vineri, martie 29, 2024

Justiție și educație publică. Pe marginea cazului Vișinescu

România a cunoscut de-a lungul anilor 1990 și 2000 confruntarea cu propriul trecut recent, atât cu cel al regimurilor fascizante, cât și cu cel al regimului comunist. Au existat solicitări din partea fostelor victime și ale urmașilor acestora, solicitari ale unor formațiuni politice, din partea societății civile și a unor istorici de a se face lumină asupra acestor perioade si de a fi trași la răspundere vinovații. Nu întâmplător s-au înființat comisii de studiere a celor două tragedii ce s-au petrecut pe teritoriul controlat de statul român (mă refer la Comisia Internațională pentru studierea Holocastului în România, respectiv la Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România). Nici măsurile reparatorii nu au lipsit, poate nu la nivelul la care au sperat supraviețuitorii.

Însă, până astăzi, tabloul nu arăta încurajator în privința tragerii la răspundere a făptuitorilor, fie că vorbim de cei care au avut decizia politică, fie de  cei care au pus-o în practică. Au existat inițiative pentru inculparea celor responsabili de crime, în general de violență împotriva celor lipsiți de apărare și fără vină. Din nefericire, cadrul legislativ nu a fost unul favorabil. Abia în martie 2012 a fost adoptată legea nr. 27 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ceea ce făcea posibilă trimiterea în judecată a celor acuzați de „infracțiuni contra păcii și omenirii, indiferent de data la care au fost comise”. La Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc au fost adunate, de-a lungul diferitelor administrații, probe privind crimele și abuzurile comise de diverși ofițeri de Securitate și comandanți de penitenciare împotriva unor deținuți politici. În 2013 a fost anunțată existența la acest institut a unei liste de 35 de persoane în viață, care făcuseră parte din sistemul represiv comunist și care erau suspectate de fapte care le puneau sub incidență penală. Doar împotriva lui Alexandru Vișinescu și Ioan Ficior s-a început urmărirea penală. Unii prezumtivi torționari au murit în timp ce se desfășura dezbaterea publică. Foști sau actuali oficiali ai IICCMER ori istorici specializați în cercetarea represiunii comuniste au susținut fie că alți torționari din anii 1950-1960 nu mai erau în viață în momentul demarării acțiunii mediatice și juridice, fie că nu existau probatorii împotriva lor. S-a emis și părerea că nu există voință politică pentru a se continua investigațiile. Viziunile și interesele personale sau patimile politice nu au ocolit dezbaterea în jurul acestui subiect.

Fost comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat în anii 1956-1963, Alexandru Vișinescu a fost condamnat pe 24 iulie 2015 – pentru tratamente neomenoase aplicate deținuților (conform vechiului Cod penal, în noul Cod fiind vorba de crime împotriva umanității) – la 20 de ani de închisoare, degradare militară  (era locotenent-colonel), pierderea unor drepturi, plus plata de către acesta în solidar cu instituții ale statului a unor despăgubiri către urmași ai deținuților. Fostul ofițer a făcut recurs, dar instanța a menținut condamnarea pe 27 ianuarie 2016. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reconfirmat-o, definitiv și irevocabil, pe 10 februarie 2016. Plânsul lui Vișinescu în fața judecătorilor, fără a-și exprima regretul față de cele făptuite, fără a-și cere iertare față de victime și ascunderea în spatele originii sale și a copilăriei nefericite, a vremurilor, a ordinelor primite de la superiori ne oferă o tristă lecție: acest om nu a învățat nimic din trecutul lui și al acestei țări.

Judecarea și condamnarea lui Vișinescu  pentru faptele comise în urmă cu jumătate de secol este importantă din cel puțin două motive. În primul rând pentru că se face dreptate victimelor directe, dar și celor indirecte. Nu este vorba de răzbunare, ci pur și simplu de justiție. Ideea elementară de dreptate a câștigat indubitabil. Eventual acest om ar putea fi grațiat peste un timp, ținând seama de circumstanțe care au de-a face nu cu faptele, ci cu starea lui (bătrânețea, în general asociată cu boala), circumstanțe pe care regimul comunist, pe care el l-a slujit cu zel, le-a refuzat victimelor. Însă ideea de condamnare pentru fapte imprescriptibile rămâne. Prin aceasta se marchează o ruptură evidentă de complicitățile de la începuturile sistemului politic postcomunist. Ideea de justiție nu mai este bagatelizată, cum prea multă vreme s-a întâmplat în legătură cu crimele trecutului recent.

În doilea rând, este vorba și de o măsură pedagogică, de educație publică, care privește ceea ce învățăm noi, corpul social, din toate acestea. Se transmite un mesaj puternic atât societății, cât și instituțiilor statului, și anume că există crime imprescriptibile, altfel spus că trecerea timpului nu-i absolvă de vină pe torționari, că nu se pot ascunde în spatele scuzei că au ascultat ordinele, că responsabilitatea nu ar fi fost (și) a lor. Chiar dacă în cea mai mare parte făptuitorii nu mai sunt în viață, faptele lor nu mai sunt acceptate de societate și trecute cu vederea de justiție. Orice societate are memoria și uitarea ei, are fapte, evenimente și oameni de care își aduce aminte, dar și unele (mult mai multe) pe care le uită. Problema intervine atunci când fapte grave din trecut sunt voit ignorate, când victimelor nu li se face dreptate morală și juridică, iar justiția și societatea se complac în indiferență sau cinism. În această privință, există posibilitatea ca prin cazul Vișinescu să înregistrăm o adevărată ruptură în spațiul nostru public.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Unde nu sint de acord nici in ruptul capului cu autorul:
    ” Eventual acest om ar putea fi grațiat peste un timp…”
    A durat 26 de ani sa fie judecat, de-abia a fost condamnat si deja ne gindim la eliberare; asa au speculat si penalii contemporani cu noi, o chichita legala, care usor poate fi numita „cumplit mestesug de timpenie”, pentru a ajunge scriitori si oameni de stiinta, caci elaborau lucrari stiintifice :P ;)

    – asa au fost eliberati si detinutii din penitenciarul lui Visinescu?
    Sintagma „sa nu ne razbunati”, n-a fost spusa de un om in deplinatatea capacitatilor sale, caci daca ar fi sa-l ascultam, atunci nici judecati nu ar trebui.
    Da, sa-i lasam sa moara chinuiti de propria-i constiinta :P

    -„Autoritatile americane refuza pentru a 15-a oara eliberarea conditionata a asasinului lui Robert Kennedy „. Are 71 de ani.
    NB,
    citi securisti, lucratori in penitenciare (ca Visinescu ori Ficior), citi oameni de cultura (unii ajunsi acolo sus unde se luau decizii, desi ei spun ca altii le luau), citi din acestia ati auzit caindu-se pentru cele facute?
    Daca chiar vrem sa pedepsim cele intimplate, sa nu fim ipocriti si sa defilam cu corectitudinea politica in bat.
    Si Stanculescu a fost eliberat pe caz de boala, iar acum isi petrece batrinetea prin cazinouri, pina si la Londra :P

    • Victor L, Citiți tot textul, nu doar un fragment. Tineți cont de un aspect. Am văzut în ultimele săptămâni, dar mai ales ieri pe rețelele sociale (Facebook) pe mulți care se întrebau, retoric, la ce folosește această condamnare, de ce să ne răzbunăm pe un biet bătrân, bolnav (trimitere expresă la Vișinescu, desigur)? De aceea am ținut să precizez că sentința de ieri nu este vorba de răzbunare, ci de un act de justiție. Și am introdus chestiunea cu „eventuala” grațiere a respectivului – asta o decid autoritățile, nu eu, nu dvs. – tocmai pentru a accentua comportamentul barbar, arbitrar, inuman al regimului comunist in comparatie cu ideea de justiție, de lege, de proceduri într-un stat de drept. Atât și nimic altceva.

      • dle Dobrincu,
        multumesc de raspuns,
        am citit tot articolul, dar am precizat „Unde nu sint de acord nici in ruptul capului cu autorul”
        Mai pe scurt: acestor criminali nu trebuie sa le fie acordata clauza eliberarii inainte de termen.
        Nu am „combatut” alte aspecte din artricol, ci mi-am argumentat dezacordul.

      • Domnule Dobrincu,

        Este surprinzator faptul ca un cercetator de talia dvs recurge la un sofism ieftin ( „Cititi tot textul, nu doar un fragment”) ca sa conteste evidenta , respectiv o afirmatie foarte clara pe care o faceti din proprie initiativa pentru ca nu v-a obligat nimeni s-o faceti :

        „ Eventual acest om ar putea fi grațiat peste un timp, ținând seama de circumstanțe care au de-a face nu cu faptele, ci cu starea lui (bătrânețea, în general asociată cu boala) ”.

        In acest caz, contestarea evidentei prin care chiar sugerati dvs autoritatilor ce sa decida, nu este cea mai buna strategie pentru ca va conduce la un paralogism trivial ( „ …tocmai pentru a accentua comportamentul barbar, arbitrar, inuman al regimului comunist in comparatie cu ideea de justitie, de lege, de proceduri intr-un stat de drept ”). Cu alte cuvinte invocati argumentul autoritatii („asta o decid autoritățile, nu eu, nu dvs.” ) dar dupa ce ati judecat deja in locul ei, dar toti avem dreptul democratic la opinie, nu ? :))
        In sfarsit, este absolut remarcabil modul in care treceti de la faptele unui condamnat penal la starea lui de batranete,etc. si este absolut induiosatoare grija dvs fata de batranetea si boala unui tortionar care nu a aratat nici o remuscare ( apropo,de unde stiti ca era bolnav , cand injura ziaristii si voia sa-i loveasca , nu era la fel de bolnav ?!) .
        Pe de alta parte, ca istoric stiti foarte bine ca victimelor lui li s-a interzis orice drept la aparare si tocmai de aceea intr-o societate democrata si intr-o lume morala si normala , nici el nu trebuie privat de …dreptul de a-si ispasi pedeapsa. In schimb, dvs, fara sa fiti medic sau jurist , in schimb fiind cercetator si fost director al Arhivelor Statului , jucati rolul avocatului diavolului si propuneti direct …gratierea ( „ A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului.”).
        Pe ce baza istorica, sociala , juridica si morala propuneti acest lucru daca nici la noi (http://www.mediafax.ro/social/zegrean-raspunderea-penala-pentru-omor-nu-se-prescrie-tortionarilor-nu-li-se-aplica-prescriptia-11759426) si nici la altii , raspunderea pentru omor nu se prescrie ? Sa facem o comparatie cu Germania :

        „Ajuns la vârsta de 94 de ani, un fost membru al trupelor naziste va fi adus în faţa procurorilor germani, purtând vina morţii a 170.000 de persoane în lagărul de exterminare de la Auschwitz, informează BBC News Online.”

        http://www.evz.ro/fost-membru-al-trupelor-naziste-ss-acuzat-la-94-de-anide-moartea-a-170000-de-persoane-in-lagarul-din-auschwitz.html
        http://www.bbc.com/news/world-europe-35547032

        Acest tortionar este exact in aceeasi situatie descrisa de dvs , deci ipotetic vorbind omologul dvs din Germania ar putea sa propuna exact acelasi lucru :

        „ Eventual acest om ar putea fi grațiat peste un timp, ținând seama de circumstanțe care au de-a face nu cu faptele, ci cu starea lui (bătrânețea, în general asociată cu boala) ” ).

        Diferenta este ca acolo procurorii germani nu ezita , seful statului nu gratiaza nazisti ( nu cred ca a auzit cineva de vreun nazist gratiat ) , cetatenii nu accepta si nici istoricii nu propun din proprie initiativa …gratierea tortionarilor .

        • Sa stiti ca Visinescu e ingrijit acolo unde e, poate mai bine ca acasa. Cand a fost arestat, colegii mai tineri s-au purtat frumos cu el.
          Sasul nostru mioritic e dus de nas de dan mihalache, fost ziarist la adevarul lui darie novaceanu, si de andrei muraru, care a facut din lista tortionaruilor un exercitiu de expunere mediatica. Va indoiti ca premierul Grivco, amicul cumnatului lui Usatii, va ezita sa il gratieze pe Visinescu din motive umanitare?
          http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/monstrul-scapa-de-inchisoare-avocatii-lui-pregatesc-lovitura-de-gratie.html

          • Stiu, dar cred ca postarea ati vrut sa o adresati de fapt domnului Opris de mai jos foarte ingrijorat de posibila razbunare ( nu e clar a cui ) impotriva tortionarului si de-a dreptul anxios cu privire la posibilitatea de a nu fi eliberat din inchisoare pentru ca este batran si bolnav ( e adevarat, la americani , un condamnat pentru omor poate primi si peste 100 de ani de inchisoare , dar acolo nimeni nu-l gratiaza ca este batran si bolnav – ce inumani , domnule ! ) .

        • Domnule Simion,

          Textul meu este unul de opinie. La fel ca si comentariul dvs. pe marginea a ceea ce am scris eu. In mod ironic sustineti aceasta si dvs. („toti avem dreptul democratic la opinie, nu ?”). Insa ideea ca as propune gratierea lui Visinescu este fortata. Eu doar am luat in calcul aceasta posibilitate tocmai pentru a nu-l transforma pe A.V. intr-o victima a celor care vor dreptate pentru victimele sale. Iar opinia mea este ca victimelor trebuie sa li se faca dreptate. Si acest text este scris in acest sens, Daca vreti sa intelegeti altceva ma tem ca nu am ce face. Dvs. imi interziceti dreptul de a avea nuante, ma intrebati de unde stiu un fapt sau altul, dar nu ezitati sa faceti afirmatii transante. Vreti sa dati impresia ca ati sti cum este cu procesele de acest tip in Germania si cu ispasirea de catre fostii nazisti a pedepselor primite din partea justitiei. Sustineti ca „nu cred ca a auzit cineva de vreun nazist gratiat”. Daca nu credeti ori nu stiti nu inseamna ca nu a existat asa ceva in RFG inca din anii ’50. Putina cercetare va va ajuta sa vedeti o realitate mai complicata decat credeti.

    • Este vorba despre o sentinţă pronunţată deschis într-o sală de judecată, nu despre o răzbunare împotriva omului X sau Y. Acest aspect moral ne diferenţiază de mijloacele de teroare instituite de comunişti în România după 23 august 1944.
      Îndrăznesc să afirm că Vişinescu nu va sta mult timp în închisoare deoarece este bătrân şi bolnav. Oare trebuie să repetăm greşeala pe care el a făcut-o faţă de Ion Mihalache? Eu cred că sentinţa pronunţată ieri este un act de dreptate, nu de răzbunare perpetuă (cum a fost în cazurile Carol al II-lea vs. legionari, Antonescu vs. legionari, legionari vs. comunişti, comunişti vs. oameni normali, precum şi alte combinaţii de acest gen).

      • va rog sa faceti un copy&paste unde spuneam eu ca trebuie sa ne „razbunam”? pe X ori Y; si daca nu am spus, ce rost are sa-mi faceti educatie?
        Spuneam total altceva, pornind de la faptul ca nu sint de scord cu eliberarea unor asemenea criminali inainte de termen.
        Vorbele aruncate pentru a impresiona, „noi nu sintem ca ei”, parca ar fi soptite de Iliescu, Felix, si istoricii Musat, Ardelenu ori Ilie Ceausescu.
        In 26 de ani Justitia a reusit sa pedepseasca un tortionar, si deja ne gindim cum sa fim omenosi :P
        Despre asta vorbeam in postare.

        • Chiar dacă noi doi nu dorim ca Vişinescu să fie eliberat înainte de termen, acest lucru se va întâmpla din motive umanitare. Aceasta este societatea în care trăim, diferită de cea comunistă. Probabil că Vişinescu nu a gândit la fel când îi chinuia pe deţinuţii politici, însă nu putem să dăm timpul înapoi şi să-i modificăm istoria.
          Despre cinismul politicienilor dâmboviţeni şi al turmei de behăitoare care îi votează putem discuta altădată, dacă doriţi.

          • dle Opris,
            ma tem (pe naiba!) ca tot „grijile umanitare”, sub tot felul de vestminte verbal/juridice, au aminat atita timp pedeapsa.
            Cititi, va rog postarea
            Sergiu Simion spune:
            12/02/2016 la 9:20 .
            O face mai bine decit mine.
            Apoi, de-abia a fost condamnat un tortionar, de-a lungul a 26 de ani, si venim cu presupuneri de eliberari pe motive umanitare.
            Daca ne podideste plinsul de soarta lor, sa nu mai fim ipocriti scapind lacrimi amintindu-ne de soarta fostilor detinuti politic.

          • „…acest lucru se va întâmpla din motive umanitare (1). Aceasta este societatea în care trăim, diferită de cea comunistă(2).

            (1) De unde stiti in avans ce se va intampla inainte sa se intample ?
            (2) In aceasta societate „diferita de cea comunista” credeti cumva ca multa vreme de aici incolo tortionarii si coruptii vor mai fi spalati de pacate si vor mai scapa de inchisoare din motive umanitare si dupa rationamentul dvs altruist, empatic si original sau decretand pur si simplu :

            „Îndrăznesc să afirm că Vişinescu nu va sta mult timp în închisoare deoarece este bătrân şi bolnav.” ?

            Mai intai, de unde stiti ca este bolnav ? Parca erati istoric(militar) , nu medic.

            In al doilea rand, ati uitat de ceea ce spune in mod clar Curtea Constitutionala :

            http://www.mediafax.ro/social/zegrean-raspunderea-penala-pentru-omor-nu-se-prescrie-tortionarilor-nu-li-se-aplica-prescriptia-11759426

            Si in sfarsit , ati uitat de zecile de procese pe care Romania le are la CEDO, ati uitat de dosarul Revolutiei, de dosarul mineriadei din 1990 , etc. etc.

            Da , este adevarat, din motive greu de inteles la noi pedepsele penale se injumatatesc ( 8 ani inchisoare inseamna de fapt 4 ) ,am avut si avem celebrii demnitari ajunsi dupa gratii pentru coruptie si care au primit mai putin decat meritau si au scapat mai repede pentru ca „au depasit 60 de ani”, etc.(in alte tari primesc si peste 100 de ani si fara nici o dispensa ) sau pentru ca au scris „lucrari stiintifice”, dar aceste reglementari anormale emise „cu dedicatie” nu vor mai rezista multa vreme.

        • Normal. De cate ori trebuie condamnat vreun tortionar este reincalzita din nou teza „razbunarii” vehiculata in anii `90 de Vadim si de securistii pe care ii apara in Romania Mare unde Corneliu Coposu era prezentat ca fiind „moartea cu coasa” venita din Occident sa-si recupereze mosiile si sa casapeasca bietii romani care au mancat aici salam cu soia.

  2. 1.Da……este cam tarziu . Prin anii ”90 ar fi fost perfect . Acum condamnarea poate avea un efect pervers ..un batranel este incatusat de satrapii regimului
    2.Visinescu a fost un pion intr-un sistem .De cei care au fost la butoane si au coordonat distrugerea sistematica a elitelor romanesti/est europene cand vorbim ?
    3.Sa inteleg ca a fost condamnat doar pe amintiriile unor detinuti ?! Sa nu uitam de sindromul Ulise….

    • De unde știți dumneavoastră sigur ce a fost-un pion? Istoricii ne pot spune. Părerea mea nedocumentată este că a fost numit la nivelul cel mai înalt de pe o listă cu mai mulți candidați „de talie”. Istoricul Dumitru Lăcătușu se pare că a studiat mai în detaliu biografia „pionului”

    • 1. Mesajul moral si educativ e foarte important oricand, pentru oricine. Oamenii de pe strada il injurau pe Visinescu, deci lumea intelege lucrurile astea.
      2. Visinescu a fost puternic, nu un pion. Daca exista si alti vinovati, asta nu inseamna ca Visinescu personal nu e vinovat. Asta spun cei care l-au cunoscut si asta spun si documentele.
      3. Visinescu e un penal. Exista documente si exista martori ca in orice proces penal. Vorbim aici de amintirile lui Ion Diaconescu, Corneliu Coposu, Valentin Cristea, nu de orice detinuti. Probabil ca unii ravnesc la „sistemul juridic” din Arabia Saudita in care in cazurile de viol sunt ascultati numai violatorii nu si victimele ca, de, nu ne luam dupa amintirile lor.

      • Vreau sa cred ca glumesti cind spui ca prin condamnarea Acarului Paun – Visinescu, a fost transmis un puternic mesaj moral si educativ, iar „lumea” l-a inteles.
        Tare ma indoiesc de „lumea” aia; o vad cum voteaza.
        Ori iti amintesti cit de induiosator a reactionat „lumea” la condamnarea comunismului?
        Coposu a fost omagiat la inmormintare, nu cit era in viata; sintem putini care l-am apreciat, nu degeaba cistiga Iliescu atit de categoric alegerile! Si nu s-au prea schimbat mentalitatile: tot Dragnea este apreciat, ca stie sa fraudeze orice alegei, trezeste si mortii :P

        • Te inseli. Lumea a reactionat foarte normal. Oamenii de pe strada il injura si pe Visinescu cum l-au injurat si pe Ciolpan. „Lumea” din parlament nu e ca lumea de pe strada. Nu am intalnit pe NIMENI care sa il apere pe Visnescu. Fenomenul apare numai pe net si sunt motive foarte serioase sa cred ca e vorba de troli.
          Visinescu nu e Acarul Paun. A avut putere asupra vietilor liderilor tarii. E extrem de important ca a fost dus la inchisoare. Mai citeste.

          • Ce sa citesc? ce am trait?
            Poate citesti si tu ca dupa al doilea mondial, tocmai virfurile naziste au fost condamnate primele. Ce imi recomanzi sa citesc si sa aflu ca asta s-a intimplat si in comunism? care nu a fost cu nimic mai bun decit nazismul.

        • daca ai fi vazut ce mutra faceau securistii vecini cu Visnescu ai fi inteles ca mesajul a fost receptat chiar si de ei. Oricum, importanta mesajului nu depinde de popularitatea sa, chiar daca in acest caz majoritatea oamenilor il aproba (ma rog, fiecare la nivelul lui, ca nu toti au pretentia ca sunt superintelectuali, profunzi, cunoscatori, etc)

          • da?!, deci astea erau plinsetele pe care le auzeam prin oras, se trageau de par fostii colegi :P
            tremurau de teama ;)
            Importanta mesajului este zero daca se ramine la un condamnat pe sfert de secol. Si pedepsim doar „asasinul platit pentru a ucide, neglijindu-i pe cei ce l-au platit”.
            Si primile griji pe care ni le facem sint pentru eliberare inainte de termen.

            Pe aici, pe undeva sintem; ne prefacem ca practicam justitia omenoasa :P

            – „Fostul senator PSD Catalin Voicu a fost eliberat conditionat dupa ce a ispasit 4 ani si o luna din cei 7 ani de inchisoare la care a fost condamnat si a scris 6 carti in perioada detentiei, a decis, vineri, Tribunalul Dambovita.”
            http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-20792367-fostul-senator-psd-catalin-voicu-fost-eliberat-conditionat-dupa-scris-6-carti-penitenciar.htm
            Cine vrea sa se imbete cu posirca o poate face! dar o sa-l doar rău capul dupa .

            • @ Nedumeritul,

              daca citeai postarile mele, nu ar mai fi fost nevoie sa fii in dilema referitor la parerea despre condamnarea lui Visinescu; mai ales ca am pornit de la impotrivirea de a fi eliberat conditionat.
              Ca sa il parafrazez pe dl Dobrincu „citeste tot, dar cu atentie”, complectez eu.
              Faptul ca sint dezamagit ca intr-un sfert de secol (o generatie) a fost pedepsit doar un tortionar, si nu dintre pestii mari, te mai pune in dilema cu parerea mea despre condamnarea lui Visinescu?
              Chiar mura-n gura vrei?

  3. ..”in primul rand pentru că se face dreptate victimelor directe, dar si celor indirecte. Nu este vorba de razbunare, ci pur si simplu de justitie. Ideea elementara de dreptate a castigat indubitabil”..cat se poate de fals..visinescu a fost om simplu, fara ideologie..un slugoi ales special pentru treburi murdare. fisa postului i-a cerut sa fie zelos, sa omoare…omul si-a facut misia si pentru asta a primit simbrie…condamnarea lui visinescu in timp ce aparatul de partid si mecanismul de represiune sta linistit, cu pensie grasa nu e decat o mascarada grosolana menita sa acopere istoria si sa creeze confuzie!..nici vorba de justitie!…

    • julius001, nu uitati ca tot ceea ce vedeti s-a facut legat de acest caz si de altele – cunoastere istorica, documentare pentru trimiterea celor suspectati (si dovediti) in instantati – a fost rezultatul eforturilor unui numar mic de oameni, martori, persoane activi in chestiunile de memorie, istorici, procurori. Si s-a facut in pofida piedicilor, tergiversarilor, discreditarilor venite din partea multor reprezentanti ai vechiului sistem sau a defetistilor. Din ceea ce vedem, victimele lui Visinescu nu considera ca avem de-a face cu o mascarada, ci cu justitie. Niciodata nu este prea tarziu sa se faca dreptate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Dobrincu
Dorin Dobrincu
Istoric, cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași, Academia Română – Filiala Iași (din 1995). Domeniile principale de interes sunt istoria politică, socială și religioasă a României contemporane, editarea surselor istoriei contemporane și istoria regională. A fost director general al Arhivelor Naționale ale României (2007-2012). Este membru fondator al Mișcării pentru Dezvoltarea Moldovei.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro