joi, martie 28, 2024

Dincolo de pareri: Ce spune stiinta legat de utilitatea temei de casa?

In ultima perioada au aparut in spatiul public din Romania dezbateri tot mai frecvente legate de necesitatea reglementarii volumului temei de casa la elevi. Din pacate, am observat ca majoritatea coplesitoare a pozitiilor luate se rezuma la pareri si se bazeaza prea putin pe date stiintifice. Acest articol isi propune incurajarea luarii de pozitii (si decizii) informate prin analiza partiala a literaturii de specialitate.

Dezbaterea legata de utilitatea temelor de casa este foarte veche si in acelasi timp foarte actuala. Studii empirice pe aceasta tema au avut loc inca din anii ’30 si se publica in continuare. Cu toate acestea  se pare ca in ultima decada frecventa intrebarilor legate de utilitatea temei de casa a crescut. De exemplu, un video postat pe Youtube acum cateva luni, care arata ca o invatatoare de clasa a 2-a din Texas a eliminat complet tema de casa pe tot restul anului, a devenit extrem de popular si a strans un numar impresionant de vizualizari. Documentare ca si “Race to Nowhere” sau “Where do we invade next?” determina publicul larg sa se intrebe daca temele de casa isi au vreo utilitate. La fel o fac si carti precum “The homework myth: Why our kids get too much of a bad thing” (Kohn) sau “The case against homework: How homework is hurting our children and what can we do about it” (Bennett & Kalish). De aceea, nu este surprinzator sa auzim ca apar si in Romania cazuri cum a fost cel de acum doua luni de la Constanta in care o scoala a decis sa suspende temele de casa pe o perioada limitata. Din pacate prea putina lume se intreaba: Care a fost rezultatul cuantifiabil al experimentului? A existat o grupa de control (sau doar experimentala)? Ce masuratori s-au facut? Ce informatii avem despre indicatorii de fidelitate si validitate a instrumentelor folosite? Cum s-au controlat variabilele confundate? Cat de reprezentativ este nivelul performantelor scolare al acelei scoli pentru Romania? S-au folosit evaluatori externi (independenti) pentru masurarea performantelor? Ce politici educationale au fost implementate in urma unui asemenea experiment? Fara a implementa un studiu riguros si corect din punct de vedere stiintific in Romania, ne va fi foate greu sa generalizam orice rezultat obtinut. Insa pe ce date ne putem baza?

Rezultatele PISA 2012

Sustinatorii temei de casa pot da exemplu datele culese de PISA in 2012 (vezi raportul OECD), care arata ca elevii de 15 ani din tari/regiuni performante ca Shanghai-China petrec 14 ore pe saptamana efectuand teme de casa. In acel raport se afirma ca “scolile a caror elevi petrec mai multe ore efectuand tema de casa (…) au in general tendinta sa performeze mai bine (p. 45)”. Pe de alta parte, tabara oponentilor temei de casa pot folosi aceeasi baza de date si pot argumenta ca elevii din tari performante precum Finlanda sau Coreea de Sud declara ca petrec mai putin de 3 ore pe saptamana efectuand temele de casa (Nota: elevii din Romania au raportat ca petrec in medie 7 ore pe saptamana, dar rezultatele lor au fost foarte departe de cele ale elevilor din Finlanda si Coreea de Sud). De aici invatam ca, luat separat, volumul timpului petrecut efectuand tema de casa nu ne spune nimic si e nevoie sa luam in considerare alti factori (posibile variabile confundate) care influenteaza performanta elevilor (ex. calitatea predarii la clasa). Dar ce ne spune stiinta?

Intelegerea particularitatilor de varsta

Cele mai frecvent citate studii legate de eficienta temei de casa sunt ale profesorului Cooper de la Duke University (SUA) si a colaboratorilor lui, care din pacate, asa cum cum afirma si ei, au multe limitari. Concluziile lor sugereaza ca in general exista un efect pozitiv al temei de casa asupra performantelor elevilor. Cu toate acestea, studiile lor au aratat ca e extrem de importanta ajustarea volumului temelor de casa la particularitatile de varsta ale copiilor (respectiv volumul temelor sa creasca o data cu varsta copilului). Recomandarile lor au fost preluate de catre  Asociatia Nationala a Educatorilor din SUA, care au sugerat implementarea regulii de 10 minute pe nivel de clasa. Adica, un elev de clasa a 3-a va petrece maxim 30 de minute efectuand tema de casa, iar un elev de clasa a 12, va petrece maxim 120 minute. Mai mult decat atat, studiile lor au aratat ca la elevii mari (de liceu) volumul de teme si performanta scolara sunt puternic asociate (dupa ce timpul petrecut efectuand teme depaseste pragul minim de o ora pe saptamana/12 minute pe zi). Alte studii recente au aratat de asemenea ca la liceu timpul optim petrecut pentru efectuarea temei de casa este de o ora pe zi, dar si ca volumul prea mare de teme date adolescentilor poate duce la contraperformanta (scaderea scorurilor la testarile standardizate).

Dar ce efect are tema la varste mici? Pana acum nu avem un studiu care sa arate in mod evident ca tema de casa data la elevii de varste mici imbunatateste performanta scolara semnificativ statistic. Cu toate acestea, asa cum recomanda si Cooper, valoarea temei de casa la clasele mici este aceea de formare a deprinderilor de munca independenta care vor fi necesare la varste ulterioare (liceu, facultate), cand invatarea autoreglata incepe sa aiba un rol din ce in ce mai mare. In plus, este foarte importat sa se inteleaga faptul ca invatarea la varsta scolara mica are loc predominant implicit, in urma experientelor de invatare ale copiilor din clasa, si prea putin explicit, sub forma temelor de casa. De exemplu, daca un parinte isi intreaba copilul de 6 ani ce a invatat la scoala, foarte frecvent se poate astepta la un raspuns de genul “Nimic”, “Ne-am jucat” sau “Nu stiu” (pentru ca ulterior sa-l auda ca fredoneaza un cantec “inventat” sau poate sa efectueze operatii simple de matematica in gand). In consecinta, desi nu exista inca studii relevante pe aceasta tema, se poate specula ca experientele de invatare de la clasa ale elevilor din clasele primare vor fi mai relevante decat volumul temei de casa.

Riscurile supradimensionarii temei de casa

Atunci cand ne intrebam cat de eficienta este tema de casa e important in primul rand sa ne intrebam de ce o dam, cui ii foloseste si daca exista posibilitatea sa aiba efecte averse. Cu alte cuvinte, care este raportul cost-beneficiu? De exemplu, un studiu publicat anul trecut in The American Journal of Family Therapy arata ca supradimensionarea temei de casa poate duce la aparitia riscului de blazare/epuizare (burnout) la varste foarte mici si poate creste stresul in familie. In acest context ne putem intreba daca participarea foarte redusa in programe de invatare pe parcursul vietii din Romania, daca abandonul scolar crescut sau daca prezenta din ce in ce mai redusa la bacalaureat ar putea sa fie explicate, intr-o masura, si prin suprasolicitarea copiilor la varste mici (folosind argumentul “noi suntem clasa/scoala de elita”)? Si, apropos de elite: Nu e rau ca se lucreaza accelerat cu copiii care pot face performanta deosebita. Insa generalizand si dand teme de casa supradimensionate si ridicate la nivelul celor (de exemplu) 1.3% care fac performante inalte (conform rezultatelor PISA 2015 la evaluarea intelegerii unui text citit), nu riscam sa ii pierdem pe o parte din ceilalti 98.7%? De aceea e foarte importanta intelegerea respectarii particularitatilor individuale ale elevilor. Si de aceea, consider ca initiativa d-lui ministru Mircea Dumitru este binevenita pentru a preveni situatii ca cele descrise mai sus.

Intelegerea educarii diferentiate

E important sa intelegem ca atunci cand dam o tema de casa unui grup relativ eterogen de elevi (intotdeauna!, chiar si atunci cand avem impresia ca grupul este relativ omogen), nevoile sunt diferite. Pe de o parte unele teme pot avea un grad mare de generalitate, si acestea se preteaza la toata clasa, cum ar fi de exemplu citirea unui capitol dintr-o carte care urmeaza sa fie discutat a doua zi la scoala. Pe de alta parte, care este scopul unei teme de casa de 10 probleme de matematica continand ecuatii de gradul 2 cu acelasi nivel de dificultate, in contextul in care elevul are deja formate deprinderile in urma exercitiilor din clasa? De ce nu ajung două exercitii, necesare formarii de munca independenta, dar care sa ii ofere timp pentru alte activitati in familie sau cu prietenii? Deocamdata nu putem formula raspunsuri pe baza studiilor empirice care sa sustina argumentul supradimensionarii temei de casa. Insa putem aprecia ideea promovata de d-l Dumitru de a cataloga diferentiat temele de casa in optionale si obligatorii, cu mentiunea (si aici imi exprim o opinie personala) ca gradul de obligativitate sa varieze in functie de nevoile elevului si nu de “nivelul clasei” sau de expectantele/prestigiul profesorului.

Alti factori care pot influenta eficienta temei de casa

Literatura de specialitate ne arata ca exista efecte diferentiate ale temei de casa asupra performantelor elevilor in functie de materie. De exemplu, un studiu publicat acum 5 ani in Economics of Education Review care a avut participanti elevi de clasa a 8-a a aratat ca volumul temei la matematica a avut efecte pozitive semnificative pe cand efectul temei la istorie, stiinte si engleza a fost nesemnificativ (evident, generalizarea studiului este limitata). Apoi: alte studii empirice arata ca tema de casa este eficienta daca este verificata si corectata de profesor (fie individual, fie in grup, in clasa). Atunci ne intrebam, cat de fezabila si eficienta poate fi o tema de casa supradimensionata care nu poate fi verificata de cadrul didactic? Si sa nu uitam de faptul ca tema de casa poate avea efecte diferentiate in functie de mediul socio-economic din care provine copilul. De exemplu, un studiu desfasurat in Olanda si publicat in urma cu 5 ani arata ca tema de casa a avantajat elevii din paturile sociale superioare care au avut performante semnificativ mai mari comparativ cu colegii lor mai putini avantajati (posibil din cauza ca au fost ajutati de parinti). Iar un alt studiu ne arata ceea ce am banuit cu totii: Relatia dintre performanta scolara si timpul petrecut efectuand tema de casa nu este liniara deoarece unii elevi (care au performante scolare mai bune) au nevoie de mai putin timp pentru a rezolva tema de casa. Asta inseamna ca este imposibil sa se ofere o reteta universala legata de timpul alocat temei de casa. Unii elevi chiar au nevoie de mai mult timp pentru rezolvarea ei decat altii. Si in final, conteaza calitatea nu cantitatea. Un alt studiu a aratat ca performantele scolare au fost prezise semnificativ de temele de casa percepute de elevi ca fiind bine selectate. Iar intuitia ne spune ca volumul temelor de casa necesar poate varia si in functie de calitatea predarii, chiar daca se pare ca nu exista studii care sa confirme aceasta ipoteza. Cu alte cuvinte, daca profesorul si-a facut meseria in mod eficient, rolul (si volumul necesar al) temei de casa va fi mic.

In loc de concluzie

Cercetarile de buna calitate legate de eficienta temei de casa sunt inca in faza incipienta. In plus, fenomenul este extrem de complex, de aceea nu putem trage o concluzie foarte clara si succinta. Insa putem sa raspundem la cateva intrebari: Ajuta temele de casa? Absolut. Pot avea temele de casa efecte negative? Cu siguranta. Cum pastram echilibrul? Pentru inceput, tinand cont cel putin de urmatoarele aspecte: Presupunand ca activitatea de predare la clasa a fost eficienta, temele pot fi benefice daca nu sunt supradimensionate, daca tin cont mai mult de nevoile elevului si nu atat de mult de cerintele programei, daca sunt relevante (si nu se transforma in activitati “de tinut ocupat copilul”), daca sunt verificate de profesor, si daca dificultatea este dozata in asa fel incat sa nu necesite ajutorul parintilor. Cu alte cuvinte, daca raportul cost-beneficiu este in favoarea elevului. Multe aspecte din cele prezentate de mai sus pot fi atinse printr-o pregatire corespunzatoare a profesorului (in special in psihologie educationala) sau alternativ, printr-o intuitie si un talent innascut deosebit al cadrului didactic. Pare ca suna usor, insa cum conceptualizam “pregatire corespunzatoare” si “intuitie si talent innascut”? Despre asta, poate cu alta ocazie. In ceea ce priveste reglementarea volumului de teme (si conceptualizarea corespunzatoare a termenului “teme supradimensionate”), pentru aceasta e nevoie de foarte multa cercetare de buna calitate implementata in Romania si sper ca in perioada urmatoare vor exista studii relevante, care sa ne ajute sa luam decizii educate pe aceasta tema.

Cateva referinte bibliografice:

Cooper, H., Robinson, J. C., & Patall, E. A. (2006). Does homework improve academic achievement? A synthesis of research, 1987-2003. Review of Educational Research, 76(1), 1–62.

Dettmers, S., Trautwein, U., Ludtke, O., Kunter, M. & Baumert, J. (2012). Homework works if homework quality is high: Using multilevel modeling to predict the development of achievement in mathematics. Journal of Educational Psychology, 102(2), 467-482.

Eren, O. & Fenderson, D.J. (2011). Are we wasting our children’s time giving them more homework? Econommics of Education Review, 30(5), 950-961.

Núñez, J.C., Suárez, N.Rosário, P.Vallejo, G., Cerezo, R., & Valle, A. (2015). Teachers’ feedback on homework, homework-related behaviors, and academic achievement. Journal of Educational Research, 108(3), 204-216.

Pressman, R.M., Sugarman, D.B., Nemon, N.M., Desjarlais, J., Ownes, J.A. & Schettini-Evans, A. (2015). Homework and family stress: With consideration of parents’ self-confidence, educational level, and cultural background. The American Journal of Family Therapy, 43(4), 297-313.

Distribuie acest articol

34 COMENTARII

  1. Foarte bine venita analiza.
    Iata cateva alte studii care confirma cele spuse de autor.

    Analiza americana a unor serii de studii : 10 mi pe zi la clasa 1 si apoi cate 10 inplus la fiecare an; deci 50 min pe zi la clasa a 5-a
    http://www.nea.org/tools/16938.htm

    Studiu spaniol la liceu: max 70 min pe zi pentru temele pentru acasa
    http://www.independent.co.uk/news/education/education-news/q-how-much-time-should-be-spent-on-homework-a-70-minutes-at-most-every-day-10142120.html

    Studiu longitudinal american pe 29 de ani!
    Nu exista cauzalitate intre progres si tema pentru acasa pana tarziu la liceu
    http://www.alfiekohn.org/homework-improve-learning/

    Media OECD pentru temele pentru acasa este 5.9 ore pe saptamana pentru copii de 15 ani Conform PISA citat de un ziar Australian)
    http://www.smh.com.au/national/education/six-hours-a-week-australian-students-record-increased-homework-hours-20141213-126e

  2. Imi cer scuze ca raspund tot cu „pareri” insa cred ca bunul simt joaca un rol important in intelegerea oricarui fenomen.
    1. Plecand de la premiza ca temele pentru acasa sunt benefice, timpul (necesar) alocat trebuie sa raspunda unei intrebari simple: cate ore de „munca” (activitate scolara) sunt potrivite pentru un copil? Cele 4 ore petrecute la scoala sunt suficiente, pentru un scolar din clasa I, asa ca temele nu ar trebui sa ia mai mult 10-15 minute. Cooper demonstreaza stiintific acest lucru.
    2. „Din cantitate o noua calitate” – un citat greu de inteles pentru un copil, dar care acum are sens. Manualele/programa/curriculumul sunt facute de oameni fara competenta necesara, cu interese mai degraba comerciale, si pentru care mai bine inseamna doar mai mult. Asta nu se poate schimba decat implicand Academia, si am un bun exemplu in manualele de chimie de clasa XI si XII facute de Nenitescu la sfarsitul anilor ’60. Sunt clare, simple si atat de bine facute incat cu modificari minime ar putea folosite si astazi

    • bunul simt => tine de gentiletea pe care o ai in relatiile cu ceilalti; el te ajuta doar sa fii mai placut de catre ceilalti.

      simtul comun => este cel care are legatura cu intuitiile si cu intelegerea.

    • Cred ca in nicio alta tara din lume programul elevilor nu e de la 8 la 11.40 in primii 5 ani de scoala! Cred ca aici e primul pas si e categoric cu stingul! Nu se poate face educatie/ instructie scolara in 3 ore si 40 de minute pe zi plus vacante nesfirsite. Si atunci educatia e completate in particular, dupa posibilitati, cu rezultatele catastrofale pe care le vedem cu totii. In gimnaziu dezastrul continua, binenteles, dar in alta paradigma. La liceu copiii ajung sfertodocti si blazati, mai mult de jumatate semianalfabeti, si acolo se dezvata de invatatura si ultimii incapatinati! Niumeni nu mai face teme, toata treaba cu meditatori sau deloc! Cine nu ma crede traieste intr-o bula sau nu vede realitatea.

  3. Repetitio mater studiorum! – dar poate romanii nu erau corecti dpdv politic!

    Consider ca se greseste atunci cind in numele tuturor drepturilor inventate se amesteca in clase copii cu performante foarte diferite. Pentru a nu „discrimina” pe cei ce nu fac fata este scazut nivelul intregii clase.
    Tema este utila pt a consolida ce a facut la clasa. Iar variatia pe o tema data a exercitiilor/problemelor la mate, fizica sau chimie ajuta copilul sa recunoasca o situatie/un caz si sa ii aplice un system de rezolvare. Azi se prefer subiecte ce suna mi degraba a rebus sau a cimilituri….

    Initial, copii mei se plingeau ca tema e mare, e grea ca au mult de lucru. Am inceput sa ii ajut sa isi dezvolte un system de a invata si de a rezolva temele. Acum se descurca singuri, chiar se supara daca intervin fara sa fiu solicitat. La clasa profesorii nu au timp de asa ceva, ei trebuie sa respecte programa si sa gidile orgoliul celor care nu pot tine pasul in detrimental celor ce ar putea face performanta.
    Acum copii mei merg simbata la scoala pt pregatiri suplimentare pt olimpiade. In timpul cursurilor, cu toata clasa asa ceva nu e posibil. Nu am auzit de performanta fara munca! Nici macar in cazul geniilor! E adevarat, ai putea sa te rogi sa iti pice ce sti, ca asa ai invatat la religie…..
    In plus copii sint demotivati de pletora de analfabeti ce devin personae publice, milionari sau parlamentari – din performantele lor scolare nu poti decit intelege ca, cu cit esti mai prost cu atit o sa o duci mai bine.

    PS: am gsit si copiat de pe net toate manualele comuniste. Nu am abilitati pedagogice si ma ajuta sa ma ordonez atunci cind imi ajut copiii. Cele noi sint varza! Ai senzatia ca ii pregateste sa devina spalatori de parbrize.

    • O metoda mult mai buna de a consolida ce ai invatat la clasa este experimentul.
      Pe vremea mea, scoala avea „cercuri” dedicate aprofundarii cunostiintelor dobandite la clasa (cerc de matematica, romana, chimie, etc.). Aici se experimenta si se aprofunda materia respectiva.
      Apoi, existau activitati legate de materiile studiate la asa-zisele „case ale pionierilor”. Acolo te duceai pentru placerea de a canta, dansa, mesteri ceva etc.
      Temele pentru acasa erau destul de lejere si nu presupuneau multa munca. Erau gandite sa fie facute de toata lumea, indiferent de capacitatea intelectuala.
      Doar pentru cei care voiau performante scolare, exista pregatirea suplimentara.

      • Aveti perfecta dreptate. Pana si comunistii ajunsesera la concluzia ca invatarea este eficienta si profunda daca e dublata de activitati cu obiectiv imediat (cazul cercurilor de care vorbiti).

        Cercurile si cluburile asa cum funcionau ele intr-o economie comunista nu pot fi reinstaurate.

        DAR este cat se poate de usor ca o parte a procesului de invatare sa fie astazi trimisa (ca si in vremea comunistilor ca obiectiv, dar diferit ca organizare) prin punctarea activitatilor extrascolare.

        Pentru zonele rurale cu acces dificil sau indepartate, cercurile si cluburile pot fi organizate chiar de scoala, cu ajutorul parintilor.

        Este extreme de simplu ca in loc sa umpli norma didactica cu tot felul de aiureli numai si numai ca sa-ti iasa numarul de ore (chestier care a dus si la supraincarcarea planului cadru) sa introduce in norma cercurile.

        La fel, este cat se poate de usor ca in programele scolare sa fie introdus un capitol (cateva paragrafe doar) privind activitatea extrascolara.

        Toate astea (si inca unele masuri similar) sunt extreme de usor de pus in practica, dar sunt 2 obstacole majore:

        a) necunoasterea, care face pe multi din cei cu putere dew decizie (sau chiar din cei care ar putea publica astfel de planuri) sa se simta mai confortabil in ce stiu (chiar daca e gresit clar) decat in ceva ce nu stiu, chiar daca ar avea sanse bune de reusita (cazul unor astfel de masuri)

        b) Lipsa – cronica deja – a cadrelor didactice cu pregatire suficienta (adica, avem numarul necesar dar calitatea, vazuta global – e slaba)

        Punctul b) se poate si el usor rezolva prin crearea specializarilor didactice in facutlati si prin recunoasterea pregatirii non-formale (asta din urma e pe cale sa fie organizata in UE si din cate stiu, se vorbeste despre ea si in SUA)

        Asa ca se poate, iar in astfel de conditii, intr-adevar temele pierd din greutate, fiind pana la final integrate in proces intr-o forma diferita de „exercitiile din manual”.

        • Nu exista nici o legatura intre asa-zisele „cercuri” si comunism. Erau niste structuri scolare de promovare a excelentei la diferite materii. Ar putea functiona foarte bine si astazi. La fel si cluburile scolare.

          Inteleg ca nu mai sunt cadre didactice pregatite dar cred ca alta e problema: lipsa infrastructurii scolare (avem bani pentru microbuze scolare si sali de sport in mijlocul campului dar nu avem pentru laboratoare si internate scolare).

          Copiii din mediul rural ar trebui sa faca scoala in unitati scolare dotate corespunzator, ceea ce nu se poate decat daca vorbim de internate. Doar asa putem vorbi de egalitatea de sanse….

          • Cercurile functionau in communism, dar intr-adevar legatura cu ideologia timpului era extreme de slaba (cand era). Insa ele functionau ca parte a unui system finantat integral de stat. Nici nu se putea altfel.

            Acum, acest lucru nu mai este posibil. Si nici de dorit, in afara unor cazuri limita.

            Nu se pune problema ca statul sa infiinteze cercurile intr-o forma asemanataore celei din communism – adica finantate de la buget.

            Exista suficienta baza privata pentru asa ceva – nenumarate cercuri, cluburi, cursuri etc. organizate in regim privat.

            De ce nu au totusi mai multi participant?
            a) nu mai exista timp pentru asa ceva – planul cadru este foarte lung, cu 5-6 ore pe zi + teme (e un plan facut pentru normele profesorilor nicidecum pentru nevoile elevilor si acest lucru poate si trebuie sa fie corectat urgent)
            b) scoala nu include „puncte de contact” cu extracurricularul privat (inca este majoritart tributara invatarii staliniste cu culegeri si teme pentru acasa, cu memorare etc. Si acest lucru poate si trebuie sa fie corectat)

            Baza privata a cercurilor exista, problema majora este sub-freceventarea acestora din motivele de mai sus.

            Odata rezolvate cele doua obstacole, numarul de clienti ai cercurilor private va creste. Asta va induce cresterea profitului marginal al acestor afaceri, cu impact imediat in scaderea preturilor si imbunatatirea calitatii cursurilo.cercurilor.

            Extracurricularul privat mai prezinta si avantajul raspunderii directe, este reglat nemijlocit de piata, ceea ce iarasi va creste calitate si va facilita raspunsul la schimbari (foarte rapide, scoala oricum nu tine pasul cu ele si nici nu il va putea tine vreodata).

            ===

            Numai in cazurile special, aceste cercuri ar trebui finantate direct de stat, iar efortul bugetar ar fi minim.

            Pentru foarrte multe cercuri, materialele sunt disponibile din diverse ambalaje etc. – adica gratis, pentru multe s-art gasi parinti care sa le tina – vorbesc in mediul rural.

            Facand asa, s-ar putea finanta si familiile sarace – adica le-am da de munca , nu le-am da bani pur si simplu. Rezultatele ar fi mult mai bne, pentru ca familia ar dobandi un rol social, din munca,

  4. Flexibilitate si diferentiere. Va spun din experienta de vreo douazeci de ani: fara lucru individual
    nu se poate invata matematica (exceptam geniile). Banuiesc ca afirmatia asta este adevarata si pentru alte discipline dar probabil ca nu pentru toate. Pe de alta parte, @CetateanulRoman puncteaza bine: amestecarea elevilor de potential si nivel diferite in aceeasi clasa este o mare greseala din care toata lumea are de pierdut. Stiu, imi vor sari in cap pe principiul discriminarii, insa aici nu este vorba de nicio discriminare ci pur si simplu de a recunoaste adevarul.

    • Pai cei care tipa ca ar fi discriminare sa separi copiii dupa aptitudini, o fac in virtutea unei presupozitii (cu privire la care, majoritatea probabil sunt total ignoranti): ei considera ca toti copiii sunt la fel de dotati de la natura. In plus, ca sunt toti cam la fel de interesati de lucrurile studiate la scoala si ca acasa, au, in mare, conditii echivalente pentru studiu,

      Acum, considerand aceste presupozitii, ramane sa-i mai intrebam care-i scopul scolii: sa actualizeze cat de mult posibil capacitatile potentiale ale fiecarui copil sau sa produca niste cetateni mediocri ca performante, ca atat ii e suficient Statului sa supravietuiasca (si cine poate mai mult, sa fie sanatos, nu-i treaba scolii)?

      Ne inchipuim cu totii ce ar raspunde, nu? Doar ca raspunsul ar fi incompatibil cu presupozitiile lor. Asta insa, doar pentru noi, cei cu pareri diferite. Pe ei nu i-ar deranja.

      I-as mai intreba, „mai pe limba lor”, daca sportul in Romania este necesar pentru ca fiecare cetatean sa beneficieze de o conditie fizica care sa-i permita sa-si care frigiderul pe scari atunci cand se muta sau ca sa ajunga echipele romanesti* sa joace in competitiile europene sau chiar mondiale? :) Pai cum asa?!? N-ar trebui, dupa schema lor, sa adunam toti romanii practicanti de un sport sau altul si sa formam echipele la intamplare? N-ar fi corect asa?

      [* sa consideram doar echipele finantate de catre Stat, ca sa nu se aduca obiectia ca la cluburile private fac cum vor ei!]

      • Diferentierea copiilor in scoala dupa aptitudini nu se poate face in acest moment si nici nu cred ca se va putea face vrodata.

        Diferentierea s-ar putea face in procesul de invatare extra-curricular, daca ar fi luat in considerare si acesta – lucru facil de altfel (am spus mai sus cum).

        O alta posibilitate de diferentiere – la limita- ar fi inlocuirea disciplinelor si orele cu lucrul pe tematici si proiecte (cazul recent al Finalandei) . In echipele de proeict fiecare ar putea contribui intr-o masura mai mare dupa aptitudini.

        Problema mare in acest al doilea caz este lipsa resursei umane. Este greu de crezut ca sunt suficiente cadre didactice capabile sa lucreze asa.

        Solutia este trecerea treptata, in parallel cu alte masuri privind responsabilizarea unitatii scoalre si cu flexibilizarea contractelor de munca si renuntarea la conditia pregatirii superioare in unele cazuri (asta, pana la rezolvarea situatiei catastrofale a invatamantului superior din Romania)

  5. Organizarea actuala a educatiei bazate pe:
    – programa unica (+manuale eronat alcatuite)
    – extinderea duratei planului cadru
    – mentinerea predarii frontale la clase numeraose de elevi, ca metoda preonderenta
    – lipsa de responsabilizare social a scolii (si, indirect a cadrelor didactice)
    – lipsirea familiei de timpul necesar educatiei tinerei generatii
    – pastarea ion afara sistemului de educatie a resurelor si proceselor ce astazi in mod natural instruiesc si educa in afara scolii

    conduc in inevitabil la teme si, mai ales, la mentinerea temei ca set de exercitii (la modul general) dintr-o carte, rezolvate pe caiet.

    De fapt, atat timp cat aceasta intelegere a temei se va pastra, discutia despre cat de multe temne sunt acceptabile va fi oricum inutila.

    Altfel spus, tema asa cum este ea inteleasa clasic este oricum inutila, pentru ca fie multe fie putine, ele nu sustin decat un sistem al educatiei nationale rupt de realitate si chiar daunator in acest moment.

    ===

    Trebuie mult curaj si multe cunostinte (icnlusiv despre cum evolueaza reforma educatiei nationale in alte tari) pentru a reforma cu adevarat educatie nationala in Romania.

    Suntem insa din pacate intr-o stare de negare, de respingere a realitatii. Ca si acei bolnavi anuntati ca sunt in faza terminala care incep prin a nega aceasta situatie.

    Continuam sa credem cu totul eronat ca astfel de carpeli insignifiante (cazul temelor) ar putea imbunatati ceva, cu speranta bolnava ca daca miscam lucrurile incet-incet nu o sa ne mai doara. Ca si cum am face injectie unui bolnat inceeeeet de tot crezand ca asa injectia nu o sa-l mai doara.

    ===

    Educatia nationala in Romania nu are nici o legatura nici cu realitatea si nici cu diferentierea inerenta a copiilor intre ei, din ce in ce mai pregnanata intr-o lume a carei diferentiere creste exponential.

    Nu discut despre cate de multe teme ar trebui, Consider ca intr-un invatamant adaptat vremurilor, notiunea de tema asa cum o stim din scoala ultimelor decenii trebuie sa dispara. Sa fiu bine inteles: nu temele trebuie sa dispara, ci notiunea de tema ca exerccitii (la n odulk generala) rezolvate dintr-o carte.

    Scoala trebuie doar sa sprijine elevul in efortul sau de rezolvare a unor sarcini educative specifice, transcuriculare. La aceste sarcini pot sa contribuie, in proportii diferite, in functie de elev, sarcina si circumstante: un sistem extracurricular integrat in educatie (inclusiv curricular), familia (sprijinita ra ransul sau prin indicatii prezente inj programe si in spatiul public) si resursele dinamice digitale (internet, dar nu numai).

    ====

    Ceea ce am spus eu in paragraful de mai sus nu se poate insa realiza in actuala formula de organizare a scolii (cateva din caracteristicile catastrofale le-a redat in primul paragraf).

    Oricat am suci si am invarti educatia nationala , aceasta e moarta si nu o vom invia cu abordari de tipul „cate teme ar fi bine”?

  6. @ Consonant,
    experienta mea e mai scurta, dar ceea ce spui „amestecarea elevilor de potential si nivel diferite in aceeasi clasa este o mare greseala din care toata lumea are de pierdut”, este normala.
    Daca in Bucuresti ori in marile orase se pot face clase cu elevi cu acelasi potential si niveluri asemanatoare, in miile de scoli gen Cucuietii de Sus nu se poate.
    Si exista si acolo cite unu-doi care au potential diferit fata de majoritatea.
    NB,
    despre cit sa lucreze elevii acasa, nu ma pronunt

    • Problema copiilor care nu au sansa unei scoli/clase pe masura potentialului lor este extrem de dureroasa. Pe mine ma doare de foarte mult timp. O solutie ar fi ca, incepand de la gimnaziu, dirijarea copiilor catre scoli/clase cu nivel adecvat posibilitatilor lor sa fie facuta local, la nivel de oras sau, unde nu este posibil, la nivel de judet. Asta poate insemna elevi in sistem intern, putem discuta detalii fiindca am multe variante care pot rezolva problema. Ma puteti numi cum vreti (eu sunt frecvent acuzat de elitism daca expun ideile astea) insa eu cred ca resursa umana este principala bogatie a unei natiuni iar pierderea unui singur copil care nu primeste conditiile adecvate pentru a-si maximiza potentialul este sinuciderea natiei. Am predat in diverse universitati din lume si am avut si am studenti de natii diferite: nu exista diferente semnificative la nivel de etnie dar ceea ce face diferenta revine la conditiile adecvate potentialului pe care le primeste fiecare copil.

  7. In Finlanda nu cred ca sunt clase cu 30 de copii ca in Romania. E destul sa fie unul turbulent si s-a dus dr…ului lectia. Si asta zi de zi si la toate materiile. In acelasi timp profesorii NU au niciun mijloc de coercitie. De la disciplina comunista s-a ajuns exact in partea cealalta, la nicio disciplina, de la profesori agresori, la profesori agresati etc.
    Solutia: camere video in CLASE, amendati parintii copiilor turbulenti, agresivi si periculosi sau clase de 8 – 9 copii! Altfel NU se poate invata la scoala si trebuie sa se invete acasa.

    • „…amendați părintii copiilor turbulenți, agresivi si periculosi”
      Atitudinea violenta, ori cea excluziva, din partea autoritatilor s-ar putea sa nu-i ajute. Se cauta in invatamantul actual tot mai mult adoptarea de politici incluzive. Este necesar sa fie integrati social si copiii turbulenți, agresivi si periculosi.

        • Constantin pare sa nu faca diferentierea intre nivelul normativ si nivelul descriptiv al problemei. Adica, cu totii credem ca, in principiu (aka normativ) copiii abuzati dintr-o familie cu un tata betiv si o mama destrabalata ar trebui scosi de catre societate din acel mediu si protejati. Cand insa deschidem geamul si ne uitam afara, la cum sta realitatea (aka descriptiv), ne pleznesc evidentele peste ochi si ne mai gandim o data daca sa-i trimitem la o casa de copii sau nu. Si ia ghici dl. Constantin? Majoritatea dintre noi nu i-am trimite.

          Si in cazul in discutie, sigur ca, la nivel normativ, suntem cu totii de acord ca ar trebui integrati si agresivii si turbulentii si periculosii (care formeaza o singura categorie de fapt). Dar descriptiv, cand deschidem usile claselor si vedem metodele pedagogice ale celor de la catedre, zicem pas.
          Pentru ca daca nu reusesc sa-i integreze, nu mai da nimeni timpul inapoi pentru toti ceilalti, ca sa remedieze daunele. Ba chiar, mai haziliu, daca nu reusesc, nu e nimeni de vina si, evident, nu exista nicio sanctiune. Si atunci sa le explice dl. Constantin parintilor celor afectati cum e ok sa fie asa, pentru ca exista un ideal maret al societatii, in fata caruia ei sunt cantitate neglijabila.

  8. Deja dac-ați ínceput cu teme de „casă” nu putem decât să trecem la păreri.

    Temele (dincolo de .. excursii tematice) se pot face şi ín pauză, la mall înainte de film, etc. (deci nu neapărat individual, dar într-o colectivitate cu roluri asumate).

    Sigur că e mai simplu să dai teme de casă, dar ayunci să nu ne mirăm de ura crescândă, completată cu dispreț, față de educați(e).

  9. Se numeste tema pentru acasa , desteptilor cu diplome luate pe spaga. Invatati cel putin termenii domeniului unde pretindeti ca aveti habar de ceva.

  10. Niciodata invatatura, stiinta nu este prea multa, asa cum a fi prevazator si a controla de mai multe ori ceva nu strica , ci previne eventualele necazuri. Nu stiu cine si cum ar putea cuantifica orele de studiu ale elevilor de acasa. Oricum este o porcarie acest subiect, atata timp cat s-a descentralizat invatamantul ( vezi manuale-maculatura,vezi lipsa metodologiei=neprofesinalism), fara obiective clare, iar pe partea cealalta venim si spunem ca invata copii prea mult. Hai sa fim seriosi. La 6 ani mi-am facut singur fisa la biblioteca oraseneasca, in generala invatam cam 4 ore pe zi, si 3 ore duminica, la liceu 5 ore pe zi la scoala militara 5 ore plus restul activitatilor si nu am simtit nici-un efort. Apropo in primii 8 ani de servici am mai invatat in fiecare zi pana am stiut pe de rost 6 camioane de aparatura electronica, cand ma sunau noaptea la 3 ca s-a stricat ceva le dictam ce sa verifice, ce o fi treaba asta, o fi gresit? Dv cum o numiti? Eu ai spun constiinciozitate si profesionalism. Gresit este altceva. Nu se pune accent pe ce este esential.Va dau un exemplu: Copii in ziua de azi nu raman cu nimic de la istorie. Mai bine ar primi niste brosuri cu povestioare despre Mos Ion Roata, Horea Closca si Crisan etc. Macar sa stim ca amaratii aceia nu s-au sacrificat degeaba,( apropo nu am auzit de statui sau monumente ale lor)Natia romaneasca parca este cazuta in cap,

  11. E simplu pentru adulti (parinti, profesori) sa-si paseze responsabilitatile de la unii la altii, pentru ca în final, si unii si altii sa copleseasca elevii cu exigente si revendicari, mereu mai absurde, menite sa le satisfaca lor, adultilor, propriile frustratii si neîmpliniri.
    „Daca eu nu m-am plâns de prea multe teme, si am ajuns prof, e ca asa e normal sa se invete carte!”, spun unii, evitând sa mai adauge ca sunt nemultumiti, prost platiti si ca se simt nedreptatiti si devalorizati.
    „Daca eu am citit 1 km de carti in vacante si mi-am ratat viata, fiu-meu sa citeasca 2 km, ca sa si-o reuseasca pe a lui!”, spun altii, convinsi ca stiu exact ce e bine pentru copiii lor.
    Câteva informatii pentru adulti :
    – copiii nu sunt vase de umplut cu ce credeti voi ca le-ar servi, ci focuri de aprins, care sa lumineze si sa degaje ceea ce au exceptional in ei.
    – determinismul nu merge in psihologie, deci „daca eu am facut…inseamna ca…” e o aberatie, pentru simplul motiv ca fiecare individ e unic.
    – educatia care se rezuma la dresare, are ca efect transformarea copiilor in ceea ce nu sunt (indiferent de convingerile parintilor…), aceasta fiind calea directa si sigura pentru perpetuarea de la o generatie la alta, a sacrificiului revendicativ, sursa multor frustrari si renuntari nesanatoase si handicapante…
    Frica de esec garanteaza producerea esecului!
    Aveti incredere in geniul copiilor, faceti-va fiecare datoria cât puteti de bine, si veti fi surprinsi de rezultate!

  12. Felicitări pentru articol.
    Personal cred că subiectul trebuie abordat la nivel de reuşită a copiilor integrat cu celelalte studii de psihologie asupra reuşitei în societate, în special cu rezultatele celui mai comprehensiv şi complet la ora actuală, Dunedin Study.
    Printre a cărei concluzii a fost că cel mai relevant factor predictiv din punct de vedere statistic, este capacitatea de ‘self-control’ al copilului de la vârste timpurii.
    De acolo se poate pot înţelege şi construi strategii de intervenţie şi educaţie.
    Plus că intervin foarte multe variabile legate de contextul socio-cultural.
    Exemple, teme de casă ca să aprofundezi religia, într-o societate profund îndoctrinată nu vor produce niciodată output-ul unor teme de case într-o societate deschisă.

  13. Cred ca ininte de a incepe orice analiza trebuie sa definim ce inseamna o tema pentru acasa.
    O lectie la biologie / geografie / istorie de 5-6 pagini cu schitete / harti / scheme + inca 4-5 lectii din urma se cheama tema pentru acasa? Ca sa pregatesti serios asa ceva iti ia cca 1 h; iar uneori mai sunt de desenat si harti, scheme, schite
    Fustita papusii de pe o saptamana pe alta este tema acasa?
    Si exemplale ar putea continua.
    Un alt lucru care trebuie stabilit care este numarul rezonabil de materii pe care poate sa il aiba un elev, in functie de varsta.
    Si un alt aspect, cate ore sta un elev in fiecare zi la scoala.
    Pe mine afirmatia cu „teme 1 ora pe zi” m-a facut sa izbucnesc in ras. Poate la o materie dureaza o ora pe zi.
    Se fac teme sambata, duminica, in vacante.
    Se dau lucrari de control cu amanunte din cateva lectii in urma.
    Un elev din cursul primar munceste peste 1 ora pe zi, cam 2 si chiar 3 ore prin clasa a 4-a.
    Stau si ma intreb de unde a luat autorul datele dupa care a facut analiza.
    Problema invatamantului din Romania este mult mai complexa.
    Da, este adevarat ca multi copii nu isi fac temele, sau le fac de mantuiala, sau se multumesc cu un minim care nu ii ajuta decat sa obtina cu greu o nota de trecere.
    Dar asta nu pentru ca nu li s-au dat teme, ci pentru ca li s-au dat teme aiurea si multe.
    Cate ore credeti ca ii ia unui elev de liceu sa scrie un eseu de 4-6 pagini? Si are de scris cateva pe saptamana. Plus de citit.
    Sa va spun despre 50 de probleme cu grafice intr-o saptamana?
    Un articol care este scris pe baza unor informatii din burta, fara o intelegere reala a invatamantului din Romania.
    Personal sunt pentru teme acasa, fixe si la alegere, dar intr-un sistem schimbat dupa principii rationale. Si când vorbim despre teme, sa vorbim despre tot, nu numai despre temele la romana si la matematica.

    • Mirela, in timp ce stai si te intrebi “de unde a luat autorul datele dupa care a facut analiza”, adica “informatiile din burta” , nu ar fi mai util sa citesti articolul pana la capat si sa observi ca are referinte bibliografice?
      Eu una as fi interesata cat de utile ti se par cele 50 de probleme cu grafice saptamanale si faptul ca sambata si duminica si in vacante? Adica esti in favoarea sau impotriva temelor asa multe? Ca pentru copiii mei ele reprezinta un stres mare si asa cum este precizat in articol, si asa cum zici si tu, temele aiurea si multe sunt problema, iar acest lucru poate uneori produce stres inutil.

    • Intr-un invatamant rational si adaptat cerintelor actuale, tema asa cum o intelegem din pedagogia clasica dispare.

      Vorbim (sau, de fapt ar trebui sa vorbim…) despre proiecte integrate, despre procese de invatare cu input variat (adica obiectivul de invatare este sustinut de scoala, de familie, de extracurricular, de educatia derivata din timpul liber etc.).

      Nu are de ce sa mai existe „tema la matematica” sau „tema la biologie”.

      La limita am putea vorbi despre „educatie si instruire in afara scolii”, unde ar intra acesti „urmasi” ai temelor asa cum le cunoastem din propria experienta.

      Insa, cu o baza umana profesionala prabusita, este nerealist sa crezi ca asa ceva este posibil ditnr-o data in Romania. Experienta nefericita a optionalelor („Curriculum la dispozitia scolii”, ca si transforamrea „Scolii altfel” in „Vacanta altfel” au demonstrate ca nu este posibil in acest moment un astfel de progress.

      Prin urmare, ar trebui ca pana la construirea unui system al educatiei nationale pe baze actuale, sa creionam cateva etape intermediare.

      Din nenoricire, numarul foarte mare de ore si numarul mare de teme consuma enorm de mult din timpul elevilor si este ectrem de dificil (cateodata imposibil) sa completezi ceea ce scoala da. Sa nu mai vorbim de necesarele corectii, cel putin cele care tin de aducerea la zi a continutului lectiilor, in unele cazuri.

      Parintii au astfel o marja de actiune foarte foarte redusa si asta a distrus si ultima sansa a educatiei in Romania.

      ===

      Nu trebuie uitata ca educatia nu consta doar in instruire. Mai sunt necesare si pregatirea moral-etica precum si cultura fizica. La fel de necesare, nu mai putin necesare.

      Nici acestea nu pot fi doar in sarcina scolii astazi, din doua motive:
      a) Capitalul uman e insufficient si prost pregatit (nu in totalitate, dar sufficient pentru ca non valoarea sa fie pe acelasi palier cu valoarea, ceea ce distruge sansele de progress).
      b) Rezerva de timp in afara scolii a scazut drastic

      Este prin urmare o adevarata provocare pentru parinti sa asigure educatia in aceste conditii iar temele excesive nu fac decat sa inrautateasca lucrurile.

      Oricum, orice porfesor rational, chiar si astazi in educatia noastra medievala, si chiar in absenta oricarui „orddin” stie foarte bine ca mai mult de 10-15 minute per tema la o materie nu se justifica. Sunt insa presiuni immense din partea societatii: parinti care cred ca temele ajuta deci trebuie cat mai multe, dorinte exacerbate de „performanta” etc.

      ===

      O alta chestiune de care „temele” asa cum sunt ele astazi nu pot tine sama este cresterea enorma a bazei de cunoastere si a encesarului de indemanari sociale si chiar fizice.

      „One size fits all” era oricum imposibil de acum vreo 20 de ani din cauza individualizarii copiilor. Acum insa la asta s-a adaugat si o enorma nevoie de dinamica a cunosterii, fata de care scoala ca institutie nu poate reactiona potrivit. Prorgrame anuale, revizuite la 5 ani sau mai mult, manual inexistente, slaba utilizare a materialului didactic etc. Toate astea fac imposibila potrivirea scolii la aceasta noua dinamica a cunoasterii.

      Ori, ceea ce parintii pot face este sa se asigure ca ai lor copiii inteleg aceste lucruri, la nivelul lor bineinteles.

      ====

      De-asta tot spun ca vremea temelor a trecut. Multe sau putine, ele nu folosesc de fapt la nimic, mai rau incurca, pentru ca sunt expresia unui system mult prea anchilozat structural si conceptual, cu radacini in didactica medievala si cu organizarea proprie comunismului.

    • Desigur, cand cautati confirmari si gasiti cu totul altceva, tentatia sa aruncati si bebelusul cu apa in care l-ati spalat, e mare :)
      Articolul deci, nu e de loc prost, si nici macar superficial, in opinia mea. El deschide discutia, iar exemplele care sunt date trebuiesc tratate ca ceea ce sunt, elemente constitutive, puncte de plecare, etc., si nu ca singurele aspecte care conteaza!
      Una din cauzele catastrofei din invatamantul romanesc s-ar putea sa fie tocmai abordarea problemelor care sunt de rezolvat…Daca ne-am inspira dupa unii mai isteti ca noi, sa zicem Einstein, am schimba metoda, pur si simplu! Si categoric!
      Deci, pentru ca zeci de ani de teme pentru acasa n-au produs rezultate bune, renuntam sa insistam cu aceasta metoda, si aplicam contrariul. E de datoria profesorilor sa se consulte intre ei, si sa stabileasca reguli dupa care sa dozeze timpul liber al elevilor, in respectul unei legi clare care sa le interzica abuzurile! Vor fi, desigur, probleme de orgoliu, de ierarhie si de modificat mentalitati instalte statornic, dar va fi altfel decat ca pana acum, ceea ce nu-i chiar cea mai proasta idee…

      • Da, abordarea rezolvarii catastrofei din educatie este fundamental gresita.

        Nu poate fi perfectionat cate putin, cate putin. Facand asa, nu reusim decat sa il conservam, adica sa il pastram prost, dar prost in moduri diferite… :-).

        Educatia nationala poate fi schimbata doar daca renuntam la principiile comuniste dupa care continua sa fie organizata si la metodele absolut medieval.

        In present, scoala romaneasca se „modernizeaza” ca si cum cineva te-ar invata cum sa urci pe cal folosind realitatea virtuala, in idea ca e bine sa mergi cu calul la servici…:-). Ori, noi trebuie sa schimbam calul cu masina electrica, nu sa tot perfectionam ochelarii virtuali.

        ====

        Sunt doua principii care ar trebui sa stea la baza reformei educatiei nationale:

        a) principiul libertatii individului (asta inseamna ca familia trebuie sa joace un rol mult mai mare in alegerea parcursului educatiei copilului.; rezulta ca scolile trebuie diverisficate in mod real si ca o parte majora a educatiei trebuie deplasata in extra-curricular)

        b) principiul responsabilizarii unitatii scolare (asta inseamna ca atat scoala ca atare cat si cadrele didactice trebuie sa raspunda in mod real in fata cuiva; in subsidiary inseamna si instituirea raspunderii parintilor)

        Plecand de la aceste doua principii (libertate/diversificare si responsabilizare) se poate cosntrui modul de organizare al educatiei nationale.

        ===

        Sunt insa obstacole in calea reformei ale a educatiei. Principalele ar fi:
        – dorinta nemarturisita de a pastra totul asa cum e, de teama necunoscutului
        – dorinta ciudata de a avea o reforma perfecta, orice imperfectiune conducand la respingerea sa in totalitate (telul perfectiunii – a se vedea Nirvana fallacy – google it.)
        – incapacitatea de a citi a multor decidenti si specialisti chiar – a intelege despre ce e vorba presupune sa citesti foarte mult, texte lungi – ori toata lumea vrea „concentrate” – concentartele insa sunt din pacate iremediabil lacunare, fapt ce duce la manifestarea celorlalte doua obstacole .

        si mai sunt din pacate si altele, toate resolvabile insa.

        ===

        Nenorocirea este ca nu se poate fara vointa politica. ori nici unul, absolut nici unul dintre partidele noastre politice nu a luat in mod serios in calcul aceasta problema a educatiei nationale.

        Nu, nu se poate face de catre minstrel educatiei si de catre ministerul respective! In nici un caz, este absolut imposibil. Administratia de -aia e administratei, sa administreze :-). Oddata creioanta reforma in afara ministerului, acesta va avea datoria sa o aplice, asta e altceva,

        Reforma se „coace” in afara administratiei central, sub coordonarea unui partid politic, sau de catre un grup ne-afiliat politic dar cu certa orietnare politica ideologica.

        Si aici apare un alt obstacol (de parca nu erau destule…) – fuga de ideologie. Avem senzatia ciudata ca educatia este non-politica, adica non-ideological. Din pacate este extrem de politica si foarte puternic determinate de ideologia politica a partidului respectiv.

        Faptul ca in scoala nu se face politica, este o treaba complet diferita de ideologia politica ce trebuie sa stea la baza refortmei educatiei.

        ===

        Mai mult decat atat, sintagma „in scoala nu se face politica” este declamata incomplet. In scoala nu trebuie facuta politica de PARTID, dar elevii trebuie sa stie ce e cu politica asta (nu-I lasam sa invete nimic in scoala despre politica si dupa aia ne plangem ca nu vin la vot….)

        Asta e insa deja o alta discutie.

  14. Se intampla ceva interesant si anume ca studiile facute se apropie de. ceea ce simplul bun simt te indeamna sa crezi
    Nu spun ca nu sunt necesare ci din contra…

  15. Studiile spun că nevoia unui organism de a se juca este direct proporțională cu mărimea creierului și a rețelelor neuronale iar cel al omului este printre cele mai mare de pe pământ. De la furnici până la pisici și delfini, joaca are un rol extraordinar în stabilirea relațiilor sociale de diferite forme.

    De asemenea trebuie menționat că antonimul pentru joacă este depresia și cel pentru muncă este inactivitatea.
    Anxiety disorders are the most common mental illness in the U.S., affecting 40 million adults in the United States age 18 and older, or 18% of the population and costs the U.S. more than $42 billion a year,

    Cu aceste chestiuni stabilite putem să înțelegem că o temă pentru acasă transformată în trudă nu-și va atinge scopul, fie ea de 30 minute sau de 3-4 ore. Cu cât exersezi mai mult, cu atât mai bine, atât timp cât vezi o joacă în acest lucru. Dar dacă se face acest lucru de frica unei note de 3, pentru a nu lua bătaie acasă sau pentru a primi „cadoul în trend” promis de părinți, poți doar să speri că la un moment dat copilul va învăța din obișnuință.

    Sistemul de învățământ românesc este departe de a înțelege mecanismele sociale moderne ce stau la baza dezvoltării copiilor în ziua de azi. Pur și simplu se ignoră toate schimbările din societatea post decembristă din România și asta pentru că o transformare ar însemna o tragedie în rândul cadrelor didactice. Mai bine să sacrificăm copiii.

    Locurile de muncă a multora dintre copii născuți astăzi încă nu s-au inventat. Ne întrebăm atunci pentru ce și cum îi pregătim pe aceștia?

  16. Problema la clasele V-XII in Romania este ca profesorii nu se coordoneaza intre ei. Fiecare da ce teme vrea, dar nu sta nimeni sa verifice daca elevul nu cumva are nevoie de 12 ore pe zi sa faca toate temele respective.

    Fiecare profesor crede ca numai materia lui este importanta si nu stie ce se intampla la alte materii, care este gradul de incarcare cu teme.

  17. Un professor bine pregatit professional stie foarte bine cate teme trebuie sa dea si acestea sunt de regula extreme de putine. Structura lectiei, planificarea, legatura dintre lectii – daca ramanem in didactica ultra-conservatoire a lectiei ca unitate de invate – toate astea impun un numar redus de teme, in final.

    Nu e nevoie de cine stie ce coordonare, in afara situatiilor absolut singular (teze de exemplu).

    Problema temelor se pune din pacte in legtatura cu 2 situatii nefericite:
    a) incompetent profesionala a profesorilor
    b) insistenta bolnava a parintilor care cred ca numai „asasinarea” copiilor cu teme poate asigura „perforamnta” (indifferent ce-si inchipui ei ca ar fi asta).

    Se adauga si situatia obiectiva a numarului dublu de elevi in clasa fata de ceea ce managementul clasei recomanda si numarul mult prea mare de ore in planul cadru, ce micsoreaza timpul dispinibibil in afara scolii.

    Asa ca indifferent cat s-ar coordona profesorii intre ei, aceste cause ramandn in picioare, coordonare nu ar duce la mai nimic. Dupa cum nici oredinul asta nu va duce la nimic, pentru ca nu poti sa face din noapte zi printr-un ordin de ministru….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dacian Dolean
Dacian Dolean
Psiholog educational, cercetator principal la Universitatea Babes-Bolyai

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro