vineri, martie 29, 2024

România a trecut de punctul critic

Țările pot fi modelate conceptual ca sisteme mari și complexe, cu dinamică a proceselor caracterizată de o scară lungă de timp (în jargon tehnic sisteme socio-ecologice). Un “punct” de trecere între două stări este în aceste condiții un interval lung de timp din perspectiva observatorului uman.

Marșul trupelor americane și modul cum sunt ele întâmpinate de oameni arată că tranziția s-a încheiat. Haosul determinist asociat stării de bifurcare nu mai este modelul adecvat, intrăm într-o perioadă de stabilitate și predictibilitate locală a traiectoriei globale a sistemului, evaluată la scară mare de analiză.

Nu poți observa valurile mării fiind o picătură de apă, nu poți observa ritmurile istoriei fiind un om în vremea lui. Dar valurile și istoria le fac picăturile și oamenii. Au trebuit 25 de ani de fluxuri și refluxuri ca să se termine definitiv cu proiectul comunist din România. Turbulențe dramatice pentru vieților oamenilor de aici, care cu greu puteau desluși o direcție de la scara la care puteau ei observa lucrurile. Direcția finală e rezultanta eforturilor fiecăruia, mici, dar atât de relevante în condiții de neliniaritate a sistemului, când încă un fir de nisip așezat pe vârf duce la mișcarea întregului castel de pe țărmul mării.

Trăim deplasarea ireversibilă a țării către bazinul unui atractor de cu totul altă natură decât cel precedent, bazat pe alte valori publice și alt mod de funcționare al societății. Apele s-au separat definitiv, pentru o durată estimabil lungă, întâlnirea recentă de la Soci o confirmă.

Proiectul celor care au vrut acest deznodământ s-a realizat, proiectul celor care nu l-au vrut a eșuat.

Într-un spațiu securizat al libertății de gândire oamenii își vor putea asuma cu toate forțele proiecte de amploare mai mică, dar mai importante existențial : spirituale, artistice, morale, de cunoaștere științifică, de viață pur și simplu. [1].

În condițiile noi rezistența țării la perturbări a crescut. Factorii externi au forță mai mică decât cea la care am putea rezista. Nu a fost și cazul Ucrainei. Multiple noi sub-bazine de atracție, vălurele dimensional mai mici pe valul mare n-dimensional al țării, se vor putea acum dezvolta. Fiecare cu propriile stări de stabilitate relativă, micro-turbulențe la trecerea între ele, punctele lor critice. Nu le putem cunoaște de acum. Le putem dori într-un fel sau în altul, trăi proiectele asociate alegerilor noastre și evalua retrospectiv succesul sau eșecul rezultatul din cuplarea proiectelor noastre cu ale altor oameni.

Este șansa tinerelor generații și mă bucur pentru ele. A fost aceasta modesta contribuție a decrețeilor: valorificarea unei oportunități din contextul global prin propria noastră decizie, trecerea țării de la un fund de sac evolutiv comunist autarhic relaționat cu proiecte statale în curs de extincție istorică la o stare cu potențial de evoluție culturală asociată unei comunități a libertății, creativității și meritului. 25 de ani.

Notă

[1] Alături de proiectul simfonic bizantin al relației biserică – stat eșuat, în fond, la căderea Constantinopolului, se va dezvolta cu siguranță proiectul libertarian ortodox pe urmele unor oameni ca Tristram Engelhardt Nu excomunicările sunt răspunsul potrivit la dorința mirenilor de avea un cuvânt puternic de spus în viața bisericii. Datorez o parte din această idee unui prieten de preocupări intelectuale.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Ma bucur ca tonul articolului este unul optimist. Recunosc, eu insumi am inca indoieli ca procesul e ireversibil, dar admit ca suntem pe directia corecta.

    Inca e razboi, dupa parerea mea, inca sunt lupte. Unele „picaturi” din valuri, care nu accepta (sau nu sunt lasate sa accepte) ca vremurile se schimba, mai pot face mult rau, inca. Sistemul democratic nu poate face epurarile ideologice brutale pe care le-au facut comunistii, cu ale lor inchisori politice si lagare de munca fortata. De aceea, cred ca procesul de implementare si dezvoltare a noului sistem va cere mult timp, ca sa se desavarseasca.
    Oricum, cred ca Justitia este cea care poate curata marea de algele urat-mirositoare. Si de aceea cred ca sprijinirea Justitiei in vederea starpirii coruptiei este atat de importanta pentru partenerii nostri. Parteneri fara de care cred ca n-am fi ajuns niciodata unde suntem azi.
    Oricat de mici ne-ar fi pasii, daca-i facem doar inainte, avem o sansa de mai bine.

  2. Scuze cititorilor pentru stilul cam prolix al acestui text, nu întotdeauna iese cum ar fi cel mai bine.

    gânduri bune,

  3. „Sansa tinerelor generatii” se traduce astazi prin harakiri-ul pe care si-l fac singure prin lipsa de apetenta pentru scoala si formarea lor ca mana de lucru (asta cand chiar vor sa munceasca!) slab calificata si ieftina. Ce Dumnezeu, Virgil Iordache, doar esti in contact direct cu „tinerele generatii” universitare!
    Da, Romania a trecut de punctul critic, dar era punctul startului pe tobogan la vale, spre statutul de semicolonie piatza de desfacere – hai sa nu ne mai prefacem ca nu vedem.

    • Vă mulțumesc foarte mult pentru comentariu.

      Tocmai pentru că sunt în contact cu tinerele generații pot spune că lucrurile merg mult mai bine.

      Poate că ce văd eu e parțial, dar să vă dau un singur exemplu: am întrebat o studentă din anul 2 cu câte degete bate la calculator ca să știu cam cât de rapid poate face ceva, bătatea cu zece degete, eu bat cu 6-7. La evaluarea finală la o disciplină studenții au vreo 200 de titluri bibliografice strânse de ei, nu de mine, anul 3, în câteva săptămâni. Așa ceva era de neconceput acum o vreme, nu mai discut de cei din generații mai vechi ca mine.

      În rest sunt sigur că foarte mult depinde de ce facem fiecare în parte. Avem puterea să schimbăm. O să fim și altceva decât piață de desfacere când o să producem ceva care să fie vandabil. Nu văd problema atâta vreme cât românii preferă să nu cumpere ce produc românii. Nu mă bucură, dar soluția e performanța, încurajarea ei prin politici publice, nu protecționismul întru mediocritate și proastă calitate.

      Acum plec la BCU, mai apar cu răspunsuri doar pe la 22, trebuie să finalizez un text academic.

      gânduri bune,

    • Marota asta care inveleste ciocolata cu „pietei de desfacere” subnutrita si saraca, e putin handicapata, cel putin la nivel conceptual.
      O „PIATA DE DESFACERE” este o zona in care exista bani suficienti pentru a fi cumparate marfuri multe si/sau scumpe. Piata de desfacere e o zona de bunastare.
      Nigeria/Botswana si alte zone din astea nu sunt piete de desfacere.
      SUA/Franta/Canada/ Englitera s.a.m. de parte sunt piete de desfacere.
      China sau India nu sunt piete de desfacere, sunt piete de productie, de mana de lucru ieftina si disciplinata… care produc … surpriza .. pentru pietele de desfacere.

      Asa ca sa ne bucuram daca ne vor „piete de desfacere” si nu sclavi pe marete uzine de productie sau plante industriale sau in mine…

      • Depinde ce produse se desfac pe piatza. Nigeria si Botswana SUNT pietze de desfacere: e suficient sa vezi blugii purtati de bastinasi, rablele cu motor (exceptie anumite zone nigeriene) cu care merg sau medicamentele din farmacii. China si India sunt si pietze de desfacere pe langa productie – inca din 1996 am fost uimit de abundenta marfurilor occidentale (nu de lux, intr-adevar) din supermarketurile de la Shanghai comparativ cu ce era in Romania. Asa ca piatza de desfacere inseamna si bani multi si bani putini – desfacere se fie.

    • „…semicolonie piatza de desfacere – hai sa nu ne mai prefacem ca nu vedem.”
      Uff ! Direct din arsenalul lozincilor leniniste.

      CÎTĂ VREME credeți Dvs. că o țară poate fi EXCLUSIV ”piață de desfacere” ? Nu este clar că pînă în momentul în care nu mai poate plăti ? Că cei ce vînd TREBUIE să primească bani îndărăt ? Că, dacă tu nu-i ai, fiindcă nu vinzi (în exterior) NIMIC, fluxul se oprește ?

      Exemplu de ”colonie, piață de desfacere”:
      ”Nu poţi exporta la nesfîrşit fără ca cei ce cumpără să nu se dezvolte la rîndu-le, altfel nu vor avea cu ce să plătească. Apar desigur şi asimetrii: unii produc materii prime, alţii obiecte finite. Dar povestea nu poate dura: în India construcţia de căi ferate a început la 1850 cu materiale aduse din Anglia. După 45 de ani la faţa locului se fabricau deja locomotive, care erau trimise în… Uganda.”

      Acuma mai depinde și de cît de ageri sînt ”băștinașii”. Din cîte știu Uganda nu produce nici astăzi locomotive. Iar noi, care chiar AM PRODUS, de fapt ne-am bătut joc de experții naționali și de licența ASEA, în cel mai pur stil comunisto-ceaușist:

      ”La urma urmei, voi, cei de aici, nu produceti nici otel, nici lapte, nici pâine. Putem sa ne lipsim de voi ! ” (Ceaușescu, 1959, discurs la ”unificarea” universităților clujene – Babeș cu Bolyai – relatat de Augustin Buzura, în acea vreme student medicinist).

      Pînă la urmă s-a lipsit de toate creierele alea și am rămas numai cu oțelul – pîine și lapte nexam !

      • Adevarul e undeva la mijloc. In Africa existau la un moment dat oportunitati majore de dezvoltare, pe fundalul coloniilor civilizatoare ce isi propuneau sa aduca atat religia cat si stiinta in mintea bastinasilor. Nu putem ignora interventia constanta si brutala a fostelor tari civilizatoare in a alimenta stari avantajoase de subdezvoltare si razboi prin care materii prime de prima calitate erau preschimbate pe arme rudimentare. Cam la fel cum se schimba aurul pe bijuterii din sticla la descoperirea Americii. Sigur, tarile unde au ajuns colonistii s-au dezvoltat, bastinasii insa nu au mai prea ramas. Politica aceasta se duce si azi ba chiar in mod declarat. Ati aflat banuiesc despre politica de echilibru si non interventie a Americii. O politica ce oferea sprijin Iranului cand Irakul era mai puternic si invers. O politica ce sprijina azi opozitia siriana fara sa vrea in fapt ca aceasta sa castige. O politica impartasita de multe alte puteri, de exemplu conflicte „inghetate” in Transnistria, Ucraina, Nagorno Karabah, Osetia, Abhazia – centre ce isi au ca unic scop oprirea oricarei dezvoltari. O piata de desfacere poate presupune stabilitate sau nu. Poate presupune dezvoltare sau nu. In functie de interese. India este cea mai mare democratie din lume. Are o populatie ce se apropie mereu de locul I, pe cale sa detroneze China ce si-a stabilizat demografia. Unde este insa ea, cu tot sprijinul ideologic si colaborativ de care dispune, in comparatia de putere economica dintre India si China?

        Am o unica intrebare pentru dumneavoastra. Sprijinul extern a dus la asigurarea unui statut privilegiat pentru angajatii din sistemul judecatoresc. Legea asigura stabilitate si ofera parghii de asigurare a investitiilor si a unui climat acceptabil mai ales pentru investitorii majori. Ofera si instrumente de reglare a multor eventuale disfunctionalitati. Aceasta insa nu ofera nici un avantaj inititativelor locale si imbunatatirii capacitatilor concurentiale prin marirea competitivitatii agentilor economici locali. Dimpotriva e mai usor sa te joci cu legea cand ai parghii internationale. Penru dezvoltarea locala e nevoie de educatie. Credeti ca vor avea vreodata interesul polii de putere externi sa sprijine invatamantul? Va avea vreodata puterea locala suficienta ambitie si hotarare sa faca acest lucru? Nu e mai usor sa manipulezi in masa si pentru unii si pentru ceilalti cand vine vorba de interese?

        • Pamantul e locuit de oameni nu de ingeri si fiecare isi vede propriile interese, inclusiv, si in mod declarat, fiecare natiune, in raport cu celelalte (vestitul „interes national”). Sistemele in care se refuza programatic chestiile astea minimale de realism si de bun simt se cheama utopii, am fost si noi norocosii cobai care am experimentat asta jumate de secol. Apropo de invatamant, credeti ca doctrinele stangiste au nevoie de oameni educati? Se feresc astia de reforma invatamantului ca dracu de tamaie, stiu ca nu le merge cu niste oameni care mai gandesc ceva si pe cont propriu.

        • Comentariu-tip: ”Dacă nu-i poți lămuri, încurcă-i !”

          Cititorii avizați știu foarte bine CINE practică această metodă (de aproape un secol).

          • Doar raspunsul dumneavoastra este tip. Tip pumnul in gura. Observ ca doriti sa impartiti comentatorii in tabere. Din punctul meu de vedere comentariul este unul echilibrat, menit sa dezvolte gandirea, sa nasca intrebari, sa provoace solutii reale si nu tipare dictate. Nu argumentele incurca ci o privire obtuza si radicala de genul totul sau nimic.

            Asa cum toti stim, in ciuda a ceea ce unii declara, interesul este cel care misca lucrurile si nu idealismul. Desigur interesul poate fi in multe cazuri complet diferit de cel pecuniar insa tot un interes clar definit, imediat si personal se cheama.

            Gasesc foarte incurajator faptul ca SUA ar prefera sa fim un fel de Fire Wall cu aluzie directa la apararea cibernetica si nu numai in fata altor puteri estice. Aceasta abordare necesita competente tehnice avansate si poate o solutie mult mai putin riscanta pentru viata prin folosirea dronelor in locul recrutilor din linia intai. Sper ca inteligenta sa fie considerata o arma necesara cu care sa fim echipati.

            P.S. As prefera oricand un pragmatism convenabil si negociabil, fie el si fara menajamente morale, in fata unui idealism utopic ce ascunde intr-un ocean de propaganda cele mai urate realitati.

  4. Aha, marota cu „piatza de desfacere”. De ce nu si cea cu „forta de munca ieftina”?

    Romania exporta anumite bunuri si materii prime. Asta inseamna ca alte tari sunt pietze de desfacere pentru bunuri fabricate de romani. Ca orice tara, Romania trebuie sa fie constienta de atu -urile sale si sa le exploateze intelept si eficient. Nu contest ca lumea moderna este un camp de lupta (si) din punct de vedere comercial si ca lupta economica este, deseori, apriga. Si nu contest faptul ca multe facilitati de productie din Romania au fost inchise din diverse interese. Pentru acestea, raspunderea este a oamenilor cu putere de decizie care le-au ingropat. Faptele-s consumate, deja, din pacate, dar imi ramane speranta ca exista niste dosare si ca macar unii dintre cei vinovati vor plati. Astazi avem macar speranta asta.

    Cred ca, pentru destul de multi ani de-acum incolo, Romania va fi granita a Uniunii Europene. Si sunt convins ca, daca ai nostri guvernanti reusesc, macar in al 12-lea ceas, sa asigure infrastructura si cadru favorabil investitiilor, investitorii vor veni. Inclusiv producatorii.

    Uitandu-ma la motivatiile meschine ale luptei politice din Romania, mai-mai ca-mi vine sa-i dau dreptate domnului Hunor si sa zic ca nu ne-ar strica un guvern de tehnocrati. Dar tare utopic imi suna…

  5. Stimate domnule professor!
    Va urmaresc cu asiduitate de ceva timp pe contributors.ro. Va impartasesc opiniile, chiar daca am ajuns la ele prin modalitati specific date de formatia diferita. Asa este, suntem pe drumul cel bun, chiar daca mai avem cateva hopuri esentiale, care isi vor pune amprenta pe evolutia noastra in acest concert. Evolutia noastr[ economica catre ceea ce inseamna dezvoltarea durabila vor merge mana in mana cu reconstructia unui sistem de santate si educatie capabil si efficient. Cred ca si cu asta suntem datori copiilor nostri. Si aici, clasa politica este intr-un deficit fundamental de intelegere a viitorului. Si aici avem de lucrat!
    Succes si cele mai bune ganduri.

  6. Domnule Vasiliu

    daca nu ma insala memoria noi am constuit locomotove dupa licenta ASEA in timpul lui Ceausescu.Licenta tot in timpul ala fusese luata

    • Și eu ce am spus ? Dacă ni s-a luat (înapoi, presupun, altfel fraza nu are sens) habar nu am, dar am fi meritat-o din plin. În 1973 am făcut practică la Electroputere și am văzut cu ochii mei cum se lucra – O RUȘINE, care nu se putea numi industrie. După chipul și asemănarea țărănoiului semi-analfabet.

  7. Am început activitatea publicistică pe Contributors la începutul lui 2013 pentru că simțeam că trebuie să fac ceva în condițiile în care contrareforma în educație luase amploare și statul de drept era sub asediu. A mă fi ocupat exclusiv de proiecte personale sau remunerate mi s-ar fi părut o iresponsabilitate. S-au strâns de atunci circa 90 de articole.

    Cu trupe SUA relocate în România consider situația la nivel național rezolvată. Articolul de azi este o reacție rapidă la acest fapt și cu el am încheiat etapa Contributors, cel puțin atâta vreme cât nu mai există situații de urgență civice. Articolele vor fi selectate, periate și reunite într-un volum cu numele „Texte civice”.

    De acum cred că pot aduce o contribuție mai importantă concentrându-mă pe chestiuni tehnice. Voi menține o eventuală activitate publicistică doar în presa tipărită dacă se vor materializa oportunități în acest sens.

    gânduri bune tuturor cititorilor,

    • „A mă fi ocupat exclusiv de proiecte personale sau remunerate mi s-ar fi părut o iresponsabilitate. S-au strâns de atunci circa 90 de articole.”

      „Articolele vor fi selectate, periate și reunite într-un volum cu numele “Texte civice”.”

      Eu vad o contradictie aici, but that’s just me…

      • Așa este aveți perfectă dreptate. Am urmărit interesul personal de a publica o astfel de carte după trei ani. Nu există nici un fel de contribuție altruistă cui aceste articole, ba chiar mai mult, sunt manifestarea unei personalități accentuate, e ok așa ?,. și cu asta s-a rezolvat.

        gânduri bune,

    • Domnule Iordache, nu e corect ce faceti dumneavoastra! Pai eu cu cine ma mai cert? Cine va mai sustine religia, doar vad ca nici stimabilul domn Balasoiu nu mai „comite” prin zona?
      Se poate asa ceva? Stati ca incep sa va bombardez cu mesaje „pe privat” ;)

      Dar lasand gluma, regret sincer decizia dumneavoastra si va urez succes in ceea ce va urma.

      Ganduri bune,
      Costin

  8. Cred ca optimismul general e nefondat. Nu ca nu ar fi motive de optimism dar cred ca per total se pierde din vedere imaginea de ansamblu. In primul rand o viziune pentru a fi optimista in ziua de azi trebuie sa se inscrie in curentul global de optimism. Ori aici Romania sta extrem de prost. Bine daca ne comparam cu Ucraina si tarile macinate de conflicte de prin Asia si Africa.

    In context european nu stam prea roz, asa cum indica si domnul Nicolae Tecu in articolul recent de pe Contributors. In contextul aliantei economice America-UE (sau mai bine zis America – Germania si inca vreo 2 tari mai rasarite dar in niciun caz Romania) iarasi nu prea stam foarte roz. In raport cu China iarasi nu stam prea bine. In contextul geopolitic singurul aspect pozitiv pe care il jubileaza toata lumea cu o naivitate debordanta este apartenenta la NATO. Ca si cum daca ar fi vreun conflict ar veni americanii sa ne ajute … ma rog, e posibil sa o faca dar sigur dupa ce intra linia intai :) Interesele geopolitice si economice in regiune nu sunt de masura sa ne avantajeze. O Rusie care va sti sa-si mentina neutralitate si sa se dezvolte independet de blocada vestica e un lucru pe care occidentul nu-l poate tolera prea mult pentru ca fara resursele de acolo nu poate sustine ritmul de crestere. E un lucru pe care toata lumea il cunoaste dar pe care toti sa fac ca nu-l stiu invocand tot felul de motive care de care mai puerile pentru a crea o imagine proasta Rusiei. Daca Rusia reuseste sa se mentina pe pozitii occidentul se va multumi cu firmiturile: Rusia, Ucraina, Polonia si tarile de prin Asia si Africa de unde va suge toate resursele posibile.

    In Romania va prospera o patura privilegiata care va continua ca prin politici paguboase sa vanda tara bucata cu bucata si o patura de mijloc tot relativ firava care va produce inteligenta de export atat de buna si placuta pentru occident.

    Romania nu va deveni competitiva pe plan mondial in absolut nimic, asa cum a fost si pana acum. Poate in ape minerale :)

    • E suficientă o competitivitate regională, care să ne permită să trăim decent. Eu unul n-am nevoie de o competitivitate pe plan global, scopurile lumește mă interesează doar contextual. A vrea să fi primul în cosmos mi se pare o prostie incomensurabilă, știți vorba, orice naș își are nașul.

      gânduri bune,

      • Pai eu va inteleg … Dar e greu sa te extragi din curentul asta global, fie ca iti place, fie ca nu iti place … Dumnevoastra sa zicem poate puteti … dar multi oameni, romani, nu pot … Deci de asta spun ca optimismul e nefondat.

        Ori privind problema global … nu prea vad motive de optimism … zic.

        • Cred că se pot extrage toți cei care au o viață spirituală, iar componenta materială este în cadrul unor subproiecte ale acesteia. Nu e vorba de a se decupla cineva total, doar de a practica un anumit stil de viață și anumite valori prin decizie personală și a te delimita de altele respectându-le și tolerându-le totodată când sunt practicate de alții neinvaziv pentru viața personală proprie.

          gânduri bune,

          • Pai cred ca toti duc o viata spirituala … dar de buna seama exista constrangeri care sunt menite sa o impiedice .. Aceste aspecte materiale atat de importante pentru unii nu trebuie puse in carca altora … Altfel spus daca pentru unii sunt proiecte sa nu le treaca in subsidiar ca subproiectele altora.

    • Vă mulțumesc.

      Așa este, mi s-a transmis de n ori prin diverse persoane că deranjez, în special până la alegerile prezidențiale. După ce n-a ieșit Ponta s-au potolit cu mesajele verbale de intimidare, au apărut mesaje legate de partea cu avantajele materiale.

      Ne vom vedea cu toții de treabă în continuare la nivelul nostru și vom contribui la normalizarea țării ăsteia.

      gânduri bune,

      • Va dati pur si simplu prea mare importanta. Eu unul ma bucur, daca-mi este permis, ca va retrageti, acum ca au venit americanii si nu mai e atat de nevoie de articolele dvs. Eu n-o sa le duc lipsa, pe majoritatea le-am citit si nu le-am considerat valoroase. Se poate spune asta? E voie? Ati adus o nota de decenta in special prin comentarii pentru care v-am apreciat, dar incepusem sa intrevad in ele o falsa modestie iar finalul cu surle si trambite mi-a confirmat.

      • :) wow,or fi tot francmasonii care se razbuna ca i-ati refuzat ???
        Numai bine, succes, si poate un supliment de umilinta crestineasca, si concreta :)

      • Domnule Singer,

        Sunteți această persoană https://ccr.cancer.gov/alfred-singer ? Ca să știu cu cine stau de vorbă.

        Domnule Geo,

        Dacă sunteți tot prin state vă înțeleg, dar să știți că nu e nimic deosebit, prin universitățile românești hărțuirile sunt la ele acasă. Nu vă doresc.

        gânduri bune,

        • Nu ma cautati ca nu ma gasiti sub acest nume. Nu intentionez sa stau de vorba cu dvs. in alt cadru. Nu sunt omul care crede ca dialogul constructiv e posibil intre orice persoane. Aveati insa nevoie si de cate un „bad cop”, printre prea multele (dupa parerea mea) laude, sa nu vorbim de lauda de sine. Pa langa asta si dincolo de stilul de apreciat, continutul unor articole mi s-a parut de-a dreptul sinistru, hai sa nu ne mai intoarcem, daca pritenii dvs. americanii n-au zis nimic e ok :)

  9. Toatä viata lor Pärintii mei au asteptat cu ochi indreptati spre vest venirea acestor trupe americane..din nefericire pentru ei prea tirziu..au murit…
    O zi pläcutä,

    • Vă mulțumesc pentru comentariu.

      Nu au venit pentru binele nostru, au venit din interes geopolitic. Dar putem transforma asta în ceva folositor și pentru noi.

      gânduri bune,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro