joi, martie 28, 2024

Regimul Dragnea, Institutul Cultural Român şi suveranitatea mediocrităţii

Regimul Dragnea a găsit, în pofida scepticilor şi a inamicilor săi, adevărata reţetă a fericirii generale. O dată cu dispariţia protestelor, seninătatea a revenit în patria noastră. Totul merge spre bine, sub îndrumarea înţeleaptă a lui Liviu Dragnea: grilele de salarizare hrănesc optimismul general, iar românii pot privi, în fine, cu încredere la viitor. Sub domnia lui Liviu Dragnea,cortina de plumb a (re)coborât peste România. Mediocritatea, complicităţile şi impostura sunt suverane şi nimic pare că nu le mai poate opri.

În această schemă a liniştii atotstăpânitoare, prezenţa doamnei Liliana Ţuroiu în fruntea Institutului Cultural Român este un pas natural, care nu mai poate suprinde pe nimeni. La cinci ani de la mutilarea ICR, instituţia intră în zodia creaţiei de modă patriotice. Degradarea ICR este imaginea însăşi a devastării pe care USL a generat-o în spaţiul intelectual. Dominaţia PSD de acum este continuarea organică a acestui asalt.

Scenele de ieri din Comisiile de cultură ale Parlamentului nu fac decât să întărească acest sentiment al restauraţiei totale şi brutale. Viziunea doamnei Ţuroiu nu este cu nimic diferită de aceea a predecesorilor ei de după 2012. Perspectiva domniei- sale asupra acestui ICR castrat este una în acord cu aceea a noului USL. ICR are o unică menire: aceea de a fi curea de transmisie în propaganda externă şi de a oferi posturile de demnitate ce se alocă, politic. Destinul ICR, în anii de după 2012, este unul al involuţiei dramatice. Creativitatea a fost domesticită, insurgenţa a dispărut.

Ceea ce a intenţionat USL, în momentele în care Crin Antonescu şi colegii săi au redesenat legea de organizare a ICR, este prezentul epocii Dragnea de acum. Trecerea de la Horia- Roman Patapievici, Mircea Mihăieş şi Tania Radu la doamna Liliana Ţuroiu este semnul zilelor pe care le trăim. Fidelitatea faţă de PSD este unicul reper care validează o carieră. Clientela regimului Dragnea trebuie satisfăcută, iar ICR este una dintre aceste poziţii disponibile.

În România a cărei capitală se decorează ca o bomboană kitsch, doamna Ţuroiu este persoana ideal plasată spre a fi Preşedinta ICR. ICR se aliniază acestui efort naţional de domesticire şi anesteziere.Pacea mediocrităţii useliste de la ICR este pacea liniştii naţionale.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. ” ICR are o unică menire: aceea de a fi curea de transmisie în propaganda externă şi de a oferi posturile de demnitate ce se alocă, politic.” Era ceva fundamental diferit înainte ? Dacă da, ce ?

    • ICR nu a fost niciodata la inaltimea a ceea ca trebuie sa fie; numai in comparatie cu, sa zicem, Institutul Polonez, sau Cervantes, organizatii care chiar fac lucruri pentru tarile pe care le reprezinta (macar prin calitatea celor care le conduc); n-a fost cum trebuie nici macar pe vremea lui HRP cand, spre exemplu, aceeasi madame Adamesteanu era plimbata din targ in targ ca pe sfintele moaste, ea si eternii : Prelipceau, Dinescu, etc., adica fosile vii ale unor productii culturale invechite sau chiar uitate si, sa fim seriosi, in niciun caz reprezentative; orice institutie romaneasca este condusa, fireste, romaneste, adica : incompetent, interesat, pe langa scopul declarat. Ar trebuie numai sa cititi lista consiliului de conducere ICR si veti descoperii o colectie de semidocti, amante, anonimi, pe alocuri chiar si prosti… finalmente, cultura romana contemporana nu e prezenta in mod egal in corul culturilor europene nu pentru ca e mica sau pentru ca e slaba, ci doar pentru ca e la mana unor impostori… indiferent cine e la putere, deseul va promova deseu…

      • Ce zici?! punem de-o propunere sa-l desfiintam? daca tot nu iti place nimic
        Nemica-nemicuta nu iti e pe plac
        In plus, ne cam mintesti cu Dinescu si Prelipceanu; verifica-ti informatiile.

        • Victoras,tata,ce sa inteleg,imi place Dinescu?Asta e un fel de….fosta-i lele…..Dinescu si-a dat arama pe fata, o licheluta profitoare de dupa ,,revolutie!.A,ca a refuzat patalamaua de ,,revolutionar”?Praf in ochii fraerilor…Omul a avut un singur obiectiv:sa se ,,instareasa” cat mai pede,sa recupereze.
          Poate mai ai alte exemple,ma tem ca nu prea ai de unde alege….In rest,numai bine….

          • @ busuioc,
            floare frumos mirositoare.
            Cred ca ar trebui sa incerci sa intelegi ce citesti.
            Unde il ridicam eu in slavi pe Dinescu?

  2. Cind am citit ca dna Liliana Ţuroiu, creatoarea de moda, a renuntat la 5 (cinci) expozitii internationale pentru a se sacrifica pe altarul ICR, am zis „pazea”. Mai exista cineva care se sacrifica pentru cultura romaneasca.
    O creatoare de moda la conducerea Institutului Cultural Roman!
    Lumea se schimba si sintem luati prin surprindere :P

  3. Daca la conducerea ICR nu ar fi fost candva HR Patapievici, probabil articolul acesta nu ar fi avut insemnatatea pe care o are. Domnia-sa a fost un model de eficienta manageriala si a devenit prin aceasta un reper la care raportam directorii care i-au urmat. Performanta d-lui Patapievici pare imposibil de egalat, prin urmare, vom avea mereu un sentiment de neimplinire. Nu s-ar fi intamplat asta in conditiile cu care ne-am obisnuit, in absenta exceptiei, carevasazica. Regula revine, asadar, iar functiile publice sunt privite prin prisma alocarii discretionare a resurselor publice.

    • Si cam care a fost eficienta manageriala a lui HRP?
      Dar performanta sa?
      Exista niste criterii pe baza carora a fost stabilita eficienta manageriala?

      • Asemenea intrebari nasc monstri!
        Care distrug tot ceea ce a fost inaintea lor. Ca lumea sa inceapa odata cu ei.
        Intrebarile tale sint de genul „toti politicienii/toate partidele, aceiasi mizerie”.
        Minimalizam tot-tot ceea ce a fost bun, ca sa nu avem comparatie cu raul.

        • Da, am inteles! Criterii, reguli, proceduri sunt doar pentru unii.
          Pentru altii, reprezinta jigniri daca ii intrebi despre asa ceva!

          • @ bugsy (& altora ca el)

            Nu, nu sînt jigniri. Jigniri sînt întrebările și mirările tale anteniste, care au dus nu doar la dărîmarea unei instituții care funcționa în niște parametri aproape neautohtoni (informeqază-te înainte să dai cu parul, e foarte simplu – nu doar Dinescu, ci și Lăzărescu, Lungu, Sora, plus o pleiadă de ariști plastici tineri, bănuiesc că esti in stare sa invoci poneiul roz etc)… so… au dus nu doar la dărîmarea fostului ICR, dar la stigmatizarea lui Patapievici. Omul a ajuns sa fie scuipat pe strada. Iti vine să crezi?
            Asa că mirarile tale miros a salbaticie din avion, o patologie nevindecabila. Din avionul ala cu care acum o sa-i plimbe mumuia lui Adrian Panuescu noul ICR. Pentru tine si cei ca tine am un cuvint mai dur, dar tin să apara comentariul meu. Ti-l imaginezi tu.

  4. Daca nu se întâmpla ceva, daca nu apare o piedica in calea acestor personaje autosuficiente, lipsite de bun-simț si de orice urma de profesionalism ne vom trezi cat de curând scufundați intr-o mare de propaganda rosie, infantilizați si pusi la colt (umiliți) de aceasta șleahtă de analfabeți – „prinți si printese ” de mahala cu ifose si pretenții de oameni politici care nu stiu sa gândească si sa conducă altfel decât comuniștii de geniu pe care i-au impuscat ca sa se salveze de anonimatul marginalității in care, altfel, erau făcuți sa trăiască.
    S-au înstăpânit peste Ro si o agresează din toate părțile: justiție, finanțe, economie, cultura, educație, sănătate. Acum înscăunează in fruntea ICR o croitoreasa de geniu care spune despre sine „conducerea ICR e o provocare pentru omul de cultura care sunt”. Se lauda si se recompensează intre ei fara nicio reținere ca si cum totul li se cuvine. Se poarta ca barosanii care lipesc bancnote pe fruntea lăutarilor sau arunca ostentativ si superior cu bani in oamenii veniți la nunta sau la botez ca sa-si arate marinimia si valoarea.

    Mai avem ce face? Mai avem ce aștepta sau trebuie pur si simplu sa le întoarcem spatele si sa plecam? Să-i lăsam singuri cu cei 3,5 milioane care i-au votat si-i iubesc sa danseze împreună pe muzicile lui C.R.B.L. călărind iepuri si găini si furând unii de la alții pana ce vor da in păruială si scandal. Cam așa se termina parangheliile.

  5. Eehhh… sinteti rai cu „tovarasii/tovarasele” cu origine „sanatoasa” care merita si ei promovati dupa puterile sustinatorilor sai.

    In rest nu-i o mindrie patriotica sa avem o inventie romaneasca (caloriferul lui Marga) si in moda?
    Numai pacat de ICR si de eforturile unor oameni care au crezut ca pot face ceva in cultura romaneasca.

    Pazea nenea Iancule, devii tot mai actual in societatea romaneasca!

  6. E prea trist/ usturător ca să fie / rămînă adevărat cea ce prezintă autorul sarcastic / pesimist. Urzica ca noua emblemă PSD 2017 în loc de trandafirul FSN/Iliescean?

    …. „..,.ICR are o unică menire: aceea de a fi curea de transmisie în propaganda externă şi de a oferi posturile de demnitate ce se alocă, politic. Destinul ICR, în anii de după 2012, este unul al involuţiei dramatice……”…

    Nu se poate. La Buchmesse Leipzig 2018 România are o scenă imensă pentru a prezenta lumii întregi cultura, literatura, creativitatea ţării, dezlănţuită după 1989. Nu se repetă de prea multe ori ca România să fie în atenţia marelui public UE27 / al lumii!

    Timpul pentru traduceri din literatura română contemporană în limbile literare de mare răspîndire ( e tîrg de carte- e vorba de bani mulţi pentru editurile şi autorii români) se termină rapid, cel tîrziu în toamnă. E nevoie de timp şi de resurse …. de bani de la „Ministerul Culturii şi Identităţii naţionale” ( .. „academicienii” 2017… identitate.. .. pericol .. .. pedepse..? .. .) ?

    Dacă autorul are dreptate by by Leipzig 2018? Editura Pop Ludwigsburg investeşte enorm de mult timp şi bani proprii pentru traduceri de mult timp. Domnul Pop a fost prezent 2017 la Buchmesse Leipzig. Am cea mai mare admiraţie /stimă pentru domnul Pop (l-am văzut la o serată literară cu doamna G. Adameşteanu) şi angagamentul său cultural imens PRO România.

    Ce e de făcut? Care soluţii? Cine scrie?
    Toţi au faliţii lor, numai noi nu… după I.L. Caragiale….

  7. A aparut numele lui Patapievici in titlul unui articol? Da? Pai musai sa se „autosesizeze din oficiu” procurorii ideologici sectia online. Intrebari taioase, cheie in ancheta tocmai deschisa sunt puse cu inteligenta unui sectorist de pe vremuri: „Era ceva fundamental diferit înainte ? Dacă da, ce ?”; „Si cam care a fost eficienta manageriala a lui HRP? Dar performanta sa?Exista niste criterii pe baza carora a fost stabilita eficienta manageriala?”
    Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la tarisoara noastra si la al nost’ mult prea talentat popor de militieni, ma apuca, asa, o liniste…mormantala. Ca d’aia imi placea mie linistea aia din ’90 cu Iliescu. Cum care Iliescu? Ala emanat din furtul revolutiei inconstientei noastre.

  8. De fapt, eu cred ca cel mai potrivit era daca o puneau pe Zina Dumitrescu, sau daca e prea batrana, macar pe Dana Savuica sau pe Catalin Botezatu. Dar poate ca data urmatoare o sa aleaga mai bine…

    • Daca s-ar aduna si ar expune impreuna (e.g. d-na Ţuroiu si d-l Botezatu) ar veni omul de stat CAP Tariceanu sa taie panglica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro