vineri, martie 29, 2024

Pamblica guvernului Dăncilă sau despre proiectul de ţară al regimului Dragnea

Guvernul Dăncilă, suntem asiguraţi de domnul Dragnea însuşi, este cel chemat să administreze cel mai important proiect de ţară de după decembrie 1989. Avantajele sale ţin nu numai de competenţă, ( una deja dovedită,graţie eleganţei cu care noii miniştri utilizează limba română ), ci şi de viziune. Cabinetul Dăncilă este expresia matură a regimului Dragnea însuşi,un tablou de familie în care românii pot regăsi valorile pe care se întemeiază viitorul lor. Cabinetul Dăncilă este fotografia colectivă a statului ce se confundă cu oligarhia din jurul lui Liviu Dragnea.

Cabinetul Dăncilă este remarcabil nu doar prin consacrarea imposturii ca unic criteriu de promovare publică, ci şi prin atenţia cu care statul român, ca patrimoniu de resurse , este distribuit, în vederea exploatării sale, între arendaşii locali, ce sunt temelia regimului Dragnea. Cabinetul Dăncilă este rezultatul unui contract încheiat între Liviu Dragnea şi structurile ce i-au fost fidele în tentativa de reafirmare a puterii sale în partid. Logica este de o simplitate dezarmantă, evocând mecanismul prin care statele subdezvoltate democratic îşi constituiau pârghiile de dominaţie şi de spoliere.

Cabinetul Dăncilă este punctul culminant al tendinţei de întărire a neopatrimonialismului fesenist. Dacă România este un imens TELDRUM, Liviu Dragnea împarte beneficiile acestei organizaţii de parazitare cu reţelele locale ale PSD. Liniştea regimului Dragnea este câştigată prin cooptare şi recompensare. Mituirea arendaşilor din filiale cu poziţii ministeriale pentru ei sau pentru interpuşii lor este calea pe care Liviu Dragnea a ales-o, spre a-şi consolida autoritatea.

Neopatrimonialismul ce triumfă prin cabinetul Dăncilă indică şi accelerarea procesului de involuţie şi de degradare instituţională din România. România se transformă, zi după zi, într-o entitate ce se divide în funcţie de calcule de utilitate,asemeni unui teritoriu pe care îl stăpânesc grupuri rivale din lumea interlopă. Modernizarea regresează. Iar ceea ce îi ia locul este victoria unui model ce îşi are rădăcinile în faza de agonie a ordinii lui Nicolae Ceauşescu.

După trei decenii de la 1989, România recade la nivelul unei republici comuniste dinastice şi patrimoniale,acolo unde statul se confundă cu partidul, iar partidul cu conducătorul suprem. Criteriile de integritate, standardele bunei guvernări, exigenţele domniei legii, pluralismul, toate acestea sunt abandonate, în numele responsabilităţii faţă de majoritatea parlamentară. Regimul Dragnea reînvie filosofia societăţii socialiste multilateral dezvoltate, având în centrul său Partidul şi noua Mare Adunare Naţională.

Recăderea la care asistăm este autenticul proiect de ţară al regimului Dragnea. El este încercarea de a elimina, pas cu pas, toate achiziţiile decurgând din sincronizarea euro- atlantică a României. Proiectul de ţară se reduce la tentativa de edificare a unui regim oligarhic ce refuză, programatic, valorile şi mecanismele occidentale. Retorica “ statului paralel” este altoită pe trunchiul anti- occidentalismului. Între Vest şi inamicii domnului Dragnea, legăturile subterane sunt clare, în acord cu această logică a demonizării şi a conspiraţiei.

Proiectul de ţară al regimului Dragnea, încredinţat Guvernului Dăncilă, înseamnă mai mult decât salvarea domnului Dragnea însuşi. El înseamnă transformarea României, prin curăţirea statului de elementele modernităţii occidentale şi prin consolidarea unui model de guvernare autocrat ce evocă precedentele lui Putin sau Erdogan. Proiectul de ţară al regimului Dragnea presupune detaşarea României de Occident şi înscrierea ei în acest spaţiu al corupţiei şi al izolaţionismului. România construită în anii de după 2007 este pe cale să dispară, înlocuită fiind de domnia bunului-plac şi a mediocrităţii obediente. Gravitatea momentului pe care îl traversăm este una fără precedent. Sensul occidental al evoluţiei noastre este ameninţat, prin această ofensivă. Rezistenţa este alternativa la triumful acestui viitor oligarhic.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. „La raison dans l’histoire”

    Pentru noul preşedite francez E. Macron naţiunea (la Paris proiectul „Constituţie UE“ a fost refuzat, eliminat de stânga socialistă) este cadrul politic decisiv şi în viitor. Deja în seara triumfului la prezidenţiale E.M. s-a prezentat publicului Parisian cu gravitate (simfonia lui Beethoven), a celebrat funcţia prezidenţială cu formalismul tradiţional francez.

    La Bucureşti 2017 E.M. a învitat retoric România să participe la reorganizarea Uniunii Europene. Dragnea/PSD-Tăriceanu/ALDE 2017-2021, regimul dâmboviţean, va activa PRO-UE în cooperare cu leaderul francez?

    … „ … Recăderea la care asistăm este autenticul proiect de ţară al regimului Dragnea. El este încercarea de a elimina, pas cu pas, toate achiziţiile decurgând din sincronizarea euro- atlantică a României. Proiectul de ţară se reduce la tentativa de edificare a unui regim oligarhic ce refuză, programatic, valorile şi mecanismele occidentale. Retorica “ statului paralel” este altoită pe trunchiul anti- occidentalismului.
    … „…

    Eu cu cine votez?
    La ce vom asista în curând? Naţionalismul- izolationist dâmboviţean sau proiectul francez PRO-UE?

    Tânărul Emmanuel Macron a citit mult, a studiat serios. Sirul studiilor: socialistul Henri de Saint-Simon (Europa), economistul Joseph Schumpeter, liberalul John Stuart Mill, Raymond Aron, John Rawls, Kant, Hegel (Das Wahre ist vernünftig), Aristoteles, Descartes, etc. Dascălul lui E.M. a fost filozoful Ricoeur (…. Selbst wenn man bezweifeln kann, dass die Geschichte eine Richtung hat, ist es doch gewiss, dass eine politische Lage einen Sinn hat. Die einen verstehen es, ihn zu erfassen, die anderen nicht.” ….. / …. chiar dacă avem dubii că istoria are o direcţie, ştim că situaţia politică poate fi descifrată… …. ) care a corectat orientarea spre idealismul lui Hegel al tânărului E.M. Ca politicieni importanţi pentru E.M. pot fi amintiţi Jean-Pierre
    Chevènement şi Michel Rocard.

    Noul preşedinte francez e prezentat elogios în cartea:
    Brice Couturier: „Macron, un président philosophe”
    Éditions de l’observatoire,

    Tânărul E. Macron a scris despre Hegel (idealismul german, filozofia istoriei): „La raison dans l’histoire” ( …. die Vernunft in der Geschichte, …. erklärt, dass ‘die Philosophie ihre Zeit in Gedanken erfasst’ sei.” … wie das Geschichtsverständnis Macrons, seine Bildung, auf Hegel zurückzuführen ist. „Ein Mann der Tat, darauf aus, über ein Werkzeug zu verfügen, das ihm erlaubt, seine Epoche zu denken. „Bis vor kurzem haben in der Geschichte Ideologien dominiert, die versuchen, die Rolle des individuellen Akteurs zu verneinen. Im Namen der Sozialwissenschaften hielt man die Rolle des Individuums für wenig bedeutsam. Macron glaubt an die Rolle des Willens, an die Fähigkeit der Führer, dem Lauf der Geschichte eine andere Richtung zu geben.”… Geschichte, Nation, Versöhnung – zentrale Begriffe in Macrons Denken. Die Erneuerung Frankreichs kann demnach nur gelingen, wenn sich die Franzosen, tief gespalten, versöhnen lassen. // … … E. Macron crede în voinţa individuală, e convins că leaderii politici pot influenţa desfăsurarea istoriei…. Istoria, naţiunea, împăcarea, sunt noţiunile centrale în gândirea politică a lui E. M. Reorganizarea Franţei poate reuşi numai dacă reuşeşte împăcarea între locuitori….. ….).

    Axa Paris- Bucureşti 2017- 2021 cu leaderi extrem de deosebiţi, cu ţeluri politice opuse care se exclud? Impăcare în anul aniversării Marii Uniri între hoţii din guvernul dâmboviţean cu cei jecmăniţi zi de zi, an de an?

    Preşedinţia UE cu care temă centrală la Bucureşti 2019?

    • Ce legatura are Dragnea si intreaga liota de mafioti cu E. Macron ??…caruia ii dedicati dithyrambi nemeritati. Da a studiat mult; este adevarat, dar ce interese apara acest presedinte al Frantei care se afiseaza in fata tarii cu simbolul francmasoneriei in spate. Cu toate ca admir nespus de mult Beethoven, inscaunarea presedintelui Frantei trebuia facuta cu Marseilleza si nu cu simfonia a 9a.
      Asadar… Macron nu e un bun exemplu de patriotisl. Loin de là!

  2. „Rezistenţa este alternativa la triumful acestui viitor oligarhic”…Domnule profesor, din nefericire, rezistenţa a ajuns doar o formă de protest. Şi cum a început să nu mai fie luată în seamă, are mari şanse să piardă continuu din importanţă. Personal, am fost la proteste ori de căte ori s-a putut. Dar nu se poate tot timpul. Şi nu e normal ca o ceată de sceleraţi să scoată zilnic zeci de mii de oameni din casă. Acei oameni au viaţa lor, au serviciu, casă, familie. Problema este a celor care LEGITIMEAZĂ acţiunile sceleraţilor mai sus pomeniţi. Care i-au votat, care s-au vândut pe ei şi viitorul copiilor lor pe mai puţin de 30 de arginţi. Şi nu mă refer la bugetivorii „de serviciu”. Aceştia votează aproape sigur cu Partidul (Doamne, cum am ajuns iarăşi la formula asta nenorocită…). Partidul a ajuns iar să fie „în toate”, inclusiv la numirea şi menţinerea lor în funcţii. Nu mă refer nici la militari, jandarmi, miliţieni şi alte structuri de acest fel, pentru că statutul lor „special” asigură fidelitatea şi ataşamentul faţă de cei care le tot cresc salariile şi pensiile…. Mă refer la cei care nu fac parte din aceste caste. La pensionarii obişnuiţi, care tot îşi drămuiesc pensiile de la o zi la alta şi tot aceleaşi personaje sinistre votează. La masa de asistaţi social care votează în acelaşi sens pentru un bacşiş de câteva sute de lei. La cei care locuiesc în rural, pentru care votul nu înseamnă nimic. Este şocant să vezi oameni care nu ştiu nici măcar din ce partid face parte primarul, deputatul sau senatorul care-i reprezintă. Dar i-au votat pentru că li s-a dat 100 de lei…
    Da, suntem destui care protestează şi rezistă. Întrebarea e dacă suntem destui pentru o schimbare. Părerea mea este că nu, nu suntem. Marea masă se mulţumeşte cu câteva firimituri, înghite manipulări de doi lei, o ţine cu Soros şi multinaţionalele – dacă nu ar fi astea, cine ar plăti cât de cât bine în România? Sincer, cred că există doar două alternative de a-i determina pe nenorociţii ăştia să schimbe ceva. Una ar fi o intervenţie externă, nu militară, ci de alt tip. Aderarea la Uniunea Europeană s-a făcut pe baza unor întelegeri. Mă îndoiesc că ăia au dat bani degeaba. Cealaltă alternativă este un pustiu. Adică o altă migrare masivă. Poate aşa se vor schimba mentalităţile şi ideile unora dintre alegători. Dar deocamdată prea multor români le pasă numai de ei, nici măcar de copiii lor…

    • „N-am zis ca eu sunt statul, am zis ca n-am zis ca eu sunt statul”

      Dragnismul este noul limbaj de lemn, noul newspeech postorwellian al noului idiot. Impuscat, asta trebuia sa fi fie de mult.

  3. Excelent, Dle profesor Stanomir !
    Va citesc cu fidelitate si va admir scrsul, dar parca nici odata nu ati fost asa de clar, concis si categoric !
    Indraznesc sa va mai intreb odata. chiar daca nu ati fost solicitat, v=ati gindit sa va oferiti serviciile amdministratiei prezientiale in calitate de consilier, in acest ultimi doi ani ai mandatului Dlui Johannsi ?

  4. Mia indraznesc sa va intreb ceva.
    Nu credeti ca exista si o a treia solutie ?
    Demiterea prin forta a guvernului si dizolvarea parlamentului ? Apoi modificarea constitutiei cu optiunea spre un regim prezidential, cu guvernul numit de presedinte , cu un parlament redus la 2 senatori de judet si max 200 de deputati ?
    Ati putea incadra in ” dreptul constitutional” ce cu onoare si competenta il predati , o solutie de acest gen ?
    Eu unul nu cred ca EU si partenerul nostru strategic USA ar dezaproba PE FOND o astfel de solutie .

    • Oooo, „Demiterea prin forta a guvernului si dizolvarea parlamentului”. In ce stat te crezi? Africa? America latina?
      Nu crezi ca SUA ar dezaproba o asemenea lovitura? atunci prea putin cunosti ce inseamna democratia.
      Tocmai o metoda ca propunerea ta ar primi oprobiul SUA. Si cred ca si al UE
      NB,
      parca locuiesti in America; pui o vorba buna la zarghitul de Trump sa nu se supere daca iti urmam sfatul?

    • Domnule Nicolescu, nu ştiu ce-ţi va răspunde profesorul Stanomir, dar dumneata baţi cîmpii. „Demiterea prin forţă a guvernului şi dizolvarea parlamentului” înseamnă lovitură de stat! Iar celelalte opţiuni cu modificarea Constituţiei şi centrarea pe un „regim prezidenţial” ne îndreaptă către modelele nefaste ale lui Putin sau Erdogan. Dumneata eşti conştient de ceea ce vorbeşti?

  5. Sa inteleg ca e voie la „Demiterea prin forta a guvernului si dizolvarea parlamentului” ?
    Nu conteaza cine s-o faca si cum, important este ca e voie.
    Mai ales daca UE si SUA nu vor dezaproba actiunea pentru „Demiterea prin forta a guvernului si dizolvarea parlamentului”.
    Atunci, cine trece in fata?

  6. 1.
    Este aproape imposibil să convingi un votant PSD să nu voteze cu PSD.

    Votanţii PSD sunt de două categorii:
    – cei care au aceleaşi interese cu PSD şi
    – cei care, deşi nu au aceleaşi interese cu PSD (au chiar interese opuse!), sunt manipulaţi şi convinşi să voteze PSD.

    2.
    * Dacă în parlament este o opoziţie slabă, puterea majoritară poate trece orice fel de lege.

    * Dacă în parlament există o opoziţie puternică şi puterea nu este majoritară, fiecare articol de lege se discută între putere şi opoziţie şi în consecinţă nu mai trece orice lege, sub orice formă.
    Este normal să vrem o opoziţie puternică. Este normal să dorim ca nici un partid să nu aibă majoritatea.

    În campania electorală MAIPULATORII au spus că nu e nevoie să votezi, pentru că oricum PSD va câştiga.
    Ceea ce nu s-a spus a fost că absenţa masivă de la vot asigură PSD-ului MAJORITATEA.

    NOTĂ: O prezenţă foarte mare la vot ar fi putut face chiar ca un alt partid să aibă mai multe voturi decât PSD.

    3.
    PSD face ce face pentru că poate.
    PSD poate pentru că, dintre cei prezenţi la vot, votanţii PSD au fost în majoritate.
    Votanţii PSD au fost o majoritate din cei perezenţi la vot, pentru că votanţii anti PSD (votanţii celorlalte partide) nu s-au dus la vot.

    Aşadar:
    Responsabili pentru câştigarea CU MAJORITATE a alegerilor de către PSD sunt cei care NU au votat.

    • Dar nu mi-e rusine nici cu votantii anti pesede.
      Vezi ce scrie
      Dan Nicolescu spune:
      31/01/2018 la 15:16
      NB,
      cit despre alegeri, galagiosii de azi, batatorii cu pet-uri in caldarim de ieri (ca sa apere Rosia Montana si Pungesti) sint absentii de la urne. Aceiasi care strigau „toate partidele aceiasi mizerie”
      Daca gresesc, atunci inseamna ca „ei” sint mai multi ca :noi” si nu ne ramine decit sa ne jelim prin articole, eseuri si sfinta naivitate.

      • @ victor L

        1.
        • Atunci când spun “cărţi din bibliotecă” mă refer la NIŞTE cărţi, mă refer la o parte (mai mică sau mai mare) din cărţile din bibliotecă.
        • Atunci când spun “cărţile din bibliotecă” mă refer la TOATE cărţile.

        2.
        Când o proprietate a unui element dintr-o mulţime o atribui tuturor elementelor acelei mulţimi, fac o generalizare. Greşită.
        Exemple:
        – dacă într-o turmă văd oi negre, greşesc dacă generalizez şi spun că OILE din turmă sunt negre;
        – dacă există copii blonzi într-un grup, greşesc dacă spun despre COPIII din grup că sunt blonzi.

        3.
        În comentariul dumneavoastră faceţi următoarea generalizare:

        Invocând spusele comentatorului Dan Nicolescu (Îl cunoaşteţi pe Dan Nicolescu? Ştiţi că este votant anti pesede?) spuneţi că (toţi) VOTANŢII anti pesede vorbesc la fel.
        Greşit, conform raţionamentului de mai sus.

        Şi încă ceva: trebuie pornit de la afirmaţii adevărate, verificate.

        4.
        Nu fiţi supărat, s-a întâmplat şi altora.
        Iată:
        Am scris pe o hârtie despre colegul meu A că jigneşte colegi. El a văzut hârtia şi (probabil vrând să-mi dea peste nas că fac greşeli gramaticale) a completat cu pixul, punând un “i” la sfârşitul cuvântului “colegi”.
        Se putea citi acum că “A jigneşte colegii”. Pe toţi.

        Cred că este şi astăzi mulţumit cu ce a făcut.

        5.
        Cât despre afirmaţia dumneavoastră “Gălăgioşii de azi … sunt absenţii de la urne”, poate căutaţi singur greşelile.

        • @ Cornelia Neagu,
          esti paradoxala. In loc sa observi enormitatile spuse de @ Dan Nicolescu, te lansezi intr-o diatriba la adresa mea.
          Cum zici, nu te supara, li s-a intimplat si altora

          • @ victor L

            Am observat, dar nu comentez enormităţi, care cred că sunt făcute
            – fie din necunoaştere profundă,
            – fie pentru a abate discuţia asupra altor subiecte.

            În ambele cazuri nu cred că explicaţiile ar avea vreun efect.

    • „Votanţii PSD sunt de două categorii:
      – cei care au aceleaşi interese cu PSD şi”
      In acesta categorie intra o mare parte a cadrelor didactice care stiu ca PSD va performa in conservarea actualului sistem de invatamant”. Din ce in ce vor ajunge in invatamant cei mai slabi studentit (se vede deja)!
      Dovada cea mai simpla este furia cu care o parte importanta a invatamantului de toate gradele s-a napustit asupra lui Funeriu (vezi chestia cu bac-ul)

  7. Dle profesor, fiecare stat are organizata o centura de siguranta, ca masura de prevedere pentru cazul aparitiei unui astfel de cancer, Al nostru cand va actiona? Pare sa fie prea tarziu, Sucombam in numele democratiei calcata in picioare?

  8. „Gravitatea momentului pe care îl traversăm este una fără precedent.” Sa-i spuneti asta si domnului Iohannis, cel care a pus guvernul Dancila si a dat de tot Romania pe mana infractorului Dragnea si a clicii lui de mafioti. Ii incurcau tare mult planurile majestatii sale Iohannis de a avea liniste si de-a-si petrece nenumaratele vacante relaxat. De ce sa nu se destinda dumnealui in pace prin tari calde, cand pot tampitii de romani, cati au mai ramas, sa se agite nelinistii prin piete, din protest in protest?

  9. Dle Stanomir , va apreciez comentariile ! Faceti cumva o platforma civica cu acces pe internet, care sa ofere cetateanului cunostinte minime de natura politica . Cu prelegeri pe diverse teme, care sa constituie o baza de trecere a cetateanului de la civic la politic sau macar o perspectiva in aceasta privinta ! Cu cat puterea e mai discretionara , mai manipulatoare, cetateanul (chiar si cel educat si cu resurse si disponibilitate de intelegere/invatare) e mai dezarmat ….Va regasesc in comentarii exceptionale la Digi 24 pe care nu pot sa le revad sau sa le propag. Cred ca oameni ca dvs sunt cei care pot da o directie, rezultata din o mai profunda si argumentata intelegere a realitatii politice oferita cetateanului ! Cred ca aceasta lacuna din educatia noastra (functionarea, mecanismele democratiei, cum facem ca ea sa nu devina inoperanta in fata impostorilor, coruptiei,ce solutii au alte state etc,etc) produce monstrii pe care ii vedem azi , produce absenteismul la vot, votul aberant,caricaturile politice din parlament – e pe scurt, un fel de sursa ascunsa a raului….Poate alaturi de dnii Paleologu, Parvulescu (si altii pe care sa-i girati pentru profesionalism) gasiti timp sa ne ajutati in acest mod…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro