Vă scriu ca să vă solicit reinstituirea – până la elaborarea unor noi standarde de către actualul Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare – a standardelor stabilite prin Ordinul nr. 4692 din 29 iulie 2011, ca urmare a faptului că procesul actual de abilitare este profund viciat, fiind afectat în mod grav de inegalităţi între domenii şi de intervenţii ale foştilor miniştri ai educaţiei, care au perturbat în mod grav un proces care trebuia să dea României un sistem corect de valori pentru mediul academic.
În clipa de faţă, în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) se desfăşoară o acţiune de readucere a standardelor minimale la un nivel măcar decent. În ciuda bunelor intenţii şi această acţiune se desfăşoară mult prea lent faţă de necesitatea de a elimina rapid ceva ce e mult prea grav afectat de decizii legate de abilitare ale foştilor miniştri ai educaţiei, unele chiar infirmate de instanţele de judecată. Amintesc în acest sens sentinţa Curţii de Apel Bucureşti care anulează Ordinul nr. 3121/27.01.2015 privind organizarea şi desfăşurarea procesului de obţinere a atestatului de abilitare, emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. În acelaşi timp se observă o tedinta de depunere accelerată de dosare de abilitare, urmărindu-se încadrarea în vechile standarde (în care se ajunge – fapt nemaintalnit in lume – ca la comisii din inginerie să se poate înlocui citările lucrărilor publicate cu număr de ani în funcţii de conducere – rector, prorector şi chiar şef de secţie şamd), dar şi implementarea unui trafic internaţional de abilitări în universităţi din România contra co-autorat pe lucrări stiinitifice, amplificându-se astfel distorsionarea sistemului, inclusiv a celui european.
Mai mult, procesul de abilitare – în prezent – este lăsat în organizarea universităţilor, iar comisiile de abilitare sunt mai degrabă „colegiale”, decât cu adevărat interesate în a abilita corect, raportat la sistemul national de valori si standardele europene. O parte majoră a distorsiunilor în sistemul de abilitare consider că se datorează şi influenţei unor factori de decizie cu grad didactic universitar din Ministerul Educaţiei, care au controlat în ultimii ani si încă mai încearcă să controleze – prin factori de influenţa în comisiile CNATDCU – abilitarea în funcţie de propriile mape academice şi să transfere deciziile de abilitare la mâna sistemelor clientelare din universităţi.
Consider că un ministru al educaţiei responsabil, cu activitate respectabilă în mediul universitar, nu se poate preface că nu ştie faptul că procesul de abilitare în România este unul viciat de decizii ale foştilor miniştri ai educaţiei şi nu poate rămâne într-o complicitate pasivă faţă de prelungirea – chiar şi cu o zi – a stării de incorectitudine în sistem.
Prin emiterea rapidă a unui ordin de ministru (după consultarea imediată a Preşedintelui şi Consiliului CNATDCU) care să reinstituie standardele stabilite prin Ordinul nr. 4692 din 29 iulie 2011 se poate reveni la procedura de abilitare neviciată de ordinele miniştrilor anteriori, până la instituirea de către CNATDCU a unor standarde actualizate pentru sistemul universitar din România.
Cu stima,
Prof. dr. ing, habil. Corneliu Marius Crăciunescu
Universitatea Politehnica Timisoara, Membru in Comisia
CNATDCU Ingineria materialelor
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Toata stima si consideratia pentru dl profesor Craciunescu. De acord cu un nivel cat mai ridicat al standardelor si criteriilor pentru obtinerea abilitarii. Numai ca as vrea sa fac o mica si neinsemnata precizare. Cred ca standardele si criteriile de obtinere a abilitarii ar trebui sa fie rodul activitatii comisiilor pe domenii si nu a unui ministru sau a CNATDCU. Altfel ajungem la vorba unui distins profesor de filologie care spunea: „taiati-i salariul lui Umberto Eco”. Cea vroia sa spuna dl profesor de folologie? Ca aplicand niste standarde neadaptate situatiei fiecarui domeniu in parte, ajumgem sa refuzam recunoasterea unor valori exceptionale, si< poate, sa valdam ca valori acumulatori de indici. Dupa criteriile din 2011 marele scriitor si ganditor UE nu s-ar fi calificat pentru invatamantul universitar romanesc. Adica nu ar fi acumulat necesarul de indici pentru aceasta.
Aveti dreptate, daca e sa vorbim de un sistem de valori nealterat profund. Problema e ca deocamdata – in multe domenii – abilitam in functie de anii petrecuti in functii de conducere si pe baza activitatii de co-autor la articole de tip „ia-ma nene”.
Sunt foarte de acord ca – in ceea ce priveste abilitarea – continutul tezei ar trebui sa fie esential. Doar ca – la noi – daca ai indeplinit standardele minimale (si alea trase de par de multe ori, cu articole „in curs de publicare”), nu ti se mai poate intampla nimic, oricat de mult ar fi bazata teza de abilitare pe idei ale altora.
Una peste alta, ma tem ca in Romania, Umberto Eco nici nu ar fi ajuns sa i se taie salariul, pentru ca nu ar fi avut salar; postul lui ar fi fost demult ocupat de doctori tip Ponta, Toba, Oprea sau Negoita. Aici e problema reala, care nu cred ca poate fi rezolvata decat prin intermediul standardelor externe unui sistem mioritic (desi, ne-am cam bagat coada si in manipularea sistemelor internationale – Metalurgia International e un caz).
Dle(?) vitansandu, probabil ca distinsul filolog pe care il citati v-a fascinat suficient de tare incat sa nu urmariti si continuarea discutiei – de unde reiesea ca domnia sa nu intelege foarte despre ce vorbeste. Eco are un h-index pe google scholar mirobolant (~100, daca tin bine minte). Sta, asadar, mult mai bine decat dl Craciunescu – fara a mai ajusta pentru disciplina. Nici un pericol pentru Eco…
In rest, ramane de vazut cum trebuie sa arata standardele pentru abilitare. Sa nu uitam, totusi, ca abilitarea nu reflecta decat capacitatea de a indruma doctoranzi. Nu cred ca trebuie sa fii un ‘campion al stiintei’ ca sa poti asista un tanar cercetator sau o tanara cercetatoare in drumul sau catre doctorat. Vorbim uneori despre abilitare ca si cum ar reprezenta un titlu ce-ar trebui sa fie accesibil doar super-cercetatorilor.
Eu spun doar ca standardele actuale sunt profund incorecte, in foarte multe domenii. In anumite domenii se poate abilita foarte usor, in altele mult mai greu. Se lucreaza la standarde noi, care ar putea fi cat de cat corecte si ar putea asigura o oarecare orizontalitate.
Orizontul de timp pe care il anticipez eu este cam de trei luni sau mai bine pana cand se vor adopta. Daca se vor adopta.
Cat mai e pana la alegeri?
Daca standardele actuale sunt incorecte, nu ar fi util sa ne intoarcem pana la adoptarea unor standarde noi la cele care au fost cat de cat echivalente intre domenii? Se pune astfel presiune si pe CNATDCU sa grabeasca adoptarea unor stadarde corecte.
Aste este tot: sa inlocuim temporar ceva profund incorect (cu abilitari in baza anilor ca rector si sef de departament sau sectie) cu ceva mult mai corect. Temporar!
Cum s-au legiferat standardele proaste se pot legifera si cele corecte. Rapid.
Eu unul, nu sunt in competitie cu Umberto Eco. M-as retrage cu smerenie daca el (sau unul ca el) ar vrea sa imi ocupe postul si asta ar fi filosofia intregii societati academice: sa primeze ce-i mai bun.
Dar daca ar candida – chiar si pentru un post de asistent – ar avea mari sanse sa nu il obtina in multe universitati din Romania.
Pentru ca noi stim sa aranjam concursurile (si standardele) in asa fel incat sa castige cine vrem noi.
In ceea ce priveste abilitarea, nici Oprea nu a fost un campion al stiintei si uite ce multi doctoranzi a reusit sa indrume…
Ca doctioratul a ajuns o hartie de pus in rama e altceva. Normal e sa ii conduci pe altii spre culmile domeniului cand ai dat dovada ca stii cam ce e pe acolo.
Dar cum la noi se poate sa ai rectori fara doctorat, de ce nu ar visa si portarii la abilitare sau conducere de universitati?
Nu stiu cate citari ISI au avut ferparele pentru Umberto Eco, dar ele au aparut in mai toata presa de pe mapamond, anul acesta, pe 19 februarie. Asa ca, este sigur ca marele semiotician si scriitor italian nu ar putea sa ocupe vreo pozitie in universitatile romanesti.
Total de acord cu dumneavoastra, domnule profesor. Mai ales ca stiu si lupta dumneavoastra interna dusa de multi ani in Universitatea din care faceti parte. Ramane insa o mare problema, pe care nu o abordati, si asupra careia m-ar intersa parere dumneavoastra. Ce fac cei care, nefiind agreati de sistem, nu prind „ferestrele de oportunitate” si care se lupta sa indeplineasca criteriile de abilitare/avansare si constata ca, tocmai cand sunt prin preajma, vine la minister cineva care chiar vrea sa faca ceva treaba buna (gen Funeriu) si promoveaza criterii ridicate si corecte de abilitare/avansare? Cu alte cuvinte, cei deja abilitati/avansati pe criteriile pe care le criticati raman asa si se bucura de avantajele oferite, in sinea lor fiind chiar bucurosi de o inasprire a criteriilor, ceea ce impiedica intrarea concurentilor pe piata, iar ceilalti o iau de la capat? Nu vi se pare asta o discriminare? Personal, cred ca, croteriile odata stabilite, trebuie aplicate atat aspirantilor cat si celor care deja au dobandit abilitarea/avansarea si, eventual, pierderea acestora, daca noile criterii nu mai sunt indeplinite. Altfel, predictia mea este ca orice inasprire a criteriilor va fi doar in folosul celor deja abilitati, iar in conditiile in care numarul granturilor doctorale a crescut semnificativ, se va ajunge din nou in situatia ca un conducator de doctorat sa coordoneze simultan un pol de doctoranzi.
Aici, cu cei abilitati pe standardele actuale, e cu adevarat o problema. Singura speranta ar fi anularea in justitie a ordinului ministrului Campeanu (parca) privind abilitarea. Se deschide calea si pentru anularea celor care au dobandit aceasta calitate in baza ordinului anulat.
Sincer sa fiu, slabe sanse.
Inasprirea criteriilor va exista. Asta este cert. La CNATDCU se lucreaza in acest sens. Doar ca in traditia romaneasca dureaza cam trei-cinci luni. Pe urma se schimba ministrul samd….
Ce se poate face – sa se limiteze acum daunele.
Se stie ca se vor modifica standardele si se forteaza pe ultima suta de metri.
Daca ministrul stie ca ceva e gresit ar trebui sa se mimeze ca nu vede?
Eu nu cred ca ministrul actual nu stie ce e in sistem.
Ce-i mai ramane sa faca? Sa fie vertical si sa actioneze sau sa se uite in alta parte.
Scopul scrisorii mele a fost sa il lase sa se uite in alta parte.
Mingea e la el.
Intru totul de acord. Mai trebuie insa adaugat un lucru: in timp ce in Romania abilitarile se obtin asa cum ati descris, avem si cadre universitare care au obtinut abilitari la universitati din Occident, si carora nu li se recunosc acestea in Romania pe motiv ca nu s-a elaborat metodologia necesara recunoasterii automate a abilitarilor din Occident, cf. Art. 166, (4), a) al Legii invatamantului. Daca se doreste revigorarea sistemului universitar romanesc ar trebui ca acestor cadre sa li se ofere sansa de a ocupa pozitii de profesor indrumator de doctorat, fara a mai trece prin furcile caudine ale abilitarilor din Romania.
Cred ca metodologia de recunoastere a abilitarii obtinute in strainatate exista. Cel putin la un moment dat.
Dar, ca la noi: nu poti obtine un drept daca nu dai in judecata. Desi eu am castigat in judecata dreptul de a primi atestatul de abilitare, dar nu l-am primit nici pana acum.
Din pacate, mesajul pe care Romania il transmite romanilor este: daca ati plecat, nu mai intoatrceti capul inapoi.
Mie mi s-a comunicat din partea ministerului ca aceasta metodologie inca nu a fost elaborata. Daca aveti alte informatii, ati putea oferi detalii? Multumesc.
Nu va luati dupa cei din minister.
Ordin nr. 5690 din 25 octombrie 2011
privind dobandirea automata a calitatii de conducator de doctorat in Romania pentru persoanele care au obtinut aceasta calitate in statele membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European si Confederatia Elvetiana
EMITENT: MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 750 din 25 octombrie 2011
http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/04/conducatori-dr-din-ue.pdf
Depuneti dosarul si daca nu respecta termenii dati-i in judecata.
De fapt, sigur nu vor respecta.
Multumesc mult!
Din pacate, acest ordin prevede recunoasterea calitatii de indrumator de doctorat numai pentru cei care indruma efectiv cel putin un doctorand in Occident, nu pentru cei care doar au obtinut abilitarea acolo. Un cadru didactic angajat intr-o universitate din Romania care a sustinut un examen de abilitare in Occident de obicei nu ajunge, sau nu ajunge imediat sa aiba si doctoranzi acolo. In conditiile acestea, abilitarea din Occident nu ii aduce niciun folos in Romania, ceea ce reprezinta, din nou, un mare dezavantaj pentru cei care merg pe aceasta cale. In Occident nu conteaza daca ai sau nu vreun doctorand concret, ci abilitarea are o valoare in sine, dandu-ti dreptul de a te inscrie la concurs automat pe posturi de profesor univ.
Da, asa este, acest Ordin nu prevede recunoasterea calitatii de indrumator de doctorat, ci a statutului de indrumator. Legea inv. mentiona totusi ca ar urma sa fie recunoscuta acesta calitate, fara alte conditionari. Cat despre recunoasterea abilitarilor din Occident si a aceptarii lor ca baza pentru promovarea in sistemul universitar romanesc, nici nu se discuta despre asa ceva. Suntem inca departe de normalitate. Domnule Craciunescu, credeti ca exista premise ca sa se schimbe ceva in acest sens?
Multumesc. Din pacate, acest ordin prevede recunoasterea calitatii de indrumator de doctorat numai pentru cei care indruma efectiv cel putin un doctorand in Occident, nu pentru cei care doar au obtinut abilitarea acolo. Un cadru didactic angajat intr-o universitate din Romania care a sustinut un examen de abilitare in Occident de obicei nu ajunge, sau nu ajunge imediat sa aiba si doctoranzi acolo. In conditiile acestea, abilitarea din Occident nu ii aduce niciun folos in Romania, ceea ce reprezinta, din nou, un mare dezavantaj pentru cei care merg pe aceasta cale. In Occident nu conteaza daca ai sau nu vreun doctorand concret, ci abilitarea are o valoare in sine, dandu-ti dreptul de a te inscrie la concurs automat pe posturi de profesor univ.
Te poti inscrie la concurs de profesor si daca nu ai abilitare.
Dar daca ai abilitare neechivalata poti sa il pierzi in fata cuiva care are o abilitare la noi, ridicola fata de una obtinuta in Occident.
@Alin Suciu
Nu cred ca se va schimba nimic.
Exista o disperare in multe din actualele comisii CNATDCU (de exemplu inginerie – unde mana secretarilor de stat si a directorilor din minister este foarte lunga) sa nu se schimbe nimic in standardele minime, sa se amane cat mai mult modificarea lor. Pur si simplu certuri cu cei care vor sa modifice ceva.
Va fi distractiv de vazut ce masuri va lua Presedintele CNATDCU.
De asta am si cerut Ministrului Educatiei reinstituirea standardelor Funeriu. Atunci sa vezi ce o sa se mai grabeasca sa le modifice.
Deocamdata, ca Romania la fotbal, temporizam, temporizam, vacanta, inceput de scoala, alegeri, ministru nou, adio…
Multumesc pentru acest schimb de idei. E foarte elocvent. Va doresc mult succes in lupta pentru mai multa calitate si corectitudine in invatamantul universitar romanesc.
total de acord. ar trebui cercetate toate dosarele de promovari incepand cu lovitura de stat din 2012, si cei care nu indeplinesc standardele ar trebui retrogradati pe vechea pozitie pana la indeplinirea lor.
Cand s-a transferat responsabilitatea la universitati s-a terminat totul.
Daca deschidem cutia Pandorei cu analiza dosarelor de promovari din 2012 vom vedea ce insemna cu adevarat managementul academic de la noi.
Ar merita pentru istorie, chiar daca legal nu s-ar mai putea face nimic. Cum nu se va putea face mare lucru nici cu cei care promoveaza sau se abiliteaza acum pentru ca ministrul educatiei intarzie sa anuleze ordinele prin care s-au aprobat standardele folosite in prezent.
Eu unul am auzit de complicitati incredibile pana la nivelul comisiilor vechiului CNATDCU (si chiar mai sus) ca sa se aranjeze concursuri masluite la nivel de universitate.
Intr-un sistem de standarde relaxate pierd concursurile chiar cei care ar satisface standardele ridicate.
Ce se intampla cu cei are au promovat profesori universitari prin plagierea unor cursuri/tratate/articole stiintifice (nu neaparat a tezei de doctorat)? Sunt si din acestia foarte multi in sistem. A facut cineva un calcul aproximativ al pagubelor rezultate din salariile incasate de acesti impostori din sistemul de invatamant? Cred ca s-ar ajunge la o suma halucinanta.
@JohnDoe
La Arad avem un rector cu plagiat dovedit de Consiliul National de Etica.
Nu numai ca a ramas in functie dar a si fost realeasa.
Semn ca plagiator la plagiator nu-si scoate ochii…
Si acum, sincer, cu cine se simt mai in siguranta majoritatea cadrelor didactice dintr-o universitate, daca nu cu unul de al lor.
Aveti dreptate, legea 128/97 dadea termene de gratie pentru profesori, conferentiari si lectori fara doctorat. Am avut colegi retrogradati ca asistenti, iar acum exista profesori promovati inainte de 2011 care nu ar ajunge nici lectori dupa noile standarde si lectori cu „dosare” mai serioase care nu pot ajunge conferentiari. Dar pentru primii e „un drept castigat”, chipurile.
Sa zicem ca e un inceput: contestatia prim plagiatorului, Ponta, a fost respinsa.
Urmeaza semnatura si parafa ministrului.
Dar ma intreb ; poate fi judecat pentru fals, uz de fals si obtinere de foloase necuvenite?
Sunt mult prea multi „oameni de stiinta” semi-analfabeti.
Povestea cu renumitul profesor Goofy care a girat un articol-capcana din Metalurgica (caz super-interesant si nostim publicat pe HN) e doar asa, de caimac.
In toata lumea exista o intreaga miscare pentru un sistem corect de apreciere stiintifica, numai noi mergem in continuare pe faimosul ISI, una din cauzele profunde dar perverse ale promovarii unei multimi de semi-analfabeti in functii.
Acum par sa existe doua lumi stiintifice: una a hartiilor (unde totul se subordoenaza obtinerii de pincte) si una reala, unde oamenii au renuntat la asemenea „confirmari” stupide.
Recenta hotarare a Guvernului cu privire la incurajarea cercetarii stiintifice ar putea conduce in sfarsit la aparitia cerecetarii stiintifice private, tehnologice. Asta, daca nu cumva ANAF ar avea o alta parere….
dupa lovitura de stat comunista din 2012, tovarasii au facut zob legea Funeriu, inclusiv criteriile minimale pentru ocuparea pozitiilor universitare de top (conf, prof). Asa i-a invatat la partidul stat PCR. Asa au fost promovati pe repede inainte tot felul de impostori oportunisti de la psd
pe care partidul ii pregateste pt. functii de conducere in minister, cercetare, etc., pe salarii grase si cu lipeli pe la tot felul de proiecte posdru banoase. Asta este politica de cadre a PCR, tovarasi ! nu o recunoasteti ? Tot inainte, tovarasi…ca mai este de furat.
Nu prea mai e de furat decat viitorul.
Dar se lucreaza din greu si la asta…