTRE ELE nu poate funcționa și este un eșec (și vedem deja efectele).
    Cei care nu s-au integrat (sau nu au dorit) nu au făcut-o din răutate ci pur si simplu respectă propria religie ce răspunde la toate cerințele unei societăți (arhaice intr’adevar, dar ei sunt mulțumiți). O „integrare” la valorile europene ar însemna o renunțare la propria religie și la propria identitate. De aceea acești invadatori (precum și cei care sunt deja aici de zeci de ani) nu sunt compatibili cu societățile europene.

    „la demagogia populistă şi xenofobă”
    Nu e nimic rău sa iți aperi propria nație și viitorul acesteia. Dacă a lupta contra pericolului islamist înseamnă ca ești xenofob sau islamofof, atunci personal ma declar xenofob si islamofof.

    Cineva scria într-un comentariu despre „libertatea de expresie”. Țin sa amintesc ca poți, cel mult, respecta oameni dar NICIODATĂ nu trebuie sa fii obligat sa respecți IDEI.
    O religie este în primul rand o idee, iar atunci când cineva ma obligă sa ii respect propria idee (deci sa renunț la dreptul meu de analiză) consider acea persoană foarte periculoasa ce nu își are locul într-o societate evoluată.

    • Nu toti sirienii sunt musulmani. Exista aproximativ 1.7 milioane de ortodoxi: greci si siriaci.

      Faptul ca ii asimilezi pe toti refugiatii cu musulmani se cheama discriminare.

      Legat de respectarea persoanelor: atitudinea fundamentalist extremista trebuie probata de la om la om. Daca ii asimilezi pe toti refugiatii cu fundamentalist extremistii se cheama ca nu te mai raportezi la ei ca la persoane, adica la fiecare individ luat in parte, ci la o idee si anume aceea de fundamentalist extremisti, ceea ce inseamna tot discriminare.

      Xenofobia este aversiunea fata de alte etnii. Atitudinile xenofobe nu sunt incurajate de Uniunea Europeana din care face parte si Romania intrucat impiedica libera circulatie a cetatenilor in cadrul Uniunii Europene, fie ca ei provin din tari membre ale uniunii europene sau din alte tari.

      • „Faptul ca ii asimilezi pe toti refugiatii cu musulmani se cheama discriminare.”
        O sa muriți cu „discriminarea” si corectitudinea politică, dar si mai rău e că ii ucideți și pe alții prin încercarea de a demonstra ca sunteți un multiculturalist progresist. ; oricum, nu mă aștept să înțelegeți ceea ce zic.

        „atitudinea fundamentalist extremista trebuie probata de la om la om” ce vorbe frumoase ; poate dumneata ai o soluție secreta pentru a face acest lucru.
        As dori sa știu cum se poate „evalua” atitudinea extremistă a acestor invadatori, DAR mai mult a copiilor acestor invadatori ? Să nu uităm ca multi dintre cei ce NU SE POT integra s-au născut în Europa.

        „fie ca ei provin din tari membre ale uniunii europene sau din alte tari”
        Explicația aceasta este destul de hilara. Ce treaba are „baba cu mitraliera” ? A nu se uita că UE a fost creata ca un cadru economic comun. Exista o mare diferență intre aceasta și a pune în pericol integritatea unei nații ; vă rog sa meditați asupra acestui lucru.

      • „Faptul ca ii asimilezi pe toti refugiatii cu musulmani se cheama ” generalizare. Pentru a discrimina pe cineva trebuie sa-i si „faci” ceva, in speta sa-l tratezi diferit si astfel sa-l aduci intr-o pozitia defavorabila fata de ceilalti. Atentie la termeni.

        • Foarte corecta obsevatia!
          Tot generalizare este sa-i consideri pe toti musulmanii teroristi, invadatori, islamisti periculosi, neevoluati samd.

        • Gresiti: generalizarea, ca sa fie de succes, presupune gasirea unor notiuni comune care sa corespunda tuturor elementelor generalizarii. Generalizarea dumnevoastra nu e corecta, e gresita deci nu e o generalizare. Aceasta „generalizare” aplicata ca parte a unui rationament care priveste un grup de oameni creeaza o perceptie gresita asupra acelui grup de oameni. Ganditi-va cum s-ar simti un crestin care face parte din acel grup de refugiati cand ar auzi cum toti sunt incadrati in aceeasi oala ? Notiunile acestea sunt foarte, foarte sensibile si de asta poarta denumirea de discriminare pentru ca ele nu au in spate doar un pur rationament. In cazul lui NicuCT, la care se adresa comentariul meu, exista deja niste o atitudine de respingere („De aceea acești invadatori (precum și cei care sunt deja aici de zeci de ani) nu sunt compatibili cu societățile europene.) care nu se limiteaza la refugiati (refugiatii sunt numiti invadatori de NicuCT) ci si la cei care sunt deja naturalizati. Atitudinea de respingere, poate avea efecte sociale directe, caz in care se ajunge la discriminare. Cetatenii unei tari, bunaoara, sunt egali. Ori vedem ca NicuCT nu ii priveste pe toti in mod egal ci vede o categorie ca fiind incompatibila.

    • Tarile din Uniunea Euoropeana nu au de ales. Daca nu primesc refugiatii trebuie sa invoce un motiv.
      Iar motivele invocate nu pot fi decat fie xenofobe, fie pur si simplu barbare. Daca se invoca motive xenofobe proiectul uniunii, in contextul fragilitatii notiunii de natiune, devine unul fascist. Daca este unul barbar de genul nu primim refugiati inseamna ca nu exista valori umane la nivelul uniunii si tot proiectul unionist e de fapt un urias lagar de concentrare.

      Deci nu exista optiuni, trebuie sa-i primeasca pe toti. Atitudinile pe care le vedem pe Contributors de la diverse persoane publice, precum si reactia autoritatilor romane reflecta primitivismul indivizilor.

      • „trebuie sa invoce un motiv.”
        Atentat la siguranța națională ; este pentru dumneata un motiv suficient ?

        „xenofobe, barbare, fascist, nu exista valori umane”
        Ce frumos turnați cuvintele acestea, poate, poate cineva se va simți vinovat.
        Ciudat lucru e că aceste cuvinte descriu destul de bine pe acești invadatori.

        „reflecta primitivismul indivizilor.”
        Fals domnule Vald ; această atitudine reflectă capacitatea unor cetățeni (nu a dumitale) de a înțelege pericolul imens (pe termen lung) la care este expusă integritatea Europei.

      • De ce „trebuie sa-i primeasca”, sunt cetateni ai unor tari din comunitate? Care mai e sensul cetateniei in acest context, daca 1 milion de romani vor sa se mute in SUA vor fi primiti cu bratele deschise pentru ca americanii „trebuie sa-i primeasca”?

        Daca raspundeti la intrebarile de mai sus are rost continuarea discutiei, dar pana atunci doar agitati spiritele cu sloganuri goale.

      • Nu e vorba de primitivism, se cheama pragmatism. E usor sa faci caritate pe banii altora.
        Trebuie in primul rand sa intelegeti termenii pentru a nu mai continua o confuzie grava. Refugiat e una, imigrant legal e alta si trecerea frauduloasa a frontierei unui stat e cu totul altceva. Acesti oameni s-au refugiat din zona de conflict in proximul stat care le-a garantat ca nu mai exista amenintare la adresa vietii lor. Asa au luat nastere taberele de refugiati din Turcia, Liban, Iordania, s.a. Precum in cazul altor conflicte: Ruanda, Nigeria etc. Aceste tabere sunt sustinute finaciar de ONU, SUA, UE, Arabia Saudita, s.a. Adica si de noi, intr-o oarecare masura. Ceea ce arata ca ne pasa si ne implicam. Insa, plecarea din taberele de refugiati, trecerea frauduloasa a frontierelor mai multor state, platind traficanti de persoane, pentru a ajunge in tarile cu cele mai favorabile sisteme de asigurari sociale este o frauda, nu o necesitate imediata care ar suspenda aplicarea legilor. Procedand astfel, acesti cetateni non UE profita de generozitea tarilor democratice. In esenta fac ce au facut romii in vest dupa 90, dar la o scara mai mare. Iar in ce priveste moartea unui copil de trei ani, a fratelui si mamei lor, precum si a altora dar nu atat de mediatizate, responsabilitatea, si juridica, o poarta inconstientul lor tata care i-a urcat intr-o copaie sa-i treaca din Turcia in Grrecia, desi nu avea niciun motiv sa se teama pentru viata lor. Trebuie asadar sa realizam unde se termina necesitatea si incepe preferinta.

  3. Mi se pare suspecta tacerea SUA si Rusiei (inclusiv serviciile lor secrete). Inteleg ca Europa se va trezi sub socul invaziei. Oricum, toata lumea civilizata a reactionat excesiv prudent si total inadecvat la razboiele civile declansate in Libia si Siria. Din aceasta cauza cred ca are si UE, SUA si Rusia partea lor de vina, pe care ar trebui sa si-o asume cat nu este prea tarziu.

  4. Cu toata zeflemeaua, care ne caracterizeaza, sa recunoastem ca Libia si Siria, ca sa nu mai vorbim de Irak, Afganistan, Eritreea, Nigeria sunt tot atatea exemple de esec politic european si american (cel putin). Decontul se apropie…

    • UE nu are o politica externa unitara, ca atare nu se poate vorbi de un esec al politicii europene nici in Siria, nici In Libia, cat despre Eritreea, Nigeria,…, ce treaba are/ a avut UE acolo? Decontul se apropie…., da, aici aveti dreptate. dar Europa va plati, nu pentru pseudoesecuri amintite de dvs ci pentru ipocrizie si inconstienta.

    • Decontul zici? bine ca ne-ai anuntat.
      Dar daca citesti titlul macar, vei observa ca este vorba despre „Hotel Europa”.
      SUA au problemele lor cu „migratorii” de ani de zile, si chiar de ordin mult mai mare. Iar patrunderea ilegala in State nu e tratata cu manusi.
      NB,
      exista un obicei: daca SUA se implica undeva i se arunca anateme ca n-a procedat cum am vrut noi, dar daca „tace”, sar umanistii „dece tac SUA?”
      Dece „tace” SUA? pen`ca au si ei problemele lor, iar Hotel Europa e majora.

      • Neavând o rețea de servicii sociale de anvergura celor vest-europene, în Statele Unite problema se pune altfel. Deci nu vorbim de un influx care să ducă la implozia „statului social”, pur și simplu pentru că în SUA el nu există. Mai curând, dilema este legată de volumul anual al celor care pătrund clandestin în țară și astfel neagă atributele oricărui stat, în ce privește absoluta suveranitate asupra granițelor. Problema este deci principială pentru că majoritatea covârșitoare a celor 11 milioane (ca să luăm pe cei estimați ca prezență ilegală pe teritoriu) muncesc onest și prestează acolo unde nici un „american get-beget” nu s-ar băga. Nu este cu mult deosebit de ceea ce s-a întâmplat cu Gastarbeiter-ii turci în Germania, cu deosebirea capitală că acel influx a fost atât dorit cât și girat de statul federal german. Absolut toată agricultura americană din sud (și chiar în zone mai îndepărtate) ar fi de neconceput fără mâna de lucru ieftină provenită din acești imigranți. Iar dacă copiii lor ajung la facultate atunci cu atât mai mult cinste părinților lor. După mine deci, soluția ar consista în a ieși din această ipocrizie, admițând că această imigrație este necesară iar în același timp ajungând la un mod de a o controla. Se poate concepe că vreo dată America Centrală (principalul rezervor al fluxului uman) va oferi un standard de viață suficient pentru a stăvili „invazia” ? Este politically correct să spui că undeva, se va produce. Eu nu văd aceste semne nici în Mexic, care este cu mult, mult peste nivelul unor Guatemala, Salvador sau Honduras. Mexicul beneficiază de acordul de liber schimb nord-american- e un avantaj pe care statele Americii Centrale nu îl au. După cum, spre a cita cazul din extrema cealaltă, Haiti a încetat să mai fie un stat, devenind o semi-insulă a fărădelegii, unde eforturile occidentale se concentrează la un nivel asistențial și de menținere a ordinii.
        Istoria ultimului veac în ce privește relația Statelor Unite cu America Centrală și de Sud, este „dificilă”, ca să mă exprim alegoric. Totuși, dacă se lasă la o parte bagajul trecutului, nu văd pe altcineva care să fie locomotiva acestui spațiu economic, mai cu seamă în ce privește statele mai mici și defavorizate. În cele din urmă este mai ieftin să creezi acolo un loc de muncă, decât să suporți cheltuielile necesare împiedicării candidatului de a pătrunde la nord de Rio Grande.

        • Si mai e inca o diferenta imensa intre imigrarea masiva in SUA si cea din UE. Latino-americanii care ajung in SUA isi doresc cu disperare sa fie americani. De obicei la a doua sau cel mult a treia generatie se asimileaza ostentativ si isi trag nume anglo-saxone, refuza sa mai vorbeasca spaniola si se trec intotdeauna ca „white/caucasian” si nu ca „hispanic/latino” pe fromularele optionale unde sunt intrebati de rasa lor. Sngura urma a orignii lor este catolicismul. Dar si aici se duc intotdeauna la bisericile catolice de limba egleza.

          In cazul arabilor e o chestie complet diferita. Ei urasc si dspretuiesc Europa. Nu muncesc pentru ca sunt dusi in carca de sistemele sociale generoase pana la limita cretinismului. Ei nu doesc deloc sa se integreze ci vor in mod instinctiv sa transforma tarile ce i-au primit in infernurile din care au scapat.

          In mod profetic presedintele algerian Houari Boumediene spunea cu ocazia unui discurs la ONU de acum 40 de ani ca musulmanii n-au nevoie de bomba atomica, pentru ce ei o au deja. Bomba lor atomica e reprezentata de pantecele femeilor lor care vor zdrobi Europa cea fudula. Se pare ca istoria incepe sa-i dea dreptate. In cei 40 de ani numarul musulmanilor a crescut de 3 ori in lume si in Europa de peste 10 ori. Acum mai vine un nou val, care isi vor aduce si familiile.. Scapa cine poate…

          • În ce privește spatiul românesc, mă întreb dacă numai o islamofobie viguroasă va fi de ajuns pentru a ne feri de aceste valuri.

  5. @NicuCT, chistocu verde, Adrian

    Daca vreti sa purtam o conversatie pe tema asta va dau adresa mea de mail:

    [email protected]

    Raspunsurile pe care vi le-am lasat (NicuCT si chistocu verde) au fost moderate.

    Adrian, imi pare rau dar conversatia pe platforma Contributors este dificila, mi se modereaza cam 25-30% din comentariile pe care le pun, asa incat imi cer scuze pe aceasta cale daca nu va raspund. Daca doriti sa continuam conversatia pe adresa de mail de mai sus va raspund cu placere.

  6. Solidaritatea cu cei care se află în nevoie şi ale căror vieţi sunt ameninţate trebuie însoţită de regăsirea încrederii în valorile care ne definesc şi care ne acordă această dar unic al libertăţii şi pluralismului.

    Nu le este domnule ruşine să vorbească de solidaritate când pe noi nu ne primesc în Schengen? Oare cetăţenii români nu au nevoi? Magistrale reacţiile conducătorilor maghiar, ceh şi slovac – urmăriţi Euractiv.
    O poziţie de o minimă demnitate din partea unei clase politice cărei îi pasă de propriii concetăţeni ar trebuit să fie „No Schengen? Ciuciu quota!”.

    Dar politicienilor noştri nu le pasă nici măcar de cei care „şi-au luat ţara înapoi” votându-i pe ei, deci nu negociază primirea României în Schegen. Ei execută dispoziţiile primite de la ambasade. Ponta nu mai vorbesc – este pentru el o ocazie facilă să-şi mai spele imaginea, că doar nu l-o durea pe el de noi. El sfidează Europa doar pe chestiuni mai personale de corupţie, în rest se conformează cu plăcere, ce-i pasă?

    Din păcate, nici societatea civilă nu-i mai brează decât mediul politic, răspunzând probabil la directivele finanţatorilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro