Home » Sinteze »Societate/Life » Citesti:

O poveste trista, buna doar pentru manualul de istorie (Revolutia romana din memoria sociala)

Vasile Dancu decembrie 22, 2010 Sinteze, Societate/Life
11 comentarii 2,790 Vizualizari

”Revoluția încâlcită”, cum a numit-o într-o carte celebră Nestor Rateș prin care prezenta Revoluția română publicului american, ”revoluția furată” –  numită apoi de opoziția politică ”revoluția copiilor, ”revoluția confiscată”, ”revoluția neterminată”, toate acestea au fost sintagme care au însuflețit nu doar dezbaterea de două decenii despre anul 1989, dar și lupta politică. Anul trecut, la 20 de ani de la acele evenimente, au apărut puține sinteze sau monografii, puține dezbateri, aveam senzația că lumea a uitat sau că vrea să uite acel eveniment. Eroic, după unii, tragic în viziunea altora. Mi-a părut rău că nu am avut din timp ideea de a face o cercetare de opinie publică pe această temă, dar lipsa de pregătire publicistică a celor douăzeci de ani m-a descurajat atunci.

Aveam senzația că societatea noastră a obosit să-și pună întrebări despre acest eveniment, că s-a îndepărtat chiar și de tragismul acelor ani sub presiunea ambiguității evaluării lui sau a urmărilor social-politice care au anulat marile speranțe puse în viitorul liber care se deschidea în față. Nici la 21 de ani interesul liderilor de opinie și a celor care fac agenda publică nu este mai mare pentru Revoluția română. Doar organizațiile de revoluționari mai încercă, destul de timid, să aducă aminte despre acel eveniment.

În aceste condiții am realizat în zilele de 20 și 21 decembrie un sondaj de opinie care are ca obiect amintirea Revoluției române.  Nu ne așteptam să găsim enigmele și paradoxurile Revoluției rezolvate de trecerea timpului în mintea oamenilor. Am centrat mai mult cercetarea noastră pe urmele afective sau emoționale lăsate de Revoluție în memoria socială, insistând mai puțin pe evaluările sau verdictele care sunt amestecate cu simpatiile politice sau sunt ecouri ale războiului politic de două decenii dintre comuniști și anticomuniști. Am avut surpriza să descoperim în această cercetare cea mai diferențiată atitudine în funcție de o serie criterii socio-demografice folosite de noi: vârstă, școlaritate, rezidență și altele. Un lucru este definitoriu: experiența trăită la Revoluție structureză diferit atitudinea în comparație cu experiența mediată, indirectă. În majoritatea evaluărilor tinerii și cei vârstnici se află departe unii de alții în evaluarea unor aspecte ale Revoluției. Este clar o ruptură socială care propagă și alte diferențe sau incompatibilități la nivelul opțiunilor și valorilor. Probabil, mersul împleticit al României și lipsa sinergiei inter-generaționale se poate explica pornind și de la astfel de falii existente între generații, dar subiectul acesta merită o atenție specială în studiile viitoare.

Evident, influența dezbaterii publice ”încâlcite”, cu verdicte mereu contestate, se vede și în modul în care se structurează unele evaluări ale trecutului. Se vor putea observa unele răspunsuri pe care le putem considera contradictorii în ceea ce privesc opțiunile oamenilor. Noi nu avem destule date și motive să încercăm a raționaliza ceea ce nu au putut decanta două decenii de experiență, prezentăm faptele de opinie și posibilele explicații, dar există o tendință justițiară normală legată de crimele de la Revoluție, dar care nu se prelungește întotdeauna la nivelul tuturor alegerilor făcute.

Teoria complotului rezistă

Mediatizată îndelung mai ales de presa internatională în prima parte a anului 1990, teoria intervenției străine în evenimentele din 1989 (”Le Point” fiind campion la acea vreme) este prezentă și structurează răspunsul la întrebarea fundamentală celor două decenii care au trecut: revoluție sau lovitură de stat. Încă scorul este indecis (45% la 45%).  Cei care au fost persoane active la acel moment și cei cu nivel mai înalt de studii cred mai mult în teoria loviturii de stat, tinerii și cei cu nivel mai slab de studii adoptă concluzia că a fost o revoluție, la fel și ardelenii și moldovenii. În privința intervenției externe, 65% sunt de părere că ea a existat. Rusia este principalul ”suspect”, 51% dintre români cred într-o asemenea intervenție, urmează Statele Unite ale Americii (13%) și Ungaria (4%).

Amintirea Revoluției – o traumă colectivă.

Asocierea amintirii Revoluției cu o serie de emoții de bază sau emoții secundare ne aduce în lumină o veritabilă o traumă emoțională colectivă. Preponderența alegerii unor emoții îndreptate spre interior, dar și spre exterior ne arată că tema Revoluției are încă un potențial conflictogen destul de puternic. Respingerea emoțiilor pozitive ca fericire și mândrie și preferința pentru cele negative ca: durere, furie, dezgust, revoltă, regret, suferință este un indiciu pentru explicația unei memorări selective a informațiilor congruente cu discursul despre Revoluție, dar și cu experiența lor socială din cele două decenii de crize sociale, decenii începute cu Revoluția română ca derapaj de la cursul normal al evenimentelor.
De altfel, 45% dintre români consideră că dacă nu ar fi fost revoluția ar fi trăit mai bine acum, doar 28% cred că ar fi trăit mai rău, iar 17% sunt de părere că ar fi trăit la fel. Execuția soților Ceușescu fără o judecată corectă este apreciată negativ de 84% dintre români, iar 60% dezaprobă astăzi execuția lui Nicolae Ceaușescu. Regretă mai mult cei de peste 51 de ani, cei cu școlaritate redusă, moldovenii și femeile. Românii cu studii superioare nu regretă eliminarea violentă a dictatorului. În cadrul percepției privind vinovăția pentru execuția Ceaușeștilor pe primul loc sunt cei care nu se pronunță (33%), Ion Iliescu (23%), cei care au preluat puterea  (5%), completul de judecată (3%). 61% dintre români cred că le merge mai prost decât înainte de 1989. Amintirea unor slogane de la Revoluție este încă vie pentru 61% dintre români, iar 64% dintre români nu cred că au existat teroriști la Revoluție. În ceea ce privește câștigul cel mai mare al Revoluției libertatea este aleasă de 36%, libera exprimare de 18% și libera circulație de 12%. Simptomatic, democrația este doar pe locul 4 cu 3% dintre opțiuni, iar cei care consideră că revoluția nu a adus nimic bun sunt 22% și s-ar clasa pe locul al doilea, dacă am face clasamentul introducând și această valoare negativă.  La capitolul pierderi, locurile de muncă sunt pe primul loc (24%), nivelul de trai, industria și siguranța zilei de mâine cu 6%, economia, viețile omenești și încrederea cu 5%. Punctul 8 al Proclamației de la Timisoara nu și-l mai reamintesc 57% dintre români, el fiind prezent în memorie doar pentru majoritatea ardelenilor și bănățenilor. Cu toate acestea, când operatorul le amintește conținutul acestui document 79% dintre români sunt de acord că el ar fi trebuit aplicat.

Cum să scriem istoria?

Cu toate că amintirea Revoluției și aprecierea evoluției generale sunt preponderent negative pentru experiențele individuale, 62% dintre români cred că istoria trebuie să consemneze acest eveniment istoric ca și unul pozitiv. Să fie oare acesta un reflex al unei dezirabilități sociale, al unei norme culturale care definește istoria ca fiind istoria faptelor pozitive cu rol  educativ, creatoare de identitate? Să cuantifice românii câștigurile legate de libertăți ca fiind mai importante decât nivelul de trai sau chiar adevărul despre acest eveniment?
Greu de găsit explicația la acest moment al cercetării noastre, cert este că românii par a fi buni prescriptori pentru istorii ”nesincere”, plăsmuire de povești eroice despre evenimentele cele mai importante ale neamului. Chiar dacă doar doar 28% dintre români se consideră a face parte din grupul celor care au câștigat  și 51 % din grupul celor care au pierdut în urma schimbării generate de Revoluție, românii sunt generoși cu acest eveniment în ceea ce privește evaluarea lui istorică.

Final fericit


Vocația de cronicari și de istorici pentru români s-a verificat și la final când am întrebat subiectii dacă discuția cu operatorul de interviu pe tema Revoluției le-a provocat un sentiment plăcut sau unul neplăcut. Amintirea, chiar compusă din emoții negative, se pare că este una care produce plăcerea de a comunica. O aplecare spre masochism sau poate nevoia de dialog și căutarea aprobării sau compasiunii. Revoluția română din memoria socială este o poveste tristă, obscură, dar bună de închis între coperțile istoriei faptelor pozitive.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. nelucraciun spune:

    ‘De altfel, 45% dintre români consideră că dacă nu ar fi fost revoluția ar fi trăit mai bine acum, doar 28% cred că ar fi trăit mai rău, iar 17% sunt de părere că ar fi trăit la fel. ”

    Vai ţie popor român, cum poţi uita:
    - frigul din case în toată ţara; două ore de căldură la calorifer; curentul electric care se lua când îţi era lumea mai dragă; caloriferul electric, încercând să-l suplinească pe cel de la încălzirea centrală; cota de benzină – 20 litri pe lună de maşină;
    - cozi peste cozi sau raţii la alimente; magazine foarte goale; şpagă; suprapreţ; grădinile de legume din faţa blocului;coteţele dintre case; mic trafic de frontieră; rachiu de pufoaică;
    - aşteptări de ani de zile, cu 90% din preţ plătit în avans, pentru o nenorocită de Dacia 1300; preţul uneia noi pentru o rablă de 20 de ani; suprapreţ pentru una ceva mai nouă; liste de la intreprindere, prin filiera partidului, pentru un televizor în culori; înjosire în faţa oamenilor partidului, şpagă, aşteptare îndelungată pentru un apartament cu chirie;
    - două ore de televiziune pe seară, ore când nu vedeai decât propagandă; fiţuici numite ziare pline 90% cu propagandă; maculatură oricâtă, cărţile citibile doar dacă aveai relaţii la librar, sau la pachet cu unele proaste, sau la negru la suprapreţ
    - excursii în străinătate, cu greu, doar în ţările socialiste

    cred că aş putea scrie până dimineaţă; nu-mi explic amnezia poporului român decât prin faptul că ceauşescului i-a reuşit experimentul cu omul nou, adică omul legumă; care om nou a străbătut cele două decenii până astăzi.

    • muciflenduri spune:

      Nu e vorba de niciun experiment, e vorba doar de prostie si conformism. Daca doar 28% cred ca e mai bine acum, inseamna ca 72% nu au aceasta parere. E vorba de majoritatea formata din tembeli, cei pentru care conceptul de libertate de exprimare nu valoreaza nici cat un purcel de craciun.
      Cred totusi ca multi dintre cei care zic ca le-ar fi fost mai bine o fac doar pentru ca e la moda sa te plangi.

      • laurentiucat spune:

        ptr mine a fost bine si atunci si este si acum.
        dar consider ca libertatea de a muri de foame, nu este democratie..

        • nelucraciun spune:

          Situaţii limită au fost şi atunci, sunt şi acum.
          Este cat se poate de rau şi astăzi, dar atunci a fost ceva de domeniul inimaginabilului…
          Deşi atunci am fost tânăr, nu aş vrea să retrăiesc vremurile…sub nici o formă…nu am suferit de foame, dar a-ţi procura, atunci, alimentele de bază, era o aventură…instinctul hoţiei la acest popor s-a dezvoltat atunci, în lupta pentru supravieţuire.

        • Cristi spune:

          1. Mai bine puneau intrebarea cum s-au simtit romanii mai bine in economie centralizata sau in economie (liberala) de piata.

          Acum (in afara de citiva bugetari – care si pe aia ii mai ia cineva la rost) la patron tre sa muncesti nenica. Nu numai munca fizica, acuma din ce in ce mai mult cu materia cenusie. Asta e probema deranjanta.

          2. Propun un mic test ca inainte de intrebari de genul asta sau despre oportunitatea introducerii pedepsei capitale sa se puna o intrebare simpla , de ex cat fac 11 x 12. Si sa sortam pe trei coloane. Cine raspunde direct, cine foloseste creion si hartie si cine nu reuseste deloc.

          Apoi sortam corespunzator si problemele cu comunismul , pedeapsa capitala etc. Va iesi o grozavie.

        • muciflenduri spune:

          Esti liber sa mori de foame sau sa te adaptezi… asta e evolutia, in felul asta se perfectioneaza toate fiintele.
          Care e alternativa? Sa muncesc eu pentru el? Sa purtam amandoi costume cenusii si sa ne prefacem identici?
          Economicul e o falsa problema, mor de foame doar cei indobitociti de sistem, cei obisnuiti sa stea cu mana intinsa asteptand sa cada ceva.
          Jumatate din pamanturile de la tara sunt lasate in paragina, pentru ca nu are cine sa le munceasca. Daca nu te descurci cu calculatorul, ia sapa si mergi la camp, vei produce suficient cat sa nu mori de foame.
          De asemenea, cei care tanjesc dupa economia stat pot emigra in Cuba, sunt convins ca se gasesc creveti in toate magazinele si au avantajul ca nu ar ingheta iarna.

          • laurentiucat spune:

            le stii pe toate.la agricultura cu sapa sigur mori de foame si mai ramai si dator.ai auzit de subventii? ai idee la ce presiune concurentiala din cauza subventiilor mari din vest este supusa agricultura?pai tu crezi ca daca ai o rosie,un cartof nu-ti mai trebuie bani de curent,de gaz,de medicamente sau tu esti destept ca fentezi statul la taxe si prostii si amaratii, sa plateasca..?

          • nelucraciun spune:

            Problema este cam aşa în agricultură:
            Ţăranii de profesie sunt, în cel mai bun caz, neputincioşi în jur de 80 de ani; mulţi au trecut la odihnă, sub glie
            Nu sunt unelte (mecanice) de munca
            Nu este cine să cumpere rodul muncii; produsele agricole autohtone au fost şi sunt sistematic sabotate de comercianţi autohtoni care aduc produse similare din import.
            Nu sunt zilieri. Oamenii vazându-şi compatrioţi trăind bine din hoţie şi înşelătorie se gândesc că n-or fi ei mai fraieri să muncească; mai ales când statul îi susţine cu ajutoare, iar sistemul corupt le-a dat pensii înainte de vreme (în general medicale)
            Ca urmare, mama – natură recucereşte, încet dar sigur, ogoarele patriei; vom fi primii în Europa la terenuri de vânătoare şi la turismul de aventură în mediul sălbatic.
            Bucuraţi-vă!

          • muciflenduri spune:

            Dragi concetateni, mesajul meu nu continea nici o subtilitate menita sa va deruteze. Discutia era despre cei care mor de foame, nu despre tinerii intreprinzatori care nu pot castiga bani de Bentley din agricultura.
            Mesajul era simplu… Daca cetateanul X moare (LA PROPRIU) de foame, sa mearga pe ogoarele patriei.
            Nu se va imbogati, dar daca pune osul la treaba va produce suficient cat sa-si umple stomacul.
            Daca au reusit-o strabunicii nostri, sigur o vor face si cetatenii romani al mileniului 3.

  2. laurentiucat spune:

    2.si poetii ce facem cu ei?ca nu or sa stie sa raspunda..

  3. De ce îl plângem pe Ceaușescu și de ce regretăm vremurile acelea? Tocmai pentru ca a fost o Revoluție, una așa mare încât nici azi, după 21 de ani nu am reușit să ne dezmeticim. Cine a facut-o? Păi noi nici nu ne-am dorit-o…

    http://georgestanici.vorbata.ro/post/2471950600/de-ce-il-plangem-pe-ceausescu



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Dancu


Vasile Dancu

Profesor universitar Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)