marți, martie 19, 2024

Tehnologia faradelegii: La moartea unui „profesionist” al represiunii (Updated)

Represiunea comunista nu s-a marginit la actiunile criminale ale Securitatii. Universul terorii includea si Militia, fortele Ministerului de Interne, sectoristii, granicerii, sistemul penitenciar copiat dupa acela sovietic. Arhitectii acestor institutii erau, cei mai multi, formati in URSS, invatasera in „mareata Uniune” tehnologia faradelegii. Intre acestia, generalul de interne (r) Ioan Emil Panaite, recent decedat, fost director general al penitenciarelor, unul dintre principalii responsabili pentru lichidarea violenta a miscarii de rezistenta anticomunista din zona Brasov in anii 50. Oameni (ori mai precis spus neoameni) precum Panaite au fost stalpii statului de nedrept. Intr-o tara in care seful statului a condamnat dictatura comunista drept ilegitima si criminala, este socant sa afli ca personalitati si chiar institutii oficiale omagiaza „corectitudinea si profesionalismul” unui asemenea macabru personaj.

IICCMER se alătură protestului Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor formulat ca reacție la mesajul encomiastic transmis de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) la moartea fostului general de brigadă (r) Panaite Ioan Emil, personaj cheie al represiunii comuniste. Într-un comunicat de condoleanțe emis de ANP în ziua de 6 ianuarie 2011, directorul general al ANP, chestorul de penitenciare Ioan Băla, afirmă că generalul Panaite „a fost un adevărat profesionist, conducând destinele Direcţiei Generale a Penitenciarelor timp de 13 ani (1976-1989)”. De asemenea, comunicatul menţionează că „Cinstea şi corectitudinea de care a dat dovadă nu vor fi niciodată uitate”.

IICCMER reamintește că generalul Panaite a deţinut funcţii importante de comandă în aparatul de Securitate, Miliţie şi Penitenciare în perioada 1951-1989, fiind responsabil în anii ’50 de capturarea şi uciderea mai multor grupuri de partizani în calitatea sa de şef de Stat Major al Direcţiei Trupe Operative şi de Pază din MAI (oct. 1953 – dec. 1955).

Iata mai jos biografia fostului general, publicată de către experţii IICCMER Mihai Burcea, Marius Stan, Mihail Bumbeş în volumul Dicţionarul ofiţerilor şi angajaţilor civili ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Aparatul central (1949-1989), vol. I, Iaşi, Editura Polirom, 2009, pp. 349-352.

http://www.crimelecomunismului.ro/pdf/ro/comunicate_presa/panaite.pdf

Update (11 ianuarie 2012)

Salutăm decizia ANP de renunţare la informarea de presă comemorativă referitoare la generalul de brigadă (r) Panaite Emil şi sperăm că acest incident nu va afecta bunele relaţii instituţionale dintre IICCMER şi ANP.

www.crimelecomunismului.ro

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Trebuia sa ne spuneti mai devreme de astfel de personaje! Poate le ajutam noi totusi sa demisioneze din viata mai repede.
    Nu credeti ca atitudinea asta mioritca este cam daunatoare pentru generatiile viitoare ?
    Desigur ca din pozitia dvs. d-le Tismaneanu nu puteti sa spuneti decat ca nu sunteti de acord cu o atitudine necrestineasca fata de aceste bestii.
    Eu cred ca problema criminalilor si nu a crimelor comunismului trebuie repusa in discutie , dar in mod mai palpabil si nu numai la nivelul ideilor si criticilor pe blogu-ri !!!!

    • Volumele cu numele tortionarilor sunt publicate, poi fi lesne consultate. IICCMER a solicitat si continua sa solicite deschiderea de actiuni penale impotriva fostilor tortionari, aducand proble palpabile in acest sens. Dar IICCMER nu se poate substitui institutiilor statului de drept. Aici e nevoie de actiuni sittematice si concertate intre institutiile angajate in acest demers si societatea civila din Romania.

      http://www.crimelecomunismului.ro

      De asemenea, sunt convins ca merita accesat acest site al CNSAS. Numele sunt cunoscute, au fost dezvaluite, chiar daca nu toate (este vorba, din cate inteleg, de informatii biografice pe care CNSAS le primeste din partea serviciilor):

      http://www.cnsas.ro/cadrele_securitatii.html

    • asa gandeau si legionarii; „sa demisioneze din viata mai repede” cei incomozi – aka „sa moara dusmanii mei” la contemporani. Asta nu duce decat la extremism – de stanga si de dreapta, amandoua vinovate de crime imbecile, forte coagulate musai in jurul unor „guru” frustati, unici, geniali si de ne-inlocuit.

      Ar trebui sa se stie ca nuantele de gri sunt infinite, si nu exista personaje malefice si 100% negative decat poate cei bolnavi pshihic

      • Deci nici Dzerjinski, Iagoda, Ejov, Himmler, Kaltenbrunner, Heydrich, Beria, Teohari Gerogescu, Pantiusa, Nicolschi, Draghici, Enoiu, spre a-i numi doar pe acestia, nu au fost personaje malefice in chip absolut. Sigur, poate ca erau gentili cu copiii lor. Reynhard Heydrich era fiul unui director de conservator, se pare ca era un muzician remarcabil…

        • Sunt convins ca tot timpul au existat si vor exista astfel de personaje, dar numai un sistem defectuos sau o nedreptate permite unui astfel de specimen sa aiba si putere/functie. Fara un sistem la dispozitie, o minte criminala are efecte limitate. Vreau sa putem identifica vinovatia societatii in ansamblu; nu numai o persoana poate functiona gresit, ci si societatea.

          N-am vazut inca o „incriminare” a lui Genghis Khan, Attila si altii, cu nimic mai prejos decat Heydrich & co. De ce sunt numiti „greatest warriors” si nu „infamous criminals?” Astfel se trec cu vederea crimele lor pentru un scop chipurile „superior” sau doar comercial. Asta este o „defectiune” a civilizatiei care inca nu aseaza lucrurile intr-o normalitate. Este civilizatia care permite ca oameni neajutorati si copii sa moara chiar in aceasta clipa si in acelasi timp sa cheltuie infinit mai multe resurse aiurea.

          Nepasarea este mama tuturor relelor, intr-o epoca in care civilizatia ne permite sa ne aparam de factori externi dar care nu se apara pe sine.

  2. in sfarsit un text clar si fara echivoc. ma bucur ca dvs sunteti vocea societatii civile
    care nu a uitat pe acesti criminali, majoritatea recompensati de guvernele de dupa 1990 !!
    din pacate lectia de istorie adevarata inca nu isi are locul in scolile noastre si
    masele vor ignora faptele acestor indivizi „onorati” de altfel de institutii ale statului
    prin „chestori” de moment.

    cred sincer ca ratarea impunerii punctului 8 de la Timisoara
    a condus la aceasta faradelege :
    tortionari ajunsi generali, cu pensii grase si privilegii si drepturul la „onor”
    versus supravietuitorii lagarului comunist care se sting in modestie,
    uitati intr-un colt intunecat al istoriei noastre recente.

  3. Inca o dovada a condamanarii comunismului, exclusiv, formal si in acelasi stil doctrinar caracteristic existentei lui (comunismului). Expuneri mincinoase, ipocrizie in orice actiune, demagogie in multe asemenea discursuri despre comunism, si care, toate acestea, nu fac decat sa speculeze/insele perceptia superficiala a individului. In fond, spunem doar pentru a fi perceptibila atitudinea ,,ostila” fata de comunism, dar ,,nimic sa nu se schimbe”.
    Asta nu face decat sa ,,epuizeze” generatii pentru a se produce o schimbare/asanare morala a indivizilor in societate si, dupa care, abia atunci se vor pune bazele altor valori sociale. Nu mai traim noi pana atunci, dar, tot pana atunci, vor fi multi din cei ,,vizati” (gen Panaite) care vor ,,rade in barba” si asta da o dimensiune a IPOCRIZIEI celor in care am avut incredere ca, cel putin, pe alocuri, vor contribui la instaurarea altor valori decat cele care au caracterizat comunismul De fapt si, chiar, de drept sunt aceleasi ,,valori”, sunt perpetuate sistematic, tocmai sa nu uitam…acele vremuri.

  4. Chestorul Ioan Bala ar trebui demis sumar de catre Ministerul de Interne, presupunand ca ANP e in subordinea ministrului de interne. Ba mai mult, daca partidul de guvernamant si-a asumat condamnarea comunismului ca act politic, daca ministrul de interne nu se simte, poate primul ministru sa-i atraga atentia sau eventual presedintele tarii sa-i aminteasca primului ministru ca in 2006, comunismul a fost condamnat pe prima scena politica a tarii.

    Cred ca e un test edificator [demiterea chestorului Ioan Bala], pentru sinceritatea gestului condamnarii comunismului. Iar, domnule Tismaneanu, v-am ruga sa-i reamintiti presedintelui Romaniei, daca puteti, printr-o scrisoare deschisa eventual, de responsabilitatile unui act politic de curaj, cum a fost condamnarea regimului criminal comunist, inclusiv de aceea de demitere a functionarilor publici care inca mai au nostalgia „profesionalismului” tortionarilor!

  5. tara aceea e tara comunistilor.
    condamnarea comunismului fara condamnarea comunistilor,o forma fara fond.
    cine sa o faca?cineva spunea haiduceshte ca ar fi facuto.dar oare asta sa fie solutzia?
    zilele acelea de decembrie 89 nu le voi uita niciodata.oameni intradevar curajosi,dar cine credea ca comunistii ii vor omori doar ptr ca strigau impotriva lor?si apoi comunistii si au luat rolul de revolutzionari.cit de parshivi pot fi!ei care pina atunci dormeau cu tabloul conducatorului iubit,au ieshit si au incendiat autobuze sa arate ca sint revolutzionari.
    cei care ieshisera in 16 in Timisoara,sau 21in Cluj, doar sa strige, au fost catalogatzi de huligani tocmai de ei cu o zi inainte.

  6. Acesti oameni pe care dumneavoastra ii etichetati au avut un rol istoric care nu poate fi negat.
    Poate ca fara ei nu ar fi existat comunism, dar au existat si au practicat teroarea si crima in folosul conducerii de partid si de stat.
    Unii au fost victime altii faptasi criminali dar cel mai grav dupa 89 naltii au facut apologia crimei si au recompensat-o.
    In primul rind asa zisii cistigatori ai razboiului rece au recompensat clasa criminala comunista pe care au plasat-o la conducerea tarii si au sprijinit-o sa ia puterea si apoi sa reziste la putere.
    Toti tinerii fraieri au incercat s aintre in logica puterii si sa inteleaga de ce acestia sunt la putere?
    Cunostea Iliescu democratia sau luptase impotriva ei ?
    Raspuns: A incalcat-o cit se putea si a folosit forta bruta.
    Teoretic nu era recomandat sa conduca Romania in epoca democratica.
    O alta intrebare:
    -Cunostea Iliescu economia de piata ?
    -Sigur ca nu o cunostea si pe plan politic a crezut in planificare socialista.
    Era Iliescu potrivit sa conduca Romania?
    -sigur ca nu era dar .. a existat o vointa politica a puterilor care l-au pus la conducere tocmai intrucit nu se potrivea si ca nu era competent sa conduca.
    In schimb Iliescu avea o experienta precedenta in a executa fara sa gindeasca toate oridinele de sus de la Tzarigrad.
    Concluzie:
    -Criminalii au avut un rol istoric si au fost folositi in toate eopcile de catre puterile mari si mai mici, iar dac amine se va schimba epoca tot criminalii vor fi chemati sa sustina puterea si sa faca ordine.

  7. Ma raliez în nume propriu protestului Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor fata de comunicatul de condoleanțe al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) la moartea fostului general de brigadă (r) Panaite Ioan Emil, semnat în ziua de 6 ianuarie 2011 de directorul general al ANP, chestorul de penitenciare Ioan Băla, în care se afirmă că generalul Panaite „a fost un adevărat profesionist, conducând destinele Direcţiei Generale a Penitenciarelor timp de 13 ani (1976-1989)”.

    Din biografia IICCMER http://www.crimelecomunismului.ro/pdf/ro/comunicate_presa/panaite.pdf reiese limpede ca decedatul a facut parte din nucleul represiunii criminale si terorismului de stat al Republicii Populare Romîne si al Republicii Socialiste România.

    Pe cât de adevarat este ca nu exista viata adevarata într-una falsa, pe tot atât de adevarat este ca toti cei care participa decisiv la functionarea si reproducerea unui stat criminal si de nedrept sunt criminali.

    Pe decedat n-are decât sa-l judece Dumnezeu, sau ma rog, instantele în care credea. Statul român actual nu are dreptul de a se solidariza cu marii servanti ai regimurilor criminale care i-au precedat.

    • multumesc ptr luarea de pozitie! dvs si domnului Tismaneanu.
      comentatori cu nume de ilegalishti comunisti sint mult mai vocali,mai fara obraz si prezentzi oriunde in viata de rominica

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro