joi, martie 28, 2024

România lor versus România noastră. Să avem ce împrumuta de la copiii noștri

I.

A murit Regele – și a înviat Vadim.

E sentimentul – ba nu, e certitudinea obiectivă pe care o am de aseară încoace, din primele minute în care am început să mă uit, mai întâi meduzat, apoi deprimat, în cele din urmă revoltat, la scenele grotești din Parlament.

Pe fețele tuturor acestor pesediști care măcelăresc voioși legile Justiției (și, de un an încoace, absolut totul) circulă, ca la un bal mascat unde e admisă purtarea unei unice măști, figura lesne recognoscibilă a lui Vadim. Totul e vadimist în manifestarea lor:

– rânjetul malign;

– coprolalia;

– voluptatea insultei;

– confruntaționismul fizic;

– necesitatea, tot fizică, de a macula;

– anti-civilizația ca gesticulație perpetuă;

– (ca simptome derivate ale anti-civilizației) anti-europenismul, anti-americanismul, anti-justiția ca moduri de existență intelectuală;

– filo-totalitarismul ca opțiune politică și morală;

– (ca simptome derivate ale filo-totalitarismului) filo-putinismul, filo-orbanismul, filo-iliberalismul.

Sunt nouă trăsături care, luate la un loc, compun portretul îndeajuns de exact al lui Vadim.  Le recunoști transmigrând pe fețele Sinistrei Armade a PSD, recombinându-se în varii chipuri, aproximând tot mai exact faciesul obsedant al tribunului.

Nu fac deloc exerciții de spiritism (sau, și mai rău, de literatură) în lucrurile pe care le spun. PSD s-a transformat, în cel mai obiect și mai concret mod cu putință, într-o organizație paramilitară de zombi ai lui Vadim Tudor. S-a fascizat sub ochii noștri, a spus cineva recent. Așa e. Însă nu de fascismul brun e vorba aici – ci de acela căcăniu, autohton, brevetat de Vadim. Însă la fel de nociv în manifestări, chiar dacă mai mizerabilist și mai pestilențial în gesticulație.

Așa încât mai exact e să spunem că PSD s-a peremizat.  Vă amintiți cum promitea Vadim, în anul de grație 2000, că va guverna țara după ce va ieși președinte? Făcea turul televiziunilor și spunea că va închide granițele, va face justiție așa cum vrea și cum știe el și va guverna cu mitraliera. Vi se pare substanțial diferit ceea ce face PSD? E adevărat, în ceea ce privește guvernatul cu gloanțe, deocamdată au doar un deputat-mitralieră care se limitează, cu greu, ce-i drept, la amenințări. Dar bob cu bob se adună și vadimismul.

Vadim a pierdut alegerile în 2000. Dar le-a câștigat post-mortem, în 2016, cu o majoritate pe care nicicând n-o visase. Și își pune în practică programul politic cu încrâncenarea și precizia malefică pe care i le cunoaștem.

Zombii prin care își exercită Vadim Tudor viața lui post-mortem se numesc Dragnea (care a luat de la magister maximus Vadim hybrisul amoralismului absolut), Șerban Nicolae (coprolaliile lor seamănă ca două picături de rahat), Olguța Vasilescu & Gabriela Firea (țățismul lor malign e geamăn identic cu cel al tribunului), Iordache & Nicolicea (urăsc justiția cu aceeași colerică patimă ca și tribunul), Codrin Ștefănescu (bovarizează cultural la fel de ridicol ca și tribunul – chiar dacă mult mai agramat, ce-i drept), Cătălin Rădulescu (același cult al violenței și al mitralierei ca instrument de dialog) – și, în general, tot comandoul care votează legile anti-justiție în ritmul și cu voluptatea cu care numitul deputat ar trage cu mitraliera.

II.

Cam asta e fotografia situației la zi. Și e deprimantă, într-adevăr.

Au, s-ar zice, totul la îndemână pentru a captura România – și pentru a o zombifica peremist până în ultima informație de ADN.

Dar tot cred că nu vor reuși.

La sfârșitul lui ianuarie erau mai puternici decât sunt în realitate acum: aveau la îndemână o armă de distrugere față de care mitraliera legislativă a lui Iordache e o flintă ruginită – anume Ordonanțele de Urgență, de o rapiditate și o putere de distrugere net superioare; aveau avantajul surprizei – aproape nimeni nu bănuia violența și amploarea scenariului gândit de ei; aveau, în fine, pace dinspre presa și cancelariile occidentale.

Acum avem (noi, minoritatea asta căpoasă care nu vrem zombificarea României) armele noastre:

– în primul rând, o #Rezistență pe care am susținut-o și am perfecționat-o vreme de aproape un an de zile;

– secundo, cancelariile occidentale (din UE și SUA) edificate asupra intențiilor și practicilor PSD – și reactive vocal atunci când liniile roșii sunt în pericol;

– tertio, presa occidentală, de care de asemenea le pasă mult, chiar dacă nu vor să o arate;

– quarto, controlul prezidențial al legilor trimise spre validare – la care se adaugă și arma referendumului prezidențial pro-justiție.

Iar a cincea armă importantă pe care tocmai am căpătat-o e și ea foarte prețioasă – și se numește Opoziție. Avem în sfârșit, după ani întregi în care Puterea s-a lăfăit singură în sediile ei simbolice, o Opoziție: USR a reacționat admirabil, PNL ceva mai timid, însă împreună au reușit să oprească, deocamdată, un tăvălug care părea imbatabil. Avem, în sfârșit, o Opoziție inteligentă, activă, determinată, dispusă să facă gherilă atunci când trebuie, capabilă de lupte de uzură la care cei care au cedat primii au fost (surprinzător pentru rezistența lor în rău) pesediștii. Munca Opoziției ajută decisiv Strada – iar Strada se cade, la rândul ei, să o ajute decisiv.

Ne-am petrecut anul 2017 în stradă. Am devenit Strada. Am oprit, în prima jumătate a anului, asaltul care risca să scoată România din cea mai bună conjunctură geopolitică pe care a avut-o vreodată (niciodată nu am fost parte cu drepturi depline din cel mai prosper și mai bine securizat imperiu al vremii). Mai peremizată decât oricând, Sinistra Armadă a revenit; par din nou mult mai puternici decât noi (chiar dacă ies, lași, pe ușile din dos ale Parlamentului, ca să evite contactul cu strada); și din nou îi vom învinge.

Dar numai dacă vom fi în stradă. La fel de numeroși și la fel de deciși ca și în prima jumătate a lui 2017. E nevoie să stăm din nou în stradă până când vom exorciza acel duh filo-totalitar și anti-european care-i locuiește pe politicienii Puterii. E nevoie vitală de asta – și merită fiecare secundă pe care o vom petrece în stradă.

Fiindcă, la sfârșitul acestei lupte (de o luptă în toată regula e vorba – nu vreau să dramatizez, dar nici să îi scad din importanță), România va semăna fie cu noi – fie cu ei.

Iar o Românie care se semene cu ei nu poate fi acea Românie pe care, cu vorba Regelui Mihai, am împrumutat-o de la copiii noștri.

Ne vedem în stradă, așadar. Ca să avem ce împrumuta de la copiii noștri.

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. sa mai adaugam in lista pe Liviu Plesoianu, Steluta Cataniciu, Catalin Zamfir – ultimul inca membru PNL ! – plus suporterii lor din media.

  2. Bun articol, dar numai pina la „Iar a cincea armă importantă pe care tocmai am căpătat-o e și ea foarte prețioasă – și se numește Opoziție.”
    Iar Opozitia aia pare a fi doar USR-ul.
    Imi aduce aminte de vremile cind erau, pe rind, ridicate in slavi Noua Republica, Forta Civica, M 10…
    Cea mai puternica si ieftina arma este mersul la vot. Atunci vom vedea citi sintem si ce vrem.
    Daca chiar vrem infringerea PSD-ului. Politica nu se face in strada, si nici Statul nu poate fi condus cu # rezist.

    • În teorie, aveţi dreptate.
      În practică, până la mersul la vot mai sunt ani buni – iar masacrarea justiţiei se face acum.
      Nu votul, ci doar Strada & Opoziţia îi pot opri în această fază.

      • Si insistenta cu strada este tot o teorie, caci Opozitia aia este ca si inexistenta. Votul, se constata acum, nu este teorie. Se pune in practica.
        Nu toate aspectele din „legile Justitiei” trebuie aruncate; e vorba despre unele articole.
        Iar cind in Opozitie insistam sa vedem doar Salvatorii Romaniei, e grav.
        Luptele intestine pe partea zisa „dreapta” sint tot atit de nocive ca PSD-ul.

        • Aşa e: luptele astea intestine din Opoziţie au făcut posibilă situaţia de acum. Sper că vor înceta cât mai repede.

          • La ora asta Bucurestiul trebuia sa „fiarba” seara de seara, cu cateva sute de mii de oameni in strada scandand de sa se cutremure guvernul, la fel ca in Ianuarie/Februarie. Din pacate, cei care protesteaza sunt luati peste picior de leprele din Guvern si comparati chiar cu minerii in anii 90. Opozitia nu exista si nici macar nu este consultata privind legile justitei. Voteaza la foc automat tot, iar unii din opozitie nici macar nu sunt informati ce contin unele legi. Este o bataie de joc iar PSD-ul se comporta de parca ar fi singurul partid din Parlament.

            • Aia cu minerii a fost o greseala de traducere, as zice.
              Domnu’ Arpad se gandea ca unde mai gasesti, ca Iliescu acum trei decenii mineri sa-i trimiti peste demonstarnti si sa rezolvi problema. Analogia-mineri demonstranti n-are nicio noima, dar este clar regretul gastii de la guvernare ca nu mai merg solutiile de pe vremea lui Iliescu.
              Eu asa l-am inteles.
              N-avea cum sa-l de drept exemplu negativ pe insusi Iliescu. Este peste poate! :) ,

  3. 1.Nu cred ca opozitia (cita va fi) si Strada vor putea bloca decaderea economica si avansul ILIBERALISMULUI de stinga, fara un ,,proiect de tara” cu obiectivul reindustrializarii! Numai acesta poate sa ofere o directie noua de actiune si evolutie pozitiva nationala, actualei lupte ,,fara cauza economica” – singura care poate,, rupe” de PSD electoratul captiv, oferindu-i in locul pomenii sociale si mitei electorale, statutul EUROPEAN de salatiat si antreprenor – intr-o tara dezvoltata industrial.
    2.Exploziile sociale declansate numai de sentimente (reale si notabile, ca in cazul „Colectiv”) cu desfasurare in Strada, se sting repede si fara consecinte durabile.Asteptarile si nevoile materiale asigurate de un PROIECT NATIONAL – aprind si amplifca continuu lupta pentru democratie si prosperitate, pe masura ce poporul roman intelege ca ,,acolo unde dezvoltare economica si industriala nu e, nimic nu e” – afara de iliberalism si saracie nationala!

  4. Vidul este Rege astăzi în România.
    Nu e vorba deloc nici de „vadim” nici de „dragnea” și alții de-alde.
    Nu există Nimic ce poate aduce vreo schimbare în România.
    Nimic ! nici forță politică, nici viziune clarvăzătoare, nici personalitate carismatică,
    Nici modele suficiente, nici dascăli adevărați cîți ar trebui, Nimic
    Iar stratul de Magmă, de Nimic, și de Vid, a devenit incomensurabil și se „ameliorează” pe zi ce trece.
    „STRADA” este o iluzie îngrozitoare, „strada” n-a adus NIMIC bun niciodată.
    Nu există Nimeni și Nimic care ar putea să înlocuiască Regele Vid.
    Vidul ASTA n-ajunge să-l umpli cu păpuși de paie sau idei frumoase sau intenții superbe
    Răul trebuie analizat din profunzime și la rădăcini
    și nu doar cu fîlfîieli loccale vadimist-acompaniatoare și alte paiațe defilate de Puterea Malefică Totalitară.
    Înainte de toate trebuie să ai personalități puternice, idei simple și adevărate, intenții cinstite și solide,
    Abia după aia Vidul trebuie Spulberat.
    Și-abia după-aceea Munca fără preget va putea începe într-un mediu arhi-toxic,
    într-o contaminare milenară, în vînzoleala modernismului Amalgamant a tot Puternic.
    Succese, dar puțintică luciditate concret reală ar prinde bine tuturor.
    Cum se spulberă un VID megalitic interstelar diabolic ?
    De pe străduțe vin copii strigînd și fluturînd pancarte
    În strada mare și în piața largă sînt deja cîteva mii
    Cu-ai,fonul nu se schimbă-o lume-n bine
    Ci poate doar în alta, azi, poate mai samciungă.
    Alo ! ți-am dat un bip să vii, hai ducul ! Ninge !

      • Salutare, Falnice Arbore !
        P.S. Cine ar putea uita că poeții sînt cei mai încurcă-lume revoluționari !
        Doar că unii le încurcă rău taman cînd nu trebuie, ca să nu spun mai tot timpul.
        Între Poezie și Realitate fiind, să fim nițitel serioși,
        „o cale-atît de lungă-ncît luminii…..” nu-i e dat s-ajungă ….
        decît,
        atîtor de puțini……….cu-adevărat deștepți, ……….. și DREPȚI.
        De unde și Delirul !

    • Dilema: ce-a fost inainte, Vidul sau Strada?
      Eu as spune ca Vidul a fost produsul a doua forte..cum sa zic…in opozitie: stanga promoveaza nonvalorile, dreapta promoveaza nonsolutiile. In presa, ca urmare, vedem nonrealitatea virtuala. Un sinonim al vidului. Si al anarhiei.

      • @judex
        Vidul în speță, Restul în particular,
        „Este Produsul”
        Unei forțe Unice, Aceleiași !,
        de ceva mai de demult, vă las singur(i) să descoperiți de cînd.
        La un moment dat, Forța UNICĂ bătînd la ochi, fiind singura care ….ieșea în evidență ca VID,
        proastă nefiind, a creat la un moment dat, acum vreo 28 de ani,
        Vidul de Stanga și Vidul de Drapta, așa ca pentru „poeți”,
        Și, cică în opoziție, așa ca pentru „neaoși”,
        ele pretene bune fiind, la cataramă adică, făcîndu-și de cap Unic și Unice împreună pe rînd,
        perfect și cintinuu, pînă cînd, intelectualii au creat atunci „o dilemă”, cu ștaif,
        iar Forța Unică : Vidul de Stanga și Vidul de Drapta
        au creat pressa mass mediatică Liberă și STRADA supărat-revoltat-revoluționară
        ca forme aparente de o-poziție, paradoxal veșnic în aceeași „poziție” de drepți
        (și, „arhetipal”, de secole supuși exemplar)
        întreținînd și hrănind astfel în, și cu „poezia” lor
        tocmai VID-ul Rege și Regină și Catoblepas, al LOR.
        Partea deloc poetică în bestia-chestia asta este că Produsul devenit Superb,
        este fascinant mutant și mai generos-sănătos ca niciodată.
        Realitatea ESTE, că Vidul Acesta nu-i absolut nimic nou sub soare,
        doar unii cred că…………..
        și-așa îs tot mai mulți „poeți”, „artiști”, „intelectuali”, „supărați”, și-atîția Alții.
        MORALA : Cel care caută Morala acolo unde nu mai este și nu mai poate fi, înfrumuțează
        vidul.
        sau
        Vorbă lungă, îmbogățirea vidului.

  5. Nu avem foarte multe motive pt. optimism si ar trebui sa vedem situatia in ansamblu .Contextul international , foarte tulbure , nu ne este deloc favorabil . Asa cum s-a intimplat in trecut , cind vine un val ¨revolutionar¨ , in acest caz populist , ne prinde si pe noi , mai in urma , dar trainic . Traim in post-comunism , un mediu social foarte propice tulburarilor si radicalismului , un mutant , societatea noastra e o relicva a comunismului . Populatia activa a emigrat , tinerii , care in general au alte preocupari ( si e normal ) pleaca si ei , unul cite unul . In ian.-febr. a fost o revolta , dar a fost si o moda , era cool sa iesi in strada , ca la parada , cu cateii . Acum nu mai ies , s-au plictisit , s-au resemnat , nu ii mai intereseaza ¨politica¨ , abia daca se mai aduna citeva mii , nucleul dur . Exact cum s-a intimplat si in 90 cind , ca si acum , era destul optimism tineresc . Poate fi si o strategie , sa lase multimea sa manifesteze , sa-si epuizeze energiile , sa se temporizeze ; cind se picura cite putin multimea e anesteziata . Daca le ies loviturile acestea – cu toate pierderile – , in cei trei ani de guvernare care le-au mai ramas vor schimba practic totul , chiar si numele tarii ( sa zicem , Republica ortodoxa nationala ) , alegerile vor deveni o mascarada ( au experti ) . Cred ca o solutie ar fi referendumul ( nu fara riscul surprizei absenteismului , dar macar sa stim cum sta treaba ) inainte ca legile sa fie retrimise Parlamentului . In mod normal , cum este vorba despre un atac direct la democratie , ar trebui sa existe o reactie pe masura a institutiilor , dar institutiile sint slabe si obediente si aceasta este adevarata problema : „Primul venit, daca pune mina pe telegraf şi pe Imprimeria Nationala, poate guverna o mare natiune”, zicea Baudelaire .

  6. „Legile Justitiei”, asta e buba ce ne doare (desi ar mai fi si altele).
    Am sa dau doua opinii:
    – „Procurorul-şef al Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este numit de către plenul CSM, spre deosebire de numirile procurorilor şefi de parchete, care se fac de preşedinte, deci cu aport politic, arată preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR),Dana Gîrbovan.”
    „Contrar tuturor sloganelor pe care le-au vehiculat unii şi alţii din politică sau presă, că prin această secţie justiţia va fi capturată de politic, se poate vedea că această secţie este total protejată de orice decizie a vreunui om politic”, a mai spus sefa UNJR.
    – „Procurorul general, despre sectia care va investiga magistratii: Ar trebui sa nu existe niciun fel de sectie. Pot spune doar un singur cuvant – „discriminare” ”
    Ma simt mic intre acesti doi oameni din Justitie, dar ma intreb: o fi cumva Dana Garbovan dusmana Justitiei? are dl procuror general ceva de protejat? unde-i discriminarea?
    Nelamuririle mele ar trebui sa le aibe si strada. Se pare insa ca strada stie totul.
    Daca strada ar protesta punctual asupra a doua-trei articole, si nu ar vrea sa arunce odata cu apa si legile justitiei din copaie, sigur as fi de acord cu ei.
    Asa, am dilemele mele.

  7. In seara alegerilor Iliescu vs. Vadim, ne intorceam intr-un tren infect de la intalnirea scriitorilor de la Sighisoara. Era plin de graffiti-uri cu svastici si cu numele lui Vadim in aproape fiecare compartiment. La un moment dat, urca doua persoane – un tata rom cu fiul lui. Baietelul nu avea mai mult de 6 ani. Erau, se vedea cu ochiul liber, saraci lipiti. Baietelul, nu voi uita niciodata, purta un sacou de om mare care ii ajungea pana la glezne. Tremurand ca frunza de frig, au ramas intre compartimente neavand curaj sa intre si sa stea langa noi. Apoi a venit conductorul si lipsa de curaj s-a elucidat – i-a dat jos in prima halta, in plina lapovita, fiindca nu aveau bilet. Cred ca i-a si lovit sau a incercat sa-i loveasca cu piciorul in spate cand coborau. Le-a strigat de sus cu scarba „Las’ ca vine el Vadim presedinte si va omoara pe toti.”

    Intamplarea m-a socat, dar in tot socul ala stiam ca exista speranta – nu am crezut niciun moment ca va ajunge Vadim presedinte. Insa cand citesc stirile din Romania acum, simt cea mai neagra deznadejde. Astia pun mana pe tot si o pot face constitutional. Fac tot ce vor. Mi se pare infinit mai periculos momentul asta decat cel din 2000…

    • Citez
      „Astia pun mana pe tot si o pot face constitutional. Fac tot ce vor. Mi se pare infinit mai periculos momentul asta decat cel din 2000…”
      Aveţi, din păcate, dreptate. Ne îndreptăm cu paşi fermi spre o „democratură”, proces care poate fi denumit şi „putinizare”.
      Eu sper, totuşi, să-i putem opri. Dacă nu, măcar să tremure un pic de frică.

      • @eMeL
        Despre care impuls să fie vorba ?
        Despre care „toate părțile implicate” ?
        „Cred că nu este deloc bine”, sună Bine, dar „în cazul d-vs.” Doar atît !
        Cît pentru d-vs., sincer, nu știu ce „ar fi fost mult mai bine” citindu-vă naivitățile depășind
        i-realismul mustind de doctrina gratuită a speranțelor gratuite :
        „Eu sper, totuşi, să-i putem opri. Dacă nu, măcar să tremure un pic de frică.”
        de parcă n-ați fi trăit niciodată în România și nici în comunism și nici în post-comunism.
        Despre care „speranță” să fie vorba ?

  8. „Fascizarea României” !!!
    Aiasta da, sintagmă !
    expresie,
    găselniță
    „poiezie”
    și explicațiune la fix,
    mai-mai decît cele de la superba ex-fost-post-poc Academie Ștefan Gheoghiu (sic!)[ „r”-îul pierdut se potrivea-ește altundeva] , sau măcar tot atîta.
    Oameni doldora de carte, deștepți nu-i îndoială,
    dar încă Doamne, cît de fascinant „imberbi frumoși” , eufemism nu glumă
    ca să n-o spunem altfel, ne-ar cenzura tovarășii cei binevoitori!
    dar mai ales formatați beton armat „ăn lang de boaa”comunisticisc
    pînă în străfundul inconștientului Lor individual-colectiv
    dau dovada clarviziunilor Lor.
    Cu magia „fascizării României” ca slogan tertipic,
    nu vom ajunge, cu siguranță, prea departe.
    Ce să mai vorbim despre chestiunea cu „a lor” și „a noastră”.
    Să nu se știe nici după 28 de ani că
    „comunisticizarea României” a făcut că România, între „”, domnilor,
    este demult A LOR, și în TOTALITATE ( excepțiile …….hai să rîdem !) !!!
    iar „noi” !!! Care „noi” ? VID TOTAL (excepțiile …..hai să plîngem!) !!!
    Ah, Doamneee, poeții aiștia, și intelectuali pe deasupra a toate aistea !
    MORALA : Vers-ul versus Vorbe Viermuri. Ce vriemuri !

      • @eMeL
        Despre care „speranță” să fie vorba ?
        Răspunsu-i ceva mai sus (la „amanda13”), s-a proptit acolo unde destinul l-a dorit!
        Despre care „speranță” să fie vorba ?
        Despre care impuls să fie vorba ?

        • Constat că în cazul d-vs. capacitatea de a înţelege un text este cam la fel de dezvoltată ca cea de a scrie unul. În momentul în care cineva scrie sub pseudonimul „Am simțit nevoia unui comentariu” m-aş fi aşteptat ca acesta să înţeleagă recomandarea mea de a nu ceda oricărui impuls… Cam acelaşi lucru şi în privinţa „părţilor implicate” în procesul bilateral scris/citit cu care avem de-a face aici, care sunt doar două: autorul textului şi grupul cititorilor.
          Dar dacă întrebările d-vs. au avut cumva doar un caracter strict retoric, lucru pe care, în naivitatea mea, nu pot să-l exclud, îmi cer scuze pentru impoliteţea de a vă fi răspuns.

  9. La Bruessel s-a anunțat cu simpatie în public: Bulgaria și Croatia sunt în faza de pregătire pentru aderarea la ZE.19 zona Euro. România? Toți pot adera, nimeni nu e obligat (Danemarca are asigurat: neaderarea) e anunțat de comisia J.C. Juncker.

    S-a prezentat 2007- 2017 în spațiul public românesc destul de precis care sunt țelurile în UE? Reprezentanții țării din PE Parlamentul European se antrenează convingător, de repetate ori 2007- 2017 în discuțiile din sfera publică românească în privința activităților din PE și ale comisiei UE? Da sau ba?

    Nu trebuie căutat la alții, nici măcar la cei din guvernul PSDF-ALDE. S-a discutat destul de mult și bine în sfera publică a țării care sunt cerințele celor mulți de pe stradă din ianuarie 2017? S-au oferit concepte mai bune în dezbaterile publice 2017? Statul de drept e o cerință la care nu se poate renunța, la care nu se pot face concesii. Da. Opinia publică e azi de partea străzii din ianuarie 2017? Da sau ba?

    … „….. Ne-am petrecut anul 2017 în stradă. Am devenit Strada. Am oprit, în prima jumătate a anului, asaltul care risca să scoată România din cea mai bună conjunctură geopolitică pe care a avut-o vreodată (niciodată nu am fost parte cu drepturi depline din cel mai prosper și mai bine securizat imperiu al vremii) … „….

    Spiritul civic românesc dezlănțuit 1989, 2007, 2017 are șanse să contribuie azi la tot ce cere autorul pe drept?

    O privire peste gard la aliatii UE, la cei din Finlanda.

    1) Finlanda și-a câștigat independenta în decembrie 2017, după 100 de ani provincie rusească (autonomie în ultima fază după revolutta din 1905), după 200 de ani parte a Suediei (limba finlandeza numai la sate). Geografic mai putin avantajos plasat decât România (Stalin /URSS atacă în Decembrie 1939 Finlanda, ocupă Carelia de est) a devenit în 100 de ani un stat prosper, cu cetăteni multumiti de soarta și tara lor.

    2) Finlanda a avut imdiat după independentă un început greu, sângeros, un razboi civil între „rosu“ și „alb“ (Mannerheim , a fost ofiter tarist rusesc pâna 1917). Rănile în societatea civică 1917-1926 erau adânci ( ca în Spania) și au durat mult timp. Au fost rezolvate cu contributia lui Mannerheim (nu a înaintat 1941 pâna la Leningrad, s-a oprit.. … 1941 soldati treceti Prutul… pâna la Odessa, Stalingrad …. ).

    3) Limba finlandeză nu prea avea baze scrise. A început cu un epos „Kalevala“ 1833 /1849. Elias Loennrot, (fiul unui croitor, cu studii) a colindat timp de 16 ani ca medic estul Finlandei, a colectat (inspirat de Herder și fratii Grimm) „cântările orale“ ale finlandezilor. Nici măcar componistul Sibelius (nu știa să scrie bine în limba finlandeză, prefera suedeza) nu era un finlandez cultural „pur“. Azi Finlanda are un învătământ de excelentă la toate nivelele. Cerintele pentru dascăli sunt mari de la începutul studiului. Salariile în educatie și învătământ sunt dintre cele mai bune din lume. Finlanda este azi un stat industrial modern cu o societate civică vie. Intrebări?

    … „.. Sunt nouă trăsături care, luate la un loc, compun portretul îndeajuns de exact al lui Vadim. Le recunoști transmigrând pe fețele Sinistrei Armade a PSD, recombinându-se în varii chipuri, aproximând tot mai exact faciesul obsedant al tribunului.
    Nu fac deloc exerciții de spiritism (sau, și mai rău, de literatură) în lucrurile pe care le spun. PSD s-a transformat, în cel mai obiect și mai concret mod cu putință, într-o organizație paramilitară de zombi ai lui Vadim Tudor. S-a fascizat sub ochii noștri, a spus cineva recent. Așa e.
    .. „…

    Cuvintele autorului ar trebuie să zguduie pe fiecare locuitor al tării care se simte mai aproape de „strada 2017“ decât de penalii, mârșavii la guvern, din parlament, din partide, pe drept demascati, acuzati de autor. De ce România e altfel (Lucian Bioia)?

    Un alt aliat „latin“ al României are probleme cu provincia Corsica (am preluat modelul francez…). La alegerile regionale „PE a Corsica“ cu liderul Gilles Simeomer (un popor, o limbă, o cultură) a obtinut 45,4 %. Impreună cu nationalistul corsic Jean- Guy Talamoni de la „Corsica Libera“ va obtine în turul doi o majoritate regională cu care vrea să intre în tratative dificile cu centrala de la Paris a lui E. Macron, pentru a instala oficial limba corsică ca a două limba administrativă, pe lângă cea franceza (mai prudent decât catalanii , nu cere autonomie azi …). Pâna acum la Paris o a doua limbă administrativă (provencala, bretana, basca, germana, etc) într-o regiune e un „tabu“ francez.

    Ceva de observat azi la aliatii României: Bulgaria, Croatia, Finlanda, Franta din UE.27?
    Să se schimbe totul în principiu, suntem pentru, doar ici colo în…. (dupa I.L. Caragiale).

    1907. Din primăvara până în toamnă. ….. Sunt numai 110 ani….

    Ce se sărbătorește la aniversarea 2018?

    • „Finlanda și-a câștigat independenta în decembrie 2017”
      Pe 6 decembrie 1917 Parlamentul a adoptat Declarația de independență, zi care din acel moment este sărbătoare națională.

  10. Așa e, Dottorre… :-(
    Strada-strada-strada…până când.
    Ce să-i faci…dăm în ele. Că până cândul pare să fie deocamdată ceva elusiv, un concept de discutat prin cărți și studiouri.

  11. Vadim era un om de cultura, un mare om de cultura, cum putini sunt in Romania.
    Eu sunt om derutat sau mai bine zis un roman derutat . De unde au aparut atatea persoane cu gandirea pe invers ? Unde ati fost pana acum!? ati stat ascunsi si acum ati iesit la lumina ?

    De fapt cine sunteti, ca romani nu sunteti si acesta este un lucru sigur !?

    In definitiv numai sa fii tampit sa afirmi ca, clasa politica este vinovata de ce se intampla in Romania, indiferent cine este la putere, PSD -ul sau opozitia.

    Din aceasta cauza intreb si eu cine va pune sa tulburati apele in Romania !? si de ce???

    Voi aveti impresia ca noi, romanii traim numai ca sa facem politica ???

    • Domnule roman derutat, scrieti:

      „Vadim era un om de cultura, un mare om de cultura,…”

      Iata cate ceva din Dex, poate va ajuta sa depasiti deruta:

      Coprolalie/coprofemie, coprofagie, coprofilie, copromanie si, desigur, COPRO-CULTURA.

  12. Dle Vancu, imprumutul parabolei cu imprumutul de la copii (fara mentionarea sursei, vezi patania Melaniei Trump) este daunatoare pentru imaginea de om sincer si modest a monarhului. Nu cred ca acela care i-a sugerat-o i-a dorit binele. Cu cat i-a fost acesta mai aproape, cu atat mai jenanta este situatia. Nici propagarea ei postuma nu este sanatoasa.

  13. Totuși, nu cred că a da șuturi într-un om care nu se mai poate apăra reprezintă un act de mare cultură. Articolul mi-a lăsat un gust amar. Și mi-am amintit de imaginile din 1989 cu soldații morți, zăcând pe caldarâm, plini de scuipat și cu țigări stinse pe ei. Jalnic!

    • „ Și mi-am amintit de imaginile din 1989 cu soldații morți, zăcând pe caldarâm, plini de scuipat…”

      Nu-i așa că manipularea poate avea consecințe monstruoase?! Ba, așa-i!

      Aroganța supremă a politicienilor Puterii de astăzi provine din siguranța că au învins. Au învins! Priviți la comportamentul d-lui Nicolae în Parlament! Își pot permite să se manifeste astfel pentru că sunt siguri că nimic rău nu li se mai poate întâmpla. De aproape 30 de ani sunt de neclintit. Parlamentarismul românesc și democrația sunt într-o foarte mare măsură FORMALE, fără substanță. Interesul cetățenilor și binele public sunt pur și simplu ignorate. Vedem în timp (avem confirmarea în firavele manifestări de independență ale Justiției) că guvernările succesive ale ultimilor 27 de ani (cu extrem de mici perioade de excepție) au urmărit să satisfacă interesele kleptocrației, care s-a consolidat în mod constant.

      Membrii kleptocrației care a capturat statul, proveniți din rândul al doilea al PCR si al Securității, după ce au transferat ilicit o imensă parte din averea publică în proprietatea privată a lor și a apropiaților lor, sunt siguri acum că nu vor răspunde pentru fărădelegile lor. Și mai știu că nimic nu le amenință în acest moment statutul și poziția în care se află. Prin manipulare cu ajutorul mass-media și sprijiniți de serviciile de informații se mențin la putere și își asigură voturile cetățenilor.

      Sunt aceiași care sunt responsabili de moartea soldaților în 1989, care au manipulat cetățenii să-i scuipe, care după câteva luni au chemat minerii pentru a închide gura celor care voiau să se afle adevărul, care au provocat atrocitățile de la Tg Mureș… Cei care astăzi fac parte din „clasa conducătoare” a unei societăți de tip oligarhic, cu o economie din care extrag permanent resurse și care se plasează deasupra legii.

      Nu se mai poate apăra?! Ei au fost și sunt mereu cei apărați…Eu, în schimb, sunt cel care simte că nu îl apără nimeni!

  14. Nu-mi dau seama daca optimismul dumneavoastră cu privire la puterea opoziției, străzii si președintelui de a schimba cursul legiferărilor din parlament e autentic sau e mai mult un ingredient folosit, ca un condiment pentru gust, intr-un mesaj mobilizator.
    E surprinzător cum, desi atacul asupra justiției e mult mai amplu si mai grav acum decât in februarie, protestele nu mai au forța si dârzenia de atunci. Cineva spunea ca asta se întâmpla pentru ca oamenii nu înțeleg cat de mare e pericolul. O alta cauza ar putea fi oboseala. O alta ar putea fi credința ca, undeva, in sferele înalte ale puterii, mai exista si alte moduri de a frana si opri tăvălugul pornit.
    Adevarul e ca, in marea lor majoritate, oamenii nu au încredere in ei înșiși, in greutatea protestului lor, in puterea lor de a schimba ceva. Au puterea sa se obișnuiască, sa se acomodeze cu …. orice, dar nu cred ca au puterea sa schimbe orice. Si daca nu cred, nici n-o au.
    E trist ca nu mai suntem entuziaști, dar e si de înțeles.
    Oricum, cei din psd-alde-udmr cred ca acum își aștern un culcuș moale si comod in care se vor odihni după marile asalturi. Așa era acum ceva timp.
    Vremurile s-au mai schimbat si s-ar putea ca tot efortul lor sa fie in van. Vor reuși, dar reușita lor nu va dura prea mult.

  15. De acord! Analiza dv. se tine pe picioare. Numai ca fraza finala mi se pare la fel de manipulatorie: „România va semăna fie cu noi – fie cu ei.” Dar „voi” cine sunteti??
    Vorba lui Ilie Moromete: „pa ce te bazezi? Cine-mi garanteaza ca „voi” nu sunteti la fel de „ciocoi” ca cei de la putere?…Caci pe mine nu ma convinge nicidecum „opozitia” PNL-ista à la Constantinescu sau Basescu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro