Home » Analize »Armata »Sinteze » Citesti:

“Apărare onestă”: pentru o nouă paradigmă a apărării

Marian Zulean ianuarie 19, 2018 Analize, Armata, Sinteze
15 comentarii 3,762 Vizualizari

”Apărarea onestă” este o metaforă ce ar trebui să definească o nouă paradigmă în managementul politicilor de apărare, conform unei analize propuse de Thomas-Durell Young în cartea Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste. Mirajul modernizării militare. Cartea reprezintă încununarea experienței de o viață a unui cercetător și consultant militar de la Naval Postgraduate School (Monterrey, SUA), care a făcut peste 100 de analize și studii pentru RAND Corporation sau Pentagon, pentru NATO sau alte țări europene.

Scopul acestui articol este dublu. Pe de-o parte, vreau să prezint cele mai importante teze ale cărții iar, pe de altă parte, vreau să fac o scurtă apreciere a politicilor de apărare ale României, în contextul acestor analize.

Cartea Anatomia instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste este un document de referință pentru evoluția politicilor de apărare din țările est-europene. Dr. Thomas-Durell Young își folosește toată experiența acumulată și estimează realist și onest stadiul reformei în armatele est-europene oferind, totodată, soluții pentru politicile de apărare, grupate sub eticheta de ”apărare onesă”.

Autorul recunoaște că argumentul principal, care l-a condus către această metaforă, este acela că atât partenerii vestici din NATO cât și cei estici, ar trebui să iasă din ipocrizie și să recunoască incoerența strategică și problemele de interoperabilitate. Chiar dacă admiterea în NATO a fost un lucru benefic pentru ambele părți, autorul argumentează că admiterea noilor membri est-europeni a fost făcută din motive (geo) politice. Dar contextual s-a schimbat, după ce Rusia își flexează mușchii în Crimeea și Siria și a pornit războaie informaționale cu țări ale NATO. Așa că, Thomas-Durell Young propune conceptul de ”apărare onestă”, la fel cum anterior au fost propuse concepte precum ”apărare inteligentă” sau ”construirea capacităților de apărare.

Dr. Young răspunde structurat și critic la cinci întrebări:  1) cum stăm cu capabilitățile de apărare în țările est-europene? 2) care au fost principalele obstacole ale reformei apărării? 3) care ar fi cea mai potivită și eficientă metodă pentru reforma apărării din perspectiva membrilor tradiționali ai NATO? 4) cât de bine a performat NATO în asistența candidaților pentru a adopta normele unei apărări democratice? 5) ce fel de concepte, metode și politici trebuie schimbate atât în rândul vechilor embri NATO cât și a noilor membri, pentru a recupera timpul pierdut?

Cartea are nouă capitole, scrise foarte dens. Las cititorului plăcerea să le parcurgă cu atenție. Aș scoate în evidență doar o concluzie, prin care autorul estimează gradul de fuziune a normelor de guvernanță democratică cu cele moștenite din perioada comunistă: conceptual spaghetti.

Thomas-Durell Young face o recomandare destul de echilibrată, în capitolul final:

Oficialii occidentali trebuie să aibă o abordare mai dură în interacțiunea cu partenerii       estici și să le ceară să ia decizii dureroase în adoptarea conceptelor de guvernanță     democratică. De cealaltă parte, est-europenii ar trebui să ceară occidentalilor să        înceteze cu falsele complimente și să abordeze onest propriile eșecuri și slăbiciuni…           (p.213).

Parafrazându-l pe Thomas-Durell Young, oricare ar fi fost motivul de extindere a NATO (decizia politică, nevoia de a proteja sentimentele Rusiei sau contribuția candidaților la ”coalițiile de voință”) este momentul să scăpăm de false complimente și să admitem că avem un context radical schimbat, în special după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Cerându-le doar să aloce 2% din PIB pentru apărare nu este o politică de apărare, spune autorul.

Cum stă România? Păi, dacă judecăm prin prisma cerințelor (geopolitice), enunțate mai sus de către dr. Young, România a fost școlarul cuminte. A fost nevoie de ”coaliții de voință” în Irak sau Afganistan? Am fost printre cei mai săritori! Se cere să alocăm 2% din PIB pentru apărare? Suntem între primii 6 (din cei 28 de membri ai NATO) care s-au conformat.

În realitate, România a avut rezultate mediocre la nivelul de fuziune a conceptelor strategice și operaționale occidentale cu moștenirea istorică. Spre exemplu, la nivel de sistem de planificare multianuală PPBE (Planificare-Programare-Bugetare-Evaluare) România s-a străduit, a adoptat legi și norme dar, în practică, a ieșit un ”conceptual spaghetti”, în termenii lui Young.

Niciun președinte nu a reușit să adopte o strategie de securitate sau de apărare în termenul prevăzut de lege (până în 2015), niciun ciclu de planificare multianuală nu a reușit să ajungă la stadiul de evaluare și de ”revizuire” a apărării, au existat suprapuneri de obiective strategice (în anii 2000 coexistau o strategie de transformare, una de securitate și alta de apărare, cu obiective strategice diferite și divergente).

Recent, președintele Iohannis a reușit să promoveze, la termen, o strategie de apărare dar ea nu a reușit să fie operaționalizată în strategii guvernamentale sau sectoriale. Deși au trecut aproape 3 ani de la adoptarea Strategiei Naționale de Apărare nu avem,  încă, o Cartă Albă a Apărarii (deși legea prevede că la 6 luni de la învestire, fiecare guvern ar trebui sa promoveze o asemenea cartă). Și lucrul acesta nu este unul minor, căci o cartă albă, agreată de guvern ar stabili prioritățile de achiziții, ar genera constrângeri, evitând inconguențe strategice sau inconsecvențe, precum cele recente, în care diverși politicieni doresc să deturneze angajamentele României[i] sau să își negocieze statutul penal.

Vocile militarilor nu se fac auzite public și foarte puțini rezerviști, precum generalul (rez.) Degeratu, au o viziune realistă asupra priorităților strategice și urgenței politicilor de apărare. Mulți rezerviști au căzut în capcana colonelului Dogaru și se implică doar în lupte privind mărirea pensiilor militare. Think-tank-uri cu profil strategic și cu expertiză aproape că nu există iar experții care apar în spațiul mediatic mai degrabă ”poluează” agenda publică cu teme și ”punctaje” ale diverselor grupuri de interese.

Cu toate acestea, o analiză a structurii cheltuielilor de apărare oferă o perspectivă optimistă, după 2016. Se poate observa, din schema de mai jos, că situația din 2012, în care un buget minimal făcea ca 80% din cheltuieli să fie alocate pentru pensii și salarii, este corectată iar achizițiile de echipament devin prioritare[ii]. Asta nu înseamnă că pensiile și salariile nu sunt importante pentru păstrarea atractivității carierei militare dar ele trebuie asumate explicit de către guvernanți. Însă, așa cum spunea dr. Young, alocarea a 2% din PIB pentru apărare nu este o politică ci o condiție necesară, dar nu suficientă.

Structura cheltuielilor de apărare ale României 2006-2017* (% din bugetul apărării)

Sursa: http://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49198.htm

*Cheltuielile anului 2017 sunt doar angajamente bugetare și nu execuția bugetară

Nu este scopul acestui articol să ofere o viziune strategică ci doar să expună câteva idei, pornind de la cartea menționată mai sus, Anatomia” instituțiilor de apărare din țările europene post-comuniste.

În primul rând, trebuie recunoscută problema, că mediul geopolitic s-a schimbat și că ne aflăm la începutul unei paradigme, în care conflictul armat nu mai este doar o ”lebădă neagră”. Dacă este așa, atunci trebuie să fim onești și să pornim la construirea interoperabilității pentru toate tipurile de misiuni, nu doar pentru cele de menținere a păcii sau de management al crizelor.

În al doilea rând, ”apărarea onestă” presupune renunțarea la diplomația de fațadă. De aceea, ar trebui să se discute franc, așa cum recomandă autorul mai sus, atât la nivel intern cât și extern.

În al treilea rând, planificarea multianuală a apărării trebuie orientată către rezultate (outcomes) și nu către resurse (cheltuieli bugetare) și activități iluzorii. Să fim onești și să spunem adevărul gol-goluț!

No, hai ș’om mere!

Thomas-Durell Young, Anatomy of Post-Communist European Defense Institutions. The Mirage of Military Modernity, (London, Oxford, New York: Bloomsbury Academic, 2017), pp.213.

NOTE_______


[i] Vezi, ”Tăriceanu, atac dur la Iohannis pe tema înzestrării Armatei”, B1TV, 09 Ian 2018, disponibil la:  http://www.b1.ro/stiri/politica/tariceanu-atac-dur-la-iohannis-pe-tema-inzestrarii-armatei-209017.html

[ii] Vezi programele de apărare ale MApN, disponibile la: http://www.dpa.ro/despre/sistemul-integrat-de-management-al-achizitiilor-pentru-aparare/programe

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "15 comments" on this Article:

  1. Ion spune:

    Multumesc pentru articol!
    O parte din sumele care trebuie sa apara in executiile bugetare trebuie sa fie destinate razboiului informational, care e razboi cald, adevarat, cu victime.
    Poate ca Vestul ar fi mai ferm si mai speriat daca ar intelege ca propaganda rusa e bine inradacinata in ograda lor si ca nu s-a oprid la gardul lor, ca armata urss in timpul razboiului rece. Din pacate, ei cred sincer aceasta propaganda mai mult decat noi. Scaderea fondurilor pt Europa Libera si Vocea Americii a fost o greseala uriasa!!

  2. Radetzky spune:

    /

    https://www.forter.ro/sites/default/files/informare-publica/carta_alba_apararii.pdf

    http://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/carta-alba-a-apararii-2017-insu-ita-de-guvern

    La primul link, pag. 2 gasiti detaliile necesare.

    La al doilea link, gasiti info suplimentare despre a doua Carta Alba elaborata dupa 2015. Desi nu a fost inca aprobata de Parlament, ea a fost elaborata la timp.

    • Marian Zulean M Zulean spune:

      @Radetzky. Articolul incearca sa discute schimbarea de paradigma si nu pune accent pe detalii. Totusi, haideti sa facem lumina. Sugerati ca ar exista deja doua “Carte”, dupa 2015, dar ca una nu este aprobata. Interpretarea mea este diferita. Legea 203/2015 privind planificarea apararii prevede (la art 6) : “(1) Carta alba a apararii este elaborata de catre Ministerul Apararii Nationale pentru indeplinirea prevederilor Strategiei nationale de aparare a tarii si implementarea obiectivelor in domeniul apararii stabilite prin Programul de guvernare si in conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO. (3) Carta alba a apararii se supune spre aprobare Parlamentului, in termen de cel mult 6 luni de la acordarea increderii Guvernului, dupa ce este insusita de Guvern si avizata de CSAT. FIECARE guvern ar trebui sa elaboreze o Carta Alba, aprobata de Parlament in 6 luni de la acordarea increderii.
      Acum, sa ne uitam pe documentul atasat de dvs. Se spune ca a fost adoptat de Parlament in aprilie 2016, in timpul Guvernului Ciolos, dar pe document scrie 2015 si este intocmit de catre… Guvernul Ponta (vedeti in Introducere, pag.5). In sine nu ar fi rau sa avem interesele nationale asumate explicit de la un Guvern la altul, dar nu este cazul aici, era alt program de guvernare. La fel s-a intamplat si in 2017, cind Guvernul Tudose a incercat sa promoveze Carta Alba elaborata de…guvernul Grindeanu dar a fost acuzat de plagiat in Q Magazin din 20-09-2017. Ca atare, nu avem azi un asemenea document aprobat oficial de Parlament (desi MApN si-a facut datoria). Asta face ca politicienii sa joace “alba-neagra”, vedeti nota de subsol (i).

  3. G. spune:

    Dacă “… conflictul armat nu mai este doar o ”lebădă neagră””, atunci nu prea mai are rost să vorbim despre bugete (sau are, dar doar pentru cei care ne pot vinde arme). Cu toate astea, pagubele aduse capacității de apărare de către instituții românești (partide, instituții ale statului etc.) depășesc cu siguranță bugetul de apărare. Netto și franc zis, România dez-cheltuie pentru apărare, ceea ce nu înseamnă că acumulează bani, altfel destinați apărării, ci că se fragilizează, adică se dez-apără. Cuirasatul Dragnea, ancorat la Belina, a trimis deja trei bombardiere care ne-au făcut varză.

  4. MiG21 LaceAlot spune:

    Am progresat totusi, de moment ce mai bine de jumatate din cei 2% din PIB alocati APARARII se duc pe chestii concrete pe linga intretineri de infrastructuri demne de lumea a treia si AL TEL LE!
    Ma intreb totusi de ce PERSONALUL nu poate fi scos din BUg alocat si bagat pe la alte Ministere? Macar PENSIONARII, in rezerva si retragere, toti ofiterii veterani NATO-RSR care paraziteaza bugetul APARARII noastre.

  5. Lucifer spune:

    Situaţia este mai complexă. Germania şi Franţa, care îşi arogă conducerea UE, vor o structură militară alta decât NATO. Ca urmare, apare indirect o ALTĂ forţă militară, care POATE FI în opoziţie cu NATO. Asta schimbă politica de securitate a Românie, aruncând-o în dilema: NATO sau armata UE? În domeniul apărării România nu poate juca în două tabere. Deocamdată, se aşteaptă “Marea Schismă” Europa de Vest vs. SUA+UK+NATO cu amărâtele de state din Est prinse între 2-3 tabere…

  6. Kurt spune:

    Războiul rece al secolului 21 e în plină desfășurare. E un cyber war în era digitală. Atacurile rusești sunt documentate și sunt publicate în SUA și actual din partea UE oficial la Bruessel. Nu mai e un secret că rușii lui Putin îndrăznesc cu ajutorul unor „hackeri“ din Rusia (prea putțn e camuflat în dictatura rusească de azi) să atace, deci să ducă un război „digital“ contra occidentului.
    Atacurile în cyber space din Coreea de Nord sunt publicate (cu studenți nord- correni în alte țări, India, Indonezia) mai puțin prudent. Coreenii fură din bănci, fură bitcoini etc.
    Armatele NATO au început să se pregătească pentru acest război în cyber space nu numai pentru apărare. Se trece la contraatacuri? Dacă ne gândim la dronele americane în Afganistan, Siria și Pakistan războiul „material“ e deja în plină desfăsurare. Conflictele militare în secolul 21 sunt o realitate, autorul are motive să pună întrebări acute.

    … „….. În primul rând, trebuie recunoscută problema, că mediul geopolitic s-a schimbat și că ne aflăm la începutul unei paradigme, în care conflictul armat nu mai este doar o ”lebădă neagră”. Dacă este așa, atunci trebuie să fim onești și să pornim la construirea interoperabilității pentru toate tipurile de misiuni, nu doar pentru cele de menținere a păcii sau de management al crizelor.
    În al doilea rând, ”apărarea onestă” presupune renunțarea la diplomația de fațadă. De aceea, ar trebui să se discute franc, așa cum recomandă autorul mai sus, atât la nivel intern cât și extern.
    În al treilea rând, planificarea multianuală a apărării trebuie orientată către rezultate (outcomes) și nu către resurse (cheltuieli bugetare) și activități iluzorii. Să fim onești și să spunem adevărul gol-goluț!
    .. „…

    UE are armament și armate complet incompatibile, deci ineficiente. PESCO nu are azi nici o importanță militară clasică. PESCO va necesita prea mult timp, 10- 20 de ani până când se ajunge la înzestrarea unei armate europene eficiente și standardizate. Nici măcar conceptele necesare înainte de proiectare nu sunt definite clar în UE.

    SUA are o armată bine organizată de la proiectarea armamentului pâna la inzestrarea trupelor, cu un număr foarte redus de tipuri (un tanc american, 17 în UE). Ca politist militar global SUA își schimbă acum radical strategia cu noul președinte american, comandantul suprem al armatei (poate începe un război, nu sunt mulei piedici în senat și congres) D. Trump. Apelul lui Obama către UE de a investi 2 % BIP pentru apărare a rămas fără rezultat vizibil. Azi în UE se discută strategia de apărare, capacitatea de apărare, se fac pași mici spre acest țel de 2 % BIP.
    Pentru cei din est, cei care ieri au fost în Pactul de la Varșovia, au fost de partea Moscovei (Bucureștiul a declarat în decembrie 1941 război Statelor Unite ale Americii), agresiunea rusă în Ucraina de est e o amenințare reală. Statele Baltice, Polonia și România (Praga rămâne pro-moscovită cu președintele Zeman) au insistat și au primit de la președintele Obama/SUA asigurarea că contigente mici de militari NATO vor fi stationați în aceste state. În momentul de față aceste unități militare NATO mici sunt staționate în estul NATO. Este o asigurare în plus pentru un conflict militar destul de „virtual“. Rusia nu întră cu tancuri în Polonia (peste 15.000 soldați americani sunt stationați permanent în Stuttgart/RFG, cu comandament NATO, cu comandament american pentru Orientul apropiat, pentru Africa de Nord, deci prezență militară americană substanțială în vestul UE).

    Ramâne problema cu conflictele de interese reale între NATO- Rusia (sunt globale, Siria, Iran, nu numai CONTINENTAL EUROPENE), SUA-China, SUA-Coreea de Nord (la olimpiada din februarie 2018 în Coreea de Sud va defila o singură echipă sportivă „națională“ coreeană la deschiderea festiva a olimpiadei de iarnă 2018).

    Pondere esticilor, al noilor parteneri în NATO/UE (Ungaria și România sunt azi noii aliați fideli? au exact aceleași interese?, păstreaza aceași distanță de Moscova?) nu a schimbat mult capacitatea militară a occidentului, e mai mult cea ce acuză Putin?, o apropiere NATO de granițele și de sfera de influență a Rusiei. Ce împortanță are această realitate în est, în vest, în Rusia?

    Tratatele UE obligă la ajutor militar (în NATO e altfel, D. Trump poate esita, are mâna libera daca intervine sau nu cu armata americană în ajutor) reciproc. PESCO e sub comanda Parisului, cu o distanță mai mare a francezilor de SUA/NATO, deci e mai mult un subiect de dezbinare decât de ajutor real. Danemarca, Irlanda nu participă la structura militară al UE/PESCO. Olanda, Norvegia, Scandinavii sunt orientați tradițional mult mai mult spre Londra/SUA decât spre Paris. Ramâne apărarea frontierelor maritime în sud-est (tânarul cancelar austriac Sebastian Kurz a declarat oficial, în interviu TV și la Berlin cu doamna cancelar A. Merkel, că sprijină budegtul suplimentar de apărare PESCO) ca primul efect european de apărare comun.

    Nu e mult, e un început. Plăcerea, preferința dâmbovitenilor pentru „teorii“ nu a slăbit în noul parteneriat NATO/UE cum dovedește autorul. Statul de drept românesc, încrederea, e baza acestor alianțe româno- europene, româno- transatlantice.

    „Mourir pur Danig “ Paris 1939 … nu e uitat la Varșovia.

    Care e interesul legitim al României în problemele prezentate de autor? Ce e realizabil în termen scurt 2017- 2019- 2021cu actualii penali din guvern, parlament și instituțiile publice (SRI, armata, justiția) în relațiile externe cu partenerii NATO/UE?

    Care sunt riscurile reale ale României, interne și externe?

    Cum și ce face România azi în conflictele razboiului cyber war în plină desfăsurare? Acuzațiile actuale în SUA și UE se referă la intervențiile rusești dovedite: intervenții rusești privind opinia publică occidentală și influentarea campaniilor electorale (Mueller în SUA investigează intervenția rusească în campania prezidențială americană, of e delicat..).

    Unde sunt, unde se văd azi „dividendele“, câștigurile în urma aderării României la NATO/UE? Unde sunt „dividendele“, câștigurile României în perioada 1990- 2018 de pace asigurată de noi partenerii ocidentali?

    Ce a adus eliberarea 1989, pacea și securitatea țării, românilor 1990-2018? Bunăstare, belșug și prosperitate pentru cine?
    Statul de drept, dreptul civil, instituțiile publice sunt stabile și efective?, egalitate?, fraternitate?, între locuitorii țării în anul aniversării 2018?

    Viitorul e deschis.

  7. Emil Aluas spune:

    Stimate D-le Profesor Marian Zulean,

    Multumesc si FELICITARI ptr. excelenta prezentare a conceptului de Aparare Onesta si a punctului de vedere a lui Thomas-Durell Young. Asa cum mi se intampla, destul de rar, acasa la mine, in Romania, uneori sunt fascinat de inalta pregatire profesionala a unor compatrioti, a caror calibru este de talie internationala: D-voastra, Generalul Degeratu, Prof. Univ. Dr. David, sociolog la UBB-Cluj, Prof. Univ. Dr. Virigiliu Tarau, istoric al UBB-Cluj, Vice Presedinte CNSAS, si inca cativa, pe care-i cunosc personal. Din partea politicienilor aud de 28 de ani ca NU AVEM PERSOANE PREGATITE. Asta ma revolta la nebunie. Politicienii ne fac neamul de rusine. Cu stima, Prof. Emil Aluas, Activist Politic, Budapesta. Presedinte-Fondator, Fundatia PRO WEST, Cluj. Blog: emilaluas.blogspot.com

  8. F.P. spune:

    Apararea de coalitie nu este un panaceu de securitate. Ea nu exclude apararea nationala. Dimpotriva. Dupa lordul Palmerston, caruia inclin sa-i dau dreptate, prietenii si adversarii nu sunt vesnici, ci doar interesele sunt vesnice. Nu ar trebui, dupa parerea mea, sa repetam greseala de pana in 1989, cand ne-am dat securitatea si apararea pe mainile unei coalitii, ale fostului Tratat de la Varsovia. A disparut Tratatul si am ramas singuri in fata tuturor riscurilor si amenintarilor de securitate. O situatie aproape imposibila. In primul rand, trebuie sa ne preocupam de securitatea si apararea nationalae. E cea mai buna politica de coalitie, care este puternica sau slaba prin fiecare membru al sau. Si nu e vorba de neincredere strategica (sau nu in primul rand), ci de probabile modificari de interese si, implicit, de ideologie, asa cum si presedintele american Donald Trump le-a flutrurat, la un moment dat, in campania electorala, cu referire la angajamentul SUA in si fata de NATO si, pe cale de consecinta, fata de apararea Europei si, in ceea ce ne priveste nemijlocit, a Europei de Est si a Romaniei.

    Thomas-Durell Young pretinde ca ar exista o “ipocrizie” privind “incoerența strategică și problemele de interoperabilitate.” Daca afirmatia sa privind “incoerenta strategica” inseamna o dorinta nedisimulata de belicozitate, zanganit de arme sau chiar de evenimente provocatoare militare, ma simt obligat sa spun ca nu sunt de acord. Eu cred ca o politica de alianta de destindere si de incredere reprezinta o aparare si o securitate infinit mai preventiva decat orice razboi preventiv. Daca “interoperabilitatea” pe care o reclama autorul presupune sporirea dependentei de cineva sau altceva, fapt care te face neputincios sa desfasori actiuni independente, iar trebuis esa spun ca nu sunt de acord. Din cate stim, cea mai mare si mai eficienta coalitie din istorie a fost cea dintre SUA si URSS, impotriva Germaniei hitleriste, fara “interoperabilitatea” de a carei lipsa se plange Thomas-Durell Young, dar si fara pretentia vreuneia din parti de a avea controlul asupra celeilalte.

    De altfel, apropo de “onestitate”, mi se pare destul de tendentioasa recomandarea din capitolul final al cartii lui Thomas-Durell Young, de intruziune mai “dura” a aliatilor vestici in relatiile cu aliatii estici, dar care nu ar face decat sa transforme, mai mult sau mai putin discret, “interoperabilitatea” intr-o inacceptabila subordonare politico-militara: ”Oficialii occidentali trebuie să aibă o abordare mai dură în interacțiunea cu partenerii estici și să le ceară să ia decizii dureroase în adoptarea conceptelor de guvernanță democratică. De cealaltă parte, est-europenii ar trebui să ceară occidentalilor să înceteze cu falsele complimente și să abordeze onest propriile eșecuri și slăbiciuni”. Poate ca, in sensul celor spuse, ar trebui sa analizam cu luciditate si speta Turciei, un “accident” de coalitie. Ankara a cerut recent ca NATO sa-i apere frontierele de gruparile teroriste din Siria, dar nu am certitudinea ca vocea ei a fost auzita… Cred ca este nevoie si de analize critice, cu atat mai mult cand altii se ofera sa gandeasca in locul tau, cunoscand si ca zicala populara spune invers (Nimeni nu gandeste in locul tau).

  9. Avram Iancu spune:

    “Deși au trecut aproape 3 ani de la adoptarea Strategiei Naționale de Apărare nu avem, încă, o Cartă Albă a Apărarii (deși legea prevede că la 6 luni de la învestire, fiecare guvern ar trebui sa promoveze o asemenea cartă)”

    Informatie incorecta!!!
    Avem Carta Alba din 2015!!!!
    Nu de mult a fost aprobata de Parlament chiar editia din 2017!!! – Hotararea nr. 96 din 20.11.2017 Publicata in MO nr.939 din 28.11.17!!!

    • Marian Zulean M Zulean spune:

      Ma bucur sa aflu ca exista. Nu ar fi trebuit sa stim si noi, din surse publice? Iata locurile unde cred ca ar trebui sa fie publicata: Guvernul Romaniei: http://gov.ro/ro/cauta?cuvant=Carta+Alba+ sau MApN: http://www.mapn.ro/programe_strategii/index.php
      In schimb, Q Magazine publica, in septembrie 2017, un articol cu titlul “Q Magazine a consultat Carta Albă a Apărării 2017. Un plagiat marca MApN în care Guvernul Tudose a uitat să șteargă numele lui Grindeanu”. Insa, exact aceste amanunte probeaza argumentul, preluat de la Young, de “conceptual spaghetti”. Planificarea apararii era doar unul dintre zecile exemple din cartea lui Young. Chiar daca exista Carta si are niste directii strategice clare Tariceanu declara in 09 ianuarie 2018 ca nu e de acord cu ce votase. Cartea lui Young este mult mai generoasa in analize, scopul articolului era sa recomande citirea cartii si sa vedem ce putem face in privinta noastra. Mea culpa, daca nu am gasit cel mai potrivit exemplu. Idea finala era sa sesizam ca nu ne mai aflam in situatia de planificare liniara. Poate o sa mai dezvolt si sa scriu un alt articol, cu alte exemple despre “Conceptual spaghetti”. Daca vreti o analiza mai veche puteti vedea articolul “Securitatea națională”: varză de Bruxelles la adresa: http://www.contributors.ro/politica-doctrine/%E2%80%9Csecuritatea-na%C8%9Bionala%E2%80%9D-varza-de-bruxelles/

      P.S. Sa fie clar, mea culpa daca nu am reusit sa gasesc unde a fost publicata Carta Alba 2017. Insa, trebuie sa vedem padurea si nu copacii. Iar situatia cu Carta Alba a … Guvernului Tudose (pe care nu o sa o verific daca este plagiata de la Grindeanu) care a fost valabila doar o luna de zile nu mi se pare OK. Acum, alt guvern, alta distractie. MApN isi va face datoria, elaboreaza un nou document, include prevederi din noul program de guvernare si tot asa…”trece URSUL dealul”.

  10. Marian Zulean M Zulean spune:

    ”Guvernul Copy-Paste”. Scripta manent: așa că m-am gândit să imi fac timp să verific suspiciunea că Guvernul Tudose și-a însușit ”Carta” Grindeanu și a publicat-o fără tam-tam, să nu se afle. Iata ce zice ”carta” Tudose, in Introducere (p.9): “…Carta albă a apărării 2017 a fost elaborată astfel, pentru reflectarea prevederilor Programului de Guvernare 2017-2020, aprobat de Parlamentul României ca urmare a acordării încrederii actualului Guvern (Hotărârea Parlamentului nr. 1/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului).” Cum adică ”actualul guvern din ianuarie 2017”? Hotararea Parlamentului nr. 1 / 2017 se referea la învestirea guvenului…Grindeanu. Prin Hotărârea Parlamentului nr. 53/2017, din 29 iunie 2017, se învestea guvernul Tudose. QED!!!.

  11. Claudiu Degeratu spune:

    Marian, din cate stiu avem Cartea Alba. Documentul a fost aprobat prin Hotărârea nr. 12 din 11 aprilie 2016 a Ședinței comune a Senatului și Camerei Deputaților, care a fost publicată
    în „Monitorul Oficial“, Partea I, nr. 310 din 22 aprilie 2016.

    • Marian Zulean Marian Zulean spune:

      Claudiu,
      Ca in filmul cu revolutia: avem sau nu avem? Uita-te la comentariile de mai sus, ale lui Avram Iancu si Radetzky. Ceea pe care o indici tu este Carta Alba a Guvernului Ciolos, elaborata de Guvernul Ponta, in 2015 (scrie pe coperta). Intre timp a mai fost aprobata Carta Alba a Guvernului Tudose, prin Hotararea Parlamentului nr. 96 din 20.11.2017 Publicata in MO nr.939 din 28.11.17 (de care nu stiam daca nu ne spunea Avram Iancu). Si care e “plagiata”, cum demonstreaza Alexandru Purcarus, avind in Preambul referinta la Hotararea de investire a Guvernului “actual”…Grindeanu. Legea 203/2015 spune la art 6 : “(1) Carta alba a apararii este elaborata de catre Ministerul Apararii Nationale pentru indeplinirea prevederilor Strategiei nationale de aparare a tarii si implementarea obiectivelor in domeniul apararii stabilite prin Programul de guvernare si in conformitate cu prevederile Conceptului strategic al NATO. Adica fiecare guvern, pe baza programului SAU de guvernare trebuie sa elaboreze o carta. Altfel, sa ne amintim ca ultima Carta Alba in aprobata de Parlament era din noiembrie 2004, a Guvernului Nastase?!! Exact asta vroiam sa demonstrez prin examplul meu, ca suntem in stadiul de “conceptual spaghetti”, cum bine zice Young. Dar invit la citirea cartii, chestia cu PPBS este criticata de insusi autorul Thomas Young.

      • Claudiu Degeratu spune:

        A, da, scuze, acum vad.
        Corect, intr-un conceptual spaghetti degeaba mai comentezi noianul de documente strategice oficiale ca pierzi vremea, din două motive:
        - nu exista un proces logic, cuprinzator si stiintific care sa ne demonstreze ca documentele sunt ceva mai consistente decat o spoiala birocratica.
        - inconsistenta conceptuala se traduce in neimplicare si slaba implementare.
        Sunt sceptic ca solutia autorului cu interoperabilitatea va rezolva problema. Avem cazul armatei afgane care a fost reconstruita de la zero dupa criteriul interoperabilitatii si tot nu a dat rezultate. Avem tari in NATO, unde gradul de interoperabilitate (tinut la secret fireste) nu se traduce imediat in asumarea aceluiasi spectru de misiuni. Este cazul si Romaniei, ne laudam cu suntem cu americanii in teatre, ca suntem instruiti cu ei sa luptam in Afganistan dar cand vine vorba de misiuni concrete, pai sa vedem sa discutam, unele merg, altele nu merg pentru ca sunt sensibile, avem limitari nationale cand vine vorba de regulii de anagajare.
        Eu sper, poate cu timpul, cand se mai maturizeaza (daca se va maturiza cu adevarat) conceptia NATO de apărare teritoriala colectiva pentru aliatii din Est sa mai avem ceva progrese. In plus, cu noua conceptia europeana privind apararea comuna probabil ca viziunea americana despre interoperabilitate va mai primi o lovitura.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Marian Zulean


Marian Zulean

Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară. Citeste mai departe


În memoria Regelui Mihai

În memoria Regelui Mihai - Bach: Ricercar a 6 (din Ofranda Muzicală) - Andrei Vieru

E randul tau

Ptr.poporul ăsta urgentă e doar la UPU.Luciditatea e înlocuită cu neîncrederea, lehamitea si li...

de: Ana Hanes

la "Defăimarea naţiunii - despre un anume viitor"

Cauta articole

aprilie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mar    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)