joi, martie 28, 2024

În pivnița imposturii

Când un orb vrea să se bată cu tine, te trage în pivniță. În pivnița orbului am fost trași cu toții în acești 26 de ani ai „tranziției”. Primul gest pe care l-a făcut echipa de activiști și securiși care a descins pe noul mal al istoriei după 1990 pentru a-i învăța pe români să construiască democrația și liberalismul economic a fost să distrugă reperele morale. „Toți am ieșit pătați din comunism” a fost cuvântul de ordine al începutului pe care vechii pungași l-au aruncat peste lume. Aceasta a fost marea strategie a impunității, orizontul în care s-a așezat mizeria care-a  urmat. Căci de vreme ce am intrat în noua lume deja ticăloșiți, nu capătă oare abjecția un aer firesc? Nimeni nu are îndreptățirea morală să o denunțe. Nimeni nu poate deschide gura în numele adevărului. În nici o privință.
Sub acest acoperiș al imoralității generalizate a început acapararea puterii. Au apărut rapid ziare și posturi de televiziune specializate în linșarea publică a celor ce contraziceau intrarea într-o lume care se pregătea pentru un jaf la scara națiunii. Când s-a născut la 31 decembrie 1989, Grupul de Dialog Social a fost numit de ziarul Azi „bârlogul lupilor”. Trebuia amuțit orice loc în care se rosteau adevăruri răspicate. Vârfurilor intelectuale ale țării li s-au confecționat biografii impure. Toți cei care ieșiseră cu sufletul întreg din experimentul comunist trebuiau mânjiți. Trebuia rapid construită o cocină generală. Și băgați acolo toți cei care nu trăiseră în ea.
„Bolșevismul a fost întotdeauna apărat de însuși caracterul său neverosimil”, a spus la un moment dat un faimos filozof francez (Alain Besançon). În acest caracter neverosimil continuăm să trăim. Iar lucrul cel mai neverosimil este firescul cu care minciuna intră în lume sub masca adevărului. Pentru asta se cere o enormă nerușinare. Și un tupeu infinit: să acuzi în gura mare pe cel care-ți cere socoteală pentru mârșăviile tale. Jefuitorul își ascunde jaful acuzându-te de jaf, ticălosul își ascunde ticăloșiile în spatele calomniei și al discursurilor moralizatoare, spiritul mafiotic se îmbracă rapid  în mantia interesului național – toate țin de tehnica caracterului neverosimil care naște minciuni adevărate. Ceea ce e cu adevărat diabolic, spune Denis de Rougemont în Partea diavolului, este „pervertirea și ruinarea pe dinăuntru a înseși criteriilor adevărului”. În patru decenii de comunism, noi am trăit cu diavolul în brațe. Iar clasa politică de la noi continuă, de peste două decenii, să-l țină bine strâns la piept.

Iată-i pe marii noștri plagiatori care au ținut morțiș să devină doctori peste noapte. Mulți dintre ei analfabeți funcționali, mulți cu probleme de exprimare, alții niște șmecherași obraznici – cu toții au reactivat tehnica tupeului diavolesc. Lucrul cu adevărat năucitor este însă că cel mai mare impostor intelectual din România ajunge să-l acuze de impostură pe rectorul Universității din București, profesorul Mircea Dumitru. Ce competențe filozofice are un procuror care fură (vezi antologicul articol al lui Dan Tăpălagă, De ce furi, procurorule?, apărut la scurtă vreme, în 2012, după ce plagiatul lui Ponta a fost dat pe față), ca să se pronunțe în privința unuia dintre cei mai distinși filozofi analitici și solizi cunoscători ai lui Wittgenstein din România? El, care n-a fost în stare să se pronunțe pe o temă juridică decât expropriindu-l pe altul, emite judecăți de valoare despre germana filozofică și isprava unui specialist de top?
Mi-e greu să tac pe această temă. În editura Humanitas au apărut în ultimii ani două volume ale lui Wittgenstein traduse în coautorat de Mircea Dumitru. E elementar, dacă te ocupi de filozofie, să știi că scrierile lui Wittgenstein sunt traduse în toate limbile Pământului din confruntarea edițiilor germane cu cele engleze. Iar prima ediție a Cercetărilor filozofice traduse în limba română la Humanitas de Mircea Dumitru și Mircea Flonta este bilingvă. Colaborarea dintre doi mari specialiști în Wittgenstein a dat în limba română o traducere remarcabilă. Această faptă a excelenței este acum murdărită și călcată în picioare.
Calomniatorul știe întotdeauna care este adevărul în privința victimei sale. Și-atunci de ce-l împroașcă? Ca să-și acopere mizeria proprie sub preșul unei imoralități inventate. Ca să se poată bate cu Mircea Dumitru, orbul Ponta îl trage pe rector în pivnița imposturii sale.

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Articol minunat, de o tristete sfasiateoare si cu adevarat infricosatoare. Cel putin asa am simtit eu. Dar…”orbii” sunt incredibil de multi. Vom reusi sa ne luptam cu ei la lumina sau vor trage ei de natia asta spre hrubele comunismului lor intunecat? Oricum e bine ca ati incercat trezirea acestui popor exagerat de bland. Cu cele mai pretioase ganduri, M. Nicolescu

    • ” popor exagerat de bland.” si harnic ! asa ?
      nu domnule niculescu ! se cheama lasitate si vine din vremea cind stramosi acestor romini fugeau in paduri cind venea dusmanul si care numeste tradarea ” intors armele ”
      tara asta nu i de 26 ani in „tranzitie” si nu i doar experimentul comunist ; auzi ! experiment
      tara asta ii chiar de la origine creata cu furt si minciuna, iar asta a devenit normalitate si in Transilvania, ca cultura romineasca e de fapt cultura regateneasca redenumita, iar romini noi se adapteaza repede daca merita

      • oare cum se cheama formatori poporului romin care au stiut sa folosesca chiar contrarul insusirilor acestei comunitati, romini ? poate cinici ?!
        copii sint (au fost )invatati in scoala: poporul romin este blind ,harnic si ospitalier
        io am trait intre ei si am vazut ca s : lasi, hoti si intoleranti

    • Poporul asta nu e neobisnuit de blind, ci e dupa chipul si asemanarea politicienilor. Foarte multi din generatia care a prins revolutia la macar 25-30 de ani au reperele morale alterate de comunism. Li se pare normal sa mai copii la un doctorat, sa mai aranjezi un loc de munca pentru o ruda, sa mai dai un ban la profesor ca sa ia odrasla note mari, sa mai inventezi un handicap ceva ca sa mai iei in mod nemeritat o pensie de handicap, sa mai smenuiesti nitel contorul la curent electric (asta mergea acu 20 de ani cu o folie de plastic). Si tot asha.

      Si din pacate si la generatia tinara vad cam aceleasi apucaturi: nu trebuie sa te stresezi prea mult cu scoala ca oricum descurcareala e mai importanta decit meritocratia, nu trebuie sa muncesti prea mult ca oricum patronul e un hot si merita fentat de cite ori se poate, etc,etc. Pina cind nu ne vom recupera valorile morale, pina cind descurcareala si smechereala nu vor fi inlocuite cu cinste si responsabilitate, ne vom invirti la nesfirsit in jurul cozii. Atit timp cit un plagiator mitoman ajunge votat de 45% din votanti (si pierde alegerile doar datorita propriei inconstiente), atit timp cit condamnti penali pentru coruptie, ba chiar si cetateni aflati dupa gratii, sunt votati primari, nu avem nici o sansa.

      • In fabricile comuniste exista un proverb „Cine-i harnic si munceste ori e prost ori nu gandeste”
        In epoca de aur, orice copil stia ca fara „pile” nu poti rezolva nimic, iar in perioada post-decembrista, orice copil stia ca nu poti rezolva nimic fara sa dai „spaga”. Traditia spagilor (la medici in spitale, cumpararea examenelor universitare, etc) a inceput defapt in perioada comunismului. Spagile in numerar si „atentiile” gen cartusul de Kent si pachetul de cafea boabe de la Intershop erau la ordinea zilei.

        Stiti foarte bine ca in perioada postdecembrista functionarii de stat si politicienii „modesti” gen Mr. Caltabos erau considerati fraieri, iar cei cu vile, apartamente de lux, mertanu la poarta, case de vacanta la munte, la Cornu si la Mare erau apreciati in societate si considerati oameni inteligenti si „descurcareti”. Meritocratia in adevaratul sens al cuvintului nu a fost promovata (nici in iepoca de aur, nici in perioada postdecembrista). A domnit coruptia, nepotismul si „bascalia”. Asa tara asa lideri – Iliescu, Nastase, Hrebe, Voiculescu, Petre Roman, Basescu, Udrea, Ponta, Tariceanu, etc.

        https://www.youtube.com/watch?v=8Iwcs82RRf0

        • oriunde in lume exista hoti si escroci
          problema sta in comunitate ; in ce fel reactioneaza ea la asemenea indivizi
          unele condamna hotia ; altele o vad ca un mod de descurcareala,jmekerie
          io cred ca e elocvent modul in care reactioneaza comunitatea numita romini: in fituicili din patrie o multime de articole despre sau chiar scrise de puscariasi cu comentariile rominilor.acesti indivizi intr o lume normala sint ostracizati,marginalizati.in romania sint in continuare ascultati

          • mie mi se pare o rusine si numai sa fii suspectat de hotie
            in tara rominilor nici condamnatul nu are dram de rusine ; cei din politica spun ca au fost condamnati politic; in parte au dreptate ! daca sint ai lui la putere, scapa.uni se imbolnavesc, alti fug, cei prinsi sint vedete printre romini.de curind mitrea manivela, sindicalistul liber, ha ha al anilor 90 iese din puscarie.no asta parca s o purtat mai demn; amu se duce la alti subdezvoltati,pardon,in curs de dezvoltare, sa i invete cum sa fure si sa i ajute sa dezvolte viata sindicala
            in tara in care primministru foloseste serviciile unei ambasade sa si aduca mobila,unde ministrul de finante ascunde sub pat tablori cumparate din furat,unde ieuroparlamentaru primeste spaga sa caute sa influenteze legislatia europeana,unde functionari statului vind pasapoarte,unde expresedintele este urmarit penal ptr spalare de bani, Ion cum o fi ?

  2. Mda. Scris ca de obicei foarte frumos.
    Numai ca toti stim ca lichelele nu rezoneaza la asa ceva.

    Eu unul sunt din ce in ce mai convins ca singura cale de a ne scutura de acest putregai care a invadat trupul tarii si mentalul colectiv este cea radicala:. „Nu cu argumente filozofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui Horea”. (Avram Iancu)

    • Si ce daca lichelele nu rezoneaza la un astfel de articol. Important e ca s-a spus ce trebuia spus si s-a auzit ce trebuia auzit. Macar atata lucru.

      • „Important e ca s-a spus ce trebuia spus si s-a auzit ce trebuia auzit.”
        S-a auzit? De catre cine? Vreo 2-3% dintre romani, cei care citesc ceva si, mai ales, pot intelege ceva?!

  3. Ordinarul Ponta si-a gasit un ordinar pe masura in Ion Spanu. Care publica pe Cotidianul.ro o mizerie de articol. Si din care Ponta „s-a adapat” :D

  4. cred ca „tactica” a fost gresita. cum sa lupti cu secaturile, mincinosii si ciorditorii ? filosofind ? nicidecum. hotul iti baga mina n buzunar si ti ride n fata ca „te a facut” , a fost mai smecher. iliescu nu putea fi impiedicat sa preia puterea decit daca ar fi fost strivit ca un vierme de tinerii iesiti in strada. activistii, securistii si progeniturile lor n au rusine si nici simtul masurii. singura lor teama este puscaria si deposedarea de averile furate.

    • ps :
      ca o completare ce reliefeaza jigodismul de dupa 1989
      tariceanu calin liberal (de fapt psd ist), roman petre liberal (cel ce se aciuase sub bratul lui iliescu)
      care va sa zica sintem mai liberali decit americanii (!). avem doua partide dupa modelul democrati / republicani, psd isti / pnl isti (ce cacialma !). pai nu i rusinos domnule ca asemenea escroci sa reprezente partidele / romania si sa mai si sustinem ca traim in „democratie” ?! (numele s intimplatoare, lista ipochimenilor este mult mai mare).

  5. E foarte bine ca puneți lucrurile la punct in aceasta privința pentru ca „dezvăluirile” făcute de Ponta pe pagina sa de fb au inceput sa se răspândească mai peste tot. Toată lumea se întreabă cum de poate cineva traduce dintr-o limba pe care, după cum singur mărturisește intr-un CV, o cunoaște putin. Alte voci il acuza pe dl. Dumitru ca face parte din vechea garda si ca e foarte obedient. Denigrandu-l pe ministru, el pregătește deja momentul când va apărea decizia: „nici nu se putea ca un impostor ca acest nou ministru sa dea o alta decizie”, va spune. „Chiar ma bucur ca nu mai am prilejul sa împart titlul de doctor cu asemenea „specialiști”. Si nu vor fi chiar putini cei care-l vor înțelege. Cea mai buna apărare e atacul si dl. Ponta știe ca acum trebuie sa se apere singur. Minciuna e pregătită din vreme, lăsată la fezandat ca sa aibă putere de pătrundere in mintea cat mai multora.

    • Am parerea ca il credeti prea inteligent pe acest doctoras „exotic”. Nu este maestrul de sah pe care il descrieti. Tot ce a facut nu s-a bazat pe un calcul magistral ci pe pozitia pe care o ocupa. In lumea noastra, a invertelilor, intelegerilor pe sub masa, minciunilor si inselaciunilor, avand forta Statului in mainile sale toti din anturaj bateau din calcaie, totul era posibil, numai sa vrea…
      Faptul ca se gaseste in pozitia de azi este tocmai dovada tampeniei care se ascunde in spatele unei diplome false.

  6. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
    Cei ce se uita in gura lui Victor Ponta, nu-l vor putea aprecia, vreodata, pe Mircea Dumitru. (Dar vor reactiona la cuvinte de genul „instructor de pionieri”… ca si cum a instrui copii e ceva de care ar trebui sa-ti fie rusine.)
    Iar pentru cei ce-l apreciaza pe Mircea Dumitru, Victor Ponta nu exista. Se misca, vorbeste, emite pareri… dar nu exista.

    Ca o paranteza, guvernul Ciolos este primul guvern care consider ca „se misca” asa cum trebuie. In consecinta, am incredere in domnul Ciolos. Infinit mai multa decat in domnul doctor (inca) Ponta (pentru care ministrul perfect este, probabil, Ecaterina Andronescu).

    • Nu uita, marite rege: doua cantitati egale cu a treia sunt egale intre ele.
      E. Andronescu a candidat GARANTATA M. Vanghlie….

  7. Sfasietor articol….din cand in cand cuget la faptul ca tara are niste servicii speciale.Ele ar trebui sa vegheze ca tara sa nu se deterioreze in halul asta. Oare nu au putut stopa fenomenul…. sau au contribuit la el ? Prietena mea spune ca ele orchestreaza fenomenul…eu nu sunt convins…. dar daca totusi ??
    Multumesc pentru articol, doar in biserica la slujba am mai avut aceasta stare sufleteasca….

  8. Un psihiatru expert in psihobolshevism a spus odata ca, „Bolshevismul cronic se manifesta prin autoplasarea sinelui peste justitie !” Cu noi si prin noi insine !

  9. Absolut corect si impecabil formulat! Cine nu a trecut el insusi prin exigenta unei munci serioase, nu poate intelege ce presupune aceasta. Si, da, cum spune stravechiul proverb: „hotul striga: hotii!”. In ceea ce-l priveste, d-l Mircea Dumitru este, mai inainte de orice, un om care gandeste, limpede si lucid, asupra lumii in care traieste, ceea ce inseamna nu doar ca stie carte, ci ca interiorizat in mod profund lucrurile studiate. In al doilea rand, dansul este, cred, cel mai bun cunoscator al filosofiei analitice din Romania zilei de azi. Cei care cunosc gandirea romaneasca actuala stiu cata atentie are Profesorul Flonta in a-si alege colaboratorii. In fine, d-l Mircea Dumitru nu e doar un ganditor atent si un profesionist de inalta tinuta, ci o persoana capabila sa imprime o directie unei institutii (asta inseamna a fi rector). Iar aceasta directie se bazeaza pe niste optiuni fundamentale. Una dintre ele este refuzul, transant, al imposturii academice. E meritul d-lui Mircea Dumitru (si al Presedintelui Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti – d-l Marian Popescu) de a fi argumentat si afirmat – prin vorba si prin fapta – acest principiu. Iar acest principiu nu e unul impotriva (unei persoane – cum ii place celui vizat sa se victimizeze), ci pentru: pentru speranta ca munca cinstita conteaza si pentru tenacitatea ce sustine o pasiune. A spune nu imposturii, inseamna a spune da onestitatii. Acuzatorul de azi s-at cuveni sa stie ca cine a dus impostura pana la ultima ei consecinta, nu se cuvine a ne da lectii de onestitate!

    Mihai Maci

    • Publicul e deja intoxicat cu judecățile de valoare ale dlui Ponta despre dl. Mircea Dumitru. Sunt câțiva care-i țin isonul publicând păreri care de care mai ciudate. Sunt multi care-i cred si, uite-asa, s-a născut in mediul online un mic monstrulet comunist, incompetetent, un yes-man care vânează funcții, etc..Aceste intoxicări trebuie sa primească o replica mai articulata si mai prompta. Si cu adresabilitate mai larga.

  10. Va mulțumesc domnule Liiceanu. Textul dumneavoastră e o gura de aer curat si vindecator. Adevărul are nevoie de curaj pentru a fi rostit cum se cuvine, iar dumneavoastră nu va lipseste. Firesc si curajos, sa iei apararea cuiva care e calomniat si nu academic, Ponta nu exista, ci in viata publica sa iei atitudine in fata ticalosiei obraznice este un curaj frumos si firesc, rar din pacate la noi. Pentru efortul făcut,eu ca simplu spectator, va mulțumesc.

  11. Foarte bun comentariul
    Dar, ca de obicei, il inteleg cei care gandesc precum autorul.
    Cum sa nu se intample asemenea lucruri in Romania – hotii de toate tipurile- cand justitia este blanda cu ticalosii, legile sunt facute pentru a prosti multimea, iar MULTIMEA ii alege in functii tot pe cei corupti, deci o minima moralitate nu mai exista demult „in sanul maselor”, vorba „iubitului conducator”. Sigur ca in aceste conditii tupeul este mai mare, obraznicia e in crestere, iar V.P. si ai lui contesta valorile recunoscute. Pot sa o faca, vorbind in numele non-valorilor ai caror reprezentanti sunt. Cand esti NIMENI simti nevoia sa arunci cu noroi in tot ce straluceste ca sa te faci remarcat. ….

  12. O bună ocazie pentru mulțumiri. Chiar dacă nu vă cunosc personal.

    Mulțumiri dumneavoastră, domnului Dumitru și editurii Humanitas.
    Pentru Tractacus și pentru miile de cărți rumegate în miez de noapte.

    O spun în numele generației mele. Generație crescută liber, cu ajutorul unor oameni onești, ca dumneavoastră, care ne-au moșit și ne-au arătat că există și înțelepciune, nu doar impostură.

    Mulțumim.

  13. Felicitari pentru articol D-le Liiceanu!
    Toata ” scoala” dinastica stalin-dej-ceausescu-iliescu-nastase-ponta a incercat din rasputeri sa ne orbeasca mai mulrt sau mai putin.Sau foarte mult.Ne-au dat in cap,fiecare in felul sau, cu secerile si ciocanele lor mincinoase pana cand am devenit abulici, sustinatori vehementi ai celor care ”ne dau”.Un popor jefuit si bolnav de imoralitate.Sau oportunism desantat.”Batuti si fara bani”, in numele celei mai otravitoare si nerusinate mascarade ideologice:vrem puterea pentru a instaura o societate corecta,vrem sa luptam pentru binele vostru comun.Dar o folosim pentru noi si clica de lichele si nevertebrate cu care ne-am inconjurat pentru a va fenta mai bine si mai eficient….Te crucesti sa auzi in anul 2016 tineri de 35 de ani( cu studii superioare ) care-i glorifica /idealizeaza pe ceausesti!
    Brucan a fost un idealist,incep sa cred ca avem nevoie de 45 de ani pentru a reinvata mecanislmele normalitatii.Efectele comunismului sunt mult mai profund inradacinate decat credeam cu totii in 89…

  14. Remarca legată de persoanele cu deficiențe de vedere este neavenită.

    Faptele sunt așa: domnul Mircea Dumitru apare ca traducător al unei cărți care a fost tradusă din germană, cu consultarea unor versiuni în limba engleză. La momentul traducerii, domnul Dumitru nu cunoștea limba germană la un nivel avansat. Dilema este: cum putea domnul Dumitru să traducă din germană din moment ce nu avea un nivel corespunzător al acestei limbi?

    • E posibil ca omul sa nu fi avut certificat de avansat pentru ca putea citi si intelege la nivel avansat dar nu si conversa…sau nu l-a interesat sa obtina un astfel de certificat…sau a tradus folosind dictionarul pentru 10% din cuvintele problematice si traducerea din engleza..etc.

      In acelasi filon de gandire exista insa o dilema mai mare: cum a putut un fost ministru al educatiei sa obtina un doctorat in Franta fara sa aibe diploma de bacalaureat? (Asa ceva era posibil doar in Romania anilor ’50)

      • Nu se poate face traducere la nivel înalt având doar cunoștințe de bază. O traducere de calitate implică o cunoaștere avansată a limbii și familiaritate cu subiectul textului.

        În ceea ce îl privește pe domnul Funeriu, dumnealui a trecut examenul de bacalaureat. Controversa a fost legată de faptul că nu ar fi obținut un calificativ suficient la o probă scrisă, iar pentru a obține bacalaureatul, a fost nevoit să treacă o probă orală suplimentară.

        • Calitatea unui material (traducere) e relativa; veridicitatea unui material (plagiat) nu. O traducere nu poate fi un plagiat, in cel mai rau caz doar o traducere neinspirata (si care poate avea bineinteles straluciri intr-un ocean de banalitati; autorul e bine sa indrume cititorul).

          Un elev care intampina dificultati la bacalaureat (daca e adevarat) si ulterior obtine doctoratul este un exemplu bun in lumea civilizata (unde bacalaureatele si doctoratele sunt adevarate); acolo unde diplomele s-au cumparat e subiectul unor rautati ieftine (a fi om e lucru mare, a fi mare: o-ntamplare).

          In fine, ma intristeaza sa vad ca un om atat de amplu informat (pare ca) nu intelege metafora cu omul orb de la inceputul articolului si ia cuvintele ad literam facand din ele un punct de plecare pentru un repros.

        • Chiar Haznaua 3 este sursa ta de baza pentru bîrf, pardon, pentru informare?
          Am observat si in alta parte ca vrei sa faci parte din trupa de grajdani ai plagiatorului national :P

          • Stimate domn, dacă aveți vreo acuză, fiți, vă rog, mai precis.

            Antena 3 a fost alegerea domnului Mircea Dumitru. Nu o comentez.

            • Sper ca analizand interventia domnului Mircea Dumitru la emisiunea respectiva de la Antena3 ati obtinut si raspunsul la intrebarea dvs. initiala, care nu a fost doar un link. Atunci spuneti-ne si noua ce ati inteles, poate nu toti au rabdare sa acceseze linkul dvs.

  15. “ Omenesc, prea omenesc” . Dar mult prea tarziu …

    Ne confruntam acum cu adevaruri memorabile si formulate impecabil care ar fi avut un impact maxim asupra oamenilor onesti in 1990 ( din nefericire, atunci tinta mesajelor nu era constiinta oamenilor onesti care pot schimba faţa unei tari , ci “sufletul” ticalosilor care erau rugati sa paraseasca ringul… ) dar care vin dupa 26 de ani cand poate mai au ecou, dar nu mai pot schimba istoria sociala deja scrisa :

    „ Primul gest pe care l-a făcut echipa de activiști și securiși ( interesant lapsus calami – n.n. ) care a descins pe noul mal al istoriei după 1990 pentru a-i învăța pe români să construiască democrația și liberalismul economic a fost să distrugă reperele morale.”

    „ Aceasta a fost marea strategie a impunității, orizontul în care s-a așezat mizeria care-a urmat. ”

    “Trebuia amuțit orice loc în care se rosteau adevăruri răspicate. Vârfurilor intelectuale ale țării li s-au confecționat biografii impure. Toți cei care ieșiseră cu sufletul întreg din experimentul comunist trebuiau mânjiți. Trebuia rapid construită o cocină generală. Și băgați acolo toți cei care nu trăiseră în ea. ”

    „ Căci de vreme ce am intrat în noua lume deja ticăloșiți, nu capătă oare abjecția un aer firesc? Nimeni nu are îndreptățirea morală să o denunțe. Nimeni nu poate deschide gura în numele adevărului. În nici o privință.”

    „ Sub acest acoperiș al imoralității generalizate a început acapararea puterii. Au apărut rapid ziare și posturi de televiziune specializate în linșarea publică a celor ce contraziceau intrarea într-o lume care se pregătea pentru un jaf la scara națiunii.”

    „ În acest caracter neverosimil continuăm să trăim. Iar lucrul cel mai neverosimil este firescul cu care minciuna intră în lume sub masca adevărului. Pentru asta se cere o enormă nerușinare. Și un tupeu infinit: să acuzi în gura mare pe cel care-ți cere socoteală pentru mârșăviile tale. Jefuitorul își ascunde jaful acuzându-te de jaf, ticălosul își ascunde ticăloșiile în spatele calomniei și al discursurilor moralizatoare, spiritul mafiotic se îmbracă rapid în mantia interesului național – toate țin de tehnica caracterului neverosimil care naște minciuni adevărate.”

    „ Mulți dintre ei analfabeți funcționali, mulți cu probleme de exprimare, alții niște șmecherași obraznici – cu toții au reactivat tehnica tupeului diavolesc.

    Corect. In ultima instanta , marea strategie a impunitatii nu a fost de fapt decat adaptarea , rafinarea si aplicarea punctuala a celebrelor Directive NKVD prin care jaful devenea o strategie nationala iar cetatenii onesti deveneau inamicul public numarul unu :

    „ ….

    7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi … să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. …. se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

    8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

    9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate …) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, ….

    10. In toate organele de guvernământ…., trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

    14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

    15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte
    ….
    41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi .

    42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi …, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea …. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.”

    Sursa : Cristopher Andrew & Oleg Gordievski – KGB. Istoria secretaa a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492

    In esenta, societatea romaneasca s-a transformat din societatea carcerala si penitenciarul social existent inainte de 1990 , intr-o societate penala in care furtul devine un sport de elita iar aplicarea justitiei un pericol social pentru aceasta elita.
    Acest lucru a devenit posibil doar prin resetarea intregului cadru social respectiv prin distrugerea reperelor morale traditionale si resetarea treptata si pe nesimtite a intregului sistem de valori al societatii romanesti prin tehnica „picaturii chinezesti”.
    Intrebarea cruciala ar fi ce atitudine si ce strategie au avut in ultimii 26 de ani varfurile intelectuale ale tarii. In acest caz cel mai interesant aspect este legat de cine a pornit avalansa deconstructivista si cand . Aici avem o mare supriza. Actuala degradarea a societatii romanesti este in final opera clasei politice , dar initiativa nu ii apartine .
    In 1990 clasa politica formata in principal din activistii si securistii raspanditi strategic prin toate partidele , chiar daca numai mima, respecta totusi de ochii lumii normele etichetei sociale .
    Ca sa spunem lucrurilor pe nume , clasa politica avea tot interesul sa provoace distrugerea reperelor morale traditionale , resetarea sistemului de valori si instaurarea starii de parabioza atat de vizibile acum la nivel social , dar avea totusi cu totul alte prioritati ( era ocupata cu furtul… ) . In realitate , totul a pornit dintr-o cu totul alta zona si acest lucru ni-l spune raspicat un reputat specialist occidental de origine romana :

    „ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic ( s.n.) sau alte sisteme și instituții ale unei societăți ( s.n. ) . Asta e cheia, cultura, nu sistemul ! ( s.n.).
    Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.
    Peter Gross – Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )

    Si acum surpriza. Cum poti distruge sistemul de valori culturale si morale care reprezinta coloana vertebrala a unei societati si a unei natiuni ?! Raspuns . In comunism , prin „non-limba orweliana”si degradarea limbajului care a insemnat „mentinerea puterii totalitare prin controlul limbii” ( Czeslaw Milosz ) si golirea ei de continut ( „limba de lemn ”) iar in post-comunism prin desfiintarea cenzurii morale si oferirea unui drept de cetate primitivismului social si instaurarea junglei . Cand distinsii membrii ai Academiei au decis ca prioritatea culturii nationale este aceea de a oficializa …obscenitatile http://stiri.kappa.ro/actualitate/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene/stire_116440.html era absolut clar pe ce linie de univers s-a inscris in mod oficial societatea romaneasca si ce se va intampla cu ” fiinta limbii romane”…
    In spiritul adevarului istoric , trebuie sa mentionam totusi ca primii care au dat tonul in degradarea limbajului si spatiului public nu au fost politicienii . Unii distinsi scriitori si literati , au avut chiar privilegiul de a da tonul prin puterea exemplului si de a injura primii pe ecranul televizorului prin anii `90, sau de a instaura „democratia” in cultura ( ceva mai aproape de noi …) dand drept de cetate in presa scrisa …limbajului de şatră (sic !) .
    Rezultatul logic este aparitia unui model al cocinii sociale construita artistic de catre unii scriitori , nu de catre politicieni care , este drept , au jubilat imediat ca le-a fost ridicata mingea la fileu :

    http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html

    Modelul s-a extins rapid fiind preluat la nivel de societate si asta au constat-o cu tristete exact cei care se ocupa de tratarea sufletului :

    „Dacă vii şi le vorbeşti oamenilor de normalitate, bun simţ, armonie, transcendenţă, spirit, te vor acuza că ai citit prea multe broşuri. Performanţa se măsoară azi doar în putere, bani şi sex. Trăiesc tragic această soartă a poporului român.”
    „90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi, o societate care şi-a pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate. Şi mai ales de non-nocivitate.”

    Dia Radu – Lumea romaneasca. Interviu cu prof. dr. psihiatru Aurel Romila ( „90% din oamenii cu care intru în contact sunt profund nefericiţi. Şi-au pierdut valorile de bine, frumos, adevăr şi dreptate”)
    Sursa : http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769

    Dar cum toata lumea trebuie sa traiasca, nici politicienii nu au stat degeaba. Daca tot a aparut un model al cocinii sociale, pasul numarul doi este transformarea ei simultan intr-o jungla pentru a defini foarte clar „regulile” jocului social :

    ‚Nu există tratament pentru dependenţa lui Ponta de metoda agresivă de a face politică. El exagerează, minte, ameninţă ca orice mic terorist crescut în spiritul impertinenţei şi al provocării.”

    ( Tom Gallagher- Ponta, regele junglei care a redevenit România
    http://www.revista22.ro/ponta-regele-junglei-care-a-redevenit-romnia-16726.html)

    Problema este ca in acest caz nici varfurilor intelectuale ale Romaniei si nici cetatenilor onesti nu li s-a mai rezervat niciun loc la masa pentru ca de 26 de ani au asistat pasivi la geneza , dezvoltarea si consolidarea inspaimantatoare a cocinii si a junglei care i-au exclus de la festin , iar in aceasta lume sublunara totul se plateste foarte scump , inclusiv lipsa de reactie a fiecaruia si a tuturor .
    Desigur , am putea sa-i invocam in acest context pe filozofii Mircea Flonta ( cunoscut de catre fostii studenti prin detasarea sa olimpiana de aceasta lume derizorie …) sau Ludwig Wittgenstein cu celebra sa apoftegmă ( „ Faptele in spatiul logic constituie lumea”).
    Problema este ca intre irealitatea romaneasca despre care spunea odata un prim-ministru „In Romania, acum, este posibil orice ” si mirificele spatii interstelare ale filozofiei , nu prea exista nici vreo legatura si nici solutii pentru problemele romanilor ( de cuvinte goale ei s-au saturat cu varf si indesat si inainte , si dupa 1990 … ) care dupa o opinie neortodoxa „ ar trebui sa primeasca, in masa , medalii de aur pentru faptul ca nu au innebunit inca”.
    Fara suparare, au trecut deja 26 de ani din viata tuturor ( tinerele generatii s-au asezat deja la linia de start ! ) iar sentimentul general este ca nici macar nu am urnit bolovanul lui Sisif , dar deja ne frangem mainile in fata drobului de sare. Maktub ?!

    • Magistrala incheierea acestui comentariu nu mai prejos articolului de fond.
      Ne vom impaca cu aceste realitati chiiar daca pentru asta vom trebui sa consumam tone de sare.
      God wills it.

      • Multumesc. Este atata liniste pe aici prin spatiul virtual :)) incat se aude „ cum se izbesc de geamuri razele de Luna” ( Lucian Blaga )….
        La vechii chinezi inteleptii erau totdeauna ultimii , la romanii contemporani au trecut in fata inca de acum 26 de ani …lichelele, si pentru multa vreme de aici incolo va mai actiona inca „spirala tacerii”…
        Totusi , sa nu disperam. Distinsul profesorul Peter Gross care cunoaste foarte bine si Romania si Europa de Est (https://www.cci.utk.edu/users/peter-gross
        ) are in pregatire o carte care va apare la inceputul anului viitor la Oxford University Press ( Focusing on the Core. A Cultural Approach to Media Systems ) in care care foloseste Romania ca un exemplu pentru care modul în care ( surpriza !) cultura , și nu sistemul politic sau economic (sic!) , conduce sistemul mass-media. Asa vom afla cine sunt de fapt cei care au construit cocina generala . Cele bune,

  16. „Wenn das Ding im Sachverhalt vorkommen kann, so muss die Möglichkeit des Sachverhaltes im Ding bereits präjudiziert sein.”

    ” În logică nimic nu este accidental: dacă lucrul poate apărea în starea de lucruri atomară, atunci posibilitatea stării de lucruri atomare trebuie să fie presupusă deja în lucru.”

    „In logic nothing is accidental: if a thing can occur in a state of affairs, the possibility of the
    state of affairs must be written into the thing itself.”

    Un exemplu de traducere- mie varianta in romana mi se pare cea mai inaccesibila.

  17. Eh, daca impostorii ar fi cazuri izolate, ar fi acceptabil – sunt in toata lumea.

    Romania este insa prada unor grupuri de impostori care au capturat statul, au subordonat guvernul, si parlamentul (poate si justitia, dar aici parca nu e chiar asa de rau).

    Am tot spus-o, dar am o placere masochista sa ma repet (:-)): castigarea luptei cu coruptia nu va insemna nimic altceva decat evidentierea incompetentei si imposturii. Dar nu exista un DNA al imposturii, nu exista infractiunea de impostura, de smekerie (scrisa chiara asa) sau de incompetenta.

    Un numar urias de politicieni si porfesori universitari au dezvoltat in timp mecanisme ingrozitoare de ascundere a propriei imposturi:
    – sa dai vina pe altii
    – sa vorbesti intr-una, pentru a nu lasa loc celorloalti sa-ti demonteze incompetenta
    – sa urli si sa denigrezi, indepartand atentia de la tine (mecansim jegos prin care competentii sunt improscati cu noroi mai ales cand nu sunt de fata…)

    si asa mai departe.

    ======

    Toata lumea a avut de-a face cu astfel de jigodii si toata lumea stie ca adesea e preferabil sa pleci, sa nu mai ai de-a face cu asemenea „oameni”, daca nu vrei sa te scufunzi intr-o hazna imunda, daca nu vrei sa mirosi urat toata viata.

    Numai ca exact pe asta se bazeaza si jigodiile: stiu bine ca vei ploeca, scarbit, in loc sa le dai peste bot sau sa ii iei de guler si sa-i arunci pe usa afara, la maturat de trotoare (cu scuze fata de maturatori, ei realmente sunt utili si munca lor trebuie apreciata).

    Cate jigodii sunt? Exact atatea cati oameni competenti renunta la lupta. Si nu putem sa le reprosam ceva, pentru ca nu asta e treaba lor in viata, nu i se paote cere nimanui sa foloseasca ani din viata pentru a scoate r…htul cu mana din haznale.

    Adesea te mangaqi cu ideea „lasa ca i se infunda si jogdiei asteia!”. Dar se intampla prea rar, jogodia iti rade in fata sau mai des in spate, Raspandeste peste tot balele ei de melc ale denigrarii, te scoate imbecil. Jigodia are timp de asta, asta e viata ei. Tu nu ai timp. Jigodia stie.

    Si uite asa ajungem sa lasam ograda libera pentru toti ignatii si ignarii (vorba lui Archezi), sa ne vaitam unii altora, dar sa cantam in struna jigodiilor cand lovesc cu suvoie de saliva pe unul competent. Ne bucuram ca nu suntem noi aia scuipati si il compatimim caldutz pe cel inundat de bale: „Ce-a putut sa-i faca aluia jigodia!”. Si gata – nutrim apoi cu grija blajine remuscari (vorba poetuluji).

    Intr-o taxonomie a jigodiilor gasim numeroase specii:
    – jigodia „pe fata” – la astea balele sunt vizibile, doar ca ti-e prea scarba
    – jigodiile „parhive” – astea sunt greu de identificat, sunt animale nocturne sau de penumbra
    – jigodii „perverse” – astea nu au in intertes anume, nu stii niciodata ce-i cu ele

    Si, binenteles, hibrizii acestor specii.

    Ce-i de facut? Sa ne spalam cat mai des pe maini si sa aplicam dezinfectanti peste tot. Nediluati.

  18. Frumos, exact, scurt si la obiect. Nu necesita comentarii suplimentare dar mi-am permis sa va citez adica sa citez articolul in comentariul scris mai sus la dl Vladimir Tismaneanu.

  19. Parafrazându-l pe Labiș,spun:”Citesc și plâng.Citesc…”Mulțumim,distinse Gabriel Liiceanu,pentru aceste gânduri!Oare,chiar nu se mai poate face nimic?Urmăresc acest „memorial al durerii”,de 26 de ani și,cu fiecare zi ce trece speranța pare a se îndepărta mereu…

    • Liiceanu producea un discurs poate la fel de infamant, în glorioasa limbă de lemn: “Dumneavoastră ați spus în cuvîntul pe care ni l-ați adresat că nu știți dacă ați fost la înălțimea exigențelor măcar a unei părți din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» și aș vrea să spun cu această ocazie că ați fost la înălțimea unei bune părți a intelectualității din țara asta. (…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră. Timp de zece ani cît ați fost, sînteți președintele României, nu ați făcut decît să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim”.(liiceanu adresandu-se lui basescu)

  20. „Cand un orb vrea să se bată cu tine, te trage în pivniță….
    am fost trași cu toții în acești 26 de ani ai „tranziției” ” …si ne-am lasat trasi ?
    De ce nu ne-am opus ?
    Apoi „ei ” ne-au manipulat ca…
    „Toți am ieșit pătați din comunism” …si noi ne-am lasat manipulati ?
    Traim intr-o societate in care este normal
    „firescul cu care minciuna intră în lume sub masca adevărului. „…
    si nu suntem capabili sa le deosebim , sa facem ceva , decat sa constatam asta ?
    „Jefuitorul își ascunde jaful acuzându-te de jaf,
    ticălosul își ascunde ticăloșiile în spatele calomniei și al discursurilor moralizatoare, „…
    si acceptam asta , sau nu suntem incapabili sa reactionam eficient la jaf , ticalosie …

    Pana la urma sunt „ei ” , grupul de interese organizat , care stie ce vrea ,
    care a avut o strategie de preluare a puterii , si noi ceilalti,
    care suntem pe post de victime , de observatori , sau de „constatatori ” ai situatiei ?
    Sunt convins ca autorul a vazut cum functioneaza lumea vie, ca si societatile umane .
    Lumi , specii , comunitati , civilizatii , grupuri de interese …concurentiale ,
    in care cei ce sunt uniti in interesele lor , organizati , inteligenti , oportunisti …
    ii domina pe cei atomizati in interese lor marunte , personale ,
    incapabili sa defineasca un interes comun ,
    ignoranti , naivi , imaturi pentru lumea in care traim .
    „Ce-i de facut ?”…pentru ca nu-i suficient sa analizam , sa constatam .

  21. Prezumtia de autenticitate
    In justitie, prezumtia de nevinovatie a unui suspect intrat in colimatorul politiei si al procurorilor dureaza pana la decizia finala si irevocabila a instantei (Curtii) supreme de justitie.
    Ca atare, in justitie exista un ‘factor de decizie finala’. Astfel, un caz care a parcurs filiera justitiara pana la capat se considera inchis, acceptat de catre o societate civilizata, bine ‘asezata’.
    Extinderea, cu succes, a ‘prezumtiei de nevinovatie’ si in alte domenii ale relatiilor inter-umane, necesita ca in orice domeniu sa existe un for suprem care s-ar aventura sa ‘incheie’ notiunea de prezumtie; care sa dea ‘verdictul final’ asupra ‘autenticitatii’ unei valori.
    In arta exista experti ‘de ultim cuvant’.
    Ceea ce nu este autentic este ‘un fals’, un furt.
    Si plagiatorii care sufoca in prezent societatea romaneasca (lucrari de diploma, de masterat, etc.), sunt niste hoti, niste hoti ordinari. In cazul lor, nu este nevoie de experti care sa descopere hotia (plagiatul). Este suficient ca ‘evaluatorul’ sa aiba patru clase primare.
    In cazul celor ce scriu lucrari literare din domeniul umanist, o clarificare a gradului de autenticitate revine criticilor literar(i).
    Cititorul ‘de rand’ se lasa pacalit, ramane ‘mut de admiratie’ pentru ceea ce este, in unele cazuri ‘un furt literar cu extindere limitata’.
    Daca un critic literar ar avea puterea miraculoasa de a se intoarce in timp, pana la aparitia primelor texte descoperite, si ar face, cu puterea lui miraculoasa, un inventar al tuturor ideilor, , stilulilor, expresiilor ‘bloc’, etc., cu notarea tuturor autorilor ‘implicati’ care le-au folosit in lucrarile lor presupuse autentice, s-ar ajunge la o lista imensa a acestor ‘valori refolosite’ precum si a celor care le-au vehiculat de-a lungul miilor de ani.
    Ce sa facem? Sa ii consideram pe toti neautentici, plagiatori?
    Un asemenea inventar s-ar putea face si in muzica clasica. De fapt, muzicienii si melomanii au descoperit imitatiile, preluarile dar le admit valoarea indiferent cine ar fi fost pimul care le-a buchisit pe portativ. Nimeni nu si-ar permite sa sublinieze ca un mare compozitior la ‘plagia’ pe un predecesor de-al sau.
    Daca admitem toleranta in domeniul marilor lucrari muzicale, de ce n-am fi la fel de toleranti si in cazul operelor literare, nu le-am pretinde autorilor o ‘autenticitate deplina’, fara orice urma de plagiat.

    • O faceti in gluma sau vreti sa-l spalati pe Ponta?
      Nu e vorba despre „imprumut” de idei si reformularea lor, ci despre copierea cuvint cu cuvint a zeci de pagini fara sa mentionezi sursa; un fel de Apud Ponta, pardon, Apud Toba :P

  22. Ma croieste orbul asta peste cap de nu ma vad. M-a prins de picior si nu ma mai lasa, da ca salbatecul. N-ai nici ce sa tratezi cu el, atata stie, nu-l scoti din ale lui. E pornit pe mine de 25 de ani, ma pandeste daca pot zice asa, umbla pe urmele mele mai tot timpul.
    Facea orice sa ma traga in pivnita, incerca sa ma pacaleasca, sa ma ademeneasca cu vorba, A angajat seducatoare si interpusi pentru treaba asta, tragea cu urechea la ce vorbeam, se interesa de mine la unul, la altul, ma vorbea de rau. Se baga in toate si-mi strica viata. Imi taia calea sa plec prea departe si stropea cu apa scarile, doar mi-or aluneca pasii intr-acolo. Cocina asta, asa a conceput-o incat, daca aluneci o treapta, e practic imposibil sa mai pasesti inapoi pe ea. De coborat se poate cobora, pentru asta angajeaza aceleasi strategii ca cele de mai sus, dar urcusul inapoi spre lumina e imposibil.

    • Nu numai in pivnita te trage. Pentru el lupta incepe in afara ringului cu mult inainte. Prima data te lucreaza, te izoleaza, sapa atent imprejurul tau, insingurandu-te de ceilalti, de viata, de rostul tau firesc. Pe urma iti intinde capacane atente, tot asa, de departe, prin incercari si sondaje staruitoare, gen discutii „fine”, de pahar, despre lume, despre „stiinta” laolalta cu „literatura” si cate si mai cate, de fapt toate capcane despre care nici nu stii cand, cum calci, in ce fel sunt interpretate, ce semnificatii obscure au. Ei, si prin troaca asta de porci ma trag si iar ma tag pana ceva se lipeste, pana unul dintre ei simte slabiciune, prinde si musca. Atunci sa te tii! E momentul in care orbul dirijor si proprietar de tarc isi umfla muschii barbateste declarand ritos ca e neaparat „necesar” sa se rafuiasca personal cu mine in lupta ilegala, lupta amenajata special de el si echipa lui in pivnita personala.

  23. Sa fim optimisti, exista si o parte frumoasa a vietii!
    Batranetea, vazuta din interiorul ei, nu de pe gard!
    Orice stare, situatie, etc. nu poate fi inteleasa complet decat daca este cunoscuta din interiorul ei; trebue sa fie ‘traita’ de cel care o caracterizeaza. Cei care se afla (s-au aflat) in afara acelei stari, sunt ‘privitorii de pe gard’.
    Dintre cei ce au sansa de a se afla in interiorul batranetii, numai unii dintre ei o si inteleg, nu numai sa o traiasca fiziologic (sa o parcurga). Cei care au favoarea de a o putea intelege (cunoaste in profunzime) sunt ‘favorizatii’ de soarta. Ei descopera ca batranetea este vasta, in primul rand prin complexitatea ei, prin caracterul ei surprinzator, prin darul pe care il are de a-i da omului ‘purtator al ei’ (cel inzestrat de ‘mama natura’) un plus de putere, de cunoastere, a miracolului interiorului batranetii.
    Cei de pe gard vad doar o imagine a unei persoane incovoiate de neputina fizica, de uzura timpului (ce mizarabila a fost inspiratia poetului : ‘un batran si o batrana, doua jucarii stricate..’), dar, cei de pe gard nu vad bogatia, lumina care pulseaza in mintea si sufletul (in capul) trecatorului cu aparenta de muribund. Cei de pe gard au ‘infirmitatea’ de a nu avea ‘la activ’ si batranetea. Ei ‘vorbesc dupa ureche’. Unii dintre ei isi zic ‘batrani’ numai fiindca stiu ca, dupa varsta de douazecisicinci de ani, au inceput sa imbatraneasca biologic (muschii, oasele, pielea, vasele de sange, inima, etc.)..
    Numai batranii ‘veritabili’ (autentici) – cei ce au sansa de a trai si cea mai valoroasa, mai luminoasa parte a vietii – batranetea, fericitii care inteleg astfel batranetea (din interior) au puterea miraculoasa de a lungi durata batranetei lor, pentru a-si desavarsi cunoasterea ei, al carei final se afla, pentru fericitii de ei, undeva la linia orizontului. Acesti fericiti nu se sperie de moartea lor fizica, ci de moartea batranetii lor, pe ea si-ar dori-o vesnica.

  24. Un articol care ar merita sa fie citit de orice intelectual roman. Ponta se doveste inca odata josnic, si de o prostie fara margini. Fara margini este si nerusinarea lui. E singura persoana din Romania careia mi-e scarba sa ii rostesc numele, asa cum acum 30 de ani imi era scarba de numele ceausescu si paunescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro