Home » Educatie »Reactie rapida » Citesti:

Selfize se auto. Despre desființarea filologiei clasice de la Iași

Alexander Baumgarten octombrie 12, 2018 Educatie, Reactie rapida
14 comentarii 4,173 Vizualizari

Vestea pe care a comunicat-o societății noastre domnul profesor Codrin Liviu Cuțitaru prin articolul domniei sale din Monitorul de Iași (consultabil aici) a năucit și a stârnit suficientă revoltă ca să mai fie necesar să însoțim o reacție deja comună cu un simplu asentiment. E vorba de faptul că la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a fost decisă intrarea în lichidare a secției de limbi clasice. Urmarea ar fi faptul că la această universitate, în cel mult trei ani academici, predarea limbii latine și a limbii grecești vechi va înceta. Pentru că această universitate este una dintre cele mai mari și mai de prestigiu instituții de învățământ superior din România, alături de Universitatea din București, de cea din Cluj și de cea din Timișoara, care încă predau aceste studii, și pentru că, după știința mea, nu mai există alte universități care să predea sub forma unei specializări autonome aceste discipline, reiese în mod consecvent că vor rămâne în România doar trei centre unde filologia clasică supraviețuiește.
Simplul protest împotriva unui asemenea fapt nu este suficient și nici nu mai este, cred, foarte important să protestăm, de vreme ce decizia a fost asumată. A protesta împotriva unei asemenea măsuri în sens simplu înseamnă a formula o expresie nostalgică asupra vremurilor în care predarea acestor discipline în universitățile României avusese o anumită importanță în construcția noastră identitară și, eventual, înseamnă a remarca, cinic și pe bună dreptate, coincidența acestei măsuri cu centenarul statului căruia îi rezervăm impozitele muncii noastre. Din acest motiv, nu îmi propun să protestez, ci cred că este mult mai util pentru nivelul discuției publice asupra importanței acestor studii să propun și să argumentez o serie de teze asupra valorii filologiei clasice în construcția noastră spirituală și să pun în evidență consecințele care vor urma din restrângerea unor asemenea studii. Pentru aceasta, primul pas ar fi să încadrez evenimentul, al doilea – să îl judec din perspectiva încadrării lui, al treilea să enumăr consecințele amintite. În al patrulea rând, vreau să transform o amintire într-o adresare colegială celor care au decis suprimarea la Iași a acestor studii.

1. Încadrarea. Guvernele noastre din ultimii 30 de ani au luptat metodic împotriva limbilor clasice. Primul pas a fost eliminarea acestor limbi, din rațiuni de economie financiară și posesie tribală asupra planurilor de învățământ, de la secțiile colaterale celor de filologie clasică din universități. Juriștii, biologii, istoricii, filosofii și teologii au asumat ignorarea acestor surse și instrumente ale științelor lor în perioada anilor 1990-2000, pentru ca mulți dintre ei să le reinventeze pe cont propriu atât cât au putut, cu absolvenți cu dublă specializare, în propriile secții și facultăți. Apoi, intervențiile miniștrilor învățământului au lovit treptat aceste discipline, prin restrângerea drastică a orelor preuniversitare cu acest profil, apoi prin neîncrederea tot mai mare manifestată față de secțiile universitare care pregăteau profesori de latină și de greacă, incriminate de minister că au studenți puțini și sunt nerentabile financiar. Acuza este un sofism, deoarece scăderea orelor de profil din nivelul preuniversitar este cauza principală a scăderii atractivității acestor secții. Apoi, refuzul constant al ministerului sau tergiversarea indefinită și pervertirea ideii de ierarhizare a universităților a împiedicat și mai mult valorizarea acestui domeniu, predat numai în universitățile de anvergură și tradiție ale României. Toate aceste măsuri au loc într-un context european și american care contrazice total această direcție: fenomenul restrângerii studiului filologiei clasice în România este un caz atipic și straniu față de constanta preocupare a liceelor și universităților cu un nivel decent de civilizație și de reflecție matură asupra efectelor negative ale masificării învățământului pentru păstrarea riguroasă a acestor studii.
Să lărgim însă contextul. România ultimelor trei secole a înregistrat preocupări față de predarea în particular a limbii latine dintr-un motiv la fel de atipic ca și atitudinea contemporanilor noștri: am promovat limba latină ca să alimentăm o identitate națională revendicată între popoarele latine. E un caz particular de instrumentalizare, benefic și important, dar care nu poate fi transformat în invocare a unui motiv valabil universal de studiere a limbii latine. Sigur că merită să studiem latina ca să aflăm ce limbă vorbim și să înțelegem (întrucâtva!) „cine suntem”, dar nu în primul rând. Să lărgim contextul mai departe. Ultimii patru sute de ani ai Europei au însemnat o despărțire lentă de limba latină, cu accelerații diferite ale diferitelor științe, și înlocuirea ei cu vernacularele. Acest fenomen poate fi încadrat în unul mai general, pe care îl numim „modernitate”, și despre care știm că și-a construit o identitate zugrăvind în culori sinistre și acoperind cu ocară cei o mie de ani precedenți, pe care i-a numit „Ev mediu” și i-a evocat cel mai adesea drept ceva tenebros. Știm astăzi destul de bine că această optică este una profund nedreaptă, și că redescoperirea culturii (latine, grecești, arabe, iudaice) a acelei epoci poate însemna o rejudecare a modernității noastre, și mai ales că această rejudecare poate fi una culturală, dar și surprinzător de geopolitică (aș spune, din această perspectivă, că o bună înțelegere a contribuției latinilor și arabilor la universitățile medievale poate da motive suficiente pentru a înțelege mai corect și mai profund invazia în Europa a Asiei Mici). Dar, dacă judecarea modernității potrivit modului în care ea își reprezintă Evul Mediu trece și prin înțelegerea treptatei separări a modernității față de latinitate și dacă unii europeni (de pildă, noi) procedăm în completă neorânduială în această atitudine blocată deja în universități civilizate, reiese o concluzie simplă: că mefiența față de limbile clasice arată incapacitatea civilizației românești de a asimila și de a depăși modernitatea, în timp ce alte zone ale acestei Europe moderne cultivă cel puțin instinctul acestei asimilări și depășiri păstrându-și atenția trează asupra filologiei clasice.

2. Cu aceasta am trecut deja la formularea tezei mele principale: că pot înțelege despărțirea noastră de limbile clasice ca pe o dovadă a incapacității României de a parcurge și de a depăși critic cultura modernă. Există un aspect particular al acestei teze. Când modernitatea europeană a privit spre limba latină, ea a păstrat din valorificarea ei numai aspectul ei clasic: adică, latina a rămas o vreme importantă – de pildă pentru umaniști și renascentiști – dar numai pentru faptul că invoca antichitatea romană, iar gramaticienii puteau da drept rigoare a limbii latine ablativele instrumentale cu rol de complement instrumental sau indirect folosind pasaje din opera lui Caesar. Și noi ne-o reprezentăm cel mai adesea astăzi așa. După părerea mea, însă, când discutăm raportul dintre, pe de o parte, nașterea și identitatea lumii moderne și, pe de altă parte, limba latină, avem în vedere mai ales această dimensiune antichizantă. În schimb, motivul negării treptate a limbii latine în lumea modernă nu a fost antichitatea, ci paradigma științei medievale de expresie universitară și latină pe care lumea modernă făcea efortul să o depășească pentru a se putea mândri cu o diferență specifică și, prin urmare, o identitate proprie. De aici ar rezulta o idee foarte simplă: că destinul secțiilor de filologie clasică poate fi înțeles pentru secolul XXI și în România, și oriunde într-o universitate dedicată cu adevărat studiului (și nu politicii sau chiverniselii provinciale) în funcție de modul în care identitatea lumii moderne ajunge la o conștiință de sine suficientă pentru a se împăca cu strămoșul ei proxim, adică cu știința și limba universităților medievale. Aceasta înseamnă, desigur, a înțelege că idei precum raportul nemediat dintre suflet și transcendent, echivalarea oricărui bun sub aspectul unui preț, acceptarea în antropologie a universului infinit și omogen, negarea existenței unui principiu ierarhic de ordonare a realității, apelul la hermeneutica surselor (nu doar sacre) în modul unei metode universale de înțelegere a sensului culturii sunt idei tipic moderne ale căror premise și mai ales alternative au fost gândite în Evul mediu (latin, dar cu rădăcini și alternative grecești, ebraice și arabe). Și încă și mai simplu: când vom simți nevoia rediscutării critice a acestor idei, vom vota bucuroși revenirea limbilor clasice în universitățile care acum le alungă.
Este destul de firesc ca cititorii articolului meu să bombăne nemulțumiți, sperând de la mine o apologie a limbii latine lipsită de elucubrațiile de mai sus. Le reamintesc politicos și cu un zâmbet cald că termenul însuși de elucubratio a avut un sens foarte decent și firesc în universitățile Evului Mediu târziu, până chiar spre epoca Luminilor, când el a însemnat „iluminare, clarificare” și a denumit un gen academic al dizertațiilor doctorale. El a căzut, desigur, în derizoriu abia când nici instituția organizatoare a elucubrațiilor nu a mai fost receptată potrivit intenției sale originare. La rândul meu, prefer aceste elucubrații dintr-un motiv simplu: sunt convins că lumina intelectului este cu atât mai clară, cu cât gradul de universalitate al desemnării cauzelor este mai înalt, deoarece (știm) orice cauză primă este mai influentă asupra cauzatului său decât o cauză universală secundă. De aceea, nu identific cauza prigonirii limbilor clasice din România nici în slaba noastră simțire identitară, nici în măreția unei limbi antice, ci prefer să o raportez la cel mai universal nivel pe care îl pot imagina în acest caz, adică parcursul sinuos al civilizației Europene prin ceea ce numim „modernitate”. O asemenea perspectivă ar putea să ne oblige chiar să înțelegem că între ritmul construirii autostrăzilor din România (aproape identic cursului Rhonului, care incredibili lenitate influit, cum spunea Caesar) și această constantă prigoană la adresa filologiei clasice există legături subterane, dar ferme, pe care o gândire atentă le-ar putea asocia și cu altele, precum lipsa de apetit în construcția unui stat de drept, uriașul sofism recent al intenției de schimbare a constituției (unde trecerea unui principiu al tradiției – existent și cultivabil inerent în morală – spre domeniul politicii secularizează și mai mult viața noastră modernă distrugând fundamentele ei tradiționale, în loc să pună la adăpost tradiția însăși, cum părea să ne inducă în eroare chemarea la vot), sau lupta recentă a ministeriaților contra marilor universități din România, porniți să slăbească energia urcării în clasamentele internaționale ale acestora.

3. Aceasta este judecata mea. Poate greșesc, propunând genuri ultime de încadrare ale unui fenomen mult mai meschin și mai îngust, legat de o simplă măsură temporară. Oricare ar fi însă încadrarea corectă, oricât de puțin am avea dreptul să apelăm o filosofie a istoriei pentru a înțelege un fenomen, consecințele pot fi totuși gândite și ele rămân aceleași. A scoate afară din universități latina și greacă poate conduce la: a) formarea unor generații de intelectuali care sunt expuși indefinit confuziilor mentale, deoarece limbile modernității sunt rezultatul cunoscut al unui infinit număr de glisări, imprecizii, confuzii, metaforizări și ridiculizări ale unor concepte denumite clar și univoc în limbile originare în care s-au născut. La limită, degradarea înțelegerii structurilor exprimării conceptuale originate în limbile clasice poate nimici capacitatea studenților noștri de a exprima propoziții cu subordonate până la nivelul unei exprimări bazate preponderent pe emoticoane; b) crearea unor cercetători în toate domeniile unde limbile clasice au vreo importanță care vor fi complet inapți în a-și concura colegii care au absolvit universități ce au păstrat aceste discipline. Vom cere inutil de la acești intelectuali pregătiți superficial să publice în locuri consacrate internațional ale științei, pentru că ei nu vor avea adâncimea necesară a înțelegerii și gândirii; c) cantonarea României, din punctul de vedere al educației, într-o etapă de imposibilitate de depășire a unui mimetism strâmb și autocontradictoriu a tot ce se petrece în universitățile din fluxul principal al cunoașterii internaționale; d) imposibilitatea generațiilor următoare de intelectuali absolvenți ai universităților care au prigonit limbile clasice de a avea acces la sursele comune culturii din care se revendică. Adică, atunci când colegii lor scandinavi vor scanda corect pe Horațiu, ei vor trăi scandalul neputinței de a-l mai citi corect, potrivit surselor literare, pe Văcărescu. e) nu e nimic apocaliptic, totuși, aici. Averroes credea că dispariția culturii reflexive într-o parte locuită a pământului nu este o catastrofă, ci mișcările cerului generează în mod spontan apariția ei în altă parte, lăsând sporadic supraviețuitori. Tradusă în termenii veștii de la Iași, ideea lui Averroes înseamnă: dacă totuși decidenții nu vor merge până la capăt, adică să elimine și din biblioteci manualele de limbi clasice și întreaga literatură aferentă, în mod natural ele vor reveni într-o altă generație fără prea mult scandal, prin firescul naturii cercetătoare a omului. Așadar, deocamdata vom păstra studiul declinărilor și a bunei înțelegeri a textelor clasice, patristice și medievale în celelalte mari universități ale României și, la nevoie, ne vom retrage între salcâmi (din lemnul cărora ne putem deja face o corabie) și le vom transmite sub forma unor școli private și, din acest motiv, probabil foarte atractive.

4. Îmi amintesc de o reclamă din Cipru, văzută în fuga autocarului. Viteza m-a făcut să nu percep imediat imaginea, ci textul (oare pentru că fac încă parte dintr-o cultură care păstrează această prioritate?). Scria: selfize se auto. Nu am înțeles imediat ce vrea reclama, și pentru că nu știu neogreacă, m-am gândit repede că o fi vreo aluzie la preceptul delfic. Discuția cu prietenii mei medieviști din autoturism mi-a lămurit repede defazarea: ei fuseseră mult mai atenți și au văzut portretul unei tinere care își făcea singură o fotografie, cu un instrument adecvat. Nimic din expresie nu avea nici o legătură cu conotația din mintea mea. Mă gândesc acum că ruperea acestei legături este un semn al culturii noastre. Adresez colegial celor care au decis suprimarea la Iași a studiilor de filologie clasică această amintire: fără limba greacă și latină, vom produce o lume autoreferențială, care își va scrie pe propriul fronton cuvintele simpaticei reclame.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "14 comments" on this Article:

  1. Kurt spune:

    Alții se simt obligați să întroducă științele umaniste în universitatea tehnică.
    TU München s-a decis la un moment dat să completeze științele naturii, tehnologia, ingineria cu științele umanistice pentru a deveni o universitate deplină, echivalentă cu LMU München si celălalte universități de prestigiu din lume. Am văzut la TV prezentarea rectorului care a decis acest pas la sfârșitul secolului 20. Nu era destul ca Technische Universität München să fie specializată pe știință și tehnologie.

    ….. „…E vorba de faptul că la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași a fost decisă intrarea în lichidare a secției de limbi clasice. Urmarea ar fi faptul că la această universitate, în cel mult trei ani academici, predarea limbii latine și a limbii grecești vechi va înceta… „….

    Greaca veche are o pondere deosebită pentru filozofie, literatură, teatru, cultura europeană. Dreptul roman fără limba latină?
    Latina era baza culturală a continentului în mănăstiri până la renașterea italiană și întroducerea englezei după WW1 în vest ca limbă universală.
    Die Zeit publică acum într-o ediție specială „Künstliche Inteligenz /AI” cerințele pentru elevi și studenți care vor participa în acest sector în plină expansiune: „Klassische Bildung”, stiințele umaniste (Faust, Goethe), muzica, sport, evident matematica. Pentru comunicare cu alții e nevoie de bazele culturii, e nevoie de educație, e nevoie de bazele științelor umaniste. Profesorii universitari și de liceu sunt cei care predau cunoștințele.

    In cartea sa: The Unity of the Knowledge” N.Y 1998 profesorul Edgar O. Wilson de la Harvard cere celor din domeniul științelor naturii (fizica, matematica, chimia, biologia, astrofizica) să cunoască din timpul studenției bazele ștințelor umaniste (filozofia, literatura, economia, și ev. transcendența- religia) și la fel celor din domeniul umanistic să cunoască bazele științelor naturii recente. Deplânge reducerea studiului în universități americane. Studenții si cercetătorii sunt prea specializați, prea izolați între ei. NU mai pot comunica „academic” între ei. Filozofia ar trebui să fie un liant, o complementare pentru cercetarea în științele naturii. Filozofia fără greaca veche?
    Ce fel de mediu academic e într-un centru universitar de renume cu pretenții internationale fără greaca veche și latina? Romanistica pe ce se va baza?

    Robert Oppenheimer cita din sanscrit, din literatura din India de acum peste 2000 de ani. Werner Heisenberg (Der Teil und das Ganze. Gespräche im Umkreis der Atomphysik) citea din Platon.
    Stefan Walter Hell, directorul Max-Planck-Institut für biophysikalische Chemie in Göttingen (premiul Nobel 2014), spune într-un dialog (KlarText, Preis für Wissenschaftskommunikation, Klaus Tschira Stiftung 2018) cu Martina Grundmann-Ecker de la o grădiniță de copii care are „Forschungsstation”:
    Ich habe Physik studiert weil ich fasziniert war von dem, was die „Welt im Innersten zusammenhält”, wie es bei Goethe heißt. Es sind sehr simple Prinzipien. Diese Erkenntnis war für mich unwahrscheinlich befriedigend- und die Erkenntnis, das manche praktische Grenzen in Wahrheit gar keine sind.
    Wenn man ein Phänomen verstanden hat, kann man es allen erklären. Wenn jemand sein Forschungsgebiet nicht auf das Einfachste herunterbrechen kann, ist das so gut wie immer ein Beleg dafür, dass er es selbst (noch) nicht verstanden hat.

    Făra un dialog între academicieni la nivel universal, fără un dialog cu societatea civică nu se câștigă încrederea cetățenilor. Cred că e momentul ca să se discute predarea științelor naturii (fizica, chimia, biologia) în licee în limba engleză (Singapur, Hongkonk, India, etc). Conectarea elevilor și studenților la patrimoniul universal în era digitală se realizează cu un clic. UP TO DATE nu e posibil numai cu traduceri. Inovația are un ritm mult mai mare decât traducerile. JUST IN TIME e important pentru cercetătorii care din liceu și universitate sunt obișnuiți cu engleza ca a doua limbă „maternă”. Inovație, export, salarii mari e de mult timp calea spre bunăstare în vest.
    Tinerii părăsesc țara … …..

  2. Se schimba lumea spune:

    Acum 100-150 de ani examenul de admitere la Harvard (si nu numai la Harvard) avea, in afara de matematica si engleza, si teste de cunostinte AVANSATE de latina si greaca veche.

    Pina acum 100 de ani nu puteai pretinde ca esti intelectual daca nu stapineai latina si greaca veche. Mircea Eliade noteaza in “Jurnal” un amanunt dintr-o discutie cu Jung, care ajunsese sa faca crize de isterie de cite ori venea vorba de Sigmund Freud, pe care ajunsese sa il numeasca impostor. “Nici macar nu stia greaca veche!!!”, a explodat Jung.

    Se schimba lumea. Progreseaza. De-acu’ altele sint prioritatile, altii indicatorii de performanta intelectuala: Gender and Women’s Studies, LGBTQ Studies, LGBTQ rights, equity and inclusion -values at the core of the LGBTQ Studies minor programs, Gender, Women & Sexuality Studies, Womens/Gender/Queer Studies, Diversity Studies, Gender and Diversity Studies, BA in Critical Diversity Studies | University of San Francisco, Transgender Studies @ Duke | Duke Gender, Sexuality & Feminist Studies etc.

    Asta cere piata, asta e viitorul. ;-) Moldovenii s-au orientat primii pe plai. Renunta la latina si baga gender studies. Proactivi. Trendsetters. Ca d’aia au ei oi mai multe, mindre si cornute.

    Si, iaca, conform traditiei locului, unii, in loc sa ia exemplu, vor sa-i dea in cap. Se putea altfel?

    Baciul Ungurean,
    Si cu cel Vrancean,
    Mari se vorbira,
    Ei se sfatuira
    Pe l’apus de soare
    Ca sa mi-l omoare
    Pe cel Moldovan
    Ca-i mai ortoman
    S’are oi mai multe,
    Mindre si cornute,
    Si cai invatati
    Si cini mai barbati!…

  3. Paganel spune:

    Bună seara (în fapt de noapte)!

    Nu mai am ore în această săptămână, dar, în următoarea, voi fi prezent în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” cu o banderolă albă, în semn de „grevă japoneză”! Poate se „trezește” cineva!…

    Doamne, ajută!

  4. Paganel spune:

    Bună seara (în fapt de noapte)!

    Nu mai am ore în această săptămână, dar, în următoarea, voi fi prezent în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” cu o banderolă albă, în semn de „grevă japoneză”! Poate se „trezește” cineva!…

    P.S. Am lansat deja o petiție:
    https://www.petitieonline.com/petiie_impotriva_eliminrii_limbilor_clasice_la_universitatea_alexandru_ioan_cuza_din_iai

    Doamne, ajută!

  5. Zev spune:

    Fain articol. Ma mira ce – chiar daca nu o spune, probabil ca o gandeste Dl Cutitaru – bun, dar decanii facultatilor care formeaza profesionistii pe care ii mentioneaza in text, si pe buna dreptate, nu se plang ca pe termen lung le cam trage mercantilismul universitar presul de sub picioare? Sa fie asta revolta mentionata de autor? Daca nu, mai ramane salvarea in extremis, sectia de clasice sa fie de acum inainte cunoscuta ca Facultatea de Studii de Comunicare Strategica si Aparare Lingvistica in Istoria Integrarii Europene si a Relatiilor Internationale Europene. Ca si romanii tot un soi de integrare au facut, mai de manu militari asa (ca sa raman in ton), dar na, asa erau vremile. Sa vedem aunci coada de masseuze si dizeuze cu amanti in sectorul public mai ceva ca la SNSPA. Ce-o sa faca Dr Baumgarten cu materialul ala uman, e altceva.

  6. Constantin Jinga spune:

    Intr-o tara ca Germania (despre care regretatul Constantin Noica spunea ca ales untul), daca esti elev la un liceu de mate-fizica, poti opta sa dai bacalureatul din limba latina. Si de altfel studiezi limba latina cat se poate de serios. Iar bacul nu e floare la ureche. Asta asa, ca fapt divers …

  7. Klopo_Tare spune:

    Este un pas final din anihilarea gândirii critice – gândirea critică își are originea fundamentală în literatură și filozofie. Științele exacte moderne o folosesc într-un fel foarte restrictiv, și de aceea apare un fenomen interesant: teroriștii arabi au apărut dintre studenții de la facultățile tehnice – nu doar pentru că aveau nevoie de cunoștințele tehnice pentru a face bombe, ci și pentru că științele exacte facilitează o înțelegere mecanicistă a lumii, care este extrem de permeabilă la manipulare; în timp ce studiul filologiei, filozofiei și în general al științelor umaniste lărgește orizontul și prin maleabilitatea înțelegerii conferite de aceste științe, împiedică masiv manipularea.
    De aceea eliminarea acestor științe este în avantajul programatic al prostirii nației române…

  8. Cabron spune:

    Daca aceasta e tendinta organica, si nu doar o nebunie de moment a unor nulitati locale, vor urma engleza, germana, italiana, spaniola si franceza, practic limbile clasice ale modernitatii. In fiorul materialist al adaptarii la mizeria pe care-o numim civilizatie, vom invata araba, chineza si ceva expresii de neo-sanscrita, prin care vom chema populatia la vot si referendum. Daca societatea romana decade sub toate aspectele, de ce-ar fi fost ocolite redutele nobletii culturale? E de mirare ca n-au cazut deja.

  9. Corina spune:

    Nici la Cluj lucrurile nu stau prea bine. Masterat de limbi clasice nu există, iar la licență a fost nevoie de două sesiuni ca să se ocupe cele 5-6 locuri bugetate și să mai vină vreo doi studenți pe locuri cu taxă.

  10. Cristian Felea Cristian Felea spune:

    Civilizatia europeana este la fundamentele sale civilizationale, culturale, greaca si latina.
    Eu zic sa desfiintam acest lucru.
    Renasterea europeana, curentul care a stimulat capitalismul si a adus sfarsitul evului mediu in Europa, starnind totodata europenilor o mare pofta de a descoperi si cuceri lumea, a avut la origine redescoperirea filozofiei grecesti.
    Eu zic sa stergem acest lucru din istorie.
    Scoala Ardeleana a fost profund latinista si a redescoperit radacina nobila a poporului roman, risipit in doua state vasale otomanilor si trei provincii ce tineau de coroana imperiala austriaca.
    Cui ii pasa?
    La ce ne-ar ma folosi greaca veche si latina?
    La ce ne mai foloseste cartea, educatia cultura?
    Nu ne sunt de ajuns zisele inspirate ale lui Dragnea, patriarhul Daniel, Toader, Dancila, Codrin Stefanescu, Olguta Vasilescu, Iordache si altii ca ei?

    • Zev spune:

      Dixit! Ah pardon, vrednic esteeee, domnul Feleeaa!

      Sorry, n-am putut sa ma abtin, traim un marasm de-si roade Kafka unghiile :)

  11. Nicolaus spune:

    Când universitatea este condusă după regulile întreprinderii, iese ceea ce vedeți! Când eficiența economică a întreprinderii / firmei este calculată pe intervale de trei luni, iese iarăși ceea ce vedeți și experimentați!
    N-am auzit nici o voce puternică în Academie sau universități care să se ridice împotriva standardizării, conformării (a se consulta Roland Gori), mediocrației (a se consulta Alain Deneau!) și disrupției (vezi Bernard Stiegler!). În condițiile sărăciei cronice de la noi, cu corpul profesoral (în ansamblul lui) infectat de impostură, politizat, masonizat etc., cu conducători politici tot mai obtuzi, cu manageri academici tot mai focusați pe bani și-atât, când omul devine manager pentru om, intelectualul umanist are o soartă previzibilă.
    Foarte urâtă, această măsură a conducerii Universității din Iași. Dată fiind importanța locului și momentul, este o lovitură fățișă dată românismului. Se putea trece cu vederea dacă așa ceva s-ar fi petrecut într-una din șuetele de universități noi. Când cuțitul ajunge la os, poate începem să ne trezim. Dacă nu, vom continua să ne masturbăm (pe noi înșine).

  12. Grammaticus spune:

    Bun si binevenit articol. Cu privire la “a) formarea unor generații de intelectuali care sunt expuși indefinit confuziilor mentale…” sa zicem ca vom vorbi in viitor de quasi-intelectuali, adica de persoane dotate cu o cultura superficiala. Un exemplu cu privire la aceste confuzii. La o facultate de drept pe care am urmat-o, la cursuri cu frecventa obisnuita, ni s-a spus, am descoperit mai tarziu ca era zis papagaliceste, ca “dreptul nu se bazeaza pe morala”. Si asta de catre mai multi, contrazicand ceea ce instinctiv simte orice om; un fel de “dreptul nu se bazeaza pe dreptate”. Facand un referat despre istoria dreptului romanesc, gasesc in Ion Peretz „Curs de Istoria Dreptului Român, Originile Dreptului Român” Bucureşti, Editura Tipografiei Ziarului „Curierul Judiciar”, 1915 (Peretz era profesor de drept la Iasi) ca Revolutia franceza a adus in drept, in plus, impreuna cu morala, recursul la logica. Citez aproximativ, bineinteles. Deci, nici vorba ca nu mai exista o baza morala pentru drept, dar ai nostri profesori, au uitat prima parte.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexander Baumgarten


Alexander Baumgarten

Conferentiar universitar doctor, Catedra de Istoria Filosofiei Antice si Medievale Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj. A publicat 6 volume de studii şi exegeză a filosofiei medie... Citeste mai departe


Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

octombrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)