Dacă n-am fi într-o perioadă electorală, vestea Ordonanţei de guvern emise miercuri, 5 noiembrie, ce dispune redeschiderea întregului proces penal împotriva comunismului – şi, în particular, a dosarului Gheorghe Ursu, care îl incriminează cu probe pe principalul responsabil de asasinarea dizidentului, maiorul de Securitate Marin Pîrvulescu – ar putea părea prea bună ca să fie adevărată. Lui Andrei Ursu, aşa cum declara el însuşi în conferinţa de presă de astăzi de la GDS, i s-a părut iniţial neverosimilă. A mai zăbovit o zi şi jumătate în greva foamei, consultîndu-se cu avocaţi, pînă să ajungă să creadă că Ordonanţa exprimă într-adevăr o voinţă politică de a dezgropa dosarele care incriminează ofiţeri ai Securităţii pentru crime „împotriva păcii şi umanităţii” – adică pentru reprimarea dizidenţilor din timpul comunismului.
Personal, cînd am citit ştirea privitoare la Ordonanţă, am fost la fel de puţin înclinată să cred în soliditatea ei ca Andrei Ursu însuşi, deşi probabil că din motive oarecum diferite. M-am temut să nu fie vorba de o simplă „retorică electorală”. Ştiute fiind deprinderile mitomane ale actualului premier (care declară, de pildă, că nu vor creşte impozitele în 2015, deşi în realitate acestea vor fi majorate cu un procent semnificativ din luna ianuarie), mi-am spus că, foarte probabil, e numai un gest tactic
de a calma aprehensiunile opoziţiei de dreapta, în faţa procentului de peste 40% obţinut de Victor Ponta la primul tur al prezidenţialelor. La urma urmelor – pare să ne spună guvernul prin această ordonanţă – nu suntem „chiar atît de negri”.
Ascultînd azi prezentarea sistematizată şi „la obiect” făcută de inginerul Andrei Ursu pentru ziarişti – în paranteză fie spus, am o necontenită admiraţie pentru acest om care dovedeşte nu numai o excepţională tărie de caracter, ci şi o inteligenţă echilibrată, lucidă şi ordonată, neafectată de cele 17 zile de greva foamei – am înţeles totuşi că, procedural vorbind, Ordonanţa nu ar avea de ce să nu fie aprobată în cîteva zile. În cazul în care totuşi nu va fi aprobată şi se dovedeşte o piruetă politică de moment, Andrei Ursu este dispus să reintre în greva foamei.
Pentru a privi lucrurile şi din afara orizontului nostru strict local, suntem în următoarea situaţie: la 25 de ani după căderea comunismului, fiul unui dizident ucis de fosta Securitate, care între timp a devenit cetăţean american, reuşeşte, prin protestul lui radical, să desţelenească din nou procesul comunismului, după ce acesta
a fost paralizat procedural, prin tratarea securiştilor ca „militari” (în realitate, cum a explicat azi Andrei Ursu, ei erau „civili care terorizau populaţia civilă”) şi prin anchetarea lor exclusivă de către Parchetul Militar – al cărui aparat a avut grijă, în realitate, să nu le tulbure bătrîneţile, evitînd să deschidă anchete incomode de urmărire penală împotriva lor. Mai mult decît atît, aşa cum a reamintit Gabriel Liiceanu într-o intervenţie din cadrul conferinţei de presă de azi, nu numai că foştii securişti n-au fost deranjaţi de anchete penale, dar se numără, economic vorbind, printre privilegiaţii actualului sistem.
Dacă gestul de a emite Ordonanţa de guvern care infirmă toate NUP-urile din procesul comunismului, permiţînd anchetarea foştilor ofiţeri ai mitologicului aparat al fostei Securităţi este numai o prăjitură electorală, oferită convenabil pentru a linişti temerile multora din noi în privinţa candidatului coaliţiei de guvernare la prezidenţiale, ne-am întoarce de unde am plecat, aşa cum comenta o ziaristă britanică de la Associated Press în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă. Am fi, din punctul de vedere al justiţiei şi adevărului, cu 25 de ani înapoi. Este ca şi cînd, după ce s-ar fi declarat deschiderea Procesului de la Nuremberg, cineva ar fi revocat imediat acest demers. Şi nu am avea o istorie a procesului în discuţie, ci o consemnare a unei „intenţii” suspendate din motive politice şi „caritabile” – pentru a nu-i nelinişti, adică, pe foştii nazişti. Probele împotriva foştilor securişti ce ar permite redeschiderea dosarelor îngropate în ultimele decenii de Parchetul Militar există însă în dosarele din procesul comunismului: mulţi oameni au fost torturaţi, bătuşi şi ucişi de fosta Securitate din motive politice şi avem cu toţii dreptul la adevăr şi dreptate. Măcar după 25 de ani.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Magistrații vor fi nevoiți să recunoască imprescriptibilitatea urmăririi penale în cazul Gheorghe Ursu. Cercetarea, inculparea, judecarea și eventual condamnarea fostul maior al Securității, Marin Pîrvulescu, se vor împiedica de aceeași mentalitate a protecției eroilor devotați cauzei de strajă patriei, guvernată de instinctul de conservare al speciei. Multiplele încrengături ale relațiilor de serviciu din trecutul regimului represiv și-au prelungit tentaculele sub acoperișul secretului arhivat.
Dacă fostul maior Marin Pârvulescu ar vorbi cursiv, cel puțin despre ce vede în jurul său în prezent, pe mulți i-ar popi,inclusiv pe complicii lui din Procuratura locală sector 6 (unul e actual procuror în PG, Ilie Picioruș – de strajă la dosare secretoase), dar nu va ajunge în acest punct nevralgic (nici dacă și-ar dori, nu va fi lăsat să vorbească nevrute sau nu va fi ascultat).
Va fi copleșit de propuneri decente, trocuri, promisiuni de protecție contra tăcere, inclusiv ascunderea în continuare a documentelor cheie din dosarul de urmărire informativă întocmit de Securitate împotriva lui Gheorghe Ursu. Acțiunea penală și procesul penal, guvernate de supremația secretului interpretat după ureche – în scopul neînfăptuirii justiției – și de ascunderea perpetuă a probelor în arhivele SIE/SRI, vor conduce cel mult la un act de justiție impropriu, superficial, ciuntit, iluzoriu, necredibil. Cu jumătăți de măsură nu înfăptuiește justiția, se spoiește justiția.
” nu suntem „chiar atît de negri” ”
Mă îndoiesc că ordonanţa asta va influenţa electoral pe vreunul din posibilii votanţi anti-Ponta.
Care votanţi anti-Ponta sunt oricum un grup eterogen: băsişti duri, admiratori ai doamnei Udrea, anti-ruşi, cei care şi-ar dori un stat de drept. Şi, nu în ultimul rând, yuppie indiferenţi care s-au mobilizat acum când s-au lămurit că pomenile electorale vor fi achitate de Ponta cu impozite mai ţapene pe veniturile lor.
Dintre ăştia nu mulţi sunt interesaţi de perioada de dinainte de ’89 şi de bătrânele brute ale regimului.
Iar cei care cunosc cazul lui Gheorghe Ursu nu ar crede niciodată că Ponta a apucat-o pe drumul Damascului.
În ce priveşte condamnarea lui Marin Pîrvulescu am şi mai multe dubii. Sistemul nostru judiciar poate să târască procesul aşa de mult încât respectivul să-şi aibă parastasul înainte de a primi vreo sentinţă. Mai ales dacă iese Ponta …
Ordonanta a Guvernului ???
Nu cumva e vorba de o ordonanta a procurorului general?
Nu e acelasi lucru, nu faceti confuzie !
Multumesc pentru observatie. Ordonanta a fost intr-adevar semnata de procurorul general Tiberiu Nitu – daca in spatele ei se afla sau nu vointa conjuncturala a actualei coalitii de a „redresa” de ochii alegatorilor sistemul de justitie vom vedea probabil in viitorul apropiat… Imi este inca greu sa nu citesc gestul si politic, dat fiind contextul electoral.
Maestrii disimularii mai lanseaza cate un balon „la deruta”, sa nu se prinda lumea ca MAFIA POLITICA DIN ROMANIA E PE CALA SA ACAPAREZE TOATA PUTEREA!
Mafia politica PSD+acolitii au acaparat aproape toate televiziunile.
Au acaparat Parlamentul, Guvernul, Institutiile publice, Administratie locala, Economia, Distribuirea de fonduri europene, etc.
Mai ramane sa cucereasca o reduta, Presedintia si Justitia, ca sa fie STATUL MAFIOT ROMAN!
Observatii facute de un urmas spiritual al lui Gheorghe Ursu.
De la vointa politica la vointa juridica si retur , sau cum se poate activa justitia exact in campania electorala
Dupa autoare , in sfarsit avem si in Romania o justitie care face dreptate victimelor comunismului :
„ Pentru a privi lucrurile şi din afara orizontului nostru strict local, suntem în următoarea situaţie: la 25 de ani după căderea comunismului, fiul unui dizident ucis de fosta Securitate, care între timp a devenit cetăţean american, reuşeşte, prin protestul lui radical, să desţelenească din nou procesul comunismului, după ce acesta a fost paralizat procedural, prin tratarea securiştilor ca „militari” (în realitate, cum a explicat azi Andrei Ursu, ei erau „civili care terorizau populaţia civilă”) şi prin anchetarea lor exclusivă de către Parchetul Militar – al cărui aparat a avut grijă, în realitate, să nu le tulbure bătrîneţile, evitînd să deschidă anchete incomode de urmărire penală împotriva lor. „
Cred totusi ca optimismul autoarei este unul prematur . Ca sa ne convingem , este suficient sa citim cu atentie finalul ordonantei Procurorului General din 05.11.2014 publicata in presa :
„ …
DISPUN
1. Infirmarea solutiilor de netrimitere in judecata…si redeschiderea cercetarilor in aceste cauze.
2. Infirmarea solutiei de netrimitere in judecata …si redeschiderea cercetarilor in aceasta cauza.
( Si acum, atentie ! Ceea ce urmeaza , este cu adevarat captivant . )
3.Redeschiderea se supune de indata confirmarii judecatorului de camera preliminara din cadrul Curtii Militare de Apel Bucuresti caruia i se trimite ordonanta, impreuna cu dosarele care au stat la baza ei.
Procuror General
TIBERIU MIHAIL-NITU ”
( Sursa : http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/13505809/2/ordonanta-2688-c-2014.pdf )
Dincolo de ce interpreteaza avocatii si juristii specialisti in domeniu sa citim, in logica uzuala, textul oficial de mai sus .
Din (1) si (2) rezulta indubitabil o „voinţă” de a redeschide dosarul lui Gheorghe Ursu si implicit dosarele comunismlui.
Mai intai , si dincolo de „vointa” declarata , sa observam in primul rand ca nu exista un termen in ceea ce dispune procurorul general ( ce inseamna „deindata” ?!)
In al doilea rand, surpriza maxima ! Din ( 3 ) rezulta ca aceasta „vointa” a Procurorului General „se spune de indata confirmarii judecatorului de camera preliminara din cadrul Curtii Militare de Apel….”.
Pe romaneste, vointa sefului ierarhic se supune deindata confirmarii subalternului ierarhic . Cu alte cuvinte, subalternul poate confirma ( sau nu ) vointa sefului ierarhic ceea ce ar pune in discutie exact principiul autoritatii ierarhice pentru ca nu mai este clar cine decide si de ce . Daca o confirma , se supune ordinului acestuia, dar daca nu o confirma , ce se intampla ?! Mister total.
In sfarsit , ordonanta Procurorului General infirma solutiile de netrimitere in judecata pentru toate dosarele in discutie ( argumentand si de ce pe 31 de pagini ) dar nu dispune nici o masura de sanctionare impotriva celor care au dat solutii de netrimitere in judecata in toate aceste dosare si retrimite aceste dosare tot la Curtea Militara de Apel . Deci dosarele vor fi preluate tot de procurorii Parchetului de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti adica ne-am intors de unde am plecat si totul se poate repeta exact in aceeasi forma cum s-a mai intamplat deja cu plimbatul dosarelor timp de 25 de ani.
Foarte interesant totusi, cei care au dat in trecut solutii de neincepere a urmarii penale fara sa fie sanctionati in vreun fel, sustin exact acelasi punct de vedere chiar in prezenta Procurorului General, care la randul lui nu auzit de cazul Gheorghe Ursu (!) pana la greva foamei facuta de catre fiul acestuia :
„Andrei Ursu a povestit că şi acum, la negocierile purtate cu Tiberiu Niţu, procurorul militar Ion Vasilache a continuat să susţină aceleaşi puncte de vedere. „Era ferm convins că nu a existat opresiune sistematică în România pe timpul comunismului, noi trebuia să dovedim că a fost sistematică, ca să dovedim vinovăţia acestui torţionar. Parchetul trebuia să aplice acele legi care privesc crimele împotriva umanităţii, tratamentele neomenoase. Domnului Vasilache nu îi ajungeau, în 2014, toate cărţile care s-au publicat despre aceste lucruri, vorbesc de cele ale lui Radu Filipescu, Doina Cornea, Paul Goma, Hagiu-Dumitreasa, au fost mult mai mulţi, toată lumea le ştie”, a spus Andrei Ursu.
Andrei Ursu a mai explicat că Tiberiu Niţu i-a spus că nu a auzit de acest caz până la discuţiile cu el, pe timpul grevei foamei. „M-am mirat, pentru că am trimis plângeri la domnia sa, la adresa lui Ion Vasilache (şeful Secţiei Parchetelor Militare), însă acestea ajungeau să fie rezolvate tot de Vasilache”.
http://www.gandul.info/stiri/procesul-comunismului-parchetul-general-a-dispus-redeschiderea-cazului-gheorghe-ursu-si-al-securistului-care-l-a-anchetat-fiul-disidentului-a-iesit-din-greva-foamei-13505809
Absenta de pana acum a vointei de a da o solutie juridica in procesul comunismului timp de 25 de ani nu se explica decat prin persistenta in sistem a unei celebre directive NKVD din anul 1947 :
„15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte…
(Cristopher Andrew & Oleg Gordievski – KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov , Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.487-492 ).
Ce va urma, vom vedea cu totii.