marți, martie 19, 2024

Lectia de drept: Clarificari privind deciziile Curtii Constitutionale


Cele cinci decizii ale Curtii Constitutionale anuntate pe 9 si 10 iulie, si a caror motivare a fost data publicitatii joi, 12 iulie, constituie un moment de referinta in istoria constitutionalismului post-decembrist. Aceste decizii cruciale privesc constitutionalitatea a trei hotarari ale Parlamentului, privind revocarea din functie a presedintilor celor doua Camere si a Avocatului Poporului, si a doua legi, una de modificare a legii referendumului iar alta de restrangere a atributiilor Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra legalitatii hotararilor Parlamentului. Confictul institutional supus rezolvarii Curtii este cu atat mai intens cu cat ambele legi pe rolul judecatorilor constitutionali sunt acompaniate de ordonante de urgenta “in oglinda”. Aceste ordonante contin dispozitii aproape identice cu cele ale legilor atacate la Curte si au fost adoptate de Guvern dupa ridicarea obiectiilor de neconstitutionalitate, pentru a produce efecte juridice imediate, independent de deciziile Curtii.

Nu se intampla des in practica unei curtii constitutionale ca momentul istoric sa isi lase amprenta in mod vizibil pe deciziile judecatorilor. Dreptul, inclusiv dreptul constitutional, este plin de forme si formalitati care stilizeaza dramele si conflictele asupra carora judecatorii sunt chemati sa se pronunte. De cele mai multe ori, este nevoie de o intelegere a universului juridic, a contextului larg, si de foarte multa atentie pentru a intelege insemnatatea deciziilor unei curti de drept. Se intampla rar, in momente cu totul speciale, ca judecatorii constitutionali sa se adreseze in mod direct cetatenilor. Deciziile Curtii Constitutionale din aceasta saptamana reprezinta un asemenea moment. Curtea le vorbeste direct romanilor. O face timid, fara experienta unei asemenea conversatii. Se cuvine sa ascultam si sa incercam sa intelegem ce ne spune. In egala masura, se cuvine si sa fim critici si exigenti cu mesajul Curtii, pentru ca doar cu rigoare, inteligenta si buna-credinta se poate construi ceva in lumea dreptului, a politicului, sau oricare alta lume.

Vocatia constitutionalismului: Decizia nr. 727
Decizia nr. 727 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale este fara indoiala una dintre cele mai importante decizii din istoria post-decembrista a constitutionalismului romanesc. Potrivit logicii initiatorilor acestui demers legislativ atacat pe motiv de neconstitutionalitate, o atributie conferita Curtii printr-o lege a Parlamentului – precum atributia verificarii constitutionalitatii hotararilor Parlamentului, conferita prin Legea nr. 177/2010 – poate sa fie retrasa tot printr-o lege adoptata ulterior de legiuitor. Intr-o argumentatie eleganta si clara, ce permite o privire lucida asupra rolului justitiei constitutionale din Romania, Curtea demonteaza pas cu pas acest rationament.

Curtea porneste de la textul constitutional (Art. 146, lit. l) care permite largirea competentelor Curtii Constitutionale prin lege organica. Faptul ca legea organica poate largi competentele nu inseamna insa ca acestea competente sunt flexibile in ambele directii. Limitarea, eliminarea sau reducerea competentelor Curtii prin invocarea acestui text constitutional este “absolut inacceptabila” pentru ca ar duce la o situatie in care majoritatea parlamentara a momentului poate exercita presiuni ce ar “goli de continut” garantiile constitutionale. Insa nu acelasi lucru se poate spune in legatura cu largirea atributiilor Curtii prin lege organica? Nu. Retragerea unui beneficiu presupune deseori conditii diferite de alocarea acelui beneficiu, chiar si atunci cand beneficiarul nu avea dreptul la beneficiul in cauza. Evolutia juridica intr-o anumita directie creeaza raporturi juridice noi. Pentru a intelege natura acestor modificari, trebuie insa sa observam spatiul juridic al modificarilor. In cazul de fata, acesta este spatiul juridic constitutional.

Atribuirea competentei de a exercita un control de constitutionalitate a hotararilor Parlamentului “reprezinta expresia diversificarii si consolidarii competentei Curtii Constitutionale, unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romania, si un castig in eforturile de realizare a unui stat de drept si democratic, fara a putea fi considerata o actiune conjuncturala sau justificata pe criterii ce tin de oportunitate.” Curtea prezinta aici o imagine de sine care a evoluat in ultimele doua decenii impreuna cu societatea romaneasca si cu institutiile statului. Nimic din formalismul dreptului, care prea adesea ii orbeste pe juristi, nu ii impiedica pe judecatorii constitutionali sa observe cum “chiar realitatea juridica, politica si sociala” dovedeste importanta acestui control de constitutionalitate. Retragerea prerogativelor conferite prin lege Curtii, mai ales sub presiune, ar inlocui logica principiilor constitutionale cu o logica a oportunitatii politice.

Ordonantele de urgenta “in oglinda”
Deciziile Curtii sanctioneaza in termeni extrem de duri practica executivului de a emite ordonate “in oglinda”. In opinia judecatorilor, adoptarea de catre puterea executiva a unor ordonante de urgenta, cu putin timp inaintea pronuntarii Curtii pe tema legalitatii textelor legislative cu prevederi aproape identice, a fost calificata de Curte ca punand in discutie “comportamentul neconstitutional si abuziv la Guvernului fata de Curtea Constitutionala.” Mai mult, practica este pe cat de condamnabila de atat de limitata din punctul de vedere al efectelor practice. Aceste ordonante de urgenta nu pot produce efecte juridice dupa ce legislatia initiala a fost invalidata ca neconstitutionala. Jurisprudenta constanta a Curtii este ca actele de reglementare ulterioare (in cazul nostru, o ordonanta de urgenta) nu pot pastra continutul normativ al unei norme legale neconstitutionale (spre exemplu, legea supusa controlului de neconstitutionalitate). O alta concluzie ar duce la posiblitatea, evident absurda, ca respectarea deciziilor Curtii ar putea fi mereu evitata prin adoptarea de acte normative cu continut identic celor declarate neconstitutionale. Principiul suprematiei constitutiei nu permite o asemenea practica intr-un stat de drept. Ca atare si drept exemplu, efectele juridice ale Ordonantei de Urgenta nr. 38 din 4 iulie 2012 s-au sting ca urmare a Deciziei nr. 727 privind neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea alin (1) din art 27 din Legea 47/1992. Dupa cum vom vedea, tocmai acest efect a permis Curtii sa isi asume competenta de a solutiona sesizarile privind neconstitutionalitatea revocarii din functii a presedintilor celor doua camere si a Avocatului Poporului.

Aceeasi concluzie se impune in cazul mult discutat al ordonantei de urgenta a Guvernului privind modificarea legii referendumului. Vehicularea in opinia publica a ideii ca organizarea referendumului din iulie s-ar putea face pe baza Ordonantei de Urgenta 41/2012, chiar prin ignorarea Deciziei nr. 731 privind modificarea celebrului Art. 10 din Legea 3/2000, nu are nici o baza constitutionala. Este adevarat ca, in cazul legii referendumului, judecatorii au declarat constitutional textul legii de modificare, insa este esential ca au facut-o sub rezerva unei anumite interpretari a acelui text, si anume, a prezentei la vot a jumatate plus unu din cetatenii inscrisi pe listele electorale permanente. Or, textul Ordonantei de Urgenta incalca explicit aceasta rezerva care este mentionata la Art 5(2) al Legii referendumului, si de la care Ordonanta deroga explicit. Un principiu de baza al dreptului este ca atunci cand un act normativ permite mai multe interpretari, el trebuie interpretat in sensul producerii de efecte juridice. Unica interpretare prin care Legea de modificare a referendului aflata pe rolul Curtii poate produce efecte este cea prin care acest text normativ nu contravine cerintei prezentei la vot a majoritatii absolute a cetatenilor romani. Or, “caracterul normativ” – pe scurt, continutul – acestei reglementari se rasfrange asupra Ordonantei de Urgenta nr. 41/2012 care contravine explicit cerintelor textului constitutional, si este, pe cale de consecinta, incapabila de a mai produce efecte juridice. Este, ca atare, imposibil ca referendumul din 29 iulie sa se organizeze pe baza  ordonantei “din oglinda” a guvernului.

Respectarea atributiilor Curtii Constitutionale
In ce priveste decizia referitoare la atributia Curtii de a verifica legalitatea hotararilor Parlamentului, presa si opinia publica au speculat in ultimele zile, dupa ce Curtea si-a anuntat deciziile insa inainte de publicarea motivarii, in legatura cu motivul pentru care judecatorii au decis ca hotararile Parlamentului de revocare din functie a presedintilor celor doua Camere si a Avocatului Poporului sunt constitutionale. In linii mari, rationamentul era urmatorul: Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 38/ 2012 a exclus hotararile Parlamentului din sfera competentei Curtii; aceasta si-a produs efectele de pe data de 4 iulie, dupa publicarea in Monitorul Oficial; Curtea a judecat sesizarile de neconstitutionalitate ale hotararilor parlamentului privind revocarea presedintilor celor doua camere si a Avocatului Poporului atunci cand ordonata de urgenta era in vigoare; prin urmare, Curtea a fost nevoita sa respinga drept inadmisibile sesizarile de neconstitutionalitate ale hotararilor Parlamentului; insa, de indata ce decizia Curtii constatand neconstitutionalitatea limitarii atributiilor acesteia va fi publicata in Monitorul Oficial, Curtea va putea fi sesizata din nou in legatura cu hotararile contestate si le va putea judeca pe fond, eventual putandu-le declara neconstitutionale.
In realitate, motivarea deciziilor Curtii arata ca rationamentul acesteia a fost diferit de cel anticipat de comentatori si de opinia publica. Judecatorii s-au dovedit mult mai independenti la presiuni constitutionale decat multi s-ar fi asteptat, mult mai dornici sa isi protejeze sfera jurisdictionala, insa in egala masura si destul de atenti la implicatiile institutionale ale deciziilor Curtii.

In motivarea deciziilor luate, judecatorii constitutionali au amintit – intr-o maniera identica in toate cele trei decizii privind revocarile din functie prin hotarari ale Parlamentului – ca sedinta de judecata inceput prin discutarea legii privind limitarea atributiilor Curtii; ca acea lege a fost declarata neconstitutionala; ca declaratia de neconstitutionalitate isi produce efecte, fata de Curtea insasi, din momentul pronuntarii deciziei, si nu din momentul publicarii in Monitorul Oficial; si ca, dat fiind faptul ca, in acelasi moment, si Ordonanta de Urgenta “in oglinda” inceteaza a produce efecte juridice fata de Curte, judecatorii constitutionali au competenta de a analiza constitutionalitatea hotararilor Parlamentului.
Atunci de ce a considerat Curtea ca revocarile constestate sunt constitutionale? Raspunsul este unul de substanta, si se refera la faptul ca, in opinia Curtii – neimparatasita de toti cei noua judecatorii – hotararile de revocare nu fac parte dintre acele hotarari care afecteaza “valori si principii neconstitutionale.” Voi analiza mai jos acest aspect of deciziei. Insa este important a observa ca, in nici un moment, Curtea nu s-a considerat limitata in sfera atributiilor sale de legea – sau/si de ordonanta – prin care Parlamentul si, respectiv, Guvernul incerca ingradirea atributiilor sale.

Revocarea Presedintilor Camerelor si a Avocatului Poporului
Pentru a intelege de ce Curtea a decis ca revocarile contestate sunt constitutionale, trebuie in primul rand inteleasa o distinctie in jurisprudenta constitutionala intre diverse tipuri de hotarari ale Parlamentului. Pentru ca extinderea competentelor Curtii la toate hotararile Parlamentului i-ar acapara tot timpul si toate resursele, aceasta a decis in ianuari 2011 sa nu isi exercite dreptul de control al constitutionalitatii decat asupra acelor hotarari ce afecteaza “valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, ce afecteaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor statului”.

Nu este nimic de obiectat la principiul unei asemenea jurisdictii discretionare. Insa situatia devine mai complexa cand punem intrebarea in care categorie se incadreaza cele trei cazuri de revocare. Curtea a decis, cu majoritate de voturi, ca ele nu fac parte din categorii de interes constitutional asupra carora se va pronunta. Toate trei revocarile sunt acte cu caracter individual, nu acte normative, care nu privesc probleme de drept si ca, daca ar accepta sa se pronunte asupra lor, Curtea s-ar transforma intr-un arbitru al conflictelor politice din Parlament.

Dupa cum arata opiniliile separate bine articulate anexate la Decizia nr. 728, aceste argumente nu sunt intru totul convingatoare. In realitate, Curtea are o bogata jurisprudenta despre conditiile in care presedintii unei Camere pot fi inlocuiti, si anume doar la solicitarea grupului parlamentar care i-a numit in pozitia pe care o ocupa. Aceasta regula nu a fost respectata in cazul de fata. Motivatia Curtii ar putea fi interpretata ca sustinand ca, indiferent, regula nu este de importanta constitutionala. Insa acest argument e greu de acceptat. In cazul revocarii presedintelui Senatului, functionarea institutiilor statului este evident in joc din moment ce presedintele acestei Camere devine automat presedinte interimar dupa ce Parlamentul il suspenda pe Presedinte prin procedura Art 95 din Constitutie. Doar o interpretare extrem de formalista si neatenta la contextul constitutional – nu doar politic – al momentului poate duce la refuzul de catre Curte a unei analize mai atente a sesizarii de neconstitutionalitate. Argumente asemenatoare exista pentru a pune sub semnul intrebarii raspunsul final al Curtii in ce priveste revocarea Avocatului Poporului. Trebuie insa precizat ca aceste dezbateri sunt firesti si se bazeaza pe intepretari diferite, insa rezonabile, ale textului constitutional

Cateva intrebari privind motivatia deciziei referitoare la Legea Referendumului
Dupa cum am scris la inceputul acestei interventii, sunt multe de admirat in deciziile Curtii din aceasta saptamana. Dar, in egala masura, se cuvine sa fim critici si exigenti cu deciziile judecatorilor constitutionali, pentru ca doar asa putem onora eforturile lor de obiectivitate si independenta.
In acest spirit, se ridica o serie de intrebari in legatura cu motivatia Deciziei nr. 731 privind modificarea legii de organizare si desfasurare a referendumului. In acel caz, Curtea a decis ca legea de modificare a referendumului trebuie interpretata ca impunand doua conditii cumulative. Prima conditie, expres prevazuta de text, priveste rezultatul referendumului. Cea de a doua conditie – “esentiala”, in limbajul Curtii – se refera la numarul minim de cetateni care trebuie sa se prezinte la vot – a cel putin o jumatate din electori – pentru ca referendumul sa poata fi validat. Curtea argumenteaza, in mod corect, ca o asemenea conditie este atat o expresie a responsabilitatii civice cat si o manifestare reala si efectiva a cetatenilor ca detinatori ai suveranitatii.

Ceea ce, din pacate, judecatorii nu explica este incadrarea aceastei decizii cu jurisprudenta Curtii din 2007.  In acel an, Curtea a emis trei decizii privind constitutionalitatea a doua modificari propuse la Legea referendumului. In decizia publicata ieri, Curtea se refera pe larg la doar una dintre aceste decizii – Decizia nr. 147/2007 -, reluand pasaje intregi din textul de atunci. Insa Decizia 147 nu este cea relevanta in cazul nostru. Acea decizie se refera la o analiza a constitutionalitatii unui amendament diferit de cel in atentia curtii saptamana aceasta. Prin modificarea din 2007, analizata in Decizia 147, suspendarea presendintelui ar fi urmat sa se faca diferit in functie daca presedintele a fost ales din primul sau din al doilea tur de scrutin.

O intrebare la care Curtea nu raspunde este cum se raporteaza decizia ei de acum cu Decizia nr. 420/2007 si cu Hotararea nr. 5/2007. In Decizia nr. 420, Curtea a dat un raspuns echivoc la intebarea daca parlamentul poate deroga de la Art 5(2) din Legea 3/2000 care impune regula ca referendumul nu este valabil decat cu participarea a cel putin jumatate plus unu din numarul personelor inscrise pe listele electorale permanente. Mai mult, prin Hotararea nr. 5/2007, Curtea a validat rezultatele referendumului pentru suspendarea presedintelui, desi la referendumul din acel an pentru suspendarea presedintelui s-au prezentat doar 44% din electori. Ca atare, ne-am fi asteptat ca judecatorii constitutionali sa sa arate cum cele doua decizii – din 2012 si 2007 – pot fi integrate intr-o jurisprudenta coerenta. Un asemenea raspuns este posibil. Intr-o opinie concurenta, prea putin analizata in momentul deciziei din 2007, judecatorul Kozsokar arata de ce principiile statului de drept nu permit o derogare de la Art 5(2) al legii referendumului. Ne-am fi asteptat ca decizia de saptamana aceasta a Curtii sa analizeze, si chiar sa foloseasca, argumentele acelei decizii concurente.

Inchei prin a repeta caracterul exceptional al deciziilor Curtii din aceasta saptamana. Nu este exclus ca viitorul apropiat sa aduca noi cauze pe rolul Curtii, poate chiar mai dificile decat cele de pana acum. Intre timp, si in asteptarea viitoarelor evolutii constitutionale, se cuvine sa citim cu atentie deciziile Curtii pentru a ne cunoaste cat mai bine partenerul de dialog.

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. Cred ca pana la urma, din tot razboiul asta politic, castigul este in primul rand al CCR si, implicit, al intregii populatii a Romaniei. Vorbesc pe termen lung, bineinteles. Chiar daca acum vor mai persista o vreme suspiciuni din partea unora si a altora asupra deciziilor Curtii, pe termen lung, imaginea acesteia pare a prinde un contur tot mai ferm. Concluzia: in tot raul si-un bine! :)

  2. Guvernul trebuie sa guverneze la zi, nu la seral!
    Guvernul trebuie sa guverneze in Romania, nu la Bruxelles!
    Guvernul trebuie sa guverneze romani nu partide politice! Guvernul este al romanilor nu al partidelor politice.

    Au jurat cu mana pe Biblie si pe Constitutie (conform art. 82), citez:
    „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia,drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu”.

    Cine-i plateste pe guvernanti? Poporul sau partidele politice?

    Problema este ca nu trebuie sa ne intereseze cine este la putere. Trebuie sa ne intereseze ce face puterea pentru noi!

    Trebuie sa ne intereseze viata noastra de zi cu zi: existenta locurilor de munca, locurile de manca sa fie cat mai bine platite, puterea de cumparare a leului sa fie cat mai mare, ce facem cu copiii nostri (unde invata, ce invata, unde lucreaza?).

    Pentru acest lucru trebuie sa amintim puterii ca trebuie sa faca ceea ce a promis si pentru ca strigatul nostru sa se audaa semnati „APELUL PENTRU INDEXAREA VENITURILOR POPULATIEI (SALARII, PENSII, ALOCATII DE STAT PENTRU COPII, INDEMNIZAŢIE PENTRU CREŞTERE COPIL) SI PENTRU CRESTEREA SALARIULUI MINIM PE ECONOMIE!”
    http://www.petitieonline.com/apel_pentru_indexarea_veniturilor_populatiei_salarii_pensii_al

  3. Textul dumneavoastra si bunul simt indica faptul ca, in legatura cu revocarea presedintilor camerelor, Curtea Constitutionala a cam scaldat-o. Au fost doar si opinii separate pe aceasta tema. De 3 ori au hotarat intr-un mod, impotriva PDL (Vacaroiu, Nastase,Geoana), de 2 ori au hotarat in alt mod, tot impotriva PDL (Blaga, Anastase).

    Ca si situatia privind validarea referendumului din 2007 cu prezenta doar 44%, este destul de limpede ca CCR ia decizii influentata politic.

  4. „Curtea are o bogata jurisprudenta despre conditiile in care presedintii unei Camere pot fi inlocuiti, si anume doar la solicitarea grupului parlamentar care i-a numit in pozitia pe care o ocupa. Aceasta regula nu a fost respectata in cazul de fata. Motivatia Curtii ar putea fi interpretata ca sustinand ca, indiferent, regula nu este de importanta constitutionala…”

    Care este atunci instanta/comisia/institutia care se poate pronunta in legatura cu acest gen de incalcari ale regulilor Parlamentului, de o mai mica importanta decat una constitutionala?

    • Decizia CCR referitoare la controlul de constitutionalitate asupra hotararilor Parlamentului este una de exceptie, in ciuda parerii proaste pe care o am despre aceasta institutie. Ceea ce ni se spune este ca vointa Parlamentului este suverana si nu este supusa controlului atata timp cat nu incalca prevederile Constitutiei. Asta inseamna ca pe viitor CCR va putea fi sesizata in legatura cu orice hotarare a Parlamentului pe care o va analiza mai intai daca are incidenta constitutionala. Daca nu are va respinge sesizarea, iar daca are, va analiza conformitatea acesteia cu Constitutia. Este o decizie foarte corecta, as zice chiar istorica.

      • Bun, dar atunci care e raspunsul la intrebarea initiala: la ce for trebuie facuta plangere pentru nerespectarea regulamentului parlamentar cat timp nu are implicatii constitutionale? Pentru ca e clar ca regulamentul, indiferent daca e bun sau prost, nu a fost respectat, deci trebuie sa existe o instanta care sa penalizeze fapta.

        • Din cate stiu, regulamentele sunt aprobate prin legi, deci supuse controlului CCR. Aici este vorba despre hotararile Parlamentului, nu despre legile adoptate.

  5. Ca sa sumarizam un pic, ce spuneti dvs este ca acele decizii ale curtii care il favorizeaza pe D-ul B sunt ok, nici o problema, in timp ce celelalte care il defavorizeaza sunt „nu sunt intru totul convingatoare”

    am inteles…

    • Mr. „demetrescu”, cine este acest „D-ul B”? Exista si domnii A, C, D etc. sau este vorba de cineva anume? Din respect pentru modul cum a fost scris acest articol si pentru inteligenta cititorilor, de ce nu utilizati o mai mare precizie in limbaj si rationamente duse pana la capat?
      Din punctul de vedere al cetateanului posesor de una bucata suveranitate, ce relevanta are acel „favorizeaza pe D-ul B”? Logic vorbind.

  6. Articol de calitate. Nu am studii de drept, dar cred ca acum m-am lamurit cu privire la aceste decizii atat de controversate.
    Multumiri multe!
    Astept un articol despre responsabilitatea in justitie a celor care au pornit acest „incendiu” fata de urmarile dezastruoase asupra cetateanului de rand.
    Inca o data va multumesc!

  7. ce nu pot eu sa inteleg, si ceea ce se intimpla in romania de 20 de ani, este ca nu se mai respecta principiul simplu al separatiei puterilor in stat, in care o putere(parlamentul) poate lua decizii in loculalteia(justitia). Si asta cu acordul CCR. Nu se respecta nici minimul de aparenta al legalitatii deciziilor ccr, pentru ca nu au exsistat precedente .Tot nu inteleg de ce daca s-a comis o fapta grava a presedintelui in functie si acesta este suspendat, nu se continua cercetarea penala. In schimb el poate fi absolvit de vina prin votul cetatenilor. Acesta ce principiu ar trebui sa fie.Si mai grav,daca presedintele a comis o fapta grava si faptele acestuia nu sunt raportate autoritatilor in drept de pronuntare, aceasta cum se cheama. Curat constitutional. Cred ca ccr ar fi trebuit sa se pronunte asupra FAPTELOR grave de incalcare a legii,in urma sesizarilor facute de catre cei abillitati sa constate daca exsista fapte si natura lor.ok sesizarea o face parlamentul,dar doar in urma unei cercetari prealabile a unui organ competent,respectiv iccj. De cand exista 3 oameni pe terra, prostii au fost majoritari,dar asta nu inseamna ca au dreptate, si nici nu le ofera competente,asa cum si ccr insinueaza.Pentru ca in acest caz nu poate opera principiul ca nu este interzis in constitutie, pentru ca vorbim de principiul de baza al organizarii societatii si respectarii principiilor statului de drept. Atata timp cat numirile la fruntea institutiilor care asigura functionalitatea statului de drept se fac pe baza politica si a puterii majoritatii care ii transfera acesteia puterea votului,cu multe principii si premise indoielnice, vom avea ceea ce avem.adica ambiguitate pe toate liniile.

  8. Felicitari! Am citit cuvint cu cuvint, nefind in domeniu, am putut sa inteleg mai bine actiunile si motivarile Curtii. Multumesc.

      • Revocarea din functie a presedintelui Senatului trebuie sa poata fi cenzurata de Curtea Constitutionala.

        Constitutia Romaniei:

        Art.81.(1) Presedintele Romaniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
        Art.82.(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala.

        Art.64.(2) Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor.
        Art.98.(1) Daca functia de Presedinte devine vacanta ori daca Presedintele este suspendat din functie sau daca se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile, interimatul se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor.

        Regulamentul Senatului:

        Art.30.(1) Revocarea din functie a presedintelui Senatului poate fi propusa la cererea a minimum o treime din numarul total al senatorilor, in cel putin una din urmatoarele imprejurari:
        a) incalca prevederile Constitutiei;
        b) incalca grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului sedintelor comune.

        Deoarece rezultatul alegerilor pentru functia de presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala, inseamna ca Curtea Constitutionala este singura institutie in masura sa stabileasca legitimitatea presedintelui Romaniei.
        Revocarea din functie a presedintelui Senatului si alegerea unui nou presedinte schimba viitorul presedinte potential al Romaniei (conform Constitutiei).
        Pe cale de consecinta, la revocarea din functie a presedintelui Senatului, Curtea Constitutionala trebuie sa poata stabili legitimitatea acestui demers, in concordanta cu art.64(2) din Constitutie care spune ca presedintele Senatului (potentialul viitor presedinte al Romaniei) se alege pe durata mandatului Senatului si in concordanta cu art.30.(1), verificand daca acesta a incalcat prevederile Constitutiei sau daca a incalcat grav sau in mod repetat prevederile Regulamentului Senatului sau ale Regulamentului sedintelor comune.
        Legitimitatea presedintelui Romaniei (in functie, sau potential) este o problema care afecteaza „valori, reguli si principii constitutionale sau, dupa caz, afecteaza organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor statului” (dupa cum s-a exprimat chiar Curtea Constitutionala), asa ca Curtea Constitutionala este obligata sa se pronunte asupra legitimitatii acestui demers.

        • Eu spun că, de fapt, deși este vădit ilegală (încalcă regulamentele celor două camere) nu este de competența Curții Constituționale. Este drept de faptul că președintele Senatului poate ajunge Președinte interimar al țării dar pleacă de la o premisă falsă. Chiar dacă argumentația este coerentă ea dă Curții puteri pe care nu le are: stabilirea legitimității președintelui României. Legitimitatea o stabilesc doar cetățenii. Iar ambii, Președintele ales și cel potențial interimar beneficiază de această legitimitate; ambii au fost aleși. În sine, actul de a alege un președinte sau altul al unei camere a Parlamentului este exclusiv prerogativa Parlamentului iar Curtea Constituțională nu poate interveni aici. Curtea, în schimb, poate interveni în modul în care Parlamentul stabilește regulile prin care el, Parlamentul, își exercită prerogativele de organ reprezentativ suprem am poporului. De altfel, Curtea a și făcut acest lucru de mai multe ori. Ca exemplu, schimbarea de acum a președinților Camerei Deputaților și Senatului este ilegală tocmai pentru că, la un moment dat, Curtea Constituțională a decis că anumite articole ce permitea schimbarea celor doi președinți fără voința grupului politic ce i-a propus au fost declarate neconstituționale.

          • Scuze de greșeli: vroiam să spun nu „Este drept de faptul că președintele Senatului poate ajunge Președinte interimar al țării dar pleacă de la o premisă falsă. Chiar dacă argumentația este coerentă ea dă Curții puteri pe care nu le are” ci „”Este drept că președintele Senatului poate ajunge Președinte al țării. Dar chiar dacă argumentația este coerentă ea pleacă de la o premisă falsă deoarece dă Curții puteri pe care nu le are”.

          • Faci o mare confuzie. Eu vorbeam despre „legitimitate” in sens juridic. Cetatenii nu au putere de decizie in chestiuni de natura juridica.

            • Eu zic ca daca tot discutam hai sa discutam cat de cat avand o oarecare proprietate a termenilor.Pe de o parte, legitimitatea si legalitatea nu prea sunt acelasi lucru. Pe de alta parte, Curtea Constitutionala nu face altceva decat sa valideze mandatul. Asta inseamna sa constate ca s-au indeplinit toate conditiile procedurale pentru ca un Gigel sa fie ales presedinte. Iar lucrul asta nu are nicio legatura cu discutia. De ce? Pai, pe de o parte, si mandatul presedintelui Senatului a fost validat. Pe de alta parte, e vorba de un mandat interimar. Si tocmai pentru legitimitatea data de votul cetatenilor se organizeaza alegeri in caz de demitere a presedintelui, ca presedintele interimar are doar o legitimitate limitata – a fost ales parlamentar si nu poate sa fie presedintele tarii decat pentru o perioada limitata (posibilitatea asta e cunoscuta, teoretic, inca de la bun inceput si apare pentru orice parlamentar).

            • Folosesti tot felul de tertipuri ca sa ne demonstrezi ca negrul este de fapt alb.

              1. LEGÍTIM (1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. (DEX)
              2. Spui ca „Curtea Constitutionala nu face altceva decat sa valideze mandatul. Asta inseamna sa constate ca s-au indeplinit toate conditiile procedurale pentru ca un Gigel sa fie ales presedinte.” – Tocmai asta trebuie sa faca si in cazul schimbarii potentialul viitor presedinte al Romaniei. Trebuie sa functioneze mecanismul „check and balances” si in acest caz (parlamentul poate sa adopte si masuri abuzive «se cunosc destule cazuri in istorie», tocmai de aceea trebuie sa poata sa fie cenzurat de catre puterea judecatoreasca).
              3. Nu conteaza ca mandatul presedintelui Romaniei este unul interimar, deoarece acesta are toate atributiile unui presedinte ales, cu trei exceptii: nu poate adresa mesaje politice Parlamentului, nu poate dizolva Parlamentul si nu poate cere referendum. In consecinta, acesta poate mobiliza fortele armate, poate institui starea de asediu sau de urgenta etc. Trebuie sa existe certitudinea ca un om cu o asemenea putere in stat a ocupat functia respectand toate conditiile legale. Sarcina verificarii nu pote sa cada tot in atributiile celor care l-au numit (adica Parlamentului). Doar Curtea Constitutionala are acest drept, conform spiritului Constitutiei – Art.82.(1).

          • Faci o mare confuzie. Eu vorbeam despre “legitimitate” in sens juridic. Cetatenii nu au putere de decizie in chestiuni de natura juridica.

            • Imi pare rau, discutia nu mai are niciun sens. Daca cineva vrea neaparat sa fie convins ca doar el poate avea dreptate, asta e. Fie cum vrei tu sa fie.

            • LEGÍTIM (1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. (DEX)

              Asta a fost o retragere tactica „inteleapta”. Totusi, as fi fost bucuros daca imi explicai de ce consideri tu ca tinem neaparat sa avem dreptate (eu si DEX-ul). Poate dupa ce iti va trece supararea pe DEX pentru ca te-a contrazis fara argumente.

  9. De acord cu cele scrise in articol. Constat ca si dumneavoastra procedati precum CCR, evitand sa va exprimati opinia in legatura cu decizia de validare a suspendarii coroborata cu sesisarea lui T.B. referitoare la conflictul institutional. V-am intrebat intr-un comentariu la anterioara „Lectie de drept” daca, in opinia dumneavoastra, d.p.d.v. constitutional Presedintele Romaniei beneficiaza de protectie juridica in cadrul procedurii de suspendare in ceea ce priveste conditia-premisa care poate duce la suspendare. Are acesta conditie un caracter juridic sau exclusiv politic, ceea ce transforma procedura (considerata pana acum exceptionala) suspendarii presedintelui, putere in stat distincta si separata de Parlament, aleasa in mod separat si distinct, intr-o simpla motiune de cenzura. Cred ca este o intrebare esentiala pentru a intelege cadrul constitutional actual. Sunt surprins ca acolo unde CCR este ezitanta si are argumente cel putin discutabile, evitati sa emiteti o opinie, in conditiile in care, inainte de pronuntare aceasta era tema principala!

  10. Cerem arestarea pucistilor, revenirea la situatia dinaintea loviturii de stat, respectarea democratiei si a statului de drept.
    Curtea Constitutionala trebuia sa spuna clar ca Presedintele nu a incalcat deloc constitutia, deci parlamentul nu este indreptatit sa voteze suspendarea. Referendumul este ilegal, neconstitutional si ilegitim.
    Presedintele a cistigat un mandat de cinci ani, indiferent daca se bucura de sustinerea majoritatii alegatorilor pe intreaga durata a mandatului sau.
    Acum este vorba despre o lovitura de stat, data de niste banditi. Cind te lupti cu asemenea banditi, orice metoda este buna pentru a-i invinge.
    Dupa ce ani de zile banditii si lichelele din usl si de la televiziunile infractorilor Felix, SOV si DDD l-au atacat, l-au calomniat, l-au insultat, l-au injurat, i-au pus in circa toate greutile aparute din cauza crizei economice mondiale, acum i se cere sa se bucure de sustinerea majoritatii alegatorilor.
    Presedintele trebuie sa stie ca banditii din usl vor folosi cele mai murdare mijloace pentru a-l inlatura din functie. Vor frauda masiv referendumul, vor da cele mai aberante Ordonante de urgenta. De aceea, invalidarea referendumului este o solutie foarte buna. Tara are nevoie de acest Presedinte, chiar daca sunt multi imbecili, indobitociti de campania mizerabila de minciuni, dezinformari, intoxicari si manipulari, dusa de infractorii din usl.
    Solutia este anularea referendumului, repunerea in functie a Presedintelui, revenirea la situatia dinaintea loviturii de stat si arestarea pucistilor, inclusiv a judecatorilor corupti de la Curtea Constitutionala, care au fost complici prin pasivitatea si prin unele din deciziile date. Cum adica sesizarea Presedintelui este inadmisibila ? Chiar nu stiu judecatorii corupti de la Curtea Constitutionala ca Presedintele nu a incalcat deloc constitutia ? Chiar nu si-au dat seama judecatorii corupti de la Curtea Constitutionala ca toate acuzatiile infractorilor din parlament sunt doar aberatii si gogomanii, cu scopul de a scapa ei de puscarie ?

  11. Cred că interpretarea deciziei CCR 731/2012 ar înțeleasă ca una ținând de „formalitatea” textului legii atacate și nu de fondul ei. Problema stă în textul legii pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. Acesta are un articol unic care prevede că art.10 din Legea nr.3/2000 se modifică și va avea următorul cuprins: “Art. 10. Demiterea Presedintelui Romaniei este aprobată dacă, în urma desfășurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”.

    În structura supusă spre aprobare, textul art. 10 înaintat spre analiză CCR intră în contradicție funcțională cu art. 5 alin 2 al legii „Art. 5. (2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.”
    Atât timp cât noul text al art. 10 nu derogă în mod expres de la prevederile art. 5 alin. 2, norma este constituțională doar dacă asigură participarea la referendum a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. O simplă reformulare ar face norma constituțională: „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetățenilor care au participat la referendum.” De fapt, acesta este textul art. 10 din lege, în formula care a trecut proba analizei de constituționalitate a Curții în 2007, și este și textul OUG. Dacă inițiatorii proiectului de lege ar fi avut mai multă grijă (și ar citit jurisprudența anterioară a Curții), decizia CCR ar fi fost alta.

    Cred că acesta este și înțelesul din motivarea deciziei CCR în sensul că niciun text constituțional nu condiționează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorități care să se pronunțe pentru demiterea prin referendum a Președintelui României.

    • Inexact, CCR s-a pronuntat in mod evident pe fond si nu pe forma. Nu exista absolut nicio contradictie functionala intre continutul art 5(2) si cel al art 10 care sa faca necesara vreo reformulare. Art 10 din noua lege, care tocmai a fost declarat constitutional de CCR – „Demiterea Presedintelui Romaniei este aprobată dacă, în urma desfășurării referendumului, propunerea a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate” – este functional compatibil cu ambele contexte posibile ale art 5, pentru ca se refera pur si simplu la altceva (una e prezenta la vot, alta e cu cine votezi). Asa incat a insista cu reformularea pretins isteata din OUG, „Prin derogare”, nu numai ca nu asigura constitutionalitatea (CCR a precizat clar ca pune pret pe reprezentativitatea votului), dar risca sa duca direct la invalidarea referendumului.

      • Mulțumesc pentru răspuns.

        Eu nu recomandam soluții pentru inițiatorii actului normativ astfel încât să transforme inițiativa lor într-un text „valid”, în sensul de a avea efectele scontate inițial (adică demiterea președintelui suspendat cu voturile valabil exprimate ale cetățenilor care au participat la referendum, fără condiția participării la vot a cel puțin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale). Pentru referendumul din 29 iulie acest lucru nu mai e posibil. Ceea ce spuneam este că dacă ar fi precizat expres derogarea, referendumul s-ar fi desfășurat în condițiile dorite de inițiatori, atât timp cât CCR a specificat foarte clar că nici un text constituțional nu condiționează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorități care să se pronunțe pentru demiterea prin referendum a Președintelui României.

        Într-adevăr, CCR a precizat clar că pune preț pe reprezentativitatea votului, dar această precizare trebuie interpretată în contextul textului legii analizate și a normei generale prevăzute de art. 5 alin. 2. Altfel ar trebui să interpretăm că o viitoare modificare a art. 5 alin. 2 inițiată de legislator, care ar elimina pragul de validare ar fi neconstituțională pe justicarea importanței pusă de către CCR pe reprezentativitatea referendumului. Ceea ce nu ar avea sens.

        Oricum, în contextul actual, în ceea ce privește referendumul din 29 iulie, acesta se va desfășura pe varianta de lege nemodificată de OUG. OUG are probleme mari, dar nu din motivele invocate de către CCR referitor la lege (adică nereprezentativitatea referendumului), ci din cauza timpului: OUG s-ar putea să fie puțin „retroactivă”, fiind publicată în Monitorul Oficial în 5 iulie, în timp ce procedura suspendării a început în Parlament în 4 iulie. Pe lângă aceasta, nu numai că reglementează în materie constituțională, dar și trece cam mult peste recomandările Comisiei Veneția referitor la perioada anterioară referendumului în care se pot face modificări legislative în acestă materie. Și cam aceleași probleme le are și Legea, dacă vor dori să o treacă repede prin Parlament până la referendum ca să fie pe placul CCR cu derogarea.

        • @ Bogdan:
          – „CCR a specificat foarte clar că nici un text constituțional nu condiționează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorități” – aici este vorba de libertatea legiuitorului de a stabili majoritatea voturilor necesare pentru DEMITEREA presedintelui, nu de majoritatea alegatorilor necesara pentru VALIDAREA referendumului. Adica partea din OUG care cere desfiintarea pragului de demitere e ok, dar nu si ideea de „derogare”, care ar insemna ca se desfiinteaza si pragul de validare.

          – „o viitoare modificare a art. 5 alin. 2 inițiată de legislator, care ar elimina pragul de validare ar fi neconstituțională” – cel mai probabil da, judecand dupa decizia actuala a CCR, care spune clar ca numai cand exista prag de validare avem referendum conform cu art.2 (1) din Constitutie

          – „motivele invocate de către CCR referitor la lege (adică nereprezentativitatea referendumului)” – tocmai, ca in lege nu exista nicio problema referitoare la reprezentativitatea referendumului. CCR lauda legea si in privinta pragului de validare, si a celui de demitere.

      • @jj,

        Nu prea inteleg, si nici nu am „pregatirea” sa inteleg.

        De fapt cum se justifica Hotararea nr. 5/2007, prin care „Curtea a validat rezultatele referendumului pentru suspendarea presedintelui, desi la referendumul din acel an pentru suspendarea presedintelui s-au prezentat doar 44% din electori”.

        De ce nu este aceasta concluzie in contradictie cu 5 (2)?

        De fapt ce spune legea 3/2000 modificata? Ca exista doua tipuri de referendumuri- unul cu un cvorum special pentru demiterea Președintelui?

        • @ marius_g: Este in contradictie cu 5 (2), numai ca pe atunci opinia CCR a ignorat contradictia asta, sau mai bine zis a preferat sa nu o comenteze (oricum rezultatele referendumului erau clare, in oricare ipoteza demiterea era respinsa).
          Legea 3/2000 introducea ea insasi 2 tipuri de referendumuri, cel pentru chestiuni de interes national/local si cel pentru demiterea presedintelui. Pentru primul tip cerea ca prag de aprobare majoritatea simpla a voturilor exprimate (dar cu conditia sa se prezinte la vot jumatate plus unu din alegatori), pentru al doilea cerea ca prag de aprobare majoritatea absoluta de voturi (tot cu aceeasi conditie de prezenta).
          Astfel incat, practic, pana la legea pe care s-a pronuntat acum CCR, noi nu am avut niciodata conditii clar unitare pentru toate tipurile de referendumuri. Cine a avut interes sa ingreuneze demiterea presedintelui a tinut mereu de forma initiala a legii din 2000, cea cu majoritatea absoluta de voturi. Dimpotriva, cine a avut interes sa usureze demiterea a combatut mereu si conditia de prezenta la vot, si conditia de aprobare cu majoritate absoluta.

          • Inteleg.

            Totusi acum este in discutie- daca inteleg bine, sau mai bine zis daca sunt in stare sa inteleg ceva!- cvorumul de participare (art 5 (2)) , si abia apoi pragul de aprobare!

            • @ marius_g: Asa este. Problema nu e ca se modifica pragul de aprobare, ci ca OUG, spre deosebire de legea pe care s-a pronuntat acum CCR si care modifica doar pragul de aprobare, intentioneaza sa modifice dintr-un foc atat pragul de aprobare, cat si cvorumul de prezenta, stabilind ca demiterea se aproba cu majoritate simpla de voturi „prin derogare de la art 5(2)”. Aceeasi formula a fost propusa la modificarea din 2007 a legii referendumului, iar CCR nu a contestat-o atunci, desi a existat comentariul judecatorului amintit de Vlad Perju in articol si care observa ca formula este absurda, intrucat pragul de aprobare si cvorumul de prezenta sunt categorii fara legatura intre ele.

              Acum, CCR nu a avut competenta sa se pronunte asupra OUG, pentru ca CCR nu se poate pronunta pe ordonante de urgenta decat daca e sesizata de Avocatul Poporului. CCR s-a pronuntat insa pe fond pe legea paralela cu OUG, confirmand ceea ce scrie in textul acestei legi, anume ca este necesar un cvorum de prezenta. In consecinta, Victor Ponta a cerut Parlamentului sa puna legislatia referendumului in acord cu decizia CCR si a promis la Bruxelles acelasi lucru. Altii insista insa ca legea respectiva nu e inca in vigoare (ar trebui promulgata de presedinte pana la referendum ca sa poata fi aplicata) si ca deci la referendumul din 29 iulie trebuie aplicata OUG.

              Daca ar fi aplicata OUG si ar fi o prezenta sub 50%+1, CCR poate sa valideze referendumul luand in considerare intentia derogarii de la cvorumul de prezenta sau poate la fel de bine sa constate ca derogarea respectiva e o formulare absurda si ca singura modificare adusa de OUG este cea privind pragul de aprobare. De fapt, daca va uitati bine in Hotararea 5/2007, acolo scrie doar „Având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul ţării, ale cetăţenilor care au participat la referendum”, desi textul complet al modificarii introduse in 2007 era “Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Președintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetățenilor care au participat la referendum.”

  12. Am totusi unele nelamuriri si cred ca o citire mai atenta a deciziei privind competentele CCR nu justifica intru totul aprecierea ta ca ne aflam in fata unui moment de referinta in constitutionalismul romanesc. Ca sa merite aceasta apreciere, cred ca motivarea ar fi trebuit sa fie extrem de riguroasa si sa nu aiba niciun fel de fisura de rationament, ceea ce nu e cazul.

    1. in opinia ta, efectele OUG se sting ca urmare a acestei decizii. Discutabil avand in vedere practica anterioara a CCR. in baza jurisprudentei invocate chiar de CCR in motivare (Decizia 1615/2011), Curtea, fiind sesizata cu neconstitutionalitatea unui text intre timp iesit din vigoare (pct. 7 din Legea nr. 330/2009), extinzandu-si controlul a declarat neconstitutionale si actele subsecvente cu aceeasi solutie, identificandu-le expres si explicit in dispozitiv (art. 7 din legea 284/2010, art. 6 din Legea 63/2011) – acum, paradoxal, nu o face….(nu imi e clar de ce din moment ce anterior a facut-o)

    2. Curtea afirma ca, desi dobandirea noii competente s-a facut prin modificarea legii organice a Curtii, aceasta a dobandit „valenta constitutionala” in temeiul art. 146 lit. l p. 13 – ce inseamna „valenta constitutionala”? inseamna „rang constitutional”? practic o norma dintr-o lege organica devine o norma constitutionala prin interpretarea Curtii si nu prin vointa legiuitorului (ordinar/constituant)?

    3. CCR critica foarte dur „comportamentul neconstitutional si abuziv al Guvernului” prin faptul ca a adoptat OUG cu putin inainte de pronuntarea pe proiectul de lege, considerand abuziva preluarea unei solutii „neconstitutionale”. Dar cum putea sa stie Guvernul ca solutia e neconstitutionala inainte ca CCR sa se pronunte? (cu atat mai mult cu cat solutia fusese constitutionala ani buni..) practic in ce consta abuzul inaintea emiterii unei solutii? Curtea citeaza trunchiat din speta sa anterioara. citatul complet: De asemenea, Curtea reţine că actele de reglementare primară ulterioare nu pot păstra conţinutul normativ al unei norme legale neconstituţionale ce nu mai este în vigoare şi să se constituie astfel într-o prelungire a existenţei acesteia.
    deci nu e clar nici in ce consta abuzul anterior pronuntarii solutiei CCR si nici nu suntem in cazul in care o norma care nu mai e in vigoare a fost preluata de Guvern

    4. Nu in ultimul rand, intreaga discutie cu privire la categoriile de hotarari ce pot face obiectul controlului de constitutionalitate e confuza raportat la celelalte decizii. a se vedea paginile 9-10 din motivare in care practic CCR sustine ca nu se poate distinge normativ/individual si ca toate hotararile cu care a fost sesizata (si asupra carora e impiedicata acum sa se pronunte) ar atinge valorile si regulile constitutionale. cred ca e o contradictie explicita aici…

    • Recunosc si eu ca desi articolul a fost interesant, chiar si dupa citirea lui ramane neschimbata senzatia mea initiala dupa ce am aflat motivatiile CCR : inconsecventa si incoerenta. Ceea ce, paradoxal, poate fi si un semn bun: independenta curtii (dupa cum ati observat, USL-istii au fost incredibil de coerenti si consecventi in ultimele saptamani).

      Pe de alta parte, raman si cu o mare nedumerire: teoretic, orice persoana afectata de o decizie a unei institutii, trebuie sa aiba o cale de apel. Inteleg ca pana la urma, prin deciziile CCR pe linia inadmisibilitatii, atat Basescu, cat si Blaga si Anastase, au ramas fara cale de apel la hotaririle Parlamentului. Desi acele hotarari produc efecte juridice (deci nu pot fi clasificate ca tinand exclusiv de jocul politic), daca cei afectati considera ca au fost incalcate regulile in vigoare, cui se pot adresa, daca CCR se declara necompetenta? Contecios administrativ?

  13. O analiza foarte interesanta. Multumesc.
    Cred ca la Curtea Constitutionala lucrurile sunt mai complicate. Sa spui ca sunt influentati politic nu este neaparat incorect, este pur si simplu incomplet.

    Deciziile lor de pana acum au aratat:
    1. Dorinta de a respecta suveranitatea CCR
    2. Dorinta de a respecta suveranitatea Constitutiei.
    3. Apararea propriului interes. Diferita de punctul 1 pentru ca ma refer la apararea unor chestiuni precum pensia lor de judecatori. ( cazul reducerii cu 15% si apoi cazul impozitarii pensiilor)
    4. Influenta politica nascuta insa mai degraba din crezul lor pentru o anumita directie politica si nu din influenta directa a partidului aflat la putere sau in opozitie.
    5. Neconcordanta cu decizii mai vechi ale CCR care arata pe de-o parte faptul ca o greseala poate fi indreptata, dar si faptul ca deciziile sunt unele umane influentate de persoanele in functie si de contextul social.

    Una peste alta, avem de-a face cu niste oameni care au defectele lor si pot lua decizii mult prea umane (legea maidanezilor sau interpretarea textului legislativ cu impozitarea pensiilor), dar care intr-un moment ca acesta au reusit sa readuca un echilibru in exercitarea puterii.

    Asa ca bravo!, dar se putea si mai bine :)

  14. Despre ce fel de Curte Constituțională vorbim? Nu vedeți cum tranșează la normă ca la măcelărie, împarte rațiile preferențial și ne chiorăște de la ochi?
    *
    -distinge preferențial între actul normativ și actul individual, după toanele dispuse de poziția măcelarului ccr-ist față de cearșaf în ziua pronunțării deciziilor;

    – se contrazice flagrant, nu-și recunoaște competența de tranșare a hotărârilor de revocare din cele două camere- adoptate la 3 iulie- după ce-a închis ochii ca să nu vadă că OUG 38/2012 a intrat în vigoare ulterior, la 4 iulie;

    -tot preferențial, GCR invocă stabilitatea legislativă, după principiul măcelarului: macra pentru derbedei, iar oasele la grivei: veghează – zău? – la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului… tot cu ochii închiși, la fel cum se arată dispusă să confirme rezultatul după reguli schimbate ulterior începerii procedurii de suspendare și prelucrate cu barda până în ziua referendumului; nu m-ar mira să primească cu brațele deschise reguli noi chiar și după închiderea urnelor.
    *
    Asta-i Gașca Constituțională a României.

  15. Domnule Perju

    cu tot respectu ptr studiile dvoastra … nu cunoasteti „cazul”
    In primul rand CCR este o forma fara fond . Este compus din judecatori care nu sunt judecatori. Este un organism politic numit cf unui algoritm politic (si la ultima numire s-a latat cu cantec.. majoritatea a votat pe A si apoi intr-o a doua sedinta s-a votat W)
    In al doilea rand in Romania dreptul contitutional este „painea” catedrelor de drept constitutional – data trecut exemenul (in anul I) zici aferim! su te apuci de cele serioase – dreptul penal, muncii, familiei, civil , comercial care asigura o cariera (minus daca nu et gandesti sa te lipesti la catedra de constitutional)
    In al treilea ar trebui sa observati ca CCR a adaugat la textul Constitutiei atunci cand a stabilit ca presedintele unei camere poate fi revocat de catre partidul care l-a propus. Caci in Comstitutie nu se gaseste nimic si parca unde legea nu distinge nici noi nu trebuieste sa distingem … (in interpretarea mea presedintele unei camere nu iese din functie decat prin moarte, boala care il incapaciteaza sau demisie.. Minus alegerea unei noi camere. Se ppate discuta cat de justa este o astfel de prevedere insa modificarea tine de o lege viitoare nu de intyerpretari ce adauga la lege). Deci daca CCR isi permite sa aduge la lege de ce nu ar aduga o majoritate parlamentara?!
    Mai sunti in eroare atunci cand considerati ca CCR are o bogata jurisprudenta despre conditiile in care presedintii unei Camere pot fi inlocuiti, si anume doar la solicitarea grupului parlamentar care i-a numit in pozitia pe care o ocupa. Bigata jusiprundenta are la baza precedentul Nastase care si-a dat demisia la cererea conducerii PSD de atunci. Actiune voluntara, neobligatorie – nici ceruta nici interzisa de textul constitutional. La ceva timp dupa aceea Geoana care a cerut lui Nastase sa isi prezinte demisia a refuzt sa eleiobereze locul. Daca asta este o bogata jurisprudenta …..
    In final dorinta dvoastra ca judecatorii constitutionali sa sa arate cum cele doua decizii – din 2012 si 2007 – pot fi integrate intr-o jurisprudenta coerenta este o dorinta pioasa si atat . Le cereti prea mult .. dreptul constitutional nefiind specialitatea lor..si apoi ei sunt patronati politic. Le este imposibil sa gaseasca o justificare cu cap si cu coada.

  16. Decizia nr. 420/2007: „Constata ca Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este constitutionala.”.

    Dar la finalul Deciziei nr. 420/2007 exista o Opinie Concurenta a d-lui Judecator , GÁBOR KOZSOKÁR care spune in termeni eleganti „Includerea in textul art. 10 a sintagmei „prin derogarea de la art. 5 alin.(2)”, inutila si fara nici un efect juridic, nu face ca textul respectiv sa fie contrar vreunei prevederi constitutionale.”

    De fapt se poate spune ca legea 129/2007 de modificare a art 10 din Legea nr. 3/2000 are un mare cusur: este de-a dreptul tampita!

    Pentru ca mentine art 5(2) „Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale”, dar modifica
    „art. 10. – Prin derogare de la art. 5 alin.(2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetatenilor care au participat le referendum.”.

    Ce idiotenie!

    In primul rand un referendum trebuie sa fie valabil. Cum? Asa cum spune art 5(2)!

    Ce derogare considera art 10? Derogarea se refera la demiterea Presedintelui
    Adica se poate face demiterea Presedintelui intr-un „cadru legal” in care referendumul nu este valabil? Doamne fereste!
    Aceasta este adevarata Lectie de Drept- nu faceti legi tampite dar constitutionale!

    Asa ca ce asteptati sa mai spuna acum CCR? In 2007 a spus ca modificarea la 3/2000 este constitutionala, dar „inutila si fara efecte juridice”?

  17. Chiar puteti lasa sa apara aberatii ca cele scrise de persoana care semneaza Monica? Aceasta cere arestarea membrilor CCR. Aceasta persoana ori are probleme de un anumit tip ori este ramasa cu mintea la nivelul anului 1950. M-as mira sa aflu ca este tanara.

  18. Instrumentul cu care opereaza curtea constitutionala e Constitutia. Daca ea e gaunoasa , schweizer mai mult gaura decit brinza dupa cum a caracterizat-o unul din nanasii ei Iosif Boda( sa nu-i dai cu ea-n cap?)rezultatele hotaririi lor sunt cele care sunt.Asta nu inseamna ca nu trebuiesc respecatate. Chiar daca ai o casa prost construita locuiesti in ea pina iti faci una noua. Numai ca pentru asta trebuie sa fie proiectata de oameni iesiti din mintea de lemn. Si cred ca in momentul de fata sunt destui in Romania si chiar cetateni romani plecati pe afara unde stiu ce inseamna legislatie normala. O zi buna !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro