Home » Reactie rapida » Citesti:

Patriotism şi identitate regională- despre o altă Românie

Ioan Stanomir martie 1, 2016 Reactie rapida
8 comentarii 1,160 Vizualizari

România de astăzi, cu pletora ei de instituţii ineficiente şi excrescenţa ei birocratică, duce mai departe,în forme paroxistice, una dintre obsesiile fondatoare ale modernităţiii noastre- centralizarea ca fundament al unităţii naţionale.Subdezvoltarea multilateral dezvoltată se suprapune peste ostilitatea, implacabilă, faţă de orice autentică formă de descentralizare şi autonomie locală.

Exerciţiul, grotesc, al decupării patriei noastre în feudele controlate de oligarhi locali nu poate fi privit decât ca prelungirea acestui scenariu de involuţie care mizează pe alocarea arbitrară de resurse şi pe descurajarea, constantă, a iniţiativelor care ar putea conferi sens şi identitate provinciilor noastre istorice.

România de după 1989, ca şi România interbelică, pare incapabilă să genereze un model de patriotism civic, suficient de suplu şi de fecund spre a putea absorbi şi valorifica energiile locale. Discursul despre stat şi discursul despre naţiune au trecut, invariabil, înaintea celui despre cetăţean şi libertăţile sale. România a fost fetişizată, mitizată, exaltată, dar ceea ce s-a pierdut a fost acel geniu local care se află la temelia diversităţii noastre.

Diversitatea a lăsat locul monolitismului, pluralismul a fost înlocuit de preocuparea pentru rigiditatea bonapartistă a împărţirii prefecturale. Stalinismul naţional al lui Nicolae Ceauşescu a rafinat şi a desăvârşit această formulă etnocratică şi centralizatoare- mutările de populaţie, ca parte a procesului de modernizare malformată, au condus la nivelare şi pauperizare. Colonizarea internă din Transilvania şi Banat este unul dintre fenomenele ce definesc acest teribil malaxor ceauşist.

La un sfert de veac de la 1989, România oficială continuă să recicleze acelaşi discurs centralizator şi nivelator, în pofida apelului, ritualic, la subsidiaritate. Ceea ce a crescut, în anii aceştia, nu a fost auto-guvernarea locală, ci despotismul care permite unor elite cleptocratice regionale să paraziteze statul. Identitatea locală este manipulată, demagogic. Erodarea ei este efectul, cumulat, al unui secol şi jumătate de politică românească, în Vechiul Regat, ca şi în România Mare.

O posibilă nouă Românie, oricât de donchişotesc ar putea apărea acest apel la viitor, este inseparabilă de regăsirea acestui nivel local şi regional al coeziunii patriotice. Memoria culturală a spaţiilor din care provenim, afecţiunea faţă de teritoriul natal, ataşamentul faţă de micile tradiţii care ne definesc, toate acestea alcătuiesc un sol pe care se poate aşeza noul edificiu patriotic.

Diversitatea, iar nu monolitismul ,trebuie să se afle în centrul acestei noi viziuni despre România. Guvernarea locală şi regională este instrumentul care poate permite revitalizarea acestei suite de patriotisme organice. Din însumarea lor se poate alcătui, gradual, un alt patriotism românesc.

Întemeiat pe loialitatea constituţională şi pe cultivarea, decentă şi modestă, a acestui specific local, patriotismul se opune marşului, implacabil, spre centralizare şi standardizarea identitară. El participă la un efort de remodelare care să rupă cu tradiţia, dramatică, a dominaţiei centrului asupra întregii ţări. Profetic şi vizionar, mesajul junimist al lui P. P. Carp merită reamintit celor de astăzi- cetăţenia se fondează pe exerciţiul libertăţilor locale. România nu se poate reduce la un Bucureşti hipetrofiat. România este cu mult mai mult decât un rezervor de taxe şi de impozite destinat satisfacerii statului.

Acest posibil nou patriotism poate permite reconcilierea moştenirilor şi vocilor marilor noastre provincii istorice.Înlăturarea centralizării şi a parazitismului oligarhic este un imperativ care ne uneşte, sub semnul libertăţilor şi al demnităţii. Din această reunire de energii se poate ivi o altă Românie, a guvernării policentrice şi eficace,a memoriei satelor şi oraşelor din care venim, a speranţelor care ne adună. O Românie a legilor şi egalităţii, iar nu a privilegiilor şi arbitrariului.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , ,



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. Dedalus spune:

    Da, patriotismul este o necessitate. Iar micul patriotism local este si el necesar.

    Apartenenta la o cultura, la o traditie, nu exclude viziunea europeana sau globala. Iar aici sunt de accord ca nivelul de manifestare cotidian al patriotismului este cel local. Nu ai ocazia in fiecare zi sa faci ceva pentru tara ta, dar la nivel local poti actiona in acest spirit zi de zi.

    Subscriu la idea radacinilor traditiei in solul local – mai ramane sa devina o coordonata valorica, sa iasa din chenarul unui articol pe net. Da, trebuie sa ne afirmam apartenenta la o Traditie, si locul discursului este satul sau orasul.

    Nu as merge insa in pas saltat spre administratie. La inceput ar trebui sa fie exact sentimental apartenentei, nu sunt convins ca el a supravietuit pana astazi, si mai ales nu stiu in ce masura este o coordonata valorica sociala. Ca daca nu e, nu poate fi injectat prin masuri administrativ-teritoriale.

    Asta e intrebarea mea: a ramas Traditia (citeste esenta culturala) sufficient de puternica pentru a renaste? Se paote intari sau revigora prin masuri administrative? Sau e cazul sa gandim mai degraba o renastere a Traditiei (citeste esentei culturale) decat o perfuzie la lesin?

  2. DanT spune:

    “Colonizarea internă din Transilvania şi Banat este unul dintre fenomenele ce definesc acest teribil malaxor ceauşist.”
    Ei, na.
    Banatul are 1 milion de locuitori. Ce populaţie ar fi avut dacă nu exista “colonizarea internă”? Ar fi fost mai bine?
    Migraţii interne au avut loc, dar au implicat în (cel puţin) aceeaşi măsură deplasări (inclusiv ale ardelenilor) spre Bucureşti, Constanţa, Galaţi.
    E un fenomen general european: spanioli către Catalonia şi Ţara Bascilor, italieni din Mezzogiorno către Nord.

  3. victor L spune:

    “Ei, na”
    Sa nu spui o vorba rea despre rusi ca apare @ DanT; sa nu spui ceva ce nu poate intelege @ DanT, ca sare sa te persifleze.

  4. IM 22 spune:

    Vreti patriotism local? Reparati monumentele din Primul Razboi mondial din fata primariilor. Faceti ceremonii in fata lor in fiecare 11 noiembrie – victoria din WW1. Puneti placi comemorative macar, dar mai bine faceti monumente, acolo unde au fost impuscati tarani la colectivizare. Puneti placi comemorative la ultimul domiciliu al celor care au murit in inchisorile comuniste. Pedepsiti pe cei care atarna drapele nationale murdare si zdrentuite. Puneti lumanari si flori proaspete la monumente. Nu costa nimic. Primul pas ar putea sa il faca intelectualii din Bucuresti punand lumanari la statuia lui Iuliu Maniu.

  5. Decebal spune:

    Ura, ura, ura! Jos centralismul! Traiasca regionalizarea!
    Nu pot sa nu-mi aduc aminte de “Jos Ceausescu! Traiasca Romania libera!” :)
    Sunt de parere ca, asa cum ne-am luat-o in bot cu “democratia originala”, riscam sa ne-o luam in bot si cu “descentralizarea prematura”.
    Exista un moment propice pentru orice. Inlcusiv pentru descentralizare. Orice idee buna poate fi distrusa de momentul si de modul in care se aplica. Sau, mai rau, poate distruge.
    Nu pot sa nu remarc, de ceva timp, o frenezie a descentralizarii, prezentata ca panaceu al problemelor Romaniei. Cam ca si cu democratia, in ’90. Toti ceream, in gura mare, democratie, dar nu ne dadeam seama ca primim doar restauratie. Comunistii-si lepadau parul si se numeau “democrati”. Asa ca, ne-am luat-o in bot si-am stat cu botul umflat vreo 15 ani, cel putin.
    De facto, sunt mai putin de 10 ani de cand Romania a inceput sa paseasca spre democratie. Justitia este pe drumul bun, dar statul de drept este inca (doar) un deziderat, in Romania.
    Nu pun la indoiala buna-credinta a autorului acestui articol, dar, ori de cate ori trompetele patriotismului imi suna putin strident, devin reticent. Patriotismul adevarat este discret, nu se striga si, de cele mai multe ori, trece neobservat. Dar da roade. Apelul la patriotism are sanse de a fi convingator, pentru mine, doar daca nu e prea strident.
    Conform DEX, patriotismul este despre patrie si popor. De ce sa ne oprim la “marile provincii istorice” si sa nu mergem mai in detaliu, cu “patriotismul regional”. Tara Barsei, Tara Hategului, Tara Lovistei pot fi un soi de “patrii” si ele… :) Bucovinenii nu prea se considera moldoveni… Oltenia de Nord e un pic diferita de Oltenia de Sud… Si tot asa…
    Regionalizarea presupune o democratie stabila, zic eu. Presupune un popor lucid, matur si sigur pe el. Si o situatie geopolitica stabila. Romania e departe de a fi o democratie stabila. Romania e “zona de razboi” a unei noi “cortine de fier”.
    Asa ca, celor ce tot vorbesc despre regionalizare (din convingere sau din interese ascunse), nu le pot spune decat: “Mai usor, cu pianul, pe scari, domnilor! Toate la timpul lor”

    • dan spune:

      @val

      Total de acord cu comentariul tau de mai sus.
      A descentraliza si regionaliza ceva in RO in acest moment e o greseala, si o imagine pe care pe mine ma sperie.

      Imi imaginez cum ar fi sa dispara inspectoratele judetene de politie, si politia sa se subordoneze administratiei locale. Nu mai stau sa caut câti primari si presedinti de consilii judetene sunt condamnati sau cercetati penal in România.
      Au trecut spitalele in administrarea primariilor parca, daca nu ma insel, dar nu e nimic schimbat in eficientizarea cheltuielilor si cresterea calitatii actului medical.
      Parca si directorii de scoli se dorea la un moment dat sa fie numiti pe plan local ,si inspectoratele scolare doar sa ia act.(daca nu cumva se face asta deja)

      Descentralizare ,in acest moment= acces la “butoane”(angajari “pe pile”, spăgi, etc).
      Administratiile locale sunt cele mai corupte si incompetente ,pt ca asa au fost dirijate de la “centru”.

      Pestele se împute de la cap, dar se curăță de la coadă.
      Abia dupa aceea putem vorbi de descentralizare si autonomie locala.

  6. val spune:

    Nu ne mai putem întoarce la politici aplicate strict pe principiul „gliei strămoșești” într-o epocă în care principiul „tot ce am port cu mine” a fost aplicat de veacuri în politicile statelor care sunt acum în plin avânt economic, social și demografic. Un stat care permite desfășurare vieții cetățenilor săi pe acest principiu va progresa. SUA, Canada, Anglia, Franța, Germania sunt țări care au cunoscut și cunosc prosperitatea exact prin flexibilitatea legislației care nu discriminează cetățenii pe criterii de apartenență la specificități locale…Ei se simt acasă oriunde s-ar afla…iar nivelul de trai asigurat de sistemul economic, administrativ și politic satisface orice nostalgii ale ținutului natal…Au bani, timp și logistică asigurată în comunitate pentru deplasări ori legătură cu locurile de baștină. Din orice loc al Europei ajungi în București în maximum 3 ore. Cât faci de acolo la Târgu-Jiu, de ex? 6 ore în cel mai bun caz. Să admitem că la Târgu-Jiu se ajunge la o guvernare locală exact pe principiul autonomiei locale cu specificul locului în cultură, economie, trai de zi cu zi…Cum ajung produsele acestei administrații, inclusiv valorile intelectuale, să fie valorificate la Lisabona , să zicem? Un expert în Brâncuși, profesor la UCB , cu ore de vineri până luni, este invitat la un simpozion la Lisabona de sâmbătă la 12 până duminică la 14. Cum face să ajungă acolo din raiul tradiției lui Brâncuși? Pot autoritățile locale să construiască un aeroport internațional ori autostrăzi pentru legăturile de care au nevoie? Dacă autoritatea statului actual este incapabilă nu înseamnă că trebuie să ne îndreptăm spre fărâmițarea acestei autorități. Trebuie îndepărtate nulitățile convenabile care populează de vreo 14 ani toate instituțiile statului. Puse acolo de politicienii salvatori ai neamului de după 2004. E greu dar dacă nu scăpăm de aceste nulității nicio reorganizare nu are vreo șansă.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Ioan Stanomir


Ioan Stanomir

Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional. Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Razvan, am vazut ce ai scris. Pornind de la faptul ca orice critica este constructiva vreau insa doa...

de: Razvan Nicolescu

la "S-au gasit 300 din cei 15.000 de specialisti. Au lucrat la Strategia Energetica a Romaniei (ACTUALIZAT)"

Cauta articole

iulie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iun    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)