joi, martie 28, 2024

… usor cu familia pe scari!

… ca e fragila. Conceptele, ca si vorbele, sunt fragile. Si naravase. Se pot sparge cand le scapi din mana sau cand scapi haturile. Iar asta n-ar fi nimic. Mai grav e ca cioburile o iau razna, ne cad noua in cap, ne dau copite si sfarsesc prin a ne omori. Nu e de colea sa-ti cada in cap ramasitele unui pian Steinway @& Sons, dupa cum nu e de colea sa-ti cada in cap ramasitele democratiei sau libertatii. Sau cele ale familiei.

Initiativa Coalitiei pentru Familie (sau a mintilor ce-au stat in spatele ei, n-are importanta), a reusit sa inflameze inca o data opinia publica din Romania. De ce? Pentru ca (1) fost inteleasa drept un atac la adresa cuplurilor homosexuale; si (2) pentru ca a deschis o dezbatere despre ce anume inseamna “familia”: Bunaoara, o familie mono- parentala e “mai putin” familie decat una cu doi soti?

Punctul (1) e banal si, ca urmare, lipsit de relevanta teoretica si practica. Da, Coalitia asta (si/sau mintile dindaratul ei) au vrut sa atace astfel cuplurile homosexuale. Aici nu exista dubii, indoieli metafizice, subtilitati. Exsita doar maciuca democratica, toporul democratic al majoritatii, cum bine remarca Alexandru Toma Patrascu. Pana aici nimic nou. Despre tirania democratica a majoritatii s-au scris biblioteci, cel putin de la Platon incoace. Repet: e banal, plictisitor, prin urmare lipsit de relevanta. Frectie de camfor la un picior de lemn.

Punctul (2), pe de alta parte, e cu totul totului o alta poveste. Asta da. Asta merita gandita si re-gandita: Ce e familia? E familia intemeiata, cum zice propunerea de lege, pe casatoria dintre un barbat si-o femeie, sau nu are si n-ar trebui sa aiba vreo legatura, logica sau legala, cu actul casatoririi, dupa cum sustine Cristi Danilet? Cu intrebarea asta mai “venim de-acasa”. Nu suntem “plecati cu boii de-acasa”, “pe-aratura”, “cu oile”, etc. Nu. Deschidem discutia “de-acasa”, adicatelea dintr-un loc fix, recunoscut de toti ca atare.

Sau nu?

Ce inseamna, de fapt, “acasa”? Ce inseamna, de fapt, casatoria? Ce inseamna, de fapt, iubirea, libertatea, democratia, familia?

De fapt, toate aceste cuvinte, aceste concepte (intre ”concepte” si “cuvinte” fiind o diferenta importanta, dar nu in acest context) sunt intelesuri in functie de care ne construim vietile. De fapt, noi nu ne hranim cu paine ci cu intelesuri, adicatelea cu cuvinte. De fapt, in functie de ceea ce intelegem prin fericire alegem sa facem una sau alta, in functie de ceea ce intelegem prin iubire ne “luam” sau ne “despartim”, ne “facem” fotbalisti, ingineri sau tarani. De fapt, dupa cum spunea Heidegger, aceste cuvinte ne traiesc pe noi, nu invers. De fapt, asta nu e joc de cuvinte. E un  fapt.

Si-atunci cum ramane cu familia? Cu asta putem, nadajduiesc, cadea cu totii de acord: “familia” e un cuvant al carui inteles e de la sine inteles pana cand cineva il pune sub semnul intreabrii si-atunci devine precum “timpul” la Fericitul Augustin: “Ce-i timpul? Daca nu ma-ntrebi, stiu. Daca ma-ntrebi, nu mai stiu.”

Ce e, asadar, familia? Dar casatoria pe baza careia s-ar intemeia familia? S-o luam de la coada la cap: casatoria. Dupa Kant, e un contract. Dupa Hegel e dezgustator sa-I spui “contract”. “Dezgustator” nu e o metafora, e cuvantul folosit de Hegel insusi. Dupa Hegel, casatoria nu e nici “doar” iubire, nici “doar” contract, ci amandoua in acealsi timp. Daca te iubesti cu altcineva, nu e suficient pentru a te declara “casatorit”. Daca, pe de cealalta parte, semnezi un contract de casatorie, nu esti inca, propriu-zis, casatorit. Trebuie sa le ai pe amandoua – si iubirea, si contractul. Iar pentru ortodocsii de moda veche, ortodocsi adica, de moda noua ne-existand, ceea ce semnezi la notar nu te face mai “casatorit” in ochii Domnului decat te face semnarea vreunei polite de asigurare impotriva inundatiilor. Ceea ce se intampla la notar e “casatorie civila” (contractul lui Kant). Ceea ce se intampla la biserica e, pentru cei credinciosi, uniunea mistica, adevarata casatorie, adicatelea. Creada fiecare cat il duce mintea si credinta. In limbaj Hegelian, insa, abia acolo iubirea se obiectivizeaza prin taina cununiei[DF1] . Cei care spun “un petec de hartie nu schimba cu nimic situatia” au dreptate. Petecul ala de hartie nu schimba nimic – decat juridic. Juridic, cum bine explica si Cristi Danilet, “sotii” au felurite drepturi (mostenirile si dreptul de vizita la spital par a fi deocamdata ingrijorarile principale). Drepturile astea pot fi asigurate juridic sub orice titulatura: casatorie, portocala, copac sau pisica.

E o stampila.

Dar familia? Despre ce familie vorbim? Juridica? Atunci e o stampila. O portocala. Un copac. O pisica. Orice decide functionarul cu pricina pe baza regulamentelor in vigoare. Are importanta daca-i spunem “familie”, “uniune civila”, sau “portocala”? Juridic vorbind, nu are, atat timp cat drepturile sunt asigurate in mod egal (mostenire, vizita la spital, etc). Ramane “eticheta”. Despre asta vorbim? Ei bine, da! Despre etichete, vorbim, despre cuvinte. Sunt doi copii proveniti din doua casatorii parte din aceeasi familie, doua familii diferite, sau ambele? Dar un copil crescut de-o bunica biologica si un bunic legal? As putea-o duce asa mult si bine, facand combinatii dintre cele mai nastrusnice, pana nu va mai intelege nimeni ce inseamna, de fapt, familia. Vorba Fericitului: “Daca nu ma-ntrebi, stiu, Daca ma-ntrebi, nu mai stiu”. Nu despre drepturi, asadar e vorba in tot acest “scandal”. Problema drepturilor se poate rezolva usor, pentru homosexuali, divortati, concubini, amanti, ingeri si martieni.

Problema cuvintelor, mai greu.

De fapt, “la inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era Cuvantul”. De fapt, Evanghelia lui Ioan a fost scrisa in greaca, unde Logos inseamna deopotriva “Cuvant” si “Ratiune”. De fapt, la inceput a fost Ratiunea.


[DF1]

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Sigur ca totul sta in cuvinte. Wittgenstein si-a construit intreaga filosofie pe asta. Termenii sunt fluizi, ambigui si periculosi, trebuie dati la o parte sa intelegem ce se intampla. Operatie care nu poate reusi desigur niciodata, din care cauza va fi mereu o paine de castigat si din filosofie. Daca nu esti Wittgenstein esti sfatuit oricum sa incepi prin definirea termenilor cu care lucrezi, orice metoda particulara ai avea. Asta ca, ma iertati, dar nici dumneavoastra nu ati spus nimic nou. Poate e nou pentru unii. Dar in niciun caz pentru „Coalitie”, care stie foarte bine ce face. Nu de prostie ii banuiesc. Problema semantica e irelevanta aici, sau cam tot atat de relevanta cat e Wittgenstein atunci cand nu ai ce manca. O petarda, sa nu se vada ditamai discriminarea care se pune la cale. Ar fi bine totusi sa nu ne concentram prea mult asupra petardei.

    • La un cuplu heterosexual functia de reproducere si functia de placere erotica sunt unite. La unul homosexual nu sunt. Statul nu este interesat de erotism, ci de reproducere. Deci daca exista vreo discriminare, asta vine din natura, nu din constitutie sau Coalitia pentru Familie.

      • Ne putem astepta, oare, ca parlamentul sa elaboreze si sa adopte o lege care sa reglementeze raporturile dintre „functia de reproducere si functia de placere erotica” in cazul celor care se iubesc? Ideea imi da fiori…Nu va gaditi la erotism! Ma rog, sunt de acord ca parlamentul nostru are disponibilitatea de a o lua din cand in cand razna…Dar, ce legatura are are asta cu familia?! Ca, doar pentru familie s-a constituit Coalitia aceasta cu priza la parlamentari si propuneri ciudate!…

        • Sunt convins ca daca Homo sapiens se reproducea asexuat nimanui nu i-ar fi venit ideea de casatorie. Cu atat mai putin statului.

      • Si daca mai stai o data si de gandesti, „Creatorul insusi nu este interesat de fericirea ta, ci doar de perpetuarea speciei” (trad. aprox din Schopnehauer).
        Singurul fericit in cazul extinderii elementelor componente ale familiei va fi statul, in noua formula de impozitare a gospodoriei. Si banii vor fi luati de la unul singur. Statul, nu se mai intereseaza daca fiul se va judeca cu tatal, cu mama, cu fiul sau major, cu nevasta,… cu cine mai „gospodareste” el gospodaria; nu, statul il intereseaza sa ia totul de la unul singur. In rest, descurcati-va frate, dati-va si in cap, ca notiunea de patrimoniu, va fi una singura .
        Poate nu realizati, dar nici nu va mai conta dupa asemenea lege fiscala cine, cum, cati, de ce, din ce feluri, … etc. compun familia in Ro. Despre aceasta lege, fiindca deja este certa, dl. Danilet nu sufla o vorba … .

      • Frumos sofism, doar ca statul cununa fara rezerve oameni sterili, cu histerectomie, sau batrani de 80 de ani – si presupun ca nu se bazeaza pe miracole ca Sara si Avraam.

        • Sa spui sofirm nu e sufficient pentru a refuta un argument. Daca nu sunteti de accord cu concluzia, trebuie sa precizati care premise e falsa, sau care regula a logicii a fost incalcata in argumentatie.

        • Exista nenumarate motive pentru care cuplurile infertile, varstnice sau care nu doresc sa aiba copii se incadreaza in casatorie, iar cele homosexuale nu.

          1) Casatoria este o uniune intre in barbat si o femeie, Daca cineva are o alta definite, trebuie sa o enunte, sa recunoasca ca doreste sa opereze o redefinire, sa argumenteze de ce definitia lui e mai buna si sa explice cum se impaca cu toate celelalte norme: monogamie, exclusivitate, permanenta, etc.
          2) Scopul public si principal al casatoriei este sa uneasca un barbat si o femeie pentru ca acestia sa devina mama si tata pentru copii care pot rezulta
          3) Casatoria este intre un barbat si o femeie pentru ca acesta este tipul de uniune care poate produce un copil. Asta nu inseamna ca este o cerinta. Nu orice cuplu heterosexual are un copil, dar orice copil are un tata si o mama.
          4) Infertilitatea este o disfunctie sexuala. Normele sociale si intelegerea naturii unui fenomen, in cazul de fata casatoria, nu se fac pornind de la exceptii. Unde mai pui ca progresul medicine at putea elimina problema.
          5) Cazurile mentionate nu a fost niciodata o piedica in calea casaoriei, pe cand complementaritatea a fost intotdeauna o cerinta.
          6) Ar fi imposibil si superfluu sa introducem un test care sa excluda cazurile mentionate. In cazul homosexualitatii nu e necesar nici un test.
          7) Cand spun ca statul este interesat de reproducere, nu insemana ca statul e interesat de ce face un anumit cuplu in dormitor, daca vrea sau poate sa procreze, ci de efectele sociale ale comportamentelor la nivelul populatiilor.
          8) Includerea in casatorie a cuplurilor infertile nu submineaza intelegerea casatoriei ca un model de comportament pe care statul doreste sa il promoveze, pe cand extinderea la cuplulrile homosexuale da, In cazul lor, casatoria nu mai este o institutie destinata protectiei copiilor, ci satisfacerii dorintelor adultilor.
          9) Intelegerea corecta a casatoriei are avantaje sociale chiar aplicata cuplurilor infertile. Barbatii pot fi fertili pana la varste inaintate. Este extreme de rar cazul in care ambii soti sunt infertil, deci prin casatorie se evita crearea de copii cu alti parteneri.
          10) Daca respingem baza biologica a casatoriei pe baza acelor exceptii, de ce sa mentinem alte restrictii? De ce nu casatorii incestuoase? Sunt cupluri incestuoase infertile, homosexuale, avem contraceptie, avort. Sau daca doua femei, mama si fiica, locuiesc si isi traiesc viata impreuna, de ce sa nu se poata casatori?

          • @AT,

            Te contrazici singur si logica ta schioapata din toate incheieturile.

            Daca cum zici mai sus ca scopul casatoriei este procreerea, atunci un cuplu care nu poate face copii sau este prea in varsta sa faca copii nu se poate casatori. Din definitia ta, la ce sa se mai casatoreasca daca nu e vorba de procreere?

            Dupa biserica ortodoza stramoseasca, un cuplu care nu poate face copii sau nu vrea sa faca copii ar trebui sa traiasca in feciorie.

            Daca e un lucru care ma indiga, asta e ipocrizia, si postarea ta, exact asta arata.

            Ori respectam canoanele in integralitate si se cheama ca suntem crestini, ori mai bine lasam soarta casatoriei la mana societatii civile, ca oricum ar fi, nu se incadreaza in canoane.

            • Ba tie iti lipseste logica, pentru ca esti orbit de dogmele LGBTiste.
              Unde am scris eu „scopul casatoriei e procreerea”? Am scris „statul e interesat de reproducere”. Daca poti sa construiesti logic un argument care sa ajunga de la propozitia mea la a ta te rog sa il prezinti.
              Si chiar daca scopul casatoriei ar fi reproducrerea, asta nu inseamna ca orice casatorie trebuie sa duca la reproducere. Este ca si cum ai spune ca scopul becului nu e sa faca lumina, pentru ca unele becuri ies defectuoase din fabrica.

            • @AT, ce-are a face constitutia cu oportunitatea ? ok, n-ai scris „oportunitate”, dar interesul statului (sau persoanei) nu e o constanta, precum dreptul fundamental, asadar sa clarificam odata constitutia asta, din temeliile ei fundamentale, ca vedeti si dvs.cum statul ba trebuie sa bage oamenii in puscarie, ba trebuie sa-i scoata, de nu mai stie nici el daca legea e fireasca sau e pe invers

            • Citare de la AT mai sus:

              „2) Scopul public si principal al casatoriei este sa uneasca un barbat si o femeie pentru ca acestia sa devina mama si tata pentru copii care pot rezulta
              3) Casatoria este intre un barbat si o femeie pentru ca acesta este tipul de uniune care poate produce un copil. Asta nu inseamna ca este o cerinta. Nu orice cuplu heterosexual are un copil, dar orice copil are un tata si o mama.”

              Nu scrie nicaieri ca „statul spune”. Tot ce vad este ca „AT spune”.

              Se vede disperarea pe fata deja. De cand ar trebui sa ii pese statului ce fac doua persoane private in dormitor?

              Si mai e ceva, AT. Imi pui in gura vorbe pe care nu le-am scos. Arata-mi si mie un singur citat in care am aparat comunitatea LGBTQ. Si inainte sa dai cu parul, intrebarile retorice nu constitue un argument de aparare.

              Mai usor cu vehementa, stimabile, mai ales ca armele la dispozitie sunt cam subtirele.

            • Domnule Gafencu, dumneavostra erati?
              Sunteti o contradictie cap coada.
              Sunt acuzat de logica defectuoasa si fundamentaslism religios, iar cand fac acelasi lucru sunt acuzat de vehementa.
              Daca nu intelegeti diferenta dintre poate si trebuie, nu cred ca sunteti in masura sa evaluati un argument.
              Statul spune ce este casatoria in legislatie, nu eu. Revizionistii insista ca nu exista alte ratiuni pentru aceasta definitie decat bigotism irational si fundamentalism religios. Eu arat ca sunt, si revizionistii au o proasta intelegere a fenomenelor natuiral-sociale daca nu vad mai departe decat aceste sloganuri. Legislatia unui stat este expresia suveranitatii poporului, ori tocmai despre asta este vorba intr-un referendum. Eu nu am pretentia ca opinia mea sa fie consacrata in legislatie, si tocmai de aceea nu vreau ca opinia unui judecator sa fie consacrata in legislatie, pentru ca nu are nici o competenta in plus in definirea casatoriei. Aceasta competenta revine societatii in ansamblu, care este sursa acestei institutii. In plus, toate argumentele pe care le-am prezentat nu sunt ale mele, ci ale unui absolvent de Princeton cu doctorat la Notre Dame. In fond, nu sunt nici ale lui, ci ale tuturor ganditorilor umanitatii, de la Aristotel si Platon pana la Kant si Gandhi.
              Argumentul meu este tocmai ca statul nu este interesat de ce se intampla in dormitor, ci de ce iese de acolo.
              Aratati-mi un singur citat in care am aparat biserica ortodoxa stramoseasca.
              Iata dogma pe care o aparati: nu stiu ce este casatoria, dar sunt sigur ca nu e ce spune AT si legislatia romaneasca.

          • cum mai, de fapt sunt toti gay si se inchide robinetul de copii?! (o gramada de copii sunt nascuti in afara casatoriei).
            ce legatura e intre sexul parintilor si protejarea copiilor?
            pe scurt, neah, casatoria are mai mult legatura cu averea decat cu chestiile pe care le spui.

  2. Chestiunea cuvintelor și a folosirii lor, inclusiv în domeniul juridic este complicată până la aporie, mai cu seamă în zilele noastre, ale relativității generalizate, din cauza percepției acestora, mai precis a înțelesurilor acestora. Fiziologia semantică, funcționarea concretă a cuvintelor, starea lor de fapt din mințile și sufletele oamenilor sunt elemente care obscurizează comunicarea, dezbaterea, interpretarea doctă, legiferarea etc. Istoric, juridic, filosofic, teologic, mentalitar, societal, familia și căsătoria sunt realități și cuvinte ale căror semnificații depășesc sau ar fi bine să depășească orgolii, prejudecăți, interese. Nu se întâmplă așa, după cum se vede și, vorba parafrazată a poetului, astfel balamucu-i gata.

  3. Nu poti numi initiativa un atac impotriva homosexualilor, daca inainte nu ai numit cazul Hamilton&Coman un atac impotriva casatoriei, si apoi nu recunosti ca punerea etichetei „atac impotriva homosexualilor” e tot un atac.
    Recomand tuturor autorul cartii „What is Marriage”, care s-a aflat pe masa judecatorilor Curtii Supreme a SUA in cazul Obergefell si a obtinut cam jumatate din voturi.

    https://www.youtube.com/watch?v=YWIhZ5xJJaQ
    https://www.youtube.com/watch?v=nWC22S8FtJs

  4. Vad ca se folosesc cu manie (mde, era sa scriu manie proletara dar proletarii, saracii, nu mai sunt purtatorii flacarii revolutiei, au fost retrogradati iar locul lor a fost luat de homosexuali, noii purtatori de flacara !) expresii ca „toporul democratiei” sau „maciuca democratica” pentru a infiera initiativa Coalitiei pentru Familie care „au vrut sa atace astfel cuplurile homosexuale” iar pentru dl. Fumurescu in acesta privinta ” nu exista dubii, indoieli metafizice, subtilitati”. Totusi dl. Fumurescu ignora un lucru esential – aceasta initiativa porneste de la ingrijorarea reala a multora ca se pregateste un abuz in Parlament, ca prin mijloace nedemocratice (adica prin manipularea proceselor politice) dezbaterea pe aceasta tema va fi suntata in favoarea unor manevre obscure si ca se vor lua hotarari care vor afecta intreaga societate fara dezbatere reala si fara sustinere democratica. Trebuie sa recunoastem Coalitiei pentru Familie acest merit – a impus societatii si clasei politice o dezbatere reala si a facut obligatorie consultarea democratica. Aceasta este „maciuca” de care vorbeste dl. Fumurescu si altii. Este de inteles supararea activistilor marxismului cultural, ceea ce putea fi rezolvat printr-o ordonanta de urgenta sau o initiativa parlamentara retrasa sau dezavuata dar totusi adoptata asa cum am vazut deja in Parlament nu mai este posibil. Sau poate mai este ?! Dezbaterea porneste greu, sunt preferate acuzele si insultele, se bat campii cu mai mult sau mai putin talent iar consultarea electoratului este amanata fara explicatii sau temei juridic. Poate ‘maciuca democratica” va fi inlocuita cu un „speraclu democratic” si vom avea totusi vreo hotarare „progresista” la miez de noapte…

  5. Familia este o instituţie. Ba chiar o instituţie de bază a oricărei societăţi. Instituţia familiei are un scop, un rost, o raţiune de-a fi. Scopul ei depăşeşte individul. El priveşte societatea în ansamblu. Familia asigură continuitatea acelei societăţi, reînoirea ei, perpetuarea ei, în baza procreerii de prunci. E „fabrica” vieţii, „celula” de bază în „organismul” societăţii. Aşa a fost de mii de ani. De asta nu vorbim aici de discriminare, ci de adecvare. Iar decizia de a defini familia revine societăţii în ansamblu şi tot ei îi revine şi dreptul de a acorda sprijin sau anumite facilităţi celor ce compun familia.

    • Ce te faci cu sotii care nu pot avea copii? Nu sunt o „familie”? Dar cei care NU VOR? Ar trebui sa li se interzica dreptul la intemeierea unei familii?
      Argumentul cu reproducerea/procreerea este unul subtire, care nu mascheaza homofobia. Nici sa nu mai pomenim de modalitatile moderne de procreere in eprubeta…
      Instinctiv, tind sa ma opun casatoriilor homosexuale (parteneriate civile, portocale, sau cum s-ar mai putea numi) – nici nu incerc sa-mi justific semidoct prejudecatile, ele exista pur si simplu, tot asa cum nu-i suport pe tigani.
      Dar daca incerc sa rationez, sa privesc obiectiv si lucid, e mai complicat. Si foarte greu.
      Sa facem o comparatie rasism vs. homofobie – ce „familie” a mai nepotrivita pentru cresterea unui copil? Una de tigani, sau una de homosexuali? Si da, stiu ca raspunsul facil este ca in cazul tiganilor este copilul lor, la fel ca ei, deci isi merita soarta…
      Sau ne mai Gandim putin si apoi vorbim?

      • Nu incerci sa rationezi, incerci sa fortezi niste definitii pe baza unor exceptii, prin analogii false.

        Sotii sterili nu au un comportament gresit, anormal. Ei au instincte normale , fac totul cum e normal sa faca, dar din cauza unei anumite boli, defect etc. nu pot procreea. Ei nu spun ca defectul lor e normal, nici ca sunt mindri de asta, nici ca vor drepturi speciale, nici ca toata societatea trebuie sa se schimbe dupa ei si sa ii numeasca „fertili” desi sunt infertili. Cauta sa se trateze si sa repare ce nu functioneaza. Multe cupluri ajung sa aiba copii, dupa tratament.

        Homosexualii vor sa faca sex „pe dos”, cu o persoana de acelasi sex, contra biologiei si a reproducerii, desi biologic ar putea sa faca sex normal. Sterilitatea poate fi temporara, dar homosexualii nu se reproduc PRIN DEFINITIE, nu exista cuplu homosexual care sa fi avut vreodata copii naturali. Chiar nu vezi nici o diferenta intre homosexuali si heterosexuali infertli?

        Esti la fel de confuz si de irational in ceea ce priveste rasismul. Culoare pielii unui om nu e legata de comportamentul lui. De aia e irational sa judeci pe baza de culoare sau apartenenta rasiala. FAPTELE sunt dezaprobate, judecate si eventual pedepsite, in societate. Nu te baga nimeni la inchisoare ca ai poftit masina vecinului. Doar daca i-o si furi. Adica fapta, actiunea. La homosexuali e vorba despre comportament, comportamentul e dezaprobat.

        Ne mai gandim putin… mai mult si apoi vorbim?

    • Societatea nu acorda sprijin sau facilitati nimanuiș statul, prin coercitie, ia de la societate (biruri, taxe) si le distribuie discretionar cum are chef. Ala nu e ajutor, e Robin Hood institutionalizat si inca nu a demonstrat vreodata ca in ansamblu a avut efecte pozitive asupra familiei. Din ce observ, a distrus familia traditionala.

      • Evident ca STATUL e radacina raului si in chestiunea familiei, care a existat bine merci mii de ani inainte ca statul sa o ia in primire de la Biserica si sa o „ocroteasca” (cu maiestria caracteristica), oferind familistilor mici favoruri pe cheltuiala altora in schimbul voturilor pentru politrucii „isteti”.

        Cind o Constitutie e proasta si, in loc sa limiteze drastic puterile Statului, „ocroteste”, „protejeaza”, „confera drepturi” (de unde are Statul drepturile pe care le distribuie marinimos si dupa cum are chef vreun Iorgovan ajuns parinte fondator de republica?), nimic nu mai sta in calea gonflarii Statului pina la stadiul final si falimentar de stat maximal (totalitar).

        Daca statul roman ar fi lasat familia in pace, circul asta nu ar fi existat.

        Daca statul roman ar fi lasat in pace invatamintul, sistemul medical, pensiile si multe altele in care politrucii nu au ce cauta, Romania ar fi putut sa devina o a doua Elvetie in cei 27 trecuti de la lovilutie. Cu o singura conditie aditionala: sa fi ramas, la fel ca Elvetia, in afara UE.

  6. Ce mai jale ce mai zbucium.
    Oricum o dam la intors initiativa asta i-a speriat pe promotorii lgbt-ismului „progresist” din Romania… asa ca incep sa o ameteasca pseudolingvistic in speranta ca o sa creeze confuzie.

  7. Ce-mi plac mie cei care incearca sa te convinga zapacindu-te. Sau ingropandu-te sub imensa lor cunoastere enciclopedica umanista.
    Am inteles, domnule autor: suntem inculti, idioti, incapabili de a vedea mai departe de lungul nasului. Habar n-avem ce inseamna o chestiune atat de complexa ca familia si nici bunicii si parintii nostri n-au inteles si n-au putut sa ne explice cum e . Mai rau: e evident ca nici copiilor nostri nu vom fi capabili sa le explicam. Ne mai dati voie sa ne prezentam la referendum?
    Domnule autor, va asigur ca pot prezenta un excurs similar cu al dumneavoastra, trecand prin matematici superioare, fizica cuantica si subatomica si altele, din care sa rezulte ca este corecta doar familia barbat-femeie, care devin parntii unui/unor copii. Dar nu merita. Pentru ca n-ati pricepe nici maca ce am priceput noi din textul dvs., asa ca ramane cum am stabilit: suntem idioti (sau cum vrea orcine alaturi de dvs. sa ne spuneti). Ne dati voie sa manipulam pianul cum vrem si sa ne prezentam la refrerendum?

  8. dle Fumurescu,
    imi pare ca sinteti tot atit de elocvent, ca miriapodul care a incercat sa explice cum procedeaza la mersul cu atitea picioare.
    S -a incurcat, s-a enervat si a zis: pai, insurati-va, faceti copii, pardon, uitati-va la mine cum procedez, si faceti si voi.
    Cum se zice, lamurit bustean :P
    Si, conform noilor traditii, cind ceva nu iti place nu-i mai reprosezi preopinentului ca e tebecist, ci folosesti ultima gaselnita, doua sintagme „maciuca democratica” si „toporul democratic”
    (Citeam, nu stiu cit e de adevarat, ca bolsevicii, mai la inceputuri, considerau casatoria ceva anacronic, un ritual burghez.)
    Si daca tot se militeaza atit de puternic pentru casatoriile dintre gay si lesbiene, nu e o paguba: importam copii din tarile arabe necajite :P

  9. Este tulburătoare siguranţa cu care răspundeţi la (1).
    Ce părere aveţi despre poligamie (posibilă în cazul renunţării la definiţia propusă de CpF)?
    Dar despre 2 soţi şi 2 soţii, 3 şi 2, 4 şi 7 etc.?

    • Discutia despre familie nu este despre niste adulti, care se presupune ca au suficient discernamant ca sa-si stabileasca scopurile in viata si capacitatea de a le realiza indiferent de limitele cadrului legal.
      Discutia este despre unde, cum si cu cine cresc copii pana capata cat de cat autonomie. Discutia este despre batranii incapabili care refuza eutanasia.
      Cine le schimba pampersii, cine le da cu lingurita un strop de hrana, cine-i tine si pe unii si pe altii de mana la inceput ori la sfarsit de drum?

  10. Nu poti pretinde ca ultramajoritatea unei societati sa fie prizoniera unei definitii a familiei dupa cum vor 2-3 cetateni.

  11. Oameni cu pretenții intelectuale produc sofisme penibile.

    Când o majoritate vrea să se pronunțe pe un subiect care nu ne convine, se cheamă „democrație cu toporul”, adică un soi de barbarism. Când o minoritate își promovează prin mijloace subversive și fără acceptul majorității o agendă politico-culturală cu care suntem de acord, se cheamă democrație pură, superbă și adevărată.

    Da, cuvintele sunt fragile, și le putem manipula cum dorim. Democrația este dictatură când este exercitată de cei cu alte idei ca ale noastre, regresul este progres, iar extremismul cultural de stânga este de fapt doar bun simț centrist. Libertatea poate fi exercitată doar de cine are ideile potrivite, iar în mâinile altora devine instrument de opresiune. Curat murdar.

    Democrație, democrație, dar nu pentru căței.

    Propun să nu mai organizăm alegeri că, iaca, oamenii nu știu să aleagă cum trebuie (vezi Brexit și Trump). Să-și dea cu părerea și să voteze doar oamenii reeducați conform noii gândiri unice.

      • … usor cu pianul pe scari.
        Pana la urma autorul are dreptate: cuvintele e multe si putini le intelege.
        Libertatea e o stare si nu o actiune (exercitarea vreunui drept). Mai explicit (adica sa facem un desen, poate inteleg toti): si in constitutia comunista scria ca avem drepturi (de asociere, de libera circulatie, de gandire, de exprimare a optiunilor, de vot), dar asta nu a insemnat ca eram liberi.

        • dar daca e o stare, atunci cum lucreaza contraexemplul tau. in comunism erau in starea de libertate, doar ca nu puteau sa faca aia si ailalta. nu-i mai degraba pe dos; libertatea cere intotdeauna o actiune, ca altfel ramai cu libertatea de gandire. adica vax. totuna cu imparatia cerului.

  12. Limbajul uman are un anumit grad de elasticitate. De-alungul timpului s-a tot tras de definitii, in special prin media si fictiune, prin manipulare emotionala, sexuala si prin minciuna pana ce definitiile s-au labartat. Conceptele de dragoste, de sex, de familie, au fost cele mai erodate si mai corupte. Oamenii vad niste modele fictive de viata si de comportament in filme, mesajul transmis fiind „iata ca se poate sa traiesti si asa, si sa fii mai fericit”.
    In felul asta boli psihice si devieri comportamentale au ajuns sa fie promovate ca normalitate. L-a inceput au fost prezentate in mod glumet, apoi tot felul de drame lacrimogene au trezit empatia populatiei fata de minoritatea „oprimata”. S-au tot impins limitele elasticitatii definitiilor, pana la absurd. De asta era nevoie de o clarificare a sensului initial. S-a ajuns sa se creada ca intr-o Constitutie elaborata intr-o vreme in care homosexualitatea era considerata boala psihica si pedepsita de lege, „soti” ar putea insemna si doi (sau mai multi) barbati sau doua (sau mai multe) femei. Maine-poimaine o sa spuna unii ca „soti” ar putea include si animale. Sau obiecte. De fapt deja au spus.

  13. Imi face impresia ca de cand cu initiativa CpF, impunerea cu orice pret a vointei majoritatii incepe sa valoreze din ce in ce mai mult, in timp ce libertatea individuala incepe sa valoreze din ce in ce mai putin.
    Evident, angajamentele pe care Romania si le ia/si le-a luat, ca stat, declaratiile pe care le-a semnat, predictibilitatea politicii inclusiv pe tema familiei, nu valoreaza toate la un loc cat dorinta majoritatii de a omori din fasa capra vecinului, ca nu cumva sa apuce sa roada din copacul cunoasterii.

    • E adevarat ca un american a spus ca democratia este despre doi lupi si un iepure votand ce vor manca la pranz si libertatea este despre un iepure cu o pusca opunandu-se rezultatului votului. Ce-o fi inteles americanul prin pusca (sau bine inarmat, nu sunt sigur care e varianta exacta) nu sunt sigur. Poate meditati dvs., ca, asa cum ne spune autorul, e greu cu cuvintele si intelesurile lor.
      Ce e sigur, e sigur: iepurasul ala din povestea americanului are o pusca si votul s-a desfasurat. Iepurasii nostri de astazi n-au nici o pusca.

  14. Câteva gânduri răzlețe.
    1. Nu poți pierde ceva ce nu ai și nici nu ai avut vreodată. Discuția pe marginea inițiativei CpF se poartă de parcă persoanele LGBT au avut dreptul de a se căsători de pe vremea lui Burebista, iar acum, tam-nesam, niște oameni răi s-au ridicat la luptă să le ia acest drept.
    2. Inițiativa CpF este portretizată drept ofensivă și anti, când de fapt ea este defensivă, orientată către protejarea unor valori milenare și a unui anumit model civilizațional.
    3. Avem de-a face cu un exercițiu civic și democratic fără precedent la noi, dar acesta este adesea prezentat ca fiind nedemocratic și cumva extremist. Inițiativa este susținută de toate cultele din România, implicit și de toate etniile care trăiesc în această democrație. În timp ce pe alte meridiane conflictele etnice și religioase fac victime, la noi multiculturalismul este inclusiv, nu sectar.
    4. Dacă proiectul va fi îngropat sau „ajutat” să eșueze, mulți cetățeni se vor detașa de principiile statului de drept și de ideea de democrație, din moment ce acestea vor deveni vorbe goale. Vor exista premise pentru apariția unui extremism care nu se va exprima la urne, din moment ce votul nu contează, ci în alte forme. Nu cred că ne dorim așa ceva.
    5. Așa cum evreii sioniști au luptat pentru un stat al lor, poate că mișcarea LGBT ar trebui să ia în calcul o variantă similară. Crearea unui stat pentru LGBT, în care să traiască exact cum vor și să se conducă după principiile pe care le doresc ar fi o soluție cu beneficii pentru toate părțile.

    • 1. Zilele astea am auzit una tare de tot: cica e mai grav pentru dansii decat daca si-ar pierde un drept pe care l-au avut, isi pierd speranta de a avea vreodata acel drept.
      5. Eu nu-mi asum riscul asta, desi propunerea e interesanta si, partial, deja exista. Pana la urma sunt vreo 3 milioane de romani care au plecat din tara pe motiv ca aici erau muritori de foame si de grija carora nu se isca asemenea furtuni. Nu vad de ce doritorii n-ar aplica principiul inaintasilor: ubi bene, ibipatria, urmand dansii binele si nu agitandu-se sa ne fericeasca pe toti.

  15. Daca ideea ar fi ca, e indicat sa nu fii, astazi, mut, analfabet si homosexual in Ro, suntem de acord ! ;)
    Apoi, s-ar putea ca, luati cu vartejul mondializarii si neglijand TOTAL educatia, inclusiv cei 7 ani de acasa, sa fi uitat ca nicio societate nu este, si niciodata nu a fost, uniforma, nici nu a gandit la unison, tocmai acest tip de egalitarism impus fiind contra naturii!
    Instransigenta, judecata apriorica si discriminarea,ca absolut toate comportamentele inspirate de frica, nu sunt naturale ci induse. Repetarea lor creaza obisnuinta, iar cand omul s-a obisnuit cu ceva, e extrem de complicat sa nu confunde asta cu realitatea si adevarul supre, insasi!
    Celor care, de buna credinta, sunt convinsi ca zilele acestea apara familia crestina, de pericolul ‘contaminarii” homosexuale, le-as sugera cateva elemente de reflectie;
    – Prima rugaciune din istoria religiilor monoteiste este a lui Abraham, pentru salvarea Sodomei! Acesta trebuie sa fie reflexul natural al oamenilor : compasiunea si intelegerea, ca de pedepsit se ocupa Dumnezeu…
    – Si Isus considera ca nu e indicat ca oamenii sa se judece intre ei (cu exceptia forurilor oficiale, pe care le recunoaste ca fiind indispensabile in reglementarea vietii sociale, desigur.). De ce…? As zice, pentru ca atunci cand judecam pe altii, o facem „dupa ureche” si, in plus, in acest timp ne neglijam propriile probleme!
    Isus ne indeamna la un comportament inteligent, pragmatic si sanatos! Dovada: cei multi, care-si petrec timpul judecand aspru si criticand, sunt nervosi, adica (cu implicatiile psihi-somatice inerente) nu tocmai sanatosi, si, desigur, saraci…
    Manipularea continua sa functioneze perfect in Ro. De ce oare?

  16. Cind actiuni democratice (adunarea de semnaturi in vederea unei actiuni, alegeri cistigate de cine nu ne convine, etc.) sint catalogate de intelectuali ca „maciuca democratica” sau ” toporul democratic”, ca in final sa-i numim „stirbi”, ma intreb daca nu sint reflexe din mai vechea lozinca „daca nu esti cu noi, esti impotriva noastra!”.
    Numai noi gindim ce e bine pentru tine!
    Tu nu incerci sa convingi pe cineva prin argumente, ci jignesti direct si fara jena. Joci la intimidare, ca-n vremile trecute (nu prea trecute, dar totusi).

  17. …ușor cu familia pe scări, șopti domnul Fumurescu în timp ce puse o piedică Cocoloșului homunculos* înghiontit din liftul progresului de apărătorii neobosiți ai drepturilor homosexualului. Încă nedezmeticit după căzătură, Cocoloșul primi puncte ca să’și panseze rănile tot mai amorfe.

    Primul punct îi demonstrează Cocoloșului că oricine îl poate pipăi, dezmembra, modela după cheful și arătarea artistului minoritar, negind orice drept de a legifera majorității cu idei, impresii și obiceiuri familiste. Nu mai contează că majoritatea este imaginară, pumnul, pardon, punctul marchează. Deocamdată tentativa de ‘redefinire’ [?] aparține unui grup de vreo 3 milioane de cetățeni heterosexuali la cap plus câteva zeci de avocați de pripas ai drepturilor omului, un număr departe de orice majoritate în România Așa că, pe lângă faptul că nu există majoritatea acuzată [e doar ghicită în ghioc de analiști], nu se se vede nicio armă contondenta de gen măciucă/topor/tesla în afara celor repezite de avocații și lingviștii amatori în popor. Asta ar fi punctul 1.

    La punctul 2 cocoloșul -deja chircit și mototolit pe tavă sub forma unui blat în care se zărește chipul lui Hegel- află că există o dezbatere pe tema arătării lui aproximativ finale. Numai că nici dezbaterea nu există: avem doar o serie de monologuri paralele ale meșterilor deja înfipți pana’ la cot în rănile căscate ale Cocoloșului. Nu’i vorbă, Cocoloșul funcționează de multă vreme cu o ajutorul unei plase întinse și definite în sfera dreptului civil: căsătoria; mai are și sforile tradiției, creștine și greco-romane, cu care se’nfasoara și uite așa iese și se rostogolește prin lume de mai bine de 2500 de ani. Ăsta ar fi punctul 2, iar următoarele nu mai au numere, Cocoloșului i se îndeasă doar puncte-puncte, artistul rotind savant dalta și sula și perfectura* și aruncînd de’a valma’n blat filozofi, portocale și prea-fericiți.

    De unde rezultă că în mintea oricărui nefamilist zace și așteaptă trezirea bastonul mareșalului de clan, și că, pan’ la urmă, orice om poate visa cu ochii larg deschiși la salvarea celulei muribunde a societății, desigur, când îi va veni rândul, după păduri, delte, orașe, ruine, urși, balene, gâze și planete. Numa’ să aflați voi, majoritari tiranici, că vitejii oropsiți ai sorții sunt gata de luptă și au trecut Familia pe listă! Acușica începe și bătălia asta! Numa’ să aveți puțintică răbdare că, deh, Rumânii îs mai întârziați și la capitolul ‘prefaceri revolutionare’.

    *nu, nu’i greșeală, nu căutați cuvintele astea în dicționar, nu există nici ele, dar așteptau să fie născocite; de pildă, ‘perfectura’ ar fi acel instrument ce servește ambițiile perfecționistului și care poate fi orice obiect/concept la îndemână.

  18. Daca s-ar citi cu mai multa atentie articolele 20 si 48 din Constitutia Romaniei si s-ar citi ,la fel de atent ,
    tratatele internationale ratificate de Parlamentele Romaniei -(Declaratia Universala a Drepturilor Omului ,art.16/ si art.20 si Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice art.23 si art.24 ) ,(se gasesc pe internet) nu s-ar mai fi facut atata taraboi cu „datul cu parerea” !
    Nu stiu de ce este atat de greu pentru romani sa gandesca in spirit civic , constructiv ,general si mai ales legal !Au fost altii mult mai destepti , cu aproape un secol inaintea noastra care au fost mai buni in gandirea si simtire ! Democratia ,bazata SI pe respectarea drepturilor fundamentale ale omului (care in Romania nu se cunosc nici la cele mai inalte nivele ) se tot chinuie sa evolueze dar intimpina prea multe prejudecati si lipsa de respect pentru om !
    Mitropolitul Banatului cred ca a facut un test : A aruncat o piatra in apa si a vazut ca 3 milioane de ignorati sunt dispusi sa o caute pe fundul lacului ,au infiintat si a comisie (sau mai multe) , un congres si foarte multa vorbarie ! E absurd si ridicol , daca n-ar fi atat de trist si nepoductiv !

  19. SOLOGAMIA este ultimul trend prin America. Este vorba de femei care se căsătoresc cu sine însuși. Formează și ele o familie, nu-i așa?
    http://www.dailywire.com/news/16451/sologamy-apparently-people-are-marrying-themselves-amanda-prestigiacomo

    Eu înțeleg preocuparea pentru inclusivitate și echitate socială, dar să incluzi pe oricine în orice înseamnă de fapt desființarea tuturor instituțiilor. Când toate criteriile sunt eliminate, dispare instituția. Anarhie. Această dezbatere este în fond între adepții civilizației și cei ai barbarismului, redenumit pompos progresism.

    • uite cam ce am inteles io din ce ai zis.
      echitatea sociala -> sa incluzi pe orice in orice -> desfiintarea institutiilor-> anarhie->barbarism
      pe scurt, echitatea sociala implica barbarismul, ori barbarity (pt fidelitate).
      altfel, civilizatia sta pe inegalitatea sociala. deci cum te preocupa problema?
      pai femeia se casatoreste cu partea ei masculina desemnata de „insusi”.

  20. E clar, e razboi!… „A la guerre comme a la guerre” – nu se precupeteste nimic, de catre niciuna dintre parti… :)
    Din moment ce definirea familiei este argumentul modificarii Constitutiei, celeilalte parti nu-i ramane decat sa incerce sa re-defineasca familia sau macar sa o ambiguizeze, ca notiune.
    C’mon, people! Chiar n-avem alta treaba si alte probleme, mai importante?!…

    Cu cateva zeci de ani in urma, nici nu se punea problema ca cei mici sa se joace „de-a tata si tata” sau „de-a mama si mama”. Dintr-odata, trebuie sa ne punem si problema asta! :)

    Maine-poimanine se trezeste cineva sa argumenteze, savant, in scris, ca „Eva” e nume masculin sau „Adam” e feminin. Sau macar neutru… Mai rasfirati, draga, mai rasfirati!… La naiba!… :)

    Initiativa de modificare a Constitutiei, indiferent care i-ar fi motivatiile, este facuta conform legilor si regulilor democratiei. Referendumul este expresia suprema a democratiei populare. Daca majoritatea va bascula profund, candva, in viitor, se poate re-modifica Constitutia si gata… :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro