vineri, martie 29, 2024

Liviu Dragnea şi continuitatea fesenismului

Liviu Dragnea nu este doar un practician al demcraţiei de partid( alegerile cu un singur candidat la şefia PSD sunt o contribuţie la acest avans al transparenţei şi pluralismului), ci şi un novator. Ambiţia domniei sale, aşa cum ultimele gesturi o probează, este aceea de a impune agenda unei rupturi. Noul PSD pe care îl imaginează, acum, este eliberat de resturile împovărătoare al trecutului. Social- democraţia românească intră pe un făgaş european.

De la reculegerea cerută spre a onora memoria victimelor comunismului până la selecţia de cadre tinere şi reconsiderea rolului ICR în mandatul lui Horia- Roman Patapievici, opţiunile lui Liviu Dragnea se subsumează acestei voinţei de schimbare. Rolul istoric pe care domnia sa şi-l asumă pare a fi acela de fondator al unei stângi moderne, empatice şi curajoase intelectual.

Din această nouă identitate publică, trecutul de satrap local, dominând un judeţ, este şters cu eleganţă. Liviu Dragnea nu mai doreşte să mai fie asociat cu această castă a feudalilor- domnia sa este un om al epocii noastre, preocupat de valori şi de democraţie.

Vitalitatea fesenismului

Dincolo de această ofensivă propagandistică, purtată de Liviu Dragnea şi de cercul din jurul său, ceea ce rămâne neschimbat, în acest PSD reambalat din raţiuni publicitare, este continuitatea trunchiului fesenist. Indiferent de acrobaţiile retorice, fesenismul defineşte identitatea colectivă a PSD. Iar prezenţa, energică şi logoreică, a lui Ion Iliescu pe scena congresului, este proba longevităţii acestei formule ideologice şi antropologice.

Din fesenism se hrăneşte capacitatea PSD de a fi fost şi de a fi rămas un partid ce controlează statul, în numele unei viziuni cleptocratice. Statul este un simplu rezervor, din care această elită prădătoare de feudali şi de complici se hrăneşte. Statul nu înseamnă o structură generatoare de servicii publice, ci un număr de instituţii care sunt luate în stăpânire, spre a fi exploatate şi traficate. Venalitatea funcţiilor este o componentă centrală a acestui sistem de spoliere, întocmit minuţios. Politizarea trece înaintea oricărui alt criteriu. Fidelitatea complice prevalează, invariabil: iată temelia umană a fesenismului.

Fesenismul înseamnă, în gena politică a PSD, această extraordinară capacitate de a mima solidaritatea socială, prin dezvoltarea unei reţele de patronaj şi de mită oficializată. Fesenismul este prin excelenţă proteic, adaptabil, ca orice populism. Ceea ce se conservă este o manieră de a construi relaţia cu cei pe care îi domină şi îi controlează, prin distribuirea de resurse. Acestora, fesenismul nu le poate acorda nici independenţă, după cum nu le poate recunoaşte ori proteja demnitatea umană. Misiunea lor, acum, ca şi în viitor, este de a fi temelia unei puteri politice care vede în subdezvoltare unicul proiect de ţară viabil şi relevant.

Fesenismul a adus PSD dispreţul pentru domnia legii şi pentru garanţiile libertăţii şi ale proprietăţii. Aflat în simbioză istorică cu statul, PSD a rafinat o formulă brutală a corupţiei. Ostilitatea faţă de justiţia independentă apare din această conştiinţă a incompatibilităţii cu un model al transparenţei şi egalităţii. România de astăzi, marcată de debilitatea statului şi de extinderea reţelelor parazite, este opera istorică a fesenismului. Iar PSD este actorul care a întruchipat , ideal, acest spirit ce nu încetează să ne domine şi să ne maculeze patria.

În clipa în care a invocat, cu ipocrizie calculată, trecutul comunist şi datoria de asumare a crimelor comise atunci, în aceeaşi sală în care se afla Preşedintele Ion Iliescu, responsabil pentru brutalitatea criminală a mineriadelor, Liviu Dragnea a dovedit, încă o dată, cât de remarcabil este potenţialul cameleonic al unui partid care nu ezită să confişte şi să compromită patriotismul. Acelaşi partid care a s-a opus, programatic, condamnării comunisnului, iniţiate în baza “Raportului” elaborat de comisia prezidată de Vladimir Tismăneanu, redescoperă acum suferinţa ignorată a victimelor. Este un gest care nu are valoarea unei reparaţii, ci doar semnificaţia ipocrită a unei anexări.

Liviu Dragnea şi noul său PSD sunt un avatar al fesenismului care a triumfat la 1990, în lupta sa cu “ reacţiunea” pe care mineriadele vor încerca să o lichideze. PSD duce mai departe un mandat al subdezvoltării, clientelismului şi rapacităţii. Domeniile indecente ale celor stăpânesc România sunt monumentul ridicat de spiritul fesenist.

În această combinaţie de amoralism şi de populism se află concentrată formula involuţiei noastre, în deceniile de postcomunism. Liviu Dragnea nu are nimic din temeritatea unui reformator. Domnia sa este un continuator: fesenismul supravieţuieşte, învingător.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. – De ce fură?
    – Fiindcă trebuie să-l prindem.
    – Nu e singurul.
    – Liviu Dragnea, eroul pe care îl merită România, nu cel de care are nevoie acum. Îl veți vâna, iar el va rezista, fiindcă nu este un erou, este un gard tăcut, un vigilent protector, un drac negru.

    Coming to theatres in 2016

    https://www.youtube.com/watch?v=oL7PSlUuWPs

  2. Sigur, putem folosi eufemismul „fesenism”, dar as zice ca se poate spune, linistit, „comunism”.
    Feseneul le-a dat o sansa celor ce activau in politica inainte de ’89: sansa de a-si practica, in continuare, „meseria”. Oamenii au folosit sansa, au invatat sa se foloseasca si de beneficiile capitalismului si s-au transformat din comunisti in fesenisti. Salvatori nationali, carevasazica. Astia i-au invatat si pe altii sa faca (un anumit gen de) politica si asa comunismul a reusit sa dainuiasca, prin fesenism. Cand spun „comunism” nu ma refer la o anumita oranduire, ci la conduita si metehnele unei clase politice. Fie ca se numesc „pesedisti”, „penelisti”, „peuneristi” sau mai-stiu-eu-cum, toti sufera de comunism-fesenism.

    Sunt convins ca cerem prea mult de la clasa politica, daca ne asteptam la o schimbare in gandire, viziune, conduita si actiune. Primim dovezi in fiecare zi (cel mai recent, de la domnul Dragnea), ca vajnicii nostri politicieni nu pot face mai mult decat sa incerce sa-si schimbe parul, nicidecum naravurile.
    Se tot vorbeste despre reciclare, vedem simbolul reciclarii pe ambalaje, ne place sa ne laudam ca reciclam.
    Mi-e teama ca avem o clasa politica ne-reciclabila! Mi-e teama ca ne trebuie alta! Ultima reciclare s-a intamplat in ’89, iar astazi culegem „roadele”.

  3. domnule, numai faptul de a ti pierde vremea scriind despre un troglodit (dragnea) sau altul (ponta) este o blasfemie. inseamna sa mentii in viata niste nulitati. sa faci cronica unei piese proaste bintuita de mediocritati, indivizi de trei parale, care n orice societate competitiva s ar clasa la periferie, nu i o idee buna. care i viziunea Dvs asupra schimbarii ? cum ? cu cine ?

    • Prima reactie la ceea ce spuneti ar fi sa va dau dreptate: lasa-i sa moara necunoscuti.
      Dar nu e asa. Daca nimeni nu le semnaleaza apucaturile, ramin doar sa fie laudati la Haznaua 3 si portita lui Ghita, si ridicati in slavi.
      Nu toata lumea il crede pe Poanta un plagiator si un mincinos, ori pe Dragnea omul care trezeste mortii pentru vot.
      Cit despre propunerile ” cum? cu cine?” nu sint de domeniul dlui Stanomir.
      Sus in dreapta nu scrie „politician, membrul partidului Y ori parlamentar”, ci
      „Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.”

    • imi permit sa fac pe chibitul,ha ha ptr ca stiu ca autorul nu foloseste dialogul(nu i nici un bai; nu toti are vreme)
      dvs domnule man of war cereti omului „. care i viziunea Dvs asupra schimbarii ? cum ? cu cine ?”pai la ce v ar ajuta ? ha ha dvs ce credeti ca acolo in patrie conducatorii se iau dupa viziunili unora sau altora ? aaa, ca unii ca dvs ii socotesc trogloditi, da acestia sint conducatorii alesi,io nu cunosc altii. si fac pariu cu dvs ,ca astia vor conduce incontinuare romanica
      parintii lor au ucis,ei au furat si copii lor vor fi cei mai cinstiti cetateni

  4. După ce le-a administrat românilor contra-revoluția lămpașelor, Sistemul a rămas din nou Stăpân și a avut răgazul necesar construirii măștii sub care să-și ascundă fața hidoasă: FSN-ismul. Acest răgaz a ajuns la final.
    Liviu Dragnea plânge cu lacrimi de crocodil în timp ce în spatele lui, pe ecranul patriei, defilează, îmbuibați, baronii roșii.

    Perenitatea fesenismului este consecința dezertării intelectualilor de pe frontul luptei contra dușmanilor românismului, o luptă care nu a încetat după ce dictatorul Ceaușescu a fost detronat și asasinat.

    Securitatea Statului Comunist nu a avut niciodată un oponent capabil și eficient.

    Dacă înainte de Decembrie 1989 Dizidența nu putea atinge masa critică necesară declanșării curentului reformator în mentalul colectiv (chiar și atunci când acumularea frustrărilor atingea pragul critic și izbucneau revolte spontane Securitatea avea pregătite scenarii de ripostă din care nu lipseau variantele care includeau atacurile mortale împotriva maselor revoltate, atacuri pregătite și acoperite de versiuni de manipulare a opiniei publice), după 22 Decembrie 1989 Sistemul Securistic a fost nevoit să-și dea pe față arama asasinând cu sânge rece 1100 de ”dizidenți” pentru a stopa hemoragia de putere, apoi a înscenat conflictul interetnic din Martie 1990 de la Târgu-Mureș pentru a-și schimba blana (Mihai Cofar fiind dovada vie a ceea ce poate face manipularea urii inter-etnice) iar trei luni mai târziu Sistemul a folosit o organizație para-militară pentru a-și rezolva problema ilegitimității.

    În spatele figurii zâmbitoare a bătrânului aparatcik Sistemul a continuat războiul împotriva populației folosind mijloace din ce în ce mai sofisticate dar păstrând în permanență activ pumnul de oțel care să strivească ocazionalele dizidențe individuale.

    Iată că, după 25 de ani, Sistemul nu-și poate clama victoria.
    Dacă nu va reuși să-și schimbe iar blana (Era Dragnea-Reformatorul) Fesenismul se va stinge.

    https://www.youtube.com/watch?v=cJjsMeaUF-Y
    De data aceasta Dizidența nu mai este individuală !

    A venit momentul ca Generația acestor tineri să-și regăsească identitatea.
    Dar singuri, fără un Mentorat adecvat, nu vor reuși.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro