vineri, martie 29, 2024

Vocea. Un proiect de țară

„Mama polițistului ar trebui să tacă. Ar trebui să tacă pentru că trebuie sa tacă.” – Ion Cristoiu

Mama lui Bogdan Gigină trebuia să tacă în 2016.

Procurorul Panait trebuia să tacă în 2002.

Morții Mineriadelor și ai Revoluției trebuiau să tacă în 1989 și 1991.

Gheorghe Ursu trebuia să tacă în 1985.

Morții din pușcăriile comuniste trebuiau să tacă, între 1948 și 1964.

Morții de la Canal trebuiau să tacă, între 1949 și 1955.

Proiectul de țară al celor ce ne conduc e, de 70 de ani încoace, Tăcerea.

Tot ceea ce ne face o Voce – în stradă, pe FB, pe bloguri, în puținele ziare – ne face dușmanii direcți ai acestui proiect de țară.

Să fim o Voce. E proiectul nostru de țară – și e, oricât de naiv, infinit mai bun și mai eficient decât al lor.

Fiindcă, atâta vreme cât mută cu câțiva centimetri mai spre Europa țara asta, e mai eficient.

Și paradoxul e că, în ultimii 20 de ani, împotriva tuturor șanselor la care ne dădea dreptul să sperăm clasa asta politică pestilențială, chiar ne-a mutat spre Europa.

Pare naiv și inutil – dar nici un sistem al Răului n-a rezistat atunci când oamenii au început să vorbească.

Să fim, deci, o Voce.

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. vocea ( ratiunii ! ) . bine scris, felicitari ! vocea e cel mai adesea scirbita, dar daca nu mai glasuieste inseamna nimic, zero, nada, nothing ! vor predomina gainile nascatoare de pui vii, limbricii inaintati la rang de maestri, politrucii salvatori, doctorii docenti, generalii si academicienii analfabeti. la inceput a fost cuvintul, si chiar daca ar trebui sa dispara, macar s o faca ultimul !

  2. In primul rand, pentru ca noi nu suntem ca ei, citatul din domnul Cristoiu ar fi trebuit sa fie ceva mai complet, zic eu…

    Din dorinta de a multumi pe cineva, din dorinta de a naste perspective noi (cu orice pret), din nonconformism, din cauza unei gaini ce a nascut odata un pui viu, din cauza varstei sau din cine-stie-ce alt motiv, „maestrul” a emis o parere, la televizor. Si parca ne-a demonstrat, inca o data, cum politica poate sa altereze orice, daca tine cu tot dinadinsul.
    Nu pot sa nu ma intreb daca, in caz ca mama lui Bogdan Gigina ar fi aparut pe la un post TV „facand politica” in favoarea inculpatului, maestrul Cristoiu ar mai fi acuzat-o ca face politica sau ca se lasa manipulata. Nu vom sti niciodata…

    Fesenismul de inspiratie estica este pe tobogan si, cu cat viteza de coborare este mai mare, cu atat mai disperate si mai absurde sunt zvarcolirile sale.

    Mai scriam pe-aici, cu ceva timp in urma: chiar daca nu se intoarce roata anul asta, se vor face primii pasi in directia corecta, iar la bilant, 2016 va fi anul clarificarilor. Anul in care multe masti vor cadea, multor marionete li se vor vedea sforile si anul in care cei cu privirea agera vor putea chiar vedea niste papusari. :)

    • Perfect de acord cu ce scrieți. Sper și eu că „fesenismul”, cum îl numiți, își trăiește ultimele clipe.
      Redau mai jos citatul integral, nu mi se pare deloc mai puțin scandalos (ba chiar dimpotrivă):

      „Cristoiu: Stiu ca o sa va suparati, dar din punctul meu de vedere mama politistului ar trebui sa taca pentru ca…

      Manastire: De ce sa taca?

      Cristoiu: Pentru ca tre sa taca, in asemenea cazuri taci. Deja e prea activa, pe scrieri, in presa. Vorbesc serios, nu stiu ce varsta are, banuiesc ca poate sa imi fie fiica, sau ce o fi. N-am…

      Manastire: Dar e revoltata de…

      Cristoiu: Dl Manastire, am o rugaminte. Sunt om batran, cunosc, e prea revoltata. Iertati-ma, te-ai revoltat o data, te-ai indurerat, acuma incepe sa povesteasca, e cultivata, daca nu stie e manipulata intr-o directie politica. Poate sa fie si mama lui Isus Hristos. Daca este manipulare, nu e corect. Durerea fata de o moarte a fiului nu justifica deja sa faca politica. Ea face politica, pe Facebook, povesteste cum i-a taiat capul.”

      • …probabil a fost o invitatie subtila sa ne bucuram pt/felicitam pe/ Dl Cristoiu ca mama dlui nu a fost in situatia mamei Gigina sau Doamne fereste… a mamei lui Isus

      • Evident, citatul complet este si mai scandalos. Dandu-l complet, nimeni nu poate spune ca „maestrul” a fost citat trunchiat pe contributors.ro sau ca ati prezentat „o afirmatie scoasa din context” (sintagma des auzita).
        Prin „noi nu suntem ca ei”, vroiam doar sa spun, fara sa jignesc in vreun fel, ca „noi” nu avem nevoie de tertipurile „lor”, pentru a ne apara punctul de vedere.

      • Si cind te gindesti ca Patapievici a sfirsit scuipat pe strada, pentru ca presa lui Ardei Umplut /sa ne amintim ca el e unul din izvoarele toxice care au transformat presa intr-un radiosant, o masinarie infernala politica/ si-a facut treaba. Iar Ardei Umplut inca isi mai cinta produce pe la televiziuni gazele mintale in continuare nocive si iritante si impotriva oricarui bunt si a oricarei morale. Si pe el nu-l scuipa nimeni. Nu pentru ca ar fi greu sa-l nimereasca, la fel de maret la stat sprecum e la sfat, ci pentru ca asa stau lucrurile romanesti, injust, in duga, atirna strimb.

    • Fara suparare, dar cine este „maestrul”? Nu le mai adresam oamenilor epitete ca „ziarist”, „pensionar”, batran”, ci ii gratulam cu „maestre”? Ce anume il face pe domnul C. „maestru”? Longevitatea? Maiestria supravietuirii? Calitatea de a fi alunecos?

      In alta ordine de idei, de cand politica a devenit privilegiul unei anumite caste? De ce mama unui barbat mort nu are dreptul sa faca politica? De ce unii sunt mai privilegiati decat altii sa faca politica si o femeie, oarecare, nu?

      • „In desagi, pe umeri, varu-meu Pacala/ Aducea-n targ oua si smantana-n oala/ …” – Tudor Arghezi, Balada maestrilor (nu suntem doar tara lui Caragiale, ci si a lui Arghezi ….)

      • Nicio suparare! Am pus ghilimele, nici eu nu-l consider vreun maestru. Dar am remarcat ca unii asa i se adreseaza. Cei pentru care e un model, fara indoiala. :)

  3. „Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează.” (Nicolae Iorga)

    „… there are so many that have the intelligence and spirit to change the lives of people around them, yet don’t dare to risk a change in their secure lives.
    No one is insignificant. Without every drop to do its part, an ocean would be nothing more than a barren dried up wasteland. Nothing would change and no one would truly prosper. Be a drop in an ocean, because there is nothing stronger than a body of water that refuses to be tamed.” (David Mitchell, Lana Wachowski)

  4. Prea multa atentie pentru „ultimul comunist”, cum cu mindrie isi spune parintele puilor nascuti vii, nu din oo ;)
    Probabil trebuia sa spuna scurt: dna Gigina sa fie atenta sa nu se lase manevrata de divizia de lichele din presa (exista!), dar nu sa-i recomande sa taca.
    „Sunt om batran” degeaba, caci nu stie ce-i durerea pierderii unui copil; nu poti sa taci, iti strigi durerea chiar daca mai deranjezi in jur..
    (Am intilnit un om care, la 40 de ani dupa pierderea unuia dintre copii, de leucemie, inca vorbea cu emotie si durere. Desi celalat nu il facea de ris, ba ii daruise si nepoti.)
    Dar cu spusele lui Cartarescu, ca in comisia aia pentru un proiect de tara, sint prea multi barbati (23) si doar o femeie, sint de acord.

    „Morții Mineriadelor și ai Revoluției trebuiau să tacă…”
    Au fost facuti sa taca, pret de aptoape trei decenii, tocmai de Justitie; cine i-a impus sa inchida dosarele acum 6-7 ani?

  5. Dl Cristoiu ii cere mamei indurerate sa taca , dar invoca si niste argumente.
    O fi subiectiv ce zice Cristoiu dar este opinia lui.
    Omul considera ca exista pericolul ca durerea mamei sa fie traficata si utilizata in scopuri politice. Apoi apare acest articol care spune ca mama trebuie sa fie lasata sa si strige durerea pentru ca astfel contribuie la subminarea sistemului existent. Deci pentru un scop politic. Unde este deci gresita argumentatia lui Ion Cristoiu ?
    ***
    Dl Cristoiu a aparticipat la memorabila emisiune tv in care alaturi de Turcesc si Cartianu l-au desfiintat si redus la ….tacere pe procuroul care a incercat primul, in 2011 sa il acuze pe Mircea Basescu de trafic de influenta . Un procuror – erou caruia i s-a inchis gura brutal la fel ca si in cazul procurorului Panait . El nu apare insa pe lista. Si nici nu va exista un film cu titlul //De ce eu se intoarce//.

    • Dar pe noi ne intereseaza opinia acestui securist peltic si pupincurist? Si eu cred ca el ar trebui sa taca din gura tot timpul. Ca argument am faptul ca atunci cand vorbeste spune numai bazaconii.

      In rest, nimeni nu are voie sa ii spuna unei mame sa taca din gura ca sa nu deranjeze pe ticalosii al caror slugoi este „ziaristul cu vesta”.

  6. Sunteti irational. Si care-i problema daca durearea unei mame care si-a pierdut unicul copil e utilizata in scopuri politicie? Utilizarea in scopuri politice inseamna ca niste capete de politiceni vor cadea. Vor cadea capetele celor ce au fost intr-o forma sau alta, daca nu autori morali, macar complici sau martori nepasatori la un abuz in serviciu al maresalului izmenelor ce a provocat moartea unui om. Foarte bine! Sa se traga apa dupa ei. care e problema? N-au mai ramas destui de prasila?! :P Nu e destula mojicie, marsavie si nepasare nesanctionate in politica romaneasca?!

    Daca erorile si marlaniile nu sunt pedepsite napasarea bovina si obraznicia se vor amplifica. Exact asta e ceea ce trebuie facut: Sa se utilizeze moartea politistului pentur a preveni alte morti inutile.

    Cat despre procurorul care a renuntat la un caz (oricare ar fi acela) din cauza unor guituri la TV ale unor palavragii, e o carpa.

    • Zicea un român verde ca steagul Libiei dintre 1977-2011: „cât timp libienii au tăcut şi au înghiţit erorile şi mârlăniile lui Gaddafi şi ale fiilor lui, au avut şi pace, şi linişte, şi locuri de muncă, şi salarii, şi şcoli, şi spitale, şi autostrăzi; cum s-au răsculat şi l-au lichidat, nu mai au industrie, nu mai au locuri de muncă, nu mai au şosele, nu mai au…” (la fel de bine putea spune Ceauşescu, Iliescu sau Băsescu în loc de Gaddafi).

  7. Cine tace:
    1- consimte, sau
    2- nu participa la discutie pentru ca nu se considera implicat, sau
    3- tace pentru ca nu se baga in discutie, pur si simplu, având alte proiecte personale care-i ocupa tot timpul…
    Noi, adica marea majoritate a românilor exasperati de incompetenta, mediocritatea si aroganta celor care ne dau indicatii de la tribunele prestigioase – la care s-au cocotat in mod democratic, atunci cand noi ne limitam la a strâmba din nas, de dezgust – , noi deci, in ce categorie ne-am situa?
    Cei care aleg 3, sunt de invidiat si îi felicit, dorindu-le ca succesul sa nu le fie compromis de contextul socio-politic pe care l-au lasat in grija altora.
    Cei care aleg 2, traiesc cu sigutanta pe Marte, deci au dreptate sa se considere in afara discutiei.
    Restul, daca ne convine ce-am realizat tacând, sa continuam! Daca nu, sa recitim manifestul dlui R. Vancu si sa discernem, atat cat mai avem aceasta posibilitate…

  8. Din comoditate, aleg să-mi exprim părerea despre „maestrul Ion Cristoiu” prin două citate.

    „[ ]Îmi amintesc de vremurile când Ion Cristoiu, personaj căruia slinoşenia nu îi afectează doar aspectul exterior, ci şi (ba chiar mai mult) caracterul, era la fel de cunoscut prin cafenelele Clujului ca şi politrucul-student Andrei Marga sau mardeiaşul Ion Ursu zis Gelu Mako. (Acesta din urmă era, în fond, cel mai simpatic dintre toţi trei.)
    Sunt foarte sigur că el (adică Cristoiu) nu-şi aminteşte de mine. Contrariul m-ar întrista chiar.[ ]”

    „[ ]Mă tot întreb, uitând că trăim în România (eu, ca să zic aşa, mai mult sau mai puţin): cum a ajuns acest exponent de frunte al jegului uman în ipostaza de a avea audienţă publică? Am apoi o tresărire dureroasă şi-mi amintesc de toate gunoaiele care conduc ţara asta, alese în mod democratic!, şi de toată mocirla societăţii româneşti actuale, în care se bălăcăreşte poporul, şi-mi dau seama cât sunt eu însumi de tâmpit, punând astfel de întrebări.”

    • Cel mai renumit citat din maestrul Ion Cristoiu: „eu sunt comunist” :)

      Era aici, pe contributors.ro, un comentac renumit prin faptul că era foarte religios. Acest comentac a zis cam aşa: “rădăcina conflictului dintre grupurile sociale de la noi stă în faptul că progresiştii / liberalii / vesticii / homosexualii etc cred că între diversele soiuri de oameni pe care îi întâlneşti pe stradă sunt nişte diferenţe minore“.

      Adică măgăria unui politician sau partid poate fi contestată. La Tribunal, la Curtea Constituţională, la CEDO sau altundeva. Hoţia unui director de agenţie poate fi sifonată în presă. Corupţia unui poliţist poate fi reclamată la DNA. Din şcoala unui profesor prost îţi poţi muta copilul… toată puterea lor depinde, în ochii progresiştilor, vesticilor sau homosexualilor, de faptul că au avere sau o funcţie. Dacă n-ai mai vrut să taci şi i-ai reclamat unei autorităţi, au căzut din funcţie, i-a condamnat judecătorul, au pierdut o parte din avere prin despăgubiri şi au devenit egalii tăi.

      Un tip conservator, indiferent că e comunist, religios, putinist sau ce titluri îşi mai arogă el, ştie că lucrurile nu prea stau aşa. Că unii sunt sus şi au dreptul să facă aproape tot ce vor, şi alţii trebuie să tacă, să nu iasă în presă, să nu facă reclamaţii, fiindcă altfel nu funcţionează mecanismul social şi nu mai e respectată ideea de autoritate. Nu autoritatea individuală a unui şef, ei ştiu că mulţi şefi sunt şi proşti şi ticăloşi. Ideea de autoritate în sine. Sau, cum ar fi spus un alt comentac, că profii trebuie să mai dea din când în când una după ceafă elevului şi câte o gagică să mai fie târâtă de păr pe Şoseaua Nordului – ca să se dea un exemplu.

          • Pai nu pot trage nici o concluzie. De aia am si intrebat.

            De fapt, analizand mai mult faptele, ajung la concluzia ca pe Soseaua Nordului este un trafic ingreunat, mai ales la anumite ore ale zilei. Si ca Ion Cristoiu este o scursoare.

      • Trebuie să mărturisesc că nu prea văd nicio legătură între comentariul d-vs. şi cele spuse de mine. (Recunosc însă, că de la un anumit grad de subtilitate în sus, sunt de regulă depăşit de evenimente, poate că asta-i explicaţia.)
        În cee ce priveşte tematica articolului d-lui Vancu, îl las pe acesta să decidă dacă aţi comentat la obiect sau nu…

        • Ideea e ca d-l Cristoiu „marche”aza pe faptul ca nu-i bine sa stirbesti autoritatea la modul general si nici particular ca. bla,bla,bla…n-ati pierdut nimic oricum…

  9. poate i pe aproape….ca in tara rominilor nu te plictisesti:
    citeam ca tovarasul basescu se simte hartuit de o persoana pe care el o promovat o in justitie
    cit de frustrat trebuie sa se simta tovarasul, obisnuit cu criteriili valorice comuniste, el fiind convins ca persona promovata ii va fi fidela pina la moarte, ca de aia a promovat o
    dar persoana simte ca a fost promovata datorita calitatilor propri si l acuza pe tovarasul de spalare de bani ,iar pe fiica de incurajarea infractorului; ce familie de romini patrioti !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Profesor dr. habil. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Fost președinte al PEN România (2019-2023). Redactor al revistei „Poesis internațional”. Membru al Grupului pentru Dialog Social. A publicat peste 20 de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). A editat, singur sau în colaborare cu Mircea Ivănescu, Marius Chivu și Claudiu Komartin, antologii literare pe diverse teme. A îngrijit ediții din opera lui Alexandru Macedonski, Emil Brumaru și Alexandru Mușina. Ultima carte publicată este "Kaddish" (Casa de editură Max Blecher, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro