joi, martie 28, 2024

Ma trec fiorii: Daniel Barbu, Shakespeare si SIDA

Nu mai este vorba de ignarul domn Dan Sova si declaratiile sale negationiste. De data aceasta a grait insusi ministrul culturii, renumit politolog si profesor, Daniel Barbu. Am citit de cateva ori ce-a avut de spus. Este de-a dreptul siderant. Dl Barbu crede ca se cheltuieste excesiv pentru prevenirea si tratarea SIDA si ca din reducerea bugetului alocat in aceasta directie s-ar putea pune in scena magnifice spectacole Shakespeare. Nu este vorba aici de o hiper-interpretare: declaratia este deopotriva absurda si obscena. Nu ma joc cu cuvintele. Faptul ca dl Barbu a revenit cu niste vagi scuze nu schimba esenta chestiunii: ceea ce-a spus probeaza o infinita lipsa de empatie si jigneste chiar umanitatea din noi. Cat priveste referinta la Africa de Sud, mi se pare scandaloasa. Nu e nevoie sa spun ce rol a avut Nelson Mandela in lupta imptriva SIDA si cum acest flagel a afectat chiar familia sa. Dl Barbu comite o orientalizare penibila a unei tari si a unei culturi care merita intreg respectul nostru.

Nu stiu la ce muzeu din lume ar putea merge dl Barbu pentru un curs intensiv de sensibilizare, asemeni vizitei-fulger a d-lui Sova la Muzeul Holocaustului din Washington. Pana una-alta, poate ca va gasi timp sa vada doua filme, ambele legate de acest subiect. I le recomand cu caldura in speranta ca va intelege ca spusele sale au fost resimtite drept jigniri de toti cei care pretuiesc viata umana. Daca Shakespeare ar fi trait, ar fi scris poate o tragedie despre efectele acestei maladii (ori sindrom). Avem prieteni apropiati de familie care au suferit ori sufera de ea. Unii s-au stins din viata, altii au invins si traiesc. Dar solidaritatea umana transcende limitele cercurilor de prieteni, trebuie sa fie universala. Cele doua filme sunt „Dallas Buyers Club” si „Filomena”.

„O comparatie nefericita, atata tot”, afirma imperturbabil dl Barbu. Eu unul primesc aceste cuvinte ca pe o palma pe propriul meu obraz. Nu cred ca sunt singurul care simte astfel.

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-16167624-ministrul-culturii-sustine-bugetul-pentru-programul-national-pentru-prevenirea-tratarea-hiv-sida-este-prea-mare-nu-inteleg-nu-suntem-africa-sud.htm

http://www.youtube.com/watch?v=EZQkETG0aJ0

http://www.youtube.com/watch?v=cC6mv0KhOBY

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. …sau barbu, baba si mitraliera !
    domnule, primatele astea nu au alt scop decit sa si asigure perpetuarea : in lipsa de solutii economice viabile mizeaza pe vinderea resurselor naturale (cazul pungesti) si inventarea de noi taxe si impozite. simple as that !

  2. O mica observatie– filmul la care faceti referire se numeste „Dallas Buyers Club”.
    Dallas Cowboys este echipa de fotbal-american din NFL.

  3. „Politica pentru barbari” :-o
    Daniel Barbu este unul dintre politicieni romani inteligenti. Inteligent… adica cultivat, educat, citit. Ce a scris el este de departe cu mult mai lizibil decat ce au scris ceilalti politruci.
    Da… luat la rece… Daniel Barbu nu sta chiar asa de rau in comparatie cu ceilalti politicieni.
    Si atunci ?…. Eh, aici e aici. Daca unul din cei mai educati politicieni ai nostrii poate zice asa ceva… va dati seama cam in ce fund de caldare suntem !? Altul… sorbonard deh… batea campii daunazi despre „imaculata anticonceptie”…. :-o ramai cu gura cascata. Cred ca e un virus ceva… le atinge materia cenusie. Se transforma in zombii numai ca astia nu sar la beregata ci la bani. O fi contagios ?
    Cred ca toti sunt „morally challenged” si da… cred ca asta e o boala contagioasa pentru morala nu poate fi decat colectiva.
    In fiecare zi se demonstreaza ca Romania e tara tuturor posibilitatilor… posibilitati rele evident.
    las’ la o parte scandalosul din acest eveniment. Dar ce naiba ne facem !?

    • „Keep me away from the wisdom which does not cry, the philosophy which does not laugh and the greatness which does not bow before children” – nimic din aceasta frumoasa zicere, nu i se aplica marelul profesor…ministru al Culturii!

      La ce bun toata „eruditia” ,”educatia” si „inteligenta” cind finalitatea, rezultanta acestor vectori, care ar trebuie sa defineasca un caracter frumos, e exact opusul a ceea ce ar trebui sa fie…Mister Barbu e intii om, si ar trebui sa fie si profesor (am mari dubii, ca e si profesor, si nu angajat pe functia de profesor al fostei Stefan Gheorgiu) si apoi liberal (vorba vine) si om politic…
      Deplorabil, si nu e prima data…domnul e din ce in ce mai ridicol! Si-apoi, cu voia dv., cine se aseamana se cam aduna, asa ca aristocratul domn Barbu, nu e cu nimic mai prejos decit competentul sau coleg sova, ori si mai competentului dumnealui sef vvponta…..am impresia ca e doar un simplu ciubucar si dumnealui ca mai toti „colegii” de „guvernare”….De-ar fi fost asa de mare profesor, si hai sa admitem ca de dragul patriei s-a sacrifica, si isi indura cu stoicism vecinatate mediocritatilor…ar trebuie sa afiseze un pic de detasare intelectuala, de pragmatism, si de noblete..el se bate cu hypsterii pe strada….Sa-mi fie cu iertare, zice-se ca si Heydrich era super-inteligent…de super-inteleginti de astia mai bine ne lasam pagubasi…

  4. 1. A se remarca faptul ca Daniel Barbu are mai mult o problema cu existenta in sine a unui program pentru prevenirea/tratarea HIV/SIDA: „cate festivaluri am putea face […] daca nu am avea acel program”

    2. Cu atat mai sinistra o asemenea declaratie din partea unui reprezentant al statului roman cu cat un procent considerabil din bolnavii cu SIDA din Romania au contractat HIV in spitale (de la stat)

  5. Degeaba este un „renumit politolog si profesor”, domnul Daniel Barbu nu a inteles ca palaria de ministru, de om politic in general, nu i se potriveste, este prea mare pentru capul lui. Dar la urma urmei ce sa ne mai miram. Este o boala a multor politicieni actuali si ea provine de la cei care ii numesc in functii, competentele specifice functiilor nefiind luate in consideratie nici macar ca ultim criteriu.
    Si ca sa apreciem consecventa conducatorilor nostri, am auzit inca una gogonata: Corina Dumitrescu, distinsa plagiatoare agramata – judecator la Curtea Constitutionala. Triste vremuri pline de umor.

  6. @ Vladimir Tismăneanu

    Cînd fotoliul pe care-l umpli te copleșește sau te sîcîie stingheritor, fie demisionezi onorabil, fie perpetuezi ridicolul. Lui DB nu-i iese decît continuitatea bolîndă. Cu cît omul e mai șters, mai ineficace, mai șchiop, cu atît înverșunarea lui va fi mai „exotică,” mai de neînțeles. Barbu se vrea un funcționar luminos, o vitamină rarissimă. Rezultatul? Hamlet versus SIDA. „Dau regatul meu pentru o catharsă!” Omul e, neîndoielnic, călărit de duhuri toxice, de fantasme dramaturgice stahanoviste. Cum să corectezi asemenea derapaje? Au vreun efect ofurile vertebrate de aici? Fiorii de elită? Mă întreb…

      • Ma intreb cum ii gaseste. Aia care n-au dosare penale sau procese pe rol sau incompatibilitati sunt iremediabil tampiti. Stai si te intrebi daca nu tocmai faptul ca sunt tampiti i-a impiedicat sa fure.

        • mare adevar graitatzi :´´ Stai si te intrebi daca nu tocmai faptul ca sunt tampiti i-a impiedicat sa fure.´´
          intr o lume ca aia cred ca intr adevar doar cei timpitzi nu fura !

    • @ Vali

      „Fiorii de elita” e o sintagma foarte reusita, draga Vali. Pentru ca Daniel Barbu, poate mai subtil decat apare, face parte din elita si a inteles sa propuna o alegere intre doua lucruri care nu intereseaza, in Romania, de fapt, prea multa lume: ingrijirea bolnavilor cu SIDA si incurajarea expresiei culturale. „Fiorii elitei” ar trebui sa o duca, si probabil o va face, la aceiasi alegere ca a lui Barbu.

    • Il respect pe profesorul Daniel Barbu, autorul unor carti importante. Generatii de studenti le-au citit cu folos. Gafele intolerabile de genul acestei declaratii (ma rog, gafa e un eufemism) nu schimba biografia sa intelectuala. O complica, neindoios…

      • Aș răspunde altfel : dacă n-ar fi fost un “renumit politolog si profesor”, mă îndoiesc că ați fi făcut un text îngrijorat în marginea tumbelor sale recente…

      • Stimate domnule profesor, vă rog să mă scuzaţi dacă ideea generală pe care o afirm s-ar putea să vă supere. Domnul Daniel Barbu a scris o carte de referinţă, dar nu a înţeles nimic din ea. Din punct de vedere medical, acest lucru intră la categoria „schizofrenie”. Şi nu doar Daniel Barbu este atins de acest simpton, ci şi Victor Ponta (prim-ministru „Hăis” şi deputat „Cea” în cazul „Roşia Montană”). Dacă aş fi mai aspru, aş spune că Danile Barbu nu a crezut o clipă în ideile pe care le-a enunţat şi demonstrat în opera sa ştiinţifică, domnia sa a creat un produs precum muncitorii la o bandă rulantă şi, în momentul în care a fost pus în situaţia de a aplica propriile idei, a dat cu oiştea-n gard. La fel s-a întâmlat în cazul comuniştilor din România: s-au înarmat cu un bagaj minim de cunoştinţe teoretice (preluat din „Cursul scurt de istoria PCUS”) şi punerea în practică a ideilor a fost dezastruoasă.

  7. Nu stiu la ce muzeu din lume ar putea merge dl Barbu pentru un curs intensiv de sensibilizare

    Ii recomand „National AIDS Memorial Grove”, o sectiune a Golden Gate Park din San Francisco, CA, dedicata victimelor SIDA si educarii publicului in acest domeniu:

    http://www.aidsmemorial.org/about

    Un episod clasic de „poor judgement”. Merita remarcat faptul ca dl. ministru si-a cerut scuze, un lucru foarte rar in Romania si aproape inexistent printre politicienii romani.

    • problema nu nu este numai de moralitate ci de suspendarea judecatii
      nici hotii nu sunt morali dar nu se apuca da isi dea cu parerea cat de fain e sa furi…
      ei stiu ca a fura e rau
      Or, se pare ca Dl. Barbu… nu ca nu ar gandi stramb… dar i se pare ca e chiar drept ce zice.
      Asta e ceva. Asta e socant.

      Ah… ca la un pahar de vorba cineva ar putea arunca niste cuvinte batjocoritoare la adresa unor bolnavi… ba chiar ca ar putea la o adica sa ia de la niste bolnavi ceva… sa fure… dar sa o faca pe sest… nu cauti sa ii convinga si pe altii de justetea gandului sau.
      Or, asta… este cutremurator. Chiar sa crezi ca a inchide un program de sanatate pentru un festival la Craiova… uuuh… si sa mai amintesti senin si de „statul cultural”… ooooo nu face decat sa imi aminteasca de programele de igiena sociala din anii ’40…

      • Afirmatiile lui Barbu sunt riscante si daca le-ar face cineva la carciuma din colt. Cinevaul ala risca sa bea singur la masa dupa . Dar sa fie facute de un ministru al unei tari europene in XXI si culmea, ministrul ala sa fie ministrul culturii imi pare ceva de necrezut, un cosmar…n-am cuvinte.

        • Am dubii in privinta statului singur la masa…
          Eu nu as subevalua cinismul si nesimtirea populatie… o populatie in care cultura manelelor a inflorit tocmai din aceasta cauza.
          Cultivarea caracterului nu a fost de multa vreme o prioritate pentru educatori. Copiii sunt azi lasati sa zburataceasca prin scoala intr’o harmalaie de nedescris in virtutea unor idealuri pedagogice care nu au nimic dar absolut nimic cu formarea caracterului. Creaturile grobiene incep sa se formeze din primii ani… la gradinita, scoala, after-school .. notiunea de 7 ani de acasa e o amintire cvasi-mitologica.
          Nu… nimic nu ma face sa cred ca acel cineva ar ramane singur la masa…
          Tocmai ca aceasta societate nu mai are astfel de valori. Si probabil ca asta e cel mai infricosator lucru. Cum am mai comentat adesea numai o catastrofa poate fi punctul terminus al acestei aventuri a nesimtirii. In momente de cumpana oamenii vad cine are caracter si cine nu.
          (ma gandesc la discursul de la sfarsitul filmului Scent of a woman)
          Si dovada va fi ca ministrul culturii va fi bine merci lumea considerand acest episod un mic scandal creat de opozitie. Singura opinie publica de care se tem ai nostri politicieni este aceea internationala, cum a fost in cazul lui Sova, pentru ca acolo inca se folosesc principii si valori. Noi… D-zeu cu mila.

  8. Nu e frumos sa te legi de persoane dar nu ma pot opri sa nu remarc ce fata de depasit are. Trebuia sa stea la catedra lui ca acum a ajuns incompetent conform Principiului lui Peter.
    Eu nu pot sa inteleg cum un om de buna credinta poate vota sau activa impreuna cu PSD-ul lui Iliescu si Nastase care au distrus tara asta sau cum un pretins intelectual sa se subordoneze unui plagiator gogonat ca Ponta. Incredibil ce fac emotiile primare din oameni.

  9. Gafa? Ce gafa? Omul a fost sincer si trebuie apreciat pentru asta!

    De zeci de ani exterminarea bolnavilor in spital e politica de stat in Romania. O stie toata lumea, politicieni si oameni simpli, si o accepta. Politicienii ca sa fure banii (si pentru ca ei oricum se trateaza la Viena), iar oamenii simpli din nepasare. Cei carora le pasa sint prea putini ca sa conteze.

    Uneori adevarul e cinic si inuman, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-l ascundem.

  10. Ministrul Barbu are dreptate intr-un fel, doar exprimarea a fost nefericita. Realitatea este ca, din acei foarte multi bani care se cheltuiesc cu subiecte pe tema „HIV-SIDA”, doar a zecea parte ajunge probabil acolo unde trebuie, adica pe tratamentul si integrarea pacientilor seropozitivi, respectiv pe preventie. Restul se risipesc prin buzunarele unor smecheri si al unor ONG-uri capuse. Cunosc detalii din sisem si stiu foate bine care este situatia. Ceea ce ar fi trebuit sa afirme domnul Barbu este ca ar trebui sa existe un control strict si cinstit al cheltuielilor, nu numai cu programele legate de HIV/SIDA, ci cu toate programele din domeniul sanatatii publice.

  11. Cinism, obscenitate, absurditate, sideratie! Ministrul culturii, dl Barbu, a dat cu bata in balta inca mai rau decat un alt liberal de la acelasi minister, care isi dorea raufacatorii expulzati prin deserturi. Sa nu arati compasiune fata de semeni loviti de soarta e, intr-adevar, revoltator.
    dar totusi am putea sa privim lucrurile,neparticularizand-le la cazul SIDA / HIV, si altfel. Resursele financiare sunt limitate. E un fapt! Favorizarea unui obiectiv atrage deci defavorizarea altuia. Indiferent cat de sensibil ar fi unul sau altul. Exista totusi un punct critic, de la care orice subiect devine sensibil in raport cu un altul. Altfel orice procent alocat napastuitilor n-ar mai fi indestulator si n-ar exista nicicand dreptul de a-l reduce pentru a indeplini alte scopuri. Vad ca nu se ia in calcul deloc acest lucru. S-ar naste mai multe intrebari si discutii mai putin resentimentare si mai aplicate, cred.

  12. Dle Barbu mi-a fost profesor de stiinte politice undeva in ultimul deceniu al secolului trecut. Fara a fi genul de om de stiinta pe care il prefer, dl Barbu este fara dubiu un intelectual si un om cu o biografie importanta. In aceeasi masura, dl Barbu este genul de intelectual elitist in sensul rau al cuvintului: are putina simpatie pentru omul obisnuit.

    Din pacate dl Barbu si-a ratat (anulat?) vocatia de intelectual (prin definitie un om care chestioneaza, relativizeaza, teoretizeaza etc) din momentul in care a pasit sprinten in studiourile Antenei 3. In buna masura, din cauza acestei participari dl Barbu este astazi ministru: el a fost recompensat pentru schimburile de „idei” cu alde Ciuvica, Badea sau Dana Grecu, nicidecum pentru istoria intelectuala a domniei sale. Participand, de multe ori cu elan, la acele mici adunari de infierare a dusmanului politic, dl Barbu si-a pierdut capacitatea de relativizare si de teoretizare. Mai mult, cred ca domnia sa si-a pierdut si proprietatea termenilor si mai ales bunul simt al ideilor, ceea ce este cronic pentru invitatii Antena 3.

    Prin urmare, mie nu mi se mai pare o surpriza ca dl Daniel Barbu „reuseste” sa emita o asemenea ineptie in spatiul public. Deja o facea de citiva ani buni, este drept, la alt nivel si fara un impact direct asupra unor oameni pusi de viata in mare dificultate.

  13. Domnule Tismaneanu, de la o vreme incerc sa evit site-urile romanesti (din motive intemeiate – vreau sa nu ma enervez pentru ca nu doar viata mea depinde acum de mine), insa nu pot sa nu remarc cinismul si micimea umana a acestui individ, ingustimea rationamentului sau, lipsa lui de sensibilitate si de scrupule. Ministru al culturii? Asta spune totul despre cei care sunt la putere astazi in Romania! Si intre timp lumea vrea sa salveze pungestiul si se baricadeaza in institutii, iar cand vine vorba sa protesteze pentru ceva cu adevarat important – ca statul de drept sau bunul simt elementar, nu doar ca stau in case, dar ii mai si voteaza masiv pe astia (un pariu pentru urmatoarele alegeri – peste 60% USL).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro