vineri, martie 29, 2024

Victor Ponta. Pisoiașul apocaliptic

Cred că până și cei mai deprimiști dintre filozofii care teoretizau acum vreo treizeci de ani „apocalipsa mediatică” ar fi deprimați & terifiați de ceea ce se vede în ultimele luni pe ecranele TV din România. N-are rost să enumăr toate „nuclearele” detonate prin studiouri, le știți mai bine decât mine. Textul de față face doar patru observații pe marginea acestei apocalipse mediatice. Patru observații optimiste, mă grăbesc s-o spun. Am mai citat undeva acea vorbă a unui polițist al lui Eugen Ionescu: „Nu vă speriați, doamnă, e groaznic!”. De data asta, aș întoarce vorba lui: „E groaznic, așa că nu vă speriați!”.

1. Apocalipsa mediatică e un excelent agent electoral împotriva lui Victor Ponta. Amintiți-vă de precedentul Geoană: tot jihadul mediatic anti-Băsescu de atunci a reușit, în cele din urmă, să irite & dezguste suficient lumea încât să iasă la vot pentru a sancționa tocmai acest exces mediatic. Se și vede, de altfel, că în sondaje scade Ponta, vortexul apocalipsei, iar Iohannis & Macovei cresc. Prin urmare, singura tactică înțeleaptă a lui Victor Ponta ar fi să-și ia popcornul & să plece în vacanță în Dubai până în noiembrie. (Fiindcă de guvernare oricum nu se ocupă.) Nu vă îngrijorați, însă: după cum a dovedit-o cu asupra de măsură până acum, nu înțelepciunea e calitatea lui primă.

2. Mă bucură să văd că, în pofida unor declarații punctuale, Monica Macovei & Klaus Iohannis nu alimentează apocalipsa mediatică. Nu au declanșat, adică, atacuri reciproce care să le antagonizeze iremediabil electoratele. Dacă facțiunile dreptace ajung la această antagonizare, victoria lui Ponta e inevitabilă. I-am dat, așadar, o bilă albă lui Klaus Iohannis pentru că nu a răspuns printr-un atac declarației Monicăi Macovei prin care candidata spunea că se va alătura Pactului pentru stabilitate și democrație numai atunci când PNL nu-și va mai proteja parlamentarii condamnați definitiv. I-am dat, de asemenea, bilă albă lui Iohannis și pentru că și-a reconsiderat treptat poziția față de vara lui 2012 până a ajuns să-l isterizeze pe Crin Antonescu (altfel, personaj deloc greu de isterizat, după cum se știe). Sunt pași care arată că, între cele două tururi de scrutin, facțiunile de electoral ale lui MM & KI se vor omogeniza fără prea mari dificultăți.

Dacă tot suntem aici, nu pot să nu remarc că tonul radical al Elenei Udrea servește exclusiv lui Victor Ponta. Și, dată fiind izomorfia evidentă dintre carierele lor politice & rețelele lor de afaceri, îmi vine greu să cred că această paradoxală „neutralizare prin radicalizare” a unui segment al dreptei e făcută întâmplător. În orice caz, îmi confirmă o dată în plus cât de nocivă e Elena Udrea pentru politica românească. Dacă va câștiga alegerile, Victor Ponta o va face și pentru că o parte a electoratului Elenei Udrea nu va vota candidatul dreptei din turul 2. Altfel spus, Elena Udrea joacă în fond cam același rol pe care-l au Tăriceanu & Meleșcanu – acela de iepure al lui Victor Ponta. Contez pe luciditatea unora dintre susținătorii ei de a înțelege, în ceasul al doisprezecelea, acest lucru.

3. Refuzul de a participa la vesela apocalipsă mediatică face bine Monicăi Macovei.Tot mai multă lume admite direct că o va vota. Oameni din afara & dinlăuntrul politicii, deopotrivă. Chiar și persoane din alte partide politice. A spus-o azi dimineață și Cristian Preda – care admite că a fost în eroare atunci când a atacat-o în europarlamentare. Respectul meu pentru Cristian Preda este din nou intact – însă aceasta e secundar. Important e că Monica Macovei s-a poziționat ca un candidat anti-sistem care reușește să coaguleze voturi de la fragmente foarte dispare de electorat. Era condiția fără de care n-ar fi avut nici o șansă în aceste alegeri. Acum, în vremea din urmă, a arătat că, în pofida unor erori inițiale, învață din mers cum să gesticuleze ca un politician real. Șirul de gafe inițiale a rezultat exclusiv din dorința de a participa la apocalipsa catodică – de la comparația cu Mandela la clipul cu Ice Bucket Challenge, mărturisesc că toate m-au descurajat. După cum m-a descurajat încrederea ei excesivă în evidența propriei superiorități morale față de ceilalți candidați – sigur că superioritatea în cauză e reală, dar nu e suficientă pentru a capitaliza electorat. Și, în plus, un candidat cu un zâmbet interior prea mulțumit de sine nu e simpatic votantului. În ultimele săptămâni, însă, Monica Macovei face gesturi cu conținut politic & electoral masiv – cum a fost scrisoarea deschisă adresată lui Traian Băsescu prin care-i cere referendumul pentru eliminarea imunității politice. Rezultatele, cred, se vor vedea.

4. Pentru Victor Ponta, singura apocalipsă mediatică reală va fi detonarea contractelor Microsoft și EADS. Vrea din răsputeri s-o evite, dar nu are cum. Va fi echivalentul postmodern al afacerii Skoda din interbelic – care s-a încheiat cu înlăturarea primului ministru. (Un tip ceva mai inteligent decât VP, pe numele lui Iuliu Maniu.) A pus batista pe țambalul Parlamentului, a mandatat CNA-ul să înăbușe televiziunile care vorbesc despre asta, îi e o frică îngrozitoare de ce urmează. Însă e inevitabil: veselul speculator de apocalipse mediatice va sfârși tot într-o apocalipsă mediatică. Există Cineva care privește apocalipsele de sus & are un umor negru tăciune.

Iată, așadar, patru motive pentru care cred că, de fapt, apocalipsa mediatică joacă împotriva celui care-o alimentează. Jocul cu mărgele de plasmă își distruge, încet-încet, maestrul. În curând, din fiara Apocalipsei TV va mai rămâne un biet pisoiaș nedumerit.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. Este posibil sa se intample asa cum spuneti. Eu as privi sintagma „apocalipsa mediatica” intr-un mod mai general… asa cum ii sta bine unei apocalipse (perceputa, in general, ca un eveniment catastrofic si nu ca o revelatie). As privi-o si ca pe o apocalipsa a jurnalismului, care, subordonandu-se politic, a inlocuit infromatia bruta cu informatie interpretata. A inlocuit informarea cu manipularea. Notiunea de jurnalism independent, neaservit este si ea, cred eu, victima a apocalipsei mediatice. Si nu as spune ca e victima colaterala colaterala.
    Dar eu tot aleg sa dau cuvantului „apocalisa” sensul de „revelatie”. Si sa ma gandesc ca ne va fi mai bine, dupa ce ne va fi mai rau.
    In cateva minute, Traian Basescu va vorbi in fata presei. Sa ne fie dat sa auzim azi, oare, trambitele apocalipsei? Sau ele vor suna ceva mai tarziu?

  2. ..”Pentru Victor Ponta, singura apocalipsă mediatică reală va fi detonarea contractelor Microsoft și EADS”..

    Iluzii, nimic nu-l poate distruge pe Ponta, el e beton.S-a vazut si in scandalul cu plagiatul ce tare s-a tinut.
    Daca intradevar a fost implicat direct si e pus sub acuzare atunci poate, dar nici atunci nu cred fiindca va argumenta convinator ca e ‘lucrat’ ca sa nu mai ajunga presedinte.

    • La scandalul cu plagiatul nu s-a ținut tare – ci s-a folosit de doi oameni de o calitate morală execrabilă, Liviu Pop & Ecaterina Andronescu, pentru a desființa comisiile care-i analizau plagiatul & a refuza să ducă la ultimele consecințe denunțarea plagiatului de către Universitatea București.
      Acum, în scandalurile Microsoft & EADS, VP nu mai are la ce pârghii să apeleze. Poate tergiversa prin tertipurile cu Parlamentul, cu Ministerul Justiției etc. – însă procedurile se vor desfășura până la ultimele consecințe, chiar dacă ceva mai întârziate.

  3. Un text care confirmă din nou ce-am învățat la școală, că „ce qui se conçoit bien s’énonce clairement et les mots pour le dire arrivent aisément“, adică atunci când ai ideile clare-n cap, e lesne să le și exprimi bine.

    Observații adevărate, toate patru, mai ales nr.2 este bine venită – sagace și utilă pentru cine vrea să-nțeleagă: candidații anti-Ponta nu trebuie să se atace-ntre ei ca chiorii; cât despre Udrea, un fel de Șova cu fustă – stilistica ei nerușinat stridentă, comună întregii generații de tineri politicieni, o face în mod obiectiv iepurele PSD/Ponta

    • dle Lalu,
      ati recitit?
      – ” candidații anti-Ponta nu trebuie să se atace-ntre ei ca chiorii”;
      – „cât despre Udrea, un fel de Șova cu fustă – stilistica ei nerușinat stridentă,” etc, stil intelectual, de genul „sa fim civilizati, mai dobitocule”.
      Idiosincraziile dvoastra s-ar putea sa fie gresite (eu cred ca da), si felul dvoastra de a stirni diferitele grupari de dreapta, chiar il ajuta pe Ponta.
      Ce ne opreste sa nu credem ca sinteti, din moment ce aveti stilistic o asemenea abordare, chiar dvoastra un ajutor pentru Ponta?
      Deci, sa nu ne atacam, nerusinat-o :P

  4. Asta in cazul in care pisoiasul are capacitatea naturala sa se nedumireasca. Altfel… tutulor ne-ar placea sa vedem acest lucru, sau aceste lucruri, intimplindu-se, pe principiul gura prostului e propriul lui dusman. Dar ma tem ca, daca acesta e ultima noastra speranta, de vreme ce la altceva nu mai putem face apel, nu e decit wisful thinking.

  5. :) ce ne facem daca toti politrucii intra n puscarie ? cine mai conduce tarisoara ? eu as propune alta strategie in alegeri. sa fie stirnit orgoliul pensionarilor si bugetarilor. confiscarea extinsa a averilor celor care au jefuit romania si banii cheltuiti pe portrete electorale vor garanta pensiile nu doar pina n alegeri, ci si dupa :) altfel aveti dreptate cu iepurii care alearga in trena sistemului

  6. Surely some revelation is at hand;
    Surely the Second Coming is at hand.
    ……………………………………………………………………….
    A shape with lion body and the head of a man,
    A gaze blank and pitiless as the sun,
    Is moving its slow thighs, while all about it
    Wind shadows of the indignant desert birds.

    (WBY, The Second Coming, 1919)

  7. Pe măsura ce se apropie termenul, Ponta își va dori sa nu câștige. O data ieșit presedinte va fi bun de sfârtecat de catre toti cei care l-au împins in funcție. N-o sa stie nici măcar încotro e China.

    • Credeti?! Dupa doua mandate consecutive ale unui presedinte autoritar, urmasul sau va avea atata putere cum nici Iliescu nu pregatise pentru Nastase.

      • Timpul va demonstra. Sa presupunem ca va câștiga. Noi ne vom vedea de treaba, iar el? Nu-l vad ieșind nicicum din încurcătura in care s-a băgat. O sa-mi iau o punga cu popcorn si o sa privesc linistit cum se prăbușește. Va garantez ca pana in 2016 nu mai rămâne nimic din el.
        Pe mine, cel puțin, tot aici ma veți găsi si vom vorbi.
        Este adevărat ca nu se intampla totul cu viteza pe care o dorim si este dureros, dar finalul este același.

        • Vom vorbi, desigur. Nu am capacitățile unui oracol, dar cred ca nu va câștiga. Năstase avuse de partea sa o intenție de vot încă mai ridicată și n-a fost ales. Presupunând totuși că Ponta ajunge la Cotroceni, sfârșitul îi va fi rapid, dacă va întreține aceeași nesiguranță și impredictibilitate ca în ultimii ani. Electoratul îl va dărâma, nu ciocoii cei vechi. Deocamdată, în ciuda plagiatului, e ceva mai puțin șantajabil decât aceștia, iar în plus e ginerele socrului său. Acesta i-ar putea servi de Richelieu în confruntările interne. Iar lupii tineri ai partidului de înlocuitori pentru îmbătrâniții în rele. Dar de electorat nu-l apără nimeni. Dacă nu va reuși să le dea alegătorilor senzația de consens în rezolvarea problemelor lor, e pe dric.

          • Recunosc cu jumatate de gura, ca si eu mai sper sa nu castige. Dar ca sa nu-mi mai traga nimeni presul de sub picioare, ma pregatesc pentru orice.

  8. dupa cum spunea cineva mai sus, iluzii. ponta nu va fi clintit de acuzatii de coruptie sau plagiat – de ultimul a mai fost atacat in trecut si s-a vazut ca acuzatia de plagiat din pacate nu are impact. ponta nu poate fi dat jos (in procente) decat daca se demonstreaza ca e cam ‘silly’, doar asa poate fi erodata imginea lui in timp. Iar acuzatiile de coruptie aparute in campania electorala vor fi interpretate din pacate doar ca un atac murdar la persoana (sentinta nu va exista intr-un termen asa de scurt, deci pecetea de atac la persoana va putea fi imbratisata fara probleme).

    principala problema a dreptei nu mi se pare ponta, ci incapacitatea dreptei de a atrage din procentele lui ponta (desi se sustine intens ca ponta pierde teren); ca tot mai multi oameni declara ca o vor vota pe macovei nu e iarasi relevant in conditiile in care acesti „tot mai multi” ii vor ingrasa voturile cu max un procent..

    se pare ca ce s-a intamplat la ultimul referendum (de demitere a lui basescu) a invrajbit lumea atat de mult, incat ura personala asupra presedintelui si acolitilor se rasfrange automat asupra dreptei, care colac peste pupaza mai e si foarte fragmentata; cireasa de pe tort e parerea unanim (se pare) impartasita de liderii contributors sustinatori-fatis ai dreptei, ca fragmentarea e un lucru pozitiv de fapt, o aberatie rara din partea unor analisti cu pretentii.. imi sugereaza autoamagirea unuia caruia ii e teama si se incurajeaza de unul singur la modul irational – e si asta o metoda de a rezista la stres.

    • Eu nu spun că fragmentarea dreptei e bună. Dimpotrivă, îmi exprim speranța că pluralitatea de candidați nu va duce la fragmentare. Sau, cu termenii folosiți în articol, că prezidențiabilii nu-și vor antagoniza electoratele.
      Dacă va fi așa, iar electoratele dreptei se vor omogeniza între tururi, Ponta va pierde. Dacă nu, evident, va câștiga. Iar Elena Udrea e singurul candidat al dreptei care poate face un segment al dreptei să stea acasă între cele două tururi. (Meleșcanu & Tăriceanu nu vor lua voturi de la dreapta reală.) De asta remarc cu tristețe rolul ei nefast.

  9. Respectul meu pentru Cristian Preda este din nou intact…”

    In acelasi mesaj, C. Preda spune ca a aderat la PMP ca parte din tactica de a fi reales in Parlamentul European. Merita respect?

      • Doamna Udrea a declarat ca ii promisese un loc eligibil pentru europarlamentare lui C. Preda cu „multe luni inainte de alegeri”.

  10. Elena Udrea joacă în fond cam același rol pe care-l au Tăriceanu & Meleșcanu – acela de iepure al lui Victor Ponta. Contez pe luciditatea unora dintre susținătorii ei de a înțelege, în ceasul al doisprezecelea, acest lucru.

    Finalement mes amis, finalement! Nu pricep de ce a trebuit sa treaca atat de mult timp pentru ca elita Romaniei sa iasa din dulap vis-a-vis de Lenuța Udrea? Cât timp v-a trebuit stimabililor să înțelegeți că Ponta, Șova, Udrea and company sunt făcuți din același aluat? De ce nu ați vorbit mai devreme? Tot ce era în jurul jupânului de la Cotroceni (pus pe piedestal) era intangibil, curat, virgin, demn, ce mai?! ușă de biserică. Ferească D-zeu să critici anturajul prezidențial! Erai acuzat de anti-băsism, erai trecut direct în tabăra psd-istă, complice al Moscovei, securist, etc., etc. Iată că se face lumină… până și lui Funeriu i-a ajuns jarul la sfincter. Urmărit penal de DNA.

    La bulău cu toți! Vine vremea și Pontei și fostei sale colege de afaceri, tanti Udrea, așa cum i-a venit si lui Năstase, Voiculescu, Vântu, Becali, etc.

    • Domnule, gresiti mult daca aveti resentimente asa de puternice fata de Daniel Funeriu încît vă fac să vă exprimați la limita vulgarității; DF este un om integru CARE NU A LUAT MITĂ. Eventual putea fi precaut față de contractele ce se derulau deja în minister, atît. V-aș fi apreciat mai mult postarea, corect gîndită, dacă n-ar fi fost izbucnirea asta „stilistică” de la sfîrșit.

  11. Da, previziunile din articol au sanse sa se realizeze….

    Discutam de curand cu un taran (in fine, locuieste la tara dar nu s-a ocupat niciodata cu munca campului). Nu stiu exact ce varsta are (probabil vreo sase decenii) si nici cate clase a absolvit (nu prea multe, daca ma iau dupa dezacordurile gramaticale). Pana de curand era un adevarat „devorator” de A3 si ca atare imi debita cam toate aiurelile difuzate acolo. Acum l-am reintalnit si l-am intrebat, din politete: „ia zi nenea X, ce mai spun aia pe la antene?”.
    Raspunsul m-a lasat masca: „pai ce sa zic, ca nu ma mai uit la ei, prea au luat-o pe aratura”.

    Deci daca asta este reactia unui pensionar de (vreo) 60 de ani si cu (cel mult) opt clase, inseamna ca poate, poate avem sanse!

  12. Romanii, am descoperit asta de curind in istoria noastra, au o mare capacitate de a uri si de a se uri. Se stie, in formele sale decantate, capacitatea de a uri se confunda cu ura de sine. Contraponderea nu e iubirea, ci compasiunea, care functioneaza oarecum simetric: iti poti intelege sau depasi autocompatimirea doar in masura in care ii poti compatimi pe ceilalti – e-adevarat, iubirea joaca aici rolul de catalizator.
    S-ar putea crede astfel ca personalitatile schizoide, la care sinele e gindit complet rupt de ceilalti, ura si autocompatimirea sint la ele acasa. Ei bine, nu e asa. In fapt, psihopatii sint cei care trec neobservati la toate testele, si asta din cauza farmecului lor nativ dar si disimularii.
    Ceea ce cred ca a alterat grav comunismul la romani, este modul in care ei gindesc binele comun. Fiindca nu mai putem vorbi de o lume spirituala autentica la cei care cred ca totul se reduce la un joc materialist de suma nula: intr-adevar, atunci cind iti imaginezi ca nu o poti duce mai bine decit daca altii o duc mai rau, ai pierdut orice reper autentic. Psihologia psihopatului incepe de fapt de la ideea ca cel care o duce rau, nu-si poate imbunatati conditia decit daca cel care o duce mai bine va fi facut, prin orice mijloace, sa o duca mai rau. Aici se afla inclusiv „justificarea” luptei de clasa din marxism.
    Cazul Romaniei nu e unul politic, asa cum s-ar crede, ci unul de psihopatologie: in realitate, toate autoritarismele au nevoie, pentru a se intretine, de recursul la patologic.
    Iar pentru a vorbi la obiect, trebuie sa evaluam citiva „parametri” sociologici importanti ca nationalismul, indoctrinarea, resentimentele, saracia.

    Ei bine, considerind nota 5 a fi media de trecere si admitind ca la note din ce in ce mai mici mici, parametrii mentionati au valori din ce in ce mai mari, ne putem face o idee de cit de avansati sintem in patologie. Cea mai buna masuratoare o vom avea dupa alegeri, fiindca doar dupa alegeri vom sti daca avem o medie de trecere: cu alte cuvinte, daca am iesit din domeniul patologicului.
    Cine vrea sa faca totusi predictii bune, are nevoie de o evaluare cit mai fidela a parametrilor insirati mai sus. Este evident pentru cine priveste realist electoratul aflat sub negura groasa a indoctrinarii, rezultatele tin nepermis de mult de noroc iar sperantele sint, de aceea, nejustificate. Mai ales ca, la scara mare, scepticismul ramine justificat: desi este evident ca romanii n-au forta ca prin ei insisi sa se intoarca la autoritarism, ei mai pot inca face asta daca sint „ajutati” din est.

    P.S.
    Intrebarea presanta este totusi aceasta: unde am gresit noi, cei democrati? Poate ca raspunsul are de-a face cu observatia ca incercam sa tratam probleme de patologie sociala cu mijloace politice.
    In cazul nazismului, razboiul a fost oprit prin razboi. O vreme, capitalistii au crezut ca se pot opune ideologiei comuniste tot prin ideologie: s-au inselat – comunismul a cazut atunci cind nu se astepta nimeni. Astazi este evident ca nu intelegem prea bine felul in care lucreaza indoctrinarea: inca sintem surprinsi de faptul ca sub asalt resentimentar, grupuri mari de oameni pot deveni simple populatii manipulabile statistic.

    • Iuliu Maniu a fost unul din cei mai mari si mai veritabili aristocrati ai Romaniei, de o subtilitate fabuloasa a gandirii si de o moralitate la care noi, pigmeii zilei de azi, nu putem ajunge!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro