joi, martie 28, 2024

Răspântia domnului Dragnea sau despre iluziile eternităţii puterii

Cariera domnului Dragnea se află în punctul ei cel mai înalt. Stăpân peste o întreagă ţară, exercitând puterea cu impunitatea pe care i-o acordă existenţa unui perfect interpus, Viorica Dăncilă, înconjurat de sicofanţii mediatici care exaltă realizările regimului său, Liviu Dragnea pare mai aproape ca niciodată de atingerea ţelului care îi motivează acţiunile: cucerirea puterii absolute. Acolo unde Adrian Năstase sau Victor Ponta au eşuat, Liviu Dragnea are ambiţia de a reuşi. Îi distinge de cei de dinaintea sa nu doar rapacitatea, ci şi brutalitatea cu care atacă, în clipele în care poziţia îi este ameninţată. În Liviu Dragnea, deceniile de fesenism de după 1989 şi-au atins perfecţiunea. Liviu Dragnea este noul om nou al epocii de după comunismul ceauşist.

Şi totuşi domnul Dragnea nu îşi poate ascunde nervozitatea. De această dată, raţiunile iritării sale nu se mai află în cabinet, acolo unde Viorica Dăncilă ilustrează servilismul faţă de şeful de partid şi inadecvarea la poziţia deţinută în stat. Nervozitatea domnului Dragnea este provocată de sentimentul, difuz, pe care îl încearcă în aceste zile, anume că destinul său de stăpânitor al României se află în cumpănă. Cariera sa este la momentul unei răspântii. De aici, stilul beligerant al declaraţiilor sale publice.

Iar această răspântie nu înseamnă doar probleme penale. Domnul Dragnea este deja obişnuit să braveze şi să contraatace. Există, probabil, încrederea în capacitatea sistemului pe care îl conduce, acum, de a intimida şi coopta în suficientă măsură spre a preveni o altă condamnare, cu consecinţe dramatice. Cât despre plângerea formulată de preşedintele PNL, şansele ca aceasta să conducă la un rezultat palpabil sunt minime. Răsturnarea cabinetului Dăncilă se poate realiza doar prin modificarea aritmeticii parlamentare.

Ceea ce controversele penale erodează, însă, este aparenţa de dominaţie absolută pe care un conducător despotic precum Liviu Dragnea trebuie să o etaleze. Orice fisură în armura sa politică îi poate fi fatală. Iar regimul Dragnea este confruntat cu propria sa incapacitate de a administra guvernarea. Zilele din urmă nu fac decât să dezvăluie impostura ce capătă proporţii dramatice. Mandatul doamnei Dăncilă confirmă ceea ce era evident după alegerile parlamentare. Unica prioritate a regimulului Dragnea, este eliminarea pârghiilor de control şi erodarea domniei legii . Cleptocraţia este proiectul de ţară al PSD.
Iar atunci când această impostură implică scenariul naţionalizării prin furt a fondului de pensii, România intră în zona de arbitrar instituţionalizat a unui stat de lumea a treia. Din edificiul de promisiuni al PSD nu mai rămâne decât realitatea dezastrului. Intenţia clară este aceea de a prelungi agonia economică, spre a oferi iluzia normalităţii, în perspectiva scrutinelor care vin în anii următori. Ireponsabilitatea demagogică defineşte acest regim şi conduita sa.

Prins intre scila afacerilor penale şi caribda economică, Liviu Dragnea are de gestionat şi activitatea, încă timidă, a unor concurenţi ce îi atacă, direct sau indirect, hegemonia. Luptele intestine au definit istoria PSD, iar ridicarea domnului Dragnea însuşi a fost posibilă prin decapitarea gangsterească a predecesorului său. Iar atunci când Victor Ponta revine spre a atrage parlamentarii PSD, iritarea lui Liviu Dragnea este legitimă. Scenariul lui Victor Ponta îl evocă pe cel care a dat naştere UNPR- un partid a cărui menire este aceea de a permite noi combinaţii parlamentare. Cât despre Mihai Tudose, gratulat de Liviu Dragnea cu un epitet transparent, acesta este inamicul din interior, nu mai puţin detestabil în ochii domnului Dragnea. Confruntarea pe aceste fronturi nu are nimic în comun cu ideea de bine comun, ci doar cu voracitatea unor prădători politici.

Domnul Dragnea se află la o răspântie. De o parte, se află perspectiva domniei sale absolute, incununată de laurii despotismului. De cealaltă parte, se află prăbuşirea şi ruina planurilor sale. Domnul Dragnea este locuit de un instinct al puterii care îi este , simultan, avantajul decisiv, dar şi slăbiciunea fatală. Ridicările ariviştilor sunt la fel de rapide ca şi prăbuşirile lor. Înainte de Liviu Dragnea s-au aflat Dinu Păturică sau Tănase Scatiu: Liviu Dragnea ar putea medita la destinele lor. Nici măcar secretarul general şi Preşedintele RSR, Nicolae Ceauşescu, nu a putut face din stăpânirea sa una eternă. Este rândul lui Liviu Dragnea să nutrească iluzia nemuririi pe care i-o conferă puterea.
La centenar, România este proprietatea unui om şi captiva unui regim.

Sistemul care i-a dat naştere lui Liviu Dragnea, oligarhic, cleptocratic, patrimonial, îi va supravieţui. Chipurile se pot schimba, dar reţeta subdezvoltării rămâne aceeaşi, peste decenii. Ceea ce durează este acest rău ce nu încetează să ne devore, colectiv, asemeni unei tumori canceroase de neoperat.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. Toate acestea se intampla din simplul fapt ca Romania nu a fost niciodata „abandonata” de sovietici si comunisti dupa ’45. Aceeasi sovietici au astazi o noua fata, mai umana, mai europeana, adaptata noilor vremuri , insa avand acelasi scop ca intotdeauna, acela de a innabusi libertatea si democratia autentica. Ori o democratie autentica nu se poate cladi pe o fundatie putreda, corupta, care incearca tot timpul sa -si controleze proprii oameni. O democratie se formeaza avand la baza stat de drept, justitie total independenta, o economie stabila si politicieni carora le pasa de oameni si infrastructura tarii.

    • fara sa neg ce zici, vreau sa iti spun insa ca mai conteaza si ce vor locuitorii tarii, cu adevarat. iar la noi e simplu. noi nu e dorim cu adevarat sa fim cinstiti, sa o ducem bine, sa avem lideri buni. noi vrem „sa ne deie si noua ceva”. si uite rezultatele. si cu si fara sovieticii, cei de dupa 89, tot aici eram ca asta e „boborul”.
      cand avem pe cine vota nu ne ducem, cand nu avem, iar nu ne ducem. si uite unde suntem acum, mai avem un pic si ajungem aia cu cel mai permisiv sistem penal de pe planeta.

    • Toate acestea se intimpla fiindca natia n-a ajuns la maturitate, inca viseaza cai verzi pe pereti si ciulama de gugustiuci. De aia unii aleg psd-ul si multi altii aleg sa-i lase pe primii sa aleaga si pentru ei.

  2. Somnul alegerilor naste monstri!
    Tara merge spre o reeditare a guvernarii lui Ginerica: ecenomia bubuie atit de puternic, incit va gauri sacul bugetului. Nu in van dau tircoale pilonului II ca si Grivei la macelarie. Cine va fi necajitul ce va trebui sa scoata castanele din foc? va mai risca cineva sa-si distruga cariera politica?

  3. Un portret al psd si al lui Dragnea la care n-ar mai fi multe de spus decit ca daca sesizarea lui Orban are la baza ceva fapte comise de Dragnea-Dancila sansele ca ea sa duca la un rezultat palpabil nu sint deloc minime, de unde si agitatia omului nou.

    • Nu, nu se va inimpla nimic , pe aceasta cale a justitie,
      Dl Dragnea a schimbat la timp macazul. A renuntat la atacuri impotriva magistratilor. in schimb i-a corupt sau i-a amanintat.
      rezultatul este vizibil. Achitari in lant. Poate dna Kovesi sa se zbat, sau sa strige , cit vrea, imoreuna cu protectorii sai.
      Balanta justitiei , s-a inclinat deginitiv in favoarea lui Dragnea pentru perioada cind va mai sta la poutere.
      Va fi vorba de un an-doi, va fi vorba de pina in 2040 ?

  4. Mmm, nu. Livache are ca scop rezistenta pana cand nu mai este expus riscului unui sejur pe banii statului intr-o statiune ca Poarta Alba. Abia dupa aceea se poate pune problema eternitatii la varf. Pe termen lung, nu se asteapta sa nu ajunga in opozitie, si asta e okay pentru el atat timp cat nu mai exista riscul sa-i bata mascatii la usa. Deci orizontul lui, aici si acum, nu e eternizarea, ci rezolvarea amenintarilor care bat la usa. Cu eternizarea mai vede el dup’aia. Daca nu, la Rio de Janeiro, birjar!

  5. Mergeti la vot, nu fiti prosti!

    Aveti puterea de a schimba conducerea tarii, dar voi o irositi la munte si la socri, pentru ca nu va duce capul sa va ganditi la viitor!

    • bre tovarase, schimbarea in Romania nu se mai poate face pasnic. interesele rusilor din ultimele decenii au atins limite care se intilnesc pe jocurile de calculator. tradatorii neamului nu pot fi judecati prin vot, institutiile statului nu-si fac treaba, camatariile si ciganii sint peste tot scirbind si alungind populatia pasnica si intelectuala. acesti ‘conducatori’ sint atit de ‘penali’ incit ma intreb cum nu sint arestati pe loc nu numai ptr ca incalca fragrant constitutia si legile, dar le schimba intentionat favorizind interese straine si infractorul in general. lucrurile nu mai sint simple, asta nu e democratie si nici stat de drept. presul de ar avea curaj ar dizolva cu armata acel parlament de rahat, psd si urmasii, complicii lor scosi in afara legii si arestati ptr inalta tradare. poporul ar fi fericit si in sf s-ar face dreptate. bre tovarasele,citeste ce ne-au facut rusii, daca nu vrei sa auzi de la drepta vezi ca au comentat chiar ei cum fac.

  6. „La centenar, România este proprietatea unui om și captiva unui regim. ” – trage concluzia supărat autorul (în principal fiindcă omul și regimul nu sunt cele dorite de domnia sa). Dacă tot n-avem de gând să facem ce trebuie „la centenar”, măcar prezentați fără putința de a fi confundate, omul și regimul care ar face ca România să fie proprietara a ceva (nu doar proprietatea cuiva). Portrete ideale am văzut (poate chiar în articolele dvs) dar nu par să se materializeze în ceva… care să fie altceva.

  7. Eu nu vad vreo raspantie… as zice ca domnul Dragnea se afla la vale, pe o cale ferata fara macazuri si ca nu poate merge decat drept, la vale, accelerat. A lasat demult in urma triajele in care ar mai fi avut loc de-ntors sau de cotit. Dupa mine, domnul Dragnea nu are de ales, trebuie sa mearga inainte, fie ca vrea, fie ca nu. Ori la bal, ori la spital. Trenul pe care-l conduce poate opri, in final, in depoul paradisiac al puterii unice sau poate deraia din cauza vitezei. Vagoanele trebuie sa se decida singure daca se decupleza sau daca raman atasate de locomotiva pana la capat. Bineinteles, instinctul de conservare va invinge.

    Cat despre plangerea penala a domnului Orban, cred ca miza poate fi desecretizarea memorandumului pentru mutarea ambasadei… Parca mormaia ceva domnul Melescanu, astazi, ca n-ar fi de acord cu desecretizarea. Pai, cine a vorbit de desecretizare, domnilor?!… :) Stati, sa ajunga dosarul in instanta si, chiar daca nu se desecretizeaza, sunt magistrati cu aviz ORNISS, care-l pot studia si pot da o sentinta, in final…
    Oarece documente clasificate din decembrie ’89 cred ca s-ar cere si ele macar studiate, daca nu desecretizate… poate-poate, ne luminam acum, inainte de alegeri…

  8. Da, Dragnea vrea să fie un despot de tip oriental ca Stalin, Putin sau Erdogan. Dar există o problemă aici. România(dar şi Hungaria…) este în UE şi NATO, adică în două structuri de tip democratic, europene, unde nu existe tentaţia despotismului de tip oriental. Şi totuşi, în mod democratic, popoarele român(dar şi maghiar…) AU ALES prin vot să aibă un regim de tipul despotismului oriental. DE CE? Aceasta-i întrebarea la care trebuie dat răspuns. CE s-a întâmplat în sufletul poporului român atunci când a ales ca o oligarhie cleptomană, coruptă şi proastă să îl conducă? S-a săturat poporul român de democraţie şi de Europa şi vrea altceva, orice, numai democraţie nu? Ciudat şi trist.
    Pe de altă parte, eu nu sunt aşa de pesimist. Lupta nu este încă pierdută. Numai că…ştim într-adevăr ce vrem?

    • Eu, și mulți alții pe care-i cunosc (dar insuficient de a face o forță politică) vrem STABILITATE (chiar cu prețul de a fi catalogați conservatori, adversari ai progresului, etc); doar astfel ne putem deștepta, alege democrația sau altceva. Câtă vreme progresiștii modifică definițiile (regulile jocului, sau orice altceva) în timpul discuției, mai mult decât babilonie modernă nu putem obține. Nu vreau salariu de zece mii de euro pe lună dar pâinea să coste cincizeci de euro, ci de două mii de lei pe lună dar pâinea să coste un leu. Câtă vreme însă tocmai s-a inventat pâinea care știe să mă hrănească personalizat, asta nu mai poate să coste doar un leu, cea pe care aș decide eu singur s-o mănânc nu se mai fabrică, așa că… am hotărât să mergem la vot din ce în ce mai puțini, pentru că tocmai s-au inventat urnele care știu singure ce regim merităm (și folosim din plin astfel de urne, nu putem rămâne în urma statelor dezvoltate…)

  9. „Ceea ce durează este acest rău ce nu încetează să ne devore, colectiv, asemeni unei tumori canceroase de neoperat.”

    Fără caracter patrimonial direct, puterea d-lui Dragnea poate fi comparată prin amploare cu cea a d-lui Iliescu. După acțiunile antinaționale ale acestuia din 1990, România a fost blocată pe parcursul evoluției socio-economice pentru un deceniu. Iar cleptocrația s-a consolidat exact în acea perioadă. Demersurile actuale ale d-lui Dragnea blochează următorul deceniu din istoria României, într-un moment în care opțiunile proeuropene și oportunitățile de apropiere față de „nucleul dur” erau cât se poate de reale. Mă tem că este perioada consolidării unei autocrații, ori a unei oligarhii autentice, pornind de la actuala cleptocrație, cu perspectiva unor derapaje grave și pe termen lung, de tipul regimurilor autoritare din Rusia, ori Turcia.

  10. Sursa puterii lui Dragnea este simplul fapt ca cei mai multi dintre trogloditii din Romania se recunosc in acest individ primitiv, cu ifose de om de stat.

    Educatia este marele dusman al lui Dragnea.

    Cit e de neevoluat se vede si din guduratul pe linga Netanyahu

    Reportajul de la Cacana ne arata unde este Romania acum si care i-ar putea fi viitorul.

  11. La bicentenar ca la centenar? Același orizont limitat pe malurile Dâmboviţei?
    Legionarii interbelici au impus naţionalism etnic „fără evrei”.
    Naţionalcomunismul autohton a realizat NATIUNEA ceaușistă „fără sași & șvabi”.

    … „… Nici măcar secretarul general şi Preşedintele RSR, Nicolae Ceauşescu, nu a putut face din stăpânirea sa una eternă. Este rândul lui Liviu Dragnea să nutrească iluzia nemuririi pe care i-o conferă puterea…. „….

    Naţionalismul izolaţionist continuă azi ambele naţionalisme precedente, acum „fără unguri”?
    Cei 4 milioane de emigranţi în vest 1990- 2018….

    România la președinţia UE 2019?

  12. „Chipurile se pot schimba, dar reţeta subdezvoltării rămâne aceeaşi, peste decenii. Ceea ce durează este acest rău ce nu încetează să ne devore, colectiv, asemeni unei tumori canceroase de neoperat.”
    Exact asta e problema noastra!
    Dragnea si PSD fac parte din ea, nimic mai mult, ei reprezinta simptomele banale si bine-cunoscute (ca febra sau diareea), dar nu mai putin periculoase daca persista, ale gangrenei!
    Nu stiu in ce masura trebuie sa speram ca eventuala sa condamnare ar fi in masura sa ne scape de pacoste, pentru simplul motiv ca…e deja condamnat, si nimeni nu l-a impiedicat sa obtina mai multa putere ca oricand!
    O data in plus, mi se pare ca refuzam sa invatam lectiile istoriei…or, ele se vor repeta, identic(!), cu rabdare si perseverenta, atata timp cat vom continua sa le ignoram!
    Evident, intr-o zi, Dragnea va disparea din peisajul politic romanesc, si…? Si : NIMIC!
    Asa cum nu mai e Nastase, Boc, Geoana, Ponta, Ciolos, Grindeanu, Tudose, si toti cei „apusi”, la fel se va intampla si dupa Dragnea : nimic nou, nimic bun, doar un alt personaj in aceeasi fabula romaneasca….fara sfarsit, deci fara morala…

    • O rândunică nu aduce primăvara. Un conducător bun nu face minuni.
      O administraţie publică acceptabilă e dorinta majorităţii. Nu trebuie alţi oameni. Altă comportare mai civilizată se poate cere zi de zi an de an de la cei din serviciile publice începând cu dascălii, medicii, budgetarii din administraţia locală.
      Mai greu cu clasa politică? Jecmănitorii, hoţii, penalii din guvern, parlament şi instituţii publice dăuneaza în primul rând cetăţenilor. Societatea civică de azi nu mai tace, nu mai inghite orice mârşăvie de la budgetarii şi politicienii care îi conduc. Generaţia cu biografia în două epoci foarte diferite, cu o biografie grav deformată nu mai are încredere, nu generează încredere nici azi? Probabil că mulţi sunt nostalgici şi votează de 29 de ani în libertate aceiaşi clasă politică care i-a asuprit, dispreţuit 1939-2018 peste 50 de ani. Cred că e un dezastru 1938-2018: statul de drept nu a fost consolidat în 80 de ani. Fără încredere în celălalt, fără încredere în justiţie nu se poate ieşi din cercul vicios de 50- 80 de ani. Fără solidaritate nu se poate crea o democraţie ca în vest. De zece ani România are cele mai bune condiţii din istoria sa. Nemulţumirea se vede pe stradă. Solidaritatea se practică zi de zi fiecare la locul lui în societate. Jecmăniţi zi de zi la fiecare pas mulţi locuitori au ales emigrarea în vest. Nu e o soluţie.
      Tinerii sunt viitorul.

    • Exista flux si reflux sau altfel spus nu exista progres fara regres. Suntem intr-o etapa de regres si asta doar din cauza demografiei: o populatie imbatranita are interese diferite, nu priveste in viitor ci in prezent, altfel spus doreste vrabia din mana si nici macar nu asculta cantul ciorii de pe gard. Cineva – un factor politic, o miscare, un partid – ar trebui sa capteze voturile si interesul tinerilor. Cred ca exista o anume sovaiala, chiar timiditate in a spune lucrurilor pe nume, adica a afirma raspicat ca de cand lumea – bineinteles si acum – a existat o lupta intre generatii, varstnicii si tinerii au interese profund diferite. Respectul pentru tata, mama si bunici nu tine loc de luciditate. Ca sa nu-ti cheltuiasca banii de autostrada (marindu-si pensiile) si sa te oblige sa pleci „dincolo”, trebuie sa te lupti cu ei si sa apari la vot in numar mai mare decat ei. Simplu si extrem de clar. Al doilea front este cel al intereselor divergente, opuse, care se bat cap in cap, al angajatilor statului versus angajatilor economiei private – incluzand patronii onesti, fara interese legate de stat. Si asta trebuie constientizat. Politica este o problema de interese, nu de cuvinte mari care nu au alt scop decat ascunderea adevarului (interesului).

  13. Pai care este pina la urma „…acest rau care ne devoreaza” ? Dragnea si ai lui, sau cei care l-au votat ? Ce este de vina, efectul, sau cauza? Ce se trateaza, fierbinteala, sau infectia care a generat-o ? Deci pe bune, d-le Stanomir, la cum arata poporul roman astazi, dragnea si vasilica, tariceanu si codrin, firea si mitraliera, ponta si nicolicea, etc. sint cei mai potriviti sa conduca si sint cei mai legitimi sa conduca, fiind votati cu larga majoritate prin alegeri libere si democratice. Bun, a furat 2 milioane de voturi la referendumul din 2012, dar impotriva unui dictator ca Basescu ai voie sa furi voturi. Justitia i-a dat cu suspendare, cu alte cuvinte, hai, dom’le, ca nu e mare lucru… Si justitia a fost aspra, poporului nici nu-i pasa, n-a pierdut niciun vot din aceasta cauza. Poporului nu-i pasa nici de inflatie, daca vede bani mai multi pe fluturasul de salariu sau pe talonul de pensie. Poporului nu-i pasa nici de victimele comunismului, altfel nu ar vota in veci psd-ul, continuator al pcr-ului. Pentru ca poporul nu are repere morale si cultura necesara discernerii griului de neghina. Poporul e arghirofil si fudul, de aceea se merita unii pe altii; poporul pe dragnea si invers. Acum, la ani de zile de la plecarea dictatorului Basescu, ar fi trebuit sa curga lapte si miere. Si dupa episodul usl, pretentia de opozitie a pnl-ului imi face sila. Asa ca d-le Stanomir, care e totusi tumoarea canceroasa, psd + alde sau mentalitatea de om-nou si om-de-bine a poporului ?

  14. Are Drahnea calcai? Nu are tara tintasi? Nu inteleg incotro trimitem generatia asta ca pe cea viitoare sigur in occident. Cred ca tara asta ramane fara “flota” de viitor. Cred ca toti ne vom trimite urmasii sa cunoasca si sa invete despre Statul Romania din reviste de profil caci vor invata ca cetati ai altor state.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro