joi, martie 28, 2024

Ioan Mircea Pascu: De ce Romania nu sustine o interventie militara in Libia

Intrucat nu sunt membru al actualului CSAT, unde, probabil, a fost aprobat mandatul cu care dl. presedinte a participat la reuniunea Consiliului UE, si nici confident al domniei sale, nu pot sti care au fost cauzele pentru care, prin vocea domniei sale, Romania a adoptat pozitia de a nu sustine o interventie militara in Libia. Cel mult, pot face anumite presupuneri, care nu pot exclude deci posibile erori de apreciere. Sper sa nu fie multe si nici mari.

Cauzele pentru care Romania nu sustine in acest moment o solutie militara in Libia si este impotriva recunoasterii Consiliului National din Libia

1. Primul lucru pe care l-as mentiona este ca Romania nu a adoptat o pozitie singulara, ci, desi nu a sustinut pozitiile Frantei si Marii Britanii, s-a situat de partea Germaniei si a altor state participante la Consiliu. Romania s-a situat, deci, in „pluton”, adoptand pozitia acestuia, prefigurata deja de la intalnirea informala a ministrilor apararii din tarile membre NATO: neinterventie, monitorizare, apel viguros la adresa regimului libian de a inceta actele de violenta impotriva poporului libian.
Notele specifice din pozitia romaneasca par a fi cele legate de nereprezentativitatea Consiliului de la Benghazi, motivata, in primul rand, prin prezenta unui fost membru al cabinetului libian in fruntea acestuia si, cel mai important, datoria libiana catre Romania, pe care dl. presedinte a anuntat ca o va urmari in orice conditii, mai ales dupa ce se linistesc lucrurile.
Referitor la nerecunoasterea Consiliului de la Benghazi, sa nu uitam ca aceasta pozitie – impartasita si de altii, atat in reuniunea NATO, cat si in Consiliul UE – a fost luata intr-un moment in care sansele ca regimul libian sa infranga rezistenta armata a rebelilor sunt, in opinia mea, de cca. 75%!?

In plus, pentru a schimba raportul de forte de pe teren este nevoie de o interventie militara – sub o forma sau alta – pe care majoritatea statelor membre NATO si UE nu o sustin la acest moment. Probabil ca tocmai de aceea, in ciuda afirmatiei ca „factorul timp este esential” (vezi declaratia Secretarului General al NATO), indeplinirea celor trei conditii pentru o interventie militara formulate atat de NATO, cat si de UE (existenta unei necesitati evidente, a unei decizii exprese din partea Consiliului de Securitate al ONU si sprijinul statelor arabe) va lua destul timp, ceea ce, daca tendinta actuala, care este in favoarea regimului, se mentine, va permite victoria acestuia asupra rebelilor. Ori, a te impotrivi invingatorului, cand acesta se apropie de victorie poate fi catalogata drept o „eroare politica majora”, ca sa folosesc termenii utilizati expres de dl. presedinte.
Particularizat, sansele recuperarii datoriei noastre de la actualul regim – cu care se presupune ca se discuta deja de catva timp si s-or fi inregistrat si anumite progrese – sunt mai mari, decat cele ale obtinerii ei de la noile autoritati, despre care nu stim nici cand vor fi instalate si nici ce parere vor avea despre datoria respectiva …
Al doilea lucru: poate sunt si alte interese romanesti, pe care eu nu le cunosc, care au putut juca vreun rol, interese legate atat de Libia, cat si de alte state arabe care nu vad cu ochi buni o interventie militara contra regimului libian actual. Mai mult, daca fac o paralela cu situatia relativ similara in care Romania s-a aflat vis-a-vis de interventia impotriva Iraq-ului dupa invazia din Kuwait din 1990, nu este exclus ca tara noastra sa fi primit mesageri sau mesaje din partea conducerii libiene si/sau altor state arabe, care sa ne solicite sa nu sprijinim o interventie impotriva regimului libian.

„Nu vad ca o pozitie contrara sa fie mai buna decat cea adoptata”

2.  In suma, conform celor declarate mai sus, daca sansele sunt ca regimul libian sa infranga rebeliunea – care nu poate reusi decat in conditiile unui sprijin militar din afara, pe care cei care il pot acorda, nu par sa fie dispusi sa o faca – sunt in crestere, nu vad ca o pozitie contrara sa fie mai buna decat cea adoptata.

Pentru tarile NATO si UE, inclusiv Romania, ramane, desigur sa explice diferenta dintre vorbe – condamnarea dura a regimului libian – si fapte – retinerea de la orice interventie in sprijinul rebelilor. Personal, cred ca aceasta se va dovedi in timp o pierdere in fata publicului arab doritor de libertate si prosperitate, cat si a noilor autoritati din tarile unde revolutia a reusit rastunarea regimurilor autoritare existente anterior.
In plus, cred ca inactiunea, mai ales a NATO, in aceasta situatie, chiar daca motivata logic, demonstreaza ca Alianta a balansat dintr-o extrema – disponibilitatea de a actiona – in alta extrema – aceea de a se feri de alte interventii. Aceasta situatie, in opinia mea, va fi interpretata de adversarii organizatiei ca o pierdere de credibilitate (cu toate ca, trebuie sa recunosc, era greu de asteptat ca, dupa Iraq, in tarile NATO, in primul rand SUA, sa mai existe disponibilitatea de a se implica intr-o alta operatiune militara de proportii in lumea araba).
In ce priveste UE, desi este corect ca, daca vine vorba de declararea si punerea in aplicare a unei zone de interdictie aeriana, nu Uniunea, ci NATO are capacitatea necesara, se confirma inca o data ca, atunci cand este solicitata sa actioneze decisiv, nu este dispusa sa o faca, ceea ce, in timp, va pune sub semnul intrebarii mai ales clauza din Tratatul de la Lisabona similara articolului V din Tratatul NATO, de asistenta militara in cazul in care unul din membrii este atacat. Pastrand proportiile, Georgia (desi nu se califica stricto sensu) ne-a spus multe in acest sens inca din 2008 …

„Farfuria” Statelor Unite este deja plina

3. Daca privim declaratiile publice de dupa cele doua reuniuni, a NATO si a UE, rezulta ca ambele organizatii sunt hotarate sa colaboreze una cu alta in situatia nou creata nu numai in Libia, ci in Africa de Nord si dincolo de aceasta, confirmand ceea ce am scris inca de la debutul evenimentelor din Egipt pentru US Atlantic Council – respectiv ca vom asista la o intarire a raporturilor trans-atlantice, venita intr-un moment in care exista pericolul ca, sub influenta mutarii ateniei SUA spre Asia de Est, acestea sa piarda din relevanta.
In ce priveste Statele Unite, cred ca noua situatie din Africa de Nord le determina sa procedeze la un nou exercitiu de re-echilibrare, in mijlocul unui proces mai amplu de cautare a unui nou echilibru provocat de mutarea centrului de greutate al sistemului international din zona transatlantica in Asia de Est. Iar aceasta, in conditiile in care economia americana iese mult mai greu decat se anticipa din criza in care se afla, iar cresterea pretului petrolului, daca se mentine, va incetini si mai mult acest ritm si asa lent … In concluzie, cred ca „farfuria” Statelor Unite este deja plina, iar actuala administratie trebuie sa se ridice la nivelul asteptarilor – sub aspectul viziunii si hotararii de actiune – create in lumea de-a lungul celor sapte decenii de suprematie americana.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Domnule Pascu
    Nu contest faptul ca poate aveti o experienta in ceea ce priveste acest domeniu si de aia scrieti aici, dar modul in care va manifestati in iesirile televizate cind dovediti lipsa de moralitate si obiectivitate crasa, intrind in rindul latrailor de serviciu de la Moguli TV, ma face sa-mi pun mari semne de intrebare in ceea ce va priveste si de aceea sa nu stiu care va este adevarata fata si cind exprimati adevaruri intr-o proportie mai mare.
    Din lipsa de incredere fata de autor, refuz sa citesc acest articol, desi tema e interesanta. E modul meu de a protesta fata de cei care ne trateaza si se comporta astfel.

    • Nu e nici o suparare, nu aveti ce pierde ignorand articolul.

      Ca raspuns la aluzia cu CSAT-ul, dle Pascu, chiar nu aveti ce cauta acolo, sunteti departe rau de lumea reala.

      Ca raspuns la problematica in sine, dl Presedinte a facut ceva mai multe decat sa stea in pluton. A organizat la Bucuresti, paravan, o asa-numita intalnire a invetitorilor din Golf si a prezentat prin vocea sa, in mijlocul UE, un mesaj de realism si un apel la calm, mesaj pe care comunitatea politica si de afaceri din zona incinsa nu putea sa-l transmita altfel.
      Si totodata i-a intors „favorul” frantzuzului care dupa ce ca se suie pe tocuri sa ajunga la tzatzele nevestei se viseaza si calare pe situatie, un nou Napoleon care va cuceri lumea araba.

      Dar binenteles, partidul si credinta, il impiedica pe autor sa faca vreo referinta pozitiva la presedentie, ca ar ajunge procentajul rosilor pe minus…

    • Iata ce raspuns primesc duminica 13 pe mail la comentariul meu de mai sus:

      „Daca am reusit sa va enervez atat de tare, pe unul ca dvs. care sunteti, se pare, un adept al politicii haotice, cu costuri sociale uriase si inutile practicate de actualul guvern, s-ar putea spune ca imi indeplinesc bine rolul de critic al acestui guvern! In ce priveste tema data, mi s-a cerut sa prezint eu cauzele adoptarii pozitiei exprimate de dl. Presedinte si am facut o analiza, zic eu, obiectiva. Ceea ce demonstreaza ca eu nu generalizez, ci judec de la caz la caz … Va astept in fata televizorului!”
      semneaza : mircea satmareanu@……com

      De aceea intreb si eu redactia Contributor.ro,:
      Chiar nu ati gasit alta persoana competenta sa aiba o parere despre acest subiect? O persoana cu mai multa credibilitate vreau sa spun care nu-si propune sa aiba rolul sa enerveze atunci cind apare in public, recte MOGULI TV.
      Si care este legatura intre acest mircea satmareanu@…….com si domnul Pascu?

  2. Lipsa de caracter poate fi numita politica ? Sau poti baza politica unei tari pe o asa lipsa de caracter. Adica se cheama „realism” cu numele etichetei lui de piata. Ne intereseaza mai mult supravietuirea regimului unui apropiat al lui Ceausescu, ne intereseaza mai mult banii pe care ii putem lua decat libertatea unor oameni, facem calcule impocrite si ipoteze mercantile. Se mai intampla sa faci asa ceva dar macar taci din gura si eventual te rusinezi.

    Astfel de argumente nu pot fi niste argumente pe care sa se bazeze o politica publica. Opinia publica nu poate accepta astfel de motivatii. Trebuie sa existe o decenta a motivatiilor care sa intretina un climat cat de cat moral. Altfel, cu scopul scuza mijloacele ajungem orisiunde, de regula la ce e mai rau. Poate pe moment iti poate fi mai bine dar cel mai adesea consecintele sunt cele mai rele pentru ca nimeni nu doreste sa fie prieten cu cineva lipsit de caracter, in speta Romania.

    Am citit si recitit acest text in cautarea vre’unei idei cat de cat clare, nu spuse printre randuri, nu ascunse dupe deget. Dar nu, nu am gasit nimic care sa faca cinste politicii romanesti de azi. Nu e de mirare.

      • Exista vre’o cat de mica apropiere intre Helmuth Kohl si politica Damboviteana ? Sunt curios sa o aud. Si cum spuneam, nu poti fi in intregime lipsit de orice pragmatism dar nici chiar de orice principii. Sa faci insa caz de aceasta lipsa de principii este prea mult. Mai ales cand rezultatele se lasa asteptate…

        • Razvan, nu fi patetic, in politica flexibilitatea pragmatismului surclaseaza (si trebuie sa surclaseze) osificarea „principialismului”. Andrei Plesu spunea foarte bine ca principiile ascund lipsa de imaginatie (nu la modul absolut, evident).

          • Presupun ca vrei sa spui jalnic nu patetic.

            Jalnic trebuie sa fiu daca vreau ca un personaj precum Gaddafi sa fie detronat chiar daca mercenarii lui reusesc sa reprime miscarile de revolta. Jalnic am fost si cand am sperat la mai mult curaj diplomatic cand cu ocazia decernarii premiilor Nobel. Dealtfel jalnic am tot fost incepand cu multa vreme in urma cand am crezut ca se va schimba vre’o data ceva in tara asta. Mica voastra politica de Crescent, micile voastre insurectii traditionale, nevrozele dambovitene nu sunt decat manifestarea neputintei transformata in mod foarte imaginativ in realpolitik. Singura problema este ca un realpolitik de oarecare succes implica potenta nu impotenta eroului politic.

            Altfel, toate productiile intelectuale ale breslei afacerilor externe sunt minunate… dar lipsesc cu desavarsire. Luati si rasfoiti revistele de secialitate … si va dumiriti. Sau, dimpotriva, citatile domnilor, daca tot sunteti asa de specialisti si de cititi. Luminati masele nestiutoare cu lumina stiintei voastre !

    • Nu e vorba că ar fi Gadafi (sau cum se scrie !) bun. E vorba că cei ce i se opun nu sunt altfel decât el. E vorba de un (fost) ministru al lui. Vezi şi motivaţia guvernului bulgar care are oarece probleme în zonă. Sau a avut. Deci ai merge dumneata să te baţi cu Gadafi ca să ia tot de-ai lui puterea ?

  3. @ Razvan,
    stai blind, citeste muuult, pentru ca se pare ca intelegi greu. Si , cer scuze, nu vreau sa te jignesc, dar chiar nu ai habar de politica, exceptind „jos Basescu”.
    Citeste si taci.

  4. Domnule Pascu,

    Vorbim totusi despre o colonie europeana (subliniez, nu exista foste colonii, ci doar o alta fata a colonizarii). Iar atunci cand e neliniste intr-o posesiune, stapanul trebuie sa intervina pentru a aplana conflictul. Altfel, interesul sau va fi pus in pericol pe termen lung. In plus, colonizatorul (putem vorbi despre Europa Unita ca mostenitoare legitima a posesiunii) are interesul ca populatia colonizata sa fie multumita (cel putin minimal), inclusiv daca aceasta inseamna rotirea pseudo-liderilor (sau clovnilor) gen Gaddafi.

    Daca nu intervin, puterile europene isi pun in pericol statutul de colonizatori/stapani si, implicit, de pacificatori.

    Respectuos,

  5. Nu va mai aprindeti…Granitele din Africa nu sunt trasate de popoare ci de fostele colonii, in cdrul lor traiesc zeci de popoare iar Libia este de exemplu un amestec de triburi care se lupta intre ele pentru suprematie.
    Ce a ramas si unde e Africa in urma decolonizarii? NICAIERI ! Nici nu e bagata in seama, doar la stiti cu foametea (un continent foarte bogat!) si crimele etnice !
    Democratia nu valoreaza 2 bani daca populatia nu o simte -vedem acest lucrru aici , in Europa estica- si voi doar suteti de o parte sau alta din motive la feld e gresite ca si comentariile.
    Sunt foarte multe de spus dar esentialul este ca nu mai credeti voi ca aia de acolo sunt ca voi, cei de aici….Vedeti ca aia nu se omoara dupa munca , idealul lor este „razboinic” si cam ce fac dupa ce termina cu unii ? CAUTA ALTII !!! Daca vor urma unii ca noi ? (vedeti ca triburile sahariene n-au nici o problema „umanitara” cu sclavia, o folosesc in mod curent si este o chestie stiuta , doar ca voi uitati lucrurile esentiale, adica , ca sa iei o decizie , trebuie sa stii cu cine discuti! O fi Ghadafi tiran, dar si ceilalti sunt EXACT CA EL, plusul sau fiind ca e mai civilizat…

    • Ai drepate in cea mai mare parte!…acolo mereu au fost rafuieli pentru ca asta e cultura araba.Romania nu are ce sa se implice intr-un astfel de conflict; sunt convinsa ca nu-i va folosi. Daca nu e minciuna, se spune acum ca fortele loiale lui Gaddafi au recuperat din orasele pierdute!..Noi nu stim ce i’a facut pe libieni sa se razvrateasca, asa dintr-o data; de fapt ca si egiptenii!…din cauza asta nu putem judeca corect ce este acolo.Cum de fapt nici autorul articolului nu stie! Imi aduc aminte de dumnelui; un ministru slab si lipsit de caracter! ca si Adrian Severin.{ acest Severin, de cand e la CE, nu a facut decat sa vorbeasca de rau Roamania si Presedintele. 2 mizerabili!

      • Tu nu stii ce e acolo? Dar romanii care vin din Libia or fi stiind? Dar Ministerul de externe roman stie oare? Backonski e super ca ministru de externe, am vazut cand ai intrat in Schengen :)

  6. sper ca nu suntem atat de debili ca sa luam o decizie privind Lbia bazat pe cine credem noi ca ne da datoria – ar fi absolut stupid.

    ar trebui ajutati rebelii cu ce se poate.

  7. Inca mai doare Schengenul :) Sarkosy stie asta. I-a dat de lucru lui Basescu care imediat a inceput sa scuture vamile, chiar daca stie ca prin ele colcaie de purici ai Partidului de Doi Lei. La fel multi purici stau si in blana buldogului. O sa-l tina Sarkosy pe Basescu la marginea UE pana la sfarsitul mandatului pentru simplul motiv ca nu-l considera demn de a intra in club.

  8. In sfarsit, inspirat, Traian Basescu a refuzat aberatia lui Sarkozy, privind o interventie militara in Libia. Trebuie sa realizam ca revolutiile din tarile arabe pot rezerva un noian de surprize, nu musai favorabile suflului democratic aparent. Pentru moment, fundamentalistii religiosi actioneaza deghizati in opozanti ai dictatorilor . La momentul oportun, odata haosul instalat, trupele de „credinciosi” vor investi teritoriile, profitand de asa-zisa democratie de tip occidental, inoperanta in contextul oriental. Pentru moment nu avem niciun exemplu de democratie, probant, in aceste regiuni.
    Invazia Europei Occidentale, inceputa cu 4-5 decenii in urma, datorita exploziei demografice arabe, se va intensifica pana la insuportabil, debordand cu usurinta in estul Europei cand occidentul va fi saturat. Asadar, orice interventie militara va avea, cert, consecinte nefaste pe acest plan.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Mircea Pascu
Ioan Mircea Pascuhttp://ioanmirceapascu.ro/
Om politic, membru PSD, profesor la SNSPA, europarlamentar, fost ministru al Apararii Nationale, expert in relatii internationale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro