joi, martie 28, 2024

România cangrenată a domnului Dragnea

Liniştea domneşte peste România. Treptat, visul domnului Dragnea se împlineşte. Totul merge spre bine în cea mai calmă dintre ţări. Guvernul Tudose lucrează, harnic, pentru binele comun, în vreme ce conducătorul suprem dirijează, cu mână sigură, efortul de realizare al societăţii socialiste multilateral subdezvoltate. Liniştea din România de acum este imaginea cangrenei ce acoperă întreg corpul social, o cangrenă ce aduce cu sine miasmele complicităţii, resemnării şi mediocrităţii. Nimic nu poate să ne mai surprindă,nici măcar acoladele ministrului Educaţiei, cel care face ca idealul României occidentale în materie de învăţământ să fie o formă de ceauşism rezidual.

Domnul Dragnea a devenit o obsesie naţională şi ceea ce această privire îndreptată exclusiv asupra domniei-sale riscă să ignore este contextul responsabil pentru ascensiunea sa. Asemeni lui Victor Ponta înaintea sa, Liviu Dragnea nu este un accident, ci expresia modului în care PSD acţionează, programatic şi deliberat. Cangrena din România de astăzi îşi are originea într-un partid politic, PSD, a cărui vocaţie unică a fost, chiar de la întemeierea sa, organizarea exploatării cleptocratice a statului. Iluziile ţesute în jurul iluzoriei reformări a PSD trebuie abandonate. În momentul în care ar renunţa la acest mecanism de dominaţie instituţional, PSD ar înceta să existe. PSD se confundă cu statul român însuşi, în baza unei simbioze istorice ce duce spre comunismul ceauşist şi intervalul fesenist.

Cangrena pe care o ilustrează domnul Dragnea este, aşadar, cangrena unui partid- stat. Scopul PSD a fost, în toţi aceşti ani,să limiteze procesul de modernizare etatic, de vreme ce acest proces ar fi condus la erodarea temeliilor sale. Iată un fapt elementar ce merită reamintit,mereu. Cei ce ajung în fruntea PSD, iar domnul Dragnea nu face excepţie, au ca singură agendă consolidarea încremenirii populiste şi rafinarea procedurilor de mituire ale populaţiei. PSD este incapabil de orice altă politică în afara acestei politici de extorcare şi de patronaj, căci această politică este înscrisă în fibra sa, graţie eredităţii comuniste şi feseniste. Întemeiat de regimul Iliescu, acest tipar este exacerbat patologic acum sub regimul Dragnea. Dar spiritul este acelaşi, dincolo de decenii şi de personaje. Abordarea în chestiunea domniei legii este aceeaşi pentru PSD, ca şi în anii lui Adrian Năstase: controlul trebuie să prevină ameninţarea pivilegiilor.

Redat acestei durate istorice, domnul Dragnea nu mai are nimic extraordinar, ci se înscrie în logica naturală a PSD. Marasmul, încremenirea, subdezvoltarea sunt obiectivele fără de care PSD nu poate fi imaginat. Domnul Dragnea este cea din urmă înfăţişare a acestui elan fesenist. În anii de după 1989,cu rare excepţii, statul român s-a confundat cu reţeaua fesenistă. Ofensiva de restauraţie de acum este menită a restabili o continuitate instituţională.

Liniştea domneşte în România cangrenată de astăzi. Vocile critice se izbesc de redutele complicităţilor. În clipa în care şi rezistenţa civică se va stinge, victoria lor va fi fost una completă, iar supunerea oamenilor acestei ţări va fi fost una definitivă. Indiferenţa de acum a compatrioţilor noştri este temelia viitorului de aservire colectivă.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. „Liniştea domneşte în România cangrenată de astăzi.”

    Cangrenata, poate! Dar este A NOASTRA!
    Vreau sa spubliniez ca regimul Dracnea nu a fost impus cu tancurile sovietice, ca in 1944, nici de bombardierele americane, ca in alte parti, ci NOI, majoritatea locuitorilor tarii, l-am votat, de buna-voie si nesiliti de nimeni, pe Dracnea, cu toate consecintele ce decurg de aici: iesirea din UE si NATO, abandonarea conceptului de Stat de drept, aderarea la Uniunea Asiatica …

    • iesirea din UE si NATO, abandonarea conceptului de Stat de drept, aderarea la Uniunea Asiatica …
      *****************
      Pe la orele sapte a. m. vecinii fura alarmati de niste tipete sfasietoare, care porneau de la casa cu No. 13. in aceasta casa locuesc de multa vreme doamna Zamfira Popescu, vaduva raposatului veteran al corpului didactic Nerone Popescu, fost profesor de limba latina, impreuna cu cei doi copii ai sai, Cicerone Popescu, elev de administratie, si domnisoara Portia Popescu. La tipetele ingrozitoare, toti mahalagiii se adunara in graba si indata aflara ce era: o sinucidere !

  2. Un articol potrivit la tema spitalul Colentina, în numai cîteva rînduri se repetă de 7 ori cuvîntul cangrenă… în rest nici o informatie, nici o propunere, nimic..

    • Autorul nu poate schimba nimic, rolul lui e doar de a descrie cauzele situatiei actuale si de a ne avertiza ce fel de viitor ne asteapta.

      Singur poporul roman poate schimba – prin vot – ce se petrece.

  3. „Rezistenta civica” este mica-mica si foarte ocupata, asa ca n-are cum sa schimbe ceva. „Rezistenta civica” este alcatuita din oameni care lucreaza (preponderent) in mediul privat, mai mult de 8 ore pe zi si carora le este dificil sa se imparta intre slujba, familie si proteste in strada.

    In acest context, dupa cum vad eu, doar presedintele tarii si institutiile de forta loiale tarii pot mentine Romania pe drumul pro-atlantic, pro-european si pro-occidental pe care si l-a ales.
    Oare actiunile politicienilor ce pot fi dovedite ca fiind anti-americane, anti-europene si anti-occidentale ar putea fi incadrate la tradare de tara si pedepsite ca atare? Eu n-am auzit, pana acum, de vreun dosar penal pentru tradare de tara, al vreunui politician roman. Chiar n-or fi cozi de topor, printre ei?
    Sigur, lovind coruptia, lovesti coruptii si, implicit, partidele aflate la putere. Dar se pare ca nu e de ajuns…

    Cu ceva ani in urma, un guvern PSD pregatea terenul pentru un presedinte cu puteri extinse. In loc de un „presedinte vanator”, a iesit din urna un „presedinte jucator”, care s-a folosit, din plin, de puterile pregatite pentru altul. Oare se va repeta istoria si pentru guvern?… prin fe-martie 2018?…

  4. „Dragnea a devenit o obsesie naţională” … mai degraba o obsesie personala, a catorva persoane care nu sunt capabile de altele

  5. Nu știu cît de cangrenată este România dar anesteziată este sigur și se comportă exact ca tanti Mioara Roman cînd a fost călcată de hoți acum cîteva zile, adică se uită paralizată cum îi golesc ăia casa și nu zice nimic. Această lipsă de reacția este explicabilă în cazul unei victime implicată într-un jaf, însă e greu să explici ce se întîmplă cu o țară întreagă care asistă impasibilă la jaful și bătaia de joc la care este supusă de către o bandă de golani rurali care au descins în București, au ocupat parlamentul și clădirea guvernului, după care s-au apucat să distrugă România. Trendsetter-ul Băsescu care a lansat moda cu amanta pusă șefă și copilul băgat în parlament a fost copiat de toată țopîrlănimea politichiei care a lărgit baza de recrutare la neveste, nași, fini, nepoate, șoferi și diverse prestatoare pe care le recomandă vocea și talentul. Nimeni nu i-a ridicat în furci, nimeni n-a venit peste ei ca să le dea bătaie, așa că am ajuns în situația in care măscăriciul care face stand up comedy la ministerul agriculturii să ne explice pe un ton binevoitor că e normal să-ți angajezi copilul ca să-l ajuți, iar australopitecul Nicolicea să ne certe că sîntem proști și să ne spuie că dacă în familia lui are laureați de Nobel o să-i angajeze pe ei, nu pe niște neica nimeni ca noi (s-ar părea că a și găsit-o pe laureata de nevastă-sa pe care a pus-o ceva șefă la Transgaz). Toate astea se întîmplă fiindcă sînt lăsați să-și facă mendrele și nimeni nu vine să-i ia la pumni și să-i urce în tren că să-i trimită în satul natal. În cazul lor nu merge cu protestul, cu societatea civilă sau cu critica, noroc că avem ce învăța de la ei și mă refer la Mirel Palada care e maestru fondator al școlii de teve-do adică arte marțiale în direct sau calea televiziunii. Nu pot fi învinși decît cu armele lor, adică pumnul, palma, un cap în gură, după care ura și la gară!

      • Da, si mai ales: „Capul plecat sabia nu-l taie”. Sau: „pupa-l in bot si i-ai tot” – doamna Pristanda.

        PS: mie imi place mai mult varianta cetateanului turmentat. :)

  6. uite l pe hopa mitica, nu e hopa mitica, asta i alba asta i neagra, nu e alba nu e negra. lume, lumeeee ! mor omenii cu zile n spitale ? sint politrucii grasi si putred de bogati ? prospera hotul si prostul intr o tara de stirbi ? geme romania de generali si doctori in orice (informatii si militii, stiinte economice si juridice, marketing si pr ) ? cred ca nu i restauratie ci continuitate. comunizarea a inceput in 45, astazi e doar mai perfectionata si infinit mai greu de combatut. administratia si institutiile supradimensionate s au umplut de analfabeti si lingai, de neveste si amante, nasi si cumetri, progeniturile jigodiilor de odinioara. sigur, aceata organizare mafiota si mizera va sucomba nu foarte tirziu, dar atunci nu va fi mai ramas nici ruinele pe care sa le mai roada sobolanimea, puturosimea si prostimea. cind n ai tras nici o invataminte din ce ti a facut ceausescu, iliescu si nastase, la ce vrei sa te (mai) astepti ?

  7. CE – I DE FĂCUT ?
    Cum putem convinge cât mai mulţi oameni să vină în stradă ? Protestele zi de zi ale unei mâini de revoltaţi sunt cam tot ce putem face acum ?
    Nu este o soluţie activă nici aşteptarea cu ochii pe guvernanţi pentru a vedea când vor ataca şi vor desfiinţa DNA, în timp ce ţara se duce de râpă. Formele de protest ar trebui diversificate, multiplicate sau radicalizate. Şi aşa au necesitat timp şi energie vreme de 233 de zile, iar radicalizarea naşte violenţă şi ne desparte de tot de modalitatea PAŞNICĂ pe care ne-am propus-o. Este un impas din care nu putem ieşi.
    Lenea socială şi lehamitea majorităţii populaţiei, marasmul generalizat, caracatiţa corupţiei şi cangrena socială nu pot rezolva disperarea tăcută a celor indignaţi.
    Proteste, marşuri cu manifestaţii în stradă, proteste şi apeluri scrise către administraţiile locale şi către instituţiile statului, militarea prin asociaţii locale, implicarea socială a asociaţiilor profesionale, activarea prin ONG – uri, petiţii cu semnături pentru propuneri legislative, atragerea unor parlamentari pentru iniţiative legislative, strângerea de semnături pentru un referendum care să interzică alegerea celor cercetaţi penal şi să-i oblige pe cei care nu participă la alegeri, proteste şi apeluri scrise către ambasade şi foruri europene, utilizarea mass media.
    Toate acestea rămân vorbe goale, dacă NU NE UNIM ŞI NU ACŢIONĂM SOLIDAR.
    De câţiva ani ne chinuim în zadar. Ce altceva mai putem face ?
    Voi avea mica sufletească mulţumire că am #REZISTAT şi am deschis nişte ochi şi nişte minţi. Însă fără a putea schimba ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro