Home » Armata »Sinteze » Citesti:

Aplicaţii militare de amploare în Ungaria, Polonia şi Republica Democrată Germană (1962)

Petre Opris martie 21, 2019 Armata, Sinteze
6 comentarii 3,538 Vizualizari

Înfiinţarea oficială a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia la 14 mai 1955 a constituit un moment foarte important pentru armata română. Prin semnarea de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, din partea României, a documentului prin care se consfinţea alcătuirea unor organe de conducere politice şi militare ale acelei alianţe, autorităţile politice de la Bucureşti au acceptat includerea aproape în totalitate a unităţilor armatei române în structura militară a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Dintr-o dată, 8 divizii ale trupelor de uscat, 3 divizii de aviaţie de vânătoare, o divizie de aviaţie de vânătoare-bombardament şi întreaga flotă maritimă militară română urmau să facă parte din Forţele Armate Unite ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (F.A.U.), în caz de război.

Autorităţile sovietice au prevăzut ca statele semnatare ale Tratatului de la Varşovia să pună la dispoziţia comandantului suprem al Forţelor Armate Unite cel puţin 78 divizii din cadrul trupelor de uscat, 61 divizii de aviaţie (42 divizii de aviaţie de vânătoare, 11 divizii de aviaţie de bombardament şi 8 divizii de aviaţie de vânătoare-bombardament), toate forţele maritime militare ale Poloniei, României şi Bulgariei, precum şi Flota a 4-a Maritimă (din Marea Baltică) şi Flota Mării Negre ale Uniunii Sovietice. Includerea în cadrul F.A.U. a unor unităţi militare est-germane şi albaneze urma să se realizeze după încheierea unei convenţii speciale (în cazul guvernului est-german), respectiv prin stabilirea unui plan de coordonare dintre Comandamentul Forţelor Armate Unite şi autorităţile politice de la Tirana.

Forţelor Armate Unite s-au aflat sub controlul direct al autorităţilor de la Moscova printr-un Comandament Unificat, în fruntea căruia au fost instalaţi doi militari sovietici – mareşalul Ivan S. Konev (comandant) şi generalul Aleksei Antonov (şef de stat major) – care conduceau în acelaşi timp Direcţia a 10-a din cadrul Statului Major General al armatei Uniunii Sovietice.

Începutul anilor ’60 a fost marcat de o modificare substanţială a structurilor armatelor din statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, pe fondul apariţiei şi dezvoltării accelerate a unor noi vectori de luptă, capabili să transporte încărcături nucleare la distanţe foarte mari (rachete, bombardiere şi submarine). În acele condiţii, generalul Leontin Sălăjan a prezentat la Moscova, în luna martie 1961, un plan al armatei române referitor la dotarea cu tehnică de luptă modernă în perioada 1961-1965 şi a fost de acord cu modificarea compunerii şi destinaţiei marilor unităţi militare româneşti – atât la pace, cât şi la război.

La sfârşitul aceleaşi luni, ministrul Forţelor Armate a fost semnat, din partea României, un nou protocol secret al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. În acel document s-a prevăzut ca autorităţile de la Bucureşti să pună la dispoziţia Forţelor Armate Unite, în caz de război, 12 divizii mecanizate, două divizii de tancuri, un regiment de desant-paraşutare, 4 regimente de rachete antiaeriene, 4 regimente şi 2 divizioane de artilerie antiaeriană româneşti.

Intenţia din acea perioadă a autorităţilor de la Moscova a fost de a micşora efectivele militare convenţionale din Uniunea Sovietică şi ţările membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi de a creşte rapid, în acelaşi timp, capacitatea de luptă printr-o înzestrare cu mijloace moderne. Procesul de echipare a unităţilor militare transformate a luat amploare în perioada 1961-1962 şi, de la nivelul Comandamentului Forţelor Armate Unite, au fost stabilite mai multe aplicaţii militare care s-au desfăşurat în cursul anului 1962 pe teritoriile Ungariei, Poloniei, Republicii Democrate Germane, României şi Bulgariei.

În cadrul „Planului de măsuri al Comandamentului Forţelor Armate Unite pentru pregătirea operativă şi de luptă în anul de instrucţie 1961 (pentru armata română)” – document întocmit la 23 octombrie 1961 de generalul-colonel sovietic N.I. Gusev – s-a prevăzut faptul că manevrele militare din Ungaria urmau să se desfăşoare în perioada 20-30 aprilie 1962. Denumită codificat „Dunărea”, aplicaţia de comandament şi stat major, de Front, cu trupe, a fost condusă de mareşalul Andrei A. Greciko şi în subordinea acestuia s-au aflat următoarele forţe:

- din Grupul de Trupe de Sud (sovietic), care se afla pe teritoriul Ungariei: un comandament de front şi o divizie motorizată (de tancuri), cu mijloace de întărire;

- din Uniunea Sovietică: un comandament de Corp de Armată din Regiunea Militară Subcarpatică;

- din România: comandamentul Armatei 3, precum şi Divizia 18 Mecanizată (care avea sediul central la Timişoara şi era comandată de colonelul Constantin Didulescu);

- din Ungaria: un comandament de armată şi o divizie motorizată, cu mijloace de întărire.[i]

La 26 octombrie 1961, Ministerul Forţelor Armate a nominalizat comandamentul Armatei 3 şi Divizia 18 Mecanizată pentru a participa la acele manevre. Propunerea a fost aprobată în şedinţa din 3 noiembrie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R.[ii]Ulterior, autorităţile militare române au fost surprinse neplăcut de faptul că nu au fost consultate de organizatorii aplicaţiei „Dunărea” (de sovietici, în primul rând) şi nu au fost invitate să participe la întocmirea concepţiei sale, a „planurilor de desfăşurare, executarea recunoaşterilor şi pregătirea bilanţurilor”[iii].

După aplicaţia din Ungaria au urmat manevrele cu trupe, cu acţiune dublă, conduse de către ministrul polonez al Apărării Populare, generalul-colonel Marian Spychalski.[iv] Denumită codificat „BALTICA-ODER”[v], acea aplicaţie s-a desfăşurat, teoretic, în zona Copenhaga (Danemarca) – Magdeburg (R.D.G.) – Poznań (Polonia) – Słupsk (Polonia) în perioada 5-10 octombrie 1962. Manevrele cu trupe au avut loc atât pe teritoriul Poloniei, cât şi, parţial, pe cel al Republicii Democrate Germane, precum şi în zona litoralului polonez şi est-german de la Marea Baltică.

Tema aplicaţiei – Organizarea şi ducerea operaţiei combinate de desant şi antidesant – şi concepţia generală a sa erau înscrise pe linia doctrinei militare sovietice din perioada respectivă. Astfel, „Forţele de Vest (denumire folosită aici pentru trupele NATO – nota Petre Opriş), concentrându-şi în secret trupele sub pretextul aplicaţiilor, execută lovitură nucleară asupra Forţelor de Est şi trec la ofensivă, dând lovitura principală pe direcţia WITTENBERG – Nord BERLIN. [...] Forţele de Est (Frontul de litoral şi Frontul BERLIN), executând lovitura nucleară asupra Forţelor de Vest, îşi regrupează forţele, concomitent cu lichidarea urmărilor loviturii nucleare executate de Forţele de Vest, în scopul opririi ofensivei acestora şi trecerii la ofensivă pe direcţia generală BRESLAU – HAMBURG”[vi].

Pentru a pune în practică planurile aplicaţiei „BALTICA-ODER” au fost concentrate şi folosite, în total, 250 de tancuri, 300 transportoare blindate, 5000 autovehicule, 250 avioane, 105 nave şi aproximativ 32.000 militari. În planul pentru conducerea şi desfăşurarea aplicaţiei au fost incluşi 5000 militari şi 1000 maşini.[vii]

Structurilor naţionale care au participat la acele manevre operative au fost următoarele:

1. Forţele militare poloneze: un comandament de armată; o grupă operativă în rolul grupei operative „BALTICA” (a Forţelor de Vest, NATO); un comandament de divizie de tancuri; un regiment de tancuri, prevăzut cu efective; un comandament de divizie mecanizată; un regiment mecanizat, cu efective; un comandament de divizie de desant aerian; un batalion de desant aerian, cu efective; un regiment de pontonieri; o divizie de aviaţie de vânătoare; două regimente de aviaţie marină; unităţi de nave de desant; unităţi de asigurare logistică;

2. Forţele militare sovietice: un comandament de divizie de tancuri; un regiment mecanizat, cu efective; un batalion de infanterie moto (desant maritim); trei divizii de aviaţie; un regiment de elicoptere; unităţi de pontonieri; nave de desant; unităţi de asigurare logistică;

3. Forţele militare est-germane: un comandament de divizie mecanizată; un regiment mecanizat, cu efective; nave de desant; o companie de infanterie (desant maritim); unităţi de asigurare logistică.

Analizând raportul realizat de către generalul-colonel Arhip Floca[viii] despre aplicaţia la care a asistat, se poate constata faptul că în concepţia de ansamblu a manevrelor nu a existat nici o referire la organizarea şi ducerea unor acţiuni de apărare. Forţele de Vest (NATO) atacau prin surprindere şi foloseau mijloacele nucleare din dotare, iar Forţele de Est (ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia) executau regruparea şi treceau la ofensivă. Putem presupune că militarii care au conceput aplicaţia au evitat în mod deliberat cuvintele „apărare” şi „defensivă” pentru a se respecta astfel doctrina militară sovietică din acel moment.

Potrivit concepţiei generale a aplicaţiei, forţele inamice treceau la ofensivă prin surprindere şi foloseau masiv arme nucleare. Lovitura lor principală era dată pe direcţia Wittenberg – Nord Berlin. Pentru a asigura flancul stâng al grupării principale a NATO, „Gruparea operativă BALTICA” (alcătuită din două divizii mecanizate, o divizie de infanterie moto şi Divizia 16 Desant Aerian) debarca pe litoralul inamic (polonez) în sectorul Mielno-Unieście – Dziwnów şi alcătuia un dispozitiv de luptă pe două eşaloane, cu Diviziile 11 şi 13 Mecanizate în eşalonul întâi şi cu Divizia 6 Infanterie Moto în eşalonul doi. Pentru a atrage şi fixa rezervele Forţelor de Est (ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia), se considera că Divizia 16 Desant Aerian a fost paraşutată în raionul Ińsko. În acest fel se asigura libertatea de acţiune a grupării principale a NATO. Lărgimea sectorului „Grupării operative BALTICA” (NATO) era de 70 kilometri.[ix]

Cei care au conceput exerciţiul respectiv au prevăzut şi lansarea Diviziei 1 Desant Aerian în raionul Cedynia. Această mare unitate avea ca obiective cucerirea punctelor obligatorii de trecere peste râul Oder şi împiedicarea afluirii forţelor Organizaţiei Tratatului de la Varşovia spre linia frontului.

Conform concepţiei de ansamblu a aplicaţiei, trupele poloneze, sovietice şi est-germane din cadrul Forţelor de Est (Organizaţia Tratatului de la Varşovia) urmau să acţioneze astfel:

- Frontul Berlin, împotriva grupării principale de forţe a NATO;

- Frontul de litoral, împotriva „Grupării operative BALTICA”;

- rezervele Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, contra Diviziilor 16 şi 1 Desant Aerian, care se aflau în raioanele Ińsko, respectiv Cedynia.

La începutul aplicaţiei, generalul polonez care comanda „Gruparea operativă BALTICA” (NATO) a propus incendierea în mod fictiv a unei suprafeţe de circa 13.000 m[2]. În acest scop, acesta a solicitat ajutorul eşalonului superior pentru a i se pune la dispoziţie mijloacele de luptă necesare lansării a 432 bombe cu napalm. De asemenea, comandantul grupării respective a susţinut ideea creării fictive a unei zone infectate radioactiv, pe o lungime de 200 kilometri şi o lăţime de 30 kilometri, în scopul asigurării acţiunilor de luptă ale desantului său maritim. Cele două propuneri nu au fost aprobate de eşalonul superior, care a considerat că „executarea acestor măsuri ar fi dus la îngreunarea acţiunilor de luptă ale trupelor proprii (NATO – nota Petre Opriş)”[x].

Deoarece hotărârile sale iniţiale nu au fost acceptate, comandantul „Grupării operative BALTICA” a apelat la şase elicoptere de transport Mi-6 „Hook” şi 33 elicoptere Mi-4 „Hound”[xi] pentru a asigura acţiunile de luptă ale desantului maritim, lansând tactic un batalion în adâncimea teritoriului inamic. Debarcarea militarilor din aeronave şi executarea de către aceştia a misiunilor de luptă ordonate s-au executat într-un timp extrem de scurt. Totodată, „Gruparea operativă BALTICA” a realizat real un desant maritim de valoarea unui regiment de infanterie marină. După o pregătire de foc fictivă – în care erau folosite şi armele nucleare – 1200 de militari, 10 tancuri T-54 şi 8 tancuri amfibii PT-76 au debarcat în patru valuri pe litoral. Primele două valuri de militari au fost alcătuite din subunităţi de cercetare şi pionieri, respectiv din tancuri amfibii PT-76 şi tancuri T-54. În cel de-al treilea val s-au aflat subunităţile de infanterie, iar în ultimul, statul major al regimentului de infanterie marină. În plus, trei vedete torpiloare au executat în comun o operaţiune pentru ocuparea unui port de la Marea Baltică.

Pentru a marca momentul intrării în luptă a Diviziei 16 Desant Aerian, în raionul Ińsko au fost paraşutate în trei valuri un stat major de divizie, efectivele unui batalion de desant, două conduceri de batalion şi subunităţi de deservire logistică.[xii]

Pentru a contracara acţiunile paraşutiştilor „inamici”, conducătorul Forţelor de Est (O.T.V.) a introdus fictiv în luptă o divizie de tancuri, care a trecut imediat la nimicirea inamicului. Operaţiunea respectivă a fost marcată în mod real prin manevre realizate de un regiment de tancuri în poligonul polonez de la Drawsko Pomorskie. Cu acel prilej, o parte din artileria angajată în aplicaţia „BALTICA-ODER” a executat trageri prin ochire directă, precum şi din poziţii de tragere acoperite. Totodată, o companie de tancuri a deschis focul asupra unor ţinte dispuse la limita bătăii maxime a armamentului de bord, iar aviaţia a executat o serie de bombardamente cu muniţie de război.

La următoarea etapă a aplicaţiei, un regiment mecanizat sovietic (care avea în organica sa şi un batalion de tancuri) a executat forţarea din mişcare a râului Oder, de la vest la est, într-un singur val. Acţiunea s-a desfăşurat în strânsă cooperare cu Divizia 1 Desant Aerian, care fusese lansată fictiv în raionul Cedynia pentru a ocupa punctele obligatorii de trecere peste râul Oder. Operaţiunea de forţare a cursului de apă a durat 25 minute şi s-a realizat cu mijloace de desant moderne: tancuri amfibii, transportoare de trupe BTR-50 P şi tancuri pregătite în mod special pentru trecerea pe sub apă.

Generalul-colonel Arhip Floca a consemnat în raportul său, despre acel moment din aplicaţie, faptul că „batalionul de tancuri al regimentului a forţat râul pe sub apă pe trei trase (fiecare companie pe o trasă)”[xiii].

Pentru a asigura forţarea râului Oder de către regimentul mecanizat sovietic s-au folosit şi 27 elicoptere Mi-4 „Hound” şi 6 elicoptere Mi-6 „Hook”. Acestea au lansat un desant tactic de valoarea unui batalion în adâncimea apărării inamicului.

La paraşutările realizate în raionul Ińsko şi la forţarea râului Oder au asistat, în afară de militarii implicaţi în operaţiune, şi prim-secretarul Partidului Muncitoresc Unit Polonez, Władisław Gomułka, împreună cu prim-ministrul Józef Cyrankiewicz.[xiv]

Manevrele militare s-au finalizat pe data de 7 octombrie 1962, după ce armata est-germană a prezentat „desfăşurarea şi atacul din mişcare al unei divizii de infanterie moto”[xv], însă exerciţiile reale de luptă au fost executate doar cu un singur regiment.

Bilanţul aplicaţiei operative „BALTICA-ODER” s-a desfăşurat la 10 octombrie 1962 în Polonia. La reuniune au participat următorii lideri militari: comandantul suprem al Forţelor Armate Unite, mareşalul Andrei A. Greciko; generalul-colonel Marian Spychalski, ministru al Apărării Populare a Republicii Populare Polone; generalul Jerzy Bordziłowski, şef al Marelui Stat Major al armatei polone; generalii de armată sovietici Piotr Batov şi Ivan Iakubovski; viceamiralul sovietic Oriol; generalii şi ofiţerii din statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia care au fost invitaţi să asiste la acele manevre militare. Au fost, de asemenea, prezenţi la şedinţa de bilanţ comandanţii polonezi, sovietici şi est-germani ai marilor unităţi şi unităţilor care au acţionat în mod nemijlocit în cadrul aplicaţiei.

La începutul şedinţei, generalul Jerzy Bordziłowski (şef al Marelui Stat Major al armatei polone) a expus timp de 30 de minute concepţia exerciţiului militar comun şi modul în care s-a desfăşurat acesta. Apoi, generalul Marian Spychalski a prezentat timp de două ore problemele mai importante care au rezultat în urma analizei sale, precum şi modul în care a apreciat activitatea participanţilor.

Cea mai importantă problemă pe care a amintit-o ministrul polonez al Apărării Populare a fost cea privind conducerea trupelor. Participarea la aplicaţie a unor mari unităţi din trei armate naţionale diferite, lipsite de omogenitate în cadrul ansamblului Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, precum şi distanţele mari care au existat între trupele aliate au afectat sistemul de comandă şi conducere pe parcursul desfăşurării exerciţiului militar „BALTICA-ODER”. La aceste probleme s-au adăugat dificultatea scenariului aplicaţiei (în care s-a prevăzut faptul că inamicul executa prin surprindere lovitura iniţială şi întrebuinţa masiv arma nucleară) şi faptul că regruparea Forţelor de Est (O.T.V.) şi conducerea lor se desfăşurau concomitent cu lichidarea urmărilor loviturilor nucleare. În consecinţă, acţiunile comandanţilor de la toate eşaloanele au fost îngreunate foarte mult.

Concluziile prezentate de generalul-colonel Marian Spychalski erau în concordanţă cu ideile exprimate de mareşalul sovietic Andrei Greciko. Se impunea cu necesitate unificarea sistemului de conducere în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi cunoaşterea limbilor străine (mai ales a limbii ruse).[xvi] Ministrul polonez al Apărării şi comandantul suprem al Forţelor Armate Unite au observat cât de ineficientă era colaborarea între armatele ţărilor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia din cauza incompatibilităţii existente între structurile militare naţionale ale statelor din cadrul alianţei. Cu cât se cobora pe treptele structurilor militare, de la nivelul comandamentelor naţionale la cel al marilor unităţi, precum şi la nivelul unităţilor şi subunităţilor, discrepanţele în privinţa colaborării dintre aliaţi deveneau tot mai evidente.

În acele condiţii, dacă nu se acţiona preventiv, incompatibilitatea militară a statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia putea să devină o povară pentru Uniunea Sovietică.[xvii] Autorităţile de la Moscova au înfiinţat la 14 mai 1955 o organizaţie politico-militară cu scopul evident de a-şi asigura dominaţia în centrul şi estul Europei, nu pentru a fi distrusă de propria sa creaţie. Acesta poate fi şi unul dintre motivele pentru care mareşalul Andrei Greciko nu accepta ca Organizaţia Tratatului de la Varşovia să aibă slăbiciuni militare.

Generalul Floca Arhip a consemnat în raportul său ideile exprimate de comandantul suprem al Forţelor Armate Unite la şedinţa de bilanţ a aplicaţiei „BALTICA-ODER”, astfel: „armatele ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia trebuie să-şi întărească continuu capacitatea de luptă pentru a fi în măsură să dea riposta cuvenită oricărui agresor şi aceasta nu pe teritoriul propriu, ci pe teritoriul agresorului”. Mareşalul Uniunii Sovietice a menţionat şi faptul că „este necesar să se studieze cu atenţie teatrul de acţiuni din nord-vestul Europei, acesta având o importanţă deosebită, deoarece ducerea unor acţiuni de luptă ofensive hotărâte pe această direcţie şi distrugerea trupelor NATO din flancul stâng va uşura acţiunea pentru distrugerea grupării principale a blocului NATO din centrul Europei(subl.n.)”[xviii].

Referindu-se la acţiunile desfăşurate de Divizia 16 Desant Aerian, lansată în raionul Ińsko, comandantul suprem al Forţelor Armate Unite i-a criticat pe cei care i-au îndrumat pe paraşutişti să organizeze o luptă de apărare împotriva unei divizii de tancuri a Forţelor de Est. Practic, aceştia nu aveau nici o şansă să se opună înaintării blindatelor inamice. În opinia mareşalului Andrei Greciko, militarii desantaţi trebuiau să primească „misiuni de luptă active”, cum ar fi fost distrugerea rachetelor nucleare ale inamicului sau cucerirea unor obiective importante (puncte obligatorii de trecere, comandamente etc.).[xix]

Printre cei criticaţi de către mareşalul Andrei Greciko s-au aflat şi aviatorii din cauza modului în care au acţionat în timpul manevrelor şi mai ales în poligonul de la Drawsko Pomorskie. Piloţii au executat bombardamente în zbor orizontal, nu prin cabraj sau picaj, fapt ce l-a nemulţumit pe comandantul suprem al Forţelor Armate Unite. Generalul-colonel Arhip Floca a fost de acord cu concluzia mareşalului sovietic şi a menţionat în raportul său astfel: „Acţiunea aviaţiei să fie condusă de către grupele operative de aviaţie şi executarea bombardamentelor să se facă din cabraj sau picaj (subl.n.)”[xx].

La câteva zile după încheierea exerciţiului „BALTICA-ODER”, trei dintre armatele statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia au participat în România, în regiunea Dobrogea, la o altă aplicaţie militară – pe care o vom prezenta şi analiza într-un material separat, data viitoare.

Detalii dintr-o hartă de lucru poloneză privind acţiunile militare ipotetice ale forţelor NATO şi ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia în sud-vestul Mării Baltice şi pe teritoriile Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Democrate Germane şi Poloniei (după anul 1972).


NOTE_________________

i# Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare: A.N.I.C.), fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 34/1962, f. 69; Douglas A. MacGregor, Uncertain Allies? East European Forces in the Warsaw Pact, în Soviet Studies, vol. XXXVIII, no. 2, April 1986, Taylor & Francis, Ltd., p. 230.

ii# A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 46/1961, f. 1-2; 12; 14; 16; 18; 20-21.

iii# Arhivele Militare Naţionale Române (în continuare: A.M.N.R.), fond D, dosar V/2, vol. 3 (4/34), f. 125.

iv# Numele generalului polonez apare în documentele militare româneşti şi sub forma „Spîhalsky” (care este asemănătoare cu cea corectă doar din punct de vedere fonetic).

v# Potrivit documentelor poloneze, numele de cod al aplicaţiei a fost „BALTYK-ODRA” – acesta având acelaşi sens cu cel tradus de noi în limba română.

vi# A.M.N.R., fond D, dosar V/2, vol. 3 b, f. 194-195.

vii# Ibidem, f. 193-194.

viii# În acel moment, generalul Arhip Floca era adjunct al ministrului Forţelor Armate şi şef al Direcţiei Pregătire de Luptă din cadrul Marelui Stat Major român.

ix# A.M.N.R., fond D, dosar V/2, vol. 3 b, f. 194-195.

x# Ibidem, f. 195.

xi# Acele nume provin din codul utilizat de reprezentanţii ţărilor NATO pentru identificarea rapidă a tehnicii de luptă utilizate în statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.

xii# A.M.N.R., fond D, dosar V/2, vol. 3 b, f. 196.

xiii# Ibidem, f. 197.

xiv# Ibidem, f. 194.

xv# Ibidem, f. 197.

xvi# Ibidem, f. 200.

xvii# Atitudinile adoptate de mareşalul Andrei Greciko şi generalul-colonel Marian Spychalski cu prilejul bilanţului aplicaţiei „BALTICA-ODER” se înscriau evident pe linia acţiunii preventive, aceştia dorind întărirea alianţei politico-militare din care făceau parte statele pe care le reprezentau.

xviii# A.M.N.R., fond D, dosar V/2, vol. 3 b, f. 201.

xix# Ibidem, f. 202.

xx# Ibidem, f. 201-202.A

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. andi d. spune:

    foarte interesant si documentat. Totusi sursele ne spun ceva si despre mai mult ca sigurele defectiuni si probleme tehnice pe care le-au intalnit ai nostri in cadrul aplicatiilor? Sigur s-au trimis cele mai bune unitati, dar… suntem romani, stim bine cum functionau lucrurile la noi, se improviza mult. Banuiesc ca arhivele sunt mute la acest capitol. Oricum, felicitari pentru cercetarile intreprinse.

    • Petre Opris Petre Opris spune:

      Arhivele din România nu au fost mute, ci închise multă vreme pentru muritorii de rând care doreau să afle mai multe informaţii despre evenimentele care au avut loc în perioada Războiului Rece. Unul dintre motive l-am menţionat în materialul meu anterior despre arhiva PCR şi presupun, printre altele, că nu s-a dorit să se afle cum au fost primite şi arhivate documentele din perioada comunistă.
      După 1999 a avut loc o deschidere treptată, însă dosarele despre chestiunile militare sunt în continuare foarte greu de accesat. Nu este vorba despre o conspiraţie a nu-ştiu-cui pentru blocarea accesului la documentele importante. Povestea este mai lungă şi complexă. Poate că într-o bună zi voi aborda şi acest subiect.
      Din documentele militare la care am avut acces rezultă că au existat mai multe probleme în armată, însă la nivel înalt se explicau situaţiile în funcţie de conjunctura ideologică existentă în momentul relatării.

  2. Elena spune:

    Poate ar fi fost bine sa spuneti ca perioada analizata era in plin “razboi rece”!
    Eram studenta si n-am stiut ce este “razboiul rece” cu care m-a incurcat proful de economie marxista.Cerand explicatii de la cei mai avizati mi s-a spus ca este o puternica cursa a inarmarii
    de catre cele doua “tabere” asa ca nu este de mirare ca rusii au fost nemultumiti.
    Poate ca tot Soros sa fi fost de vina??

  3. ivanovici spune:

    dupa un atac nuclear masiv si prin surprindere, efectuat de trupele NATO, nu vad cat de eficient si rapid ar fi inlaturat sovieticii (ei contau, celelalte armate erau cam de poza), urmarile..zonele contaminate, nu pot fi traversate mult timp, nemaipunand la socoteala faptul ca, radiatiile se raspandesc si in jur, foarte rapid..asadar, aiureli de ,,manevre” cu cheltuieli enorme de bani, in timp ce populatia era vai de mama ei, in tarile socialiste..si nu uitati de ce s-a prabusit de facto comunismul….tinem cont si de faptul ca multa populatie din Polonia, RDG, Cehia_Slovacia, Ungaria si chiar Romania, ar fi trecut masiv de partea ,,agresorului” (NATO)..rusii si comunistii ingeneral, sunt inadmisibil de batuti in cap, neintelegand ca lumea din estul Europei nu-i sufera, tocmai datorita comportamnetului lor, golanesc, cu diferite prilejuri, inclusiv al doilea razboi mondial…celovecii astia sunt cu creierasul plin de vodka si nu vor sa priceapa realitatea: vezi revoltele din RDG (1953), Polonia (1956, 1970, 1980 – mai ales), Ungaria (1956), Ceho-Slovacia (1968)…de asemenea, este neglijata, posibila infiltrare a vesticilor prin fosta Yugoslavie, cea mai probabila, precum si posibilele atacuri prin Turcia, direct spre Armenia si Georgia….

  4. stefan60 spune:

    Schimb masiv de lovituri nucleare dar tot se rezolva cu victoria trupelor socialiste? Efectiv de ris .Tovarasii generali nu le aveau cu problemele inerente unui atac nuclear. Zeci de mii de morti , radioactivitate ridicata care lovea tancuri supravietuite si infanteristi. Cu enorma problema a ranitilor iradiati. Culmea , se punea idea ca un schimb de lovituri nucleare vest-est nu ducea inevitabil la un razboi global nuclear. Se vede ca se consuma vodka in cantitati industriale la Moskova si in special Stavka , marele stat major sovietic. Mancau si ei o paine. :)

  5. carstea spune:

    Eram copil si fara sa vreau am vazut o desfasurare de forte impresionata a Armatei Romane – o aplicatie din anii ’62 – 65′; se forta raul Arges cu zeci probabil 100 de tancuri T54 si T55, masini blindate, parca BTR 152, zeci de camioane. Soldatii erau bine imbracati, hraniti cu conserve de carne si purtau arme automate cu sectoare circulare (arme dinainte sa apara la noi, AK 47). Trupele erau in continua miscare aerul gemea de urletul motoarelor, lumea de la noi (basinasii)era speriata. Am vazut tancuri sarind pur si simplu de pe maluri de 2 metrii, in plina viteza.
    Iar in clasa 8-a, intr-un oras din Romania, am vazut rachete strategice sovietice, lungi de zeci de metrii, parcate pe strazi, rachete care dupa cum am inteles se deplasau spre Germania democrata.
    Vreau sa spun ca URSS impreuna cu aliatii (aliati mai mult cu forta), era in acel timp o mare putere in lume si multi tremurau ( ca si noi bineinteles – te lua cu transpiratii si aveai senzatie de uscaciune in cerul gurii) de frica.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Petre Opris


Petre Opris

A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istor... Citeste mai departe


E randul tau

Mi-a plăcut foarte mult acest interviu. (Am şi cumpărat astăzi cartea, deşi o aveam în englez...

de: Szilágyi N. Sándor

la " Iși iau animalele la revedere? Fac cimpanzeii politică? Interviu cu Carmen Strungaru, etolog, despre inteligența animalelor "

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

octombrie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Sep    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)