Home » Orientul Mijlociu »Sinteze » Citesti:

Pionul Sirian

Theophyle februarie 12, 2012 Orientul Mijlociu, Sinteze
10 comentarii 3,012 Vizualizari

Nota: Acest articol este o sinteza a unor analize publicate sau in curs de publicare de “Politeia Geopolitical Analyses” si  este o continuare a articolelor – “Magreb (Nordul Africii) / Maroc, Tunisia, Libia si Egipt” si “Peninsula Araba / Arabia Saudita si Emiratele din Golf”.

Preambul

Cateva lucruri pe care cititorul trebuie sa le ia in considerare citind materiale referitoare la informatiile primite din aceasta regiune in general sau din  analizele mele in particular:

1. Sursele de informatii – una din marile probleme ale unei analize corecte a evenimentelor din aceasta zona sunt informatii apropiate de adevarul faptic, “decorticate” de manipularile, inventiile si fanteziile locale, preluate cu buna stiinta sau amatorism de mass-media internationala. Fara indoiala cele mai bune surse sunt ziarele in limba araba publicate in Marea Britanie, in frunte cu ziarul Al-Hayat (Viaţa), ziarul intelectualilor arabi din diaspora sau Asharq Al Awsat (Orientul Mijlociu), ziarul oligarhilor arabi din aceeasi diaspora. Ambele publicatii au traduceri partiale (si foarte selective) in limba engleza ale unor articole  din ambele publicatii. Sursa adevarata ramane totusi in limba araba. Desi ambele ziare apartin unor proprietari sauditi, de multe ori si pentru perioade destul de indelungate, ziarele respective au fost interzise in Arabia Saudita. Al-Hayat apartine Printului Khalid bin Sultan (fiul ministrului apararii al Saudiei – vezi postarea precedenta); ziarul Asharq Al Awsat apartine Printului Faisal bin Salman (fiul guvernatorului capitalei Riyadh). Pentru analize economice este de preferat Asharq Al Awsat, pentru cele politice – intotdeauna Al-Hayat. Date mai mult sau mai putin obiective despre presa araba puteti citi in raportul think –tankului, Carnegie Endowment. Ultimul din 2011, il aveti aici. Cu presa israeliana este mult mai simplu. Avem in dreapta nationalista  Jerusalem Post si in stanga pacifista Haaretz (Tara) in limba engleza. In limba ebraica avem in dreapta nationalista, Makor Rishon (Prima Sursa), in stanga pacifista, Haaretz. Ziarele mai echilibrate, cu un anumit pluralism, sunt Yedioth Ahronoth (Ultimele Stir -Ynet) si Maariv (Apusul).

2. Discursul local al mass-mediei din Orientul Mijlociu arab/islamic. Unul dintre lucrurile principale pe care trebuie sa-l inteleaga cititorul analizelor din aceasta regiune este ceea ce se numeste “limbajul dublu” (doublespeak), extrem de pronuntat in aceasta regiune de zeci de ani. Inaugurat de fostul presedinte al Egiptului, Gamal Abdel Nasser si ajuns la o manifestare groteasca in discursurile lui Yasser Arafat se refera la diferenta enorma intre ceea ce se spune in limba araba audientei arabe si ceea ce se spune audientei internationale in limbile respective. Cred ca cel mai bun exemplu sunt emisiunile Al Jazeera in limba engleza si cele in limba araba.

Situatia actuala si schimbarile posibile in regiunea mentionata.

Ipotezele de lucru ale analizei acutale sunt bazate pe evenimentele ultimelor saptamani,  pe un parcurs accentuat spre un climax anticipat in saptamanile viitoare, probabil in lunile martie-aprilie ale acestui an, sunt:

1. Greu de anticipat o slabire a tensiunilor in regiune si amanarea unei confruntari Israel-Iran. La fel de greu de anticipat o schimbare pasnica a regimului lui Bashar al-Assad de la Damasc.

2. Confruntarea Israel – Iran va fi locala si nu in forta maxima de care sunt capabile ambele puteri regionale. Aceasta confruntare ar putea incepe prin ciocniri proxi intre Israel si aliatii Iranului din regiune – Siria, Hezbollah, Hamas. Acest gen de confruntare convine tuturor partilor beligerante, poate mai putin Israelului si Libanului, care sufera ambele de o expunere a centrelor civile, cu posibile daune substantiale in infrastructura, dar si in victime omenesti.

3. Acest gen de confruntare convine marilor puteri, inclusiv Statelor Unite (inainte de alegeri), Rusiei, NATO (slabita, ineficienta si dezbinata), Siriei (slabirea presiunii asupra regimului), Turciei (curatarea foarte “ieftina” a regiunii de elemente inamice regimului de la Ankara), Saudiei (slabirea presiunii iraniene in regiunea sudica a Orientului Mijlociu).

4. Marele pericol intr-o asemenea confruntare poate fi reprezentat de doua evolutii, care intr-o anumita conjunctura pot degenera  intr-un razboi total intre Israel si Iran, fara o posibila mediere inainte de aceasta catastrofa. Prima evolutie ar fi o catastrofa civila produsa de Hizbullah in Israel, care ar riposta la o  distrugere de proportii in Liban; a doua ar fi o  actiune neconventionala in Iran.

Siria

Nota: Aveti mai jos  fragmente din analiza efectuata de mine acum zece luni, in articolul În numele tatălui! publicat pe data de 28/04/2011. Tot ceea ce am scris acolo este relevant si actual astazi mai mult decat acum 10 luni. Mai putin numarul victimelor, care a crescut aproape exponential.

Exact cum era de anticipat, ONU nu a reusit sa ajunga la concluzia ca in Siria se produc crime impotriva unor civili care isi cer drepturile exact ca in Tunisia, Egipt si multe alte tari din Orientul Mijlociu. Rusia si China au hotarat la unison ca Siria nu este un pericol pentru pacea mondiala si deci nu este cazul ca ONU sa intervina intr-o problema interna, generata de conflictul dintre  poporul sirian si regimul dictatorial instaurat deja de o jumatate de secol.

Bineinteles ca interesele difera – Siria nu este Libia si imparteala a fost facuta probabil de mult. Libia este a voastra (sa zicem Occidentul) si Siria este a noastra (sa zicem Rusia si China). Adevarat, pentru Occidentul care poarta in ultimul timp o pereche de ochelari de cal, Siria nu poate fi o miza, desi ea  este o miza de importanta majora  pe care o vom mentiona in concluziile acestui articol.[…]

Cateva Concluzii:

1. Siria are un rol strategic de o mare importanta pentru cele doua puteri emergente in Orientul Mijlociu – Iranul si Turcia.

2. Siria a incercat sa-si asigure armament nuclear si rachete balistice de la Nord-Coreeni. Ambele au fost zadarnicite de Israel, care a distrus reactorul nuclear sirian acum aproape un an.

3. Siria este “clienta” noua-veche a Rusiei, care îi asigura “spatele” diplomatic. Chiar daca vor fi mii de morti in Siria, ONU nu va putea face absolut nimic in acest caz.

4. Iranul este extrem de interesat de a mentine familia el-Assad la guvernare si va face tot posibilul sa o mentina. Siria este cheia Libanului si pentru Iranieni si sprijinul militiei siite Hizbullah din Liban. Turcia are interese identice, antagoniste Iranului.

5. Israelul si Arabia Saudita ar dori o schimbare in Siria din motive complet diferite.

6. Cu o probabiltate de 50%, Bashar el Assad va reusi deocamdata sa supravietuiasca si sa inabuseasca revolta.

Sa auzim de bine, desi lucrurile nu arata un progres spre acest bine, as zice invers.

Articolul integral pe Politeia

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. Cititor spune:

    “Crimele impotriva umanitatii” sunt, in mare parte, crime ale comandourilor straine infiltrate, un scenariu productiv, in ultima vreme, in Orientul Mijlociu. O data cu penetrarea acestor comandouri au aparut si primele atentate cu masini capcana, arma folosita in intreaga regiune, care dau o idee despre autori. In ciuda vocalismului unor grupuri disidente (si mercenarizate), marea masa a populatiei pare sa fi acceptat ideea ca este rau cu rau, dar e mai rau fara rau (regimul Assad), ceea ce ma face sa cred ca sirienii nu vor avea de ales, daca vor sa nu impartaseasca soarta irakienilor, afghanilor si, in ultimul timp, a libienilor. Un razboi total nu va fi o solutie politica pentru niciuna din partile beligerante (se vor anihila reciproc, deschizand calea unei a treia Forte). Sper ca luciditatea sa prevaleze asupra patimilor politice, care nu sunt decat niste cai ale pierzaniei.

    • bec spune:

      asa, si care e soarta iraqienilor, afganilor, fara h, si libienilor? Ca io sint cam neinformat si nu stiu. Ia zi matale, ca te vad cunoscator, ai facut si cursuri de ”cunoastere”, se vede, esti toarte ”doct”.

    • Dica spune:

      Vreo trei luni de zile oamenii aia au manifestat pasnic si chiar li se promisesera niste concesii democratice: alegeri, constitutie, etc. Brusc au devenit comandouri straine de teroristi. Poate multi nu stiu, dar in Siria sunt si sute daca nu mii de romani, mai ales femei cu copii in casatorii mixte inclusiv in Homs. In orasul ala se trage cu tunul si nu stiu cum poate obuzul sa aleaga intre femei si copii sau “comandouri”. Da’ banii, mai ales aia primiti pentru armele exportate de niste tari, n-au miros…

  2. sd spune:

    Ceea ce m-ar preocupa pe mine personal, dincolo de aspectele geopolitice majore, se refera la viitorul minoritatilor religioase din Siria. In momentul de fata, Siria se afla intr-o situatie similara cu cea din Yemen si se vorbeste din ce in ce mai mult de o solutie asemnatoare cu Bashar-al-Assad, ca si in cazul presedintelui Saleh: amnistie si exil. Sa nu uitam de ultimile evolutii, prin care Liga Araba a cerut forte de mentinere a pacii. Solicitarea pare oarecum deplasata, in conditiile in care toate misiunile ONU de acest fel au fost derulate doar cu acordul tarilor in cauza, iar Siria a refuzat deja aceasta varianta.

    Revenind acum la problema minoritatilor religioase si presupunand ca Assad va ceda puterea mai devreme sau mai tarziu, este foarte probabil un scenariu libian, pentru ca deja se vorbeste de o racire a relatiilor dintre Free Syrian Army si diversele Comitete ce incearca sa se substituie drept reprezentanti ai opozitiei. Mai mult, spre deosebire de cazul libian, nu avem de a face cu o sinura organizatie de opozitie care sa fie recunoscuta international, iar Al-Qaeda a inceput deja sa isi faca jocul in regiune (vezi ultimul mesaj postat de un important lider Al-Qaeda, in care cere sirienilor sa nu aiba incredere in tarile occidnetale sau in cele arabe). In aceste conditii, ce garantii are minoritatea crestina (destul de nuemroasa) ca va fi ferita de radicalizarea discursului musulman? Nu este posibil repetarea unui scenariu irakian, in care crestinii au plecat in numar foarte mare? Sa nu uitam ca spre deosebire de Irak, Siria are totusi o semnificatie aparte pentru crestini (Damasc, Alep, manastirea aramaica de la Maalula etc). In aceste conditii, este posibil ca Rusia sa se foloseasca si de aceste considerente (asa cum a facut-o si pe vremea Imepriului otoman), pentru a isi mentine prezenta activa in regiune si pentru a se putea opune unei interventii din afara. Dar intrebarea mea ramane aceeasi: ce sanse au crestinii in cazul unei schimabri de regim? Am fost in Siria exact acum un an, inainte de a incepe actualele revolte. Crestinii erau foarte prezenti in plan public, intr-o co-existenta perfecta cu celalalte confesiuni. Va mai fi oare la fel si in viitor?

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut @sd,
      din nefericire cred ca situatia minoritatilor in general si a crestinilor in particular se va inrautati. Cel putin asta s-a intmplat in Egipt cu coptii, care sunt pur si simplu vanati de islamisti.

      Siria a fost o tara laica pana acum, singurul partid, “Ba’at” s-a considerat partid socialist. Toleranta a fost insa impusa de conducere si nu prea acceptata de populatie. Trebuie sa tinem minte ca Siria este condusa de o minoritate (Alawiti), deci toleranta provine de aici.

      Din nefericire va fi foarte greu sa fi crestin in Siria dupa caderea lui Bashar El Assad, parerea mea.

  3. Danon spune:

    Multumim pentru articol, fara indoiala documentat, ca de obicei, sine ira et studio. Deci foarte util si interesant. Cateva observatii totusi.

    1. Doublespeak este limbajul oficial al intregii regiuni. In Israel, el este mai nuantat, dar practic la fel de prezent.
    2. Greu de anticipat amanarea conflictului Israel – Iran? Depinde si ce inseamna “amanare”. Nu cred ca se intampla nimic inainte alegerilor americane. Israelul stie, in plus, ca America nu este gata sa se implice intr-un nou conflict in zona mai ales acum, cand este pedepsita de piete pentru aberatiile bugetare din ultimul deceniu. Si Israelul nu este gata sa mearga “all out”, pentru motive evidente.
    3. Ca va exista (chiar daca poate nu anul acesta) un conflict limitat, putini se mai indoiesc. Dar Israelul nu are nici un interes sa treaca prin “proxies”. Asemenea conflicte intaresc sentimentele antisemite si rolul Iranului ca “aparator al Islamului”. In plus, Israelul nu are nici mare interes sa intre in conflict cu Siria: prefera un adversar cunoscut unei continuari a primaverii arabe, cu rezultatele ei incerte. Singurul motiv pentru care Israelul ar putea lansa operatiuni impotriva Siriei ar fi pentru a se asigura ca revolta este stinsa eficient (populatia strangand-su in jurul lui Al-Assad impotriva unui pericol extern). Interesul Israelului in privinta conflictului cu Iranul este sa dea o lovitura sigura si chirurgicala, care sa handicapeze eforturile nucleare ale Iranului pentru inca zece ani. Apoi sa fie foarte foarte simpatic cu toti vecinii arabi in general si cu toata cauza palestiniana in special, cu mesajul: noi vrem pace, eram sub o amenintare capitala, am evitat-o, dar noi suntem baietii buni in povestea asta. Conflictele de hartuiala nu sunt in nici un fel in interesul sau.
    4. Nu cred ca e vreun conflict care convine “SUA” inainte de alegeri. In orice caz, nu guvernului. Convine republicanilor, fara indoiala – si este posibil, dar mi se pare improbabil ca Israelul, chiar si cu guvernul actual, sa intre in acest joc periculos pentru motive electorale americane. Nici Turciei nu convine conflictul. Caci daca ar veni cu mici avantaje geostrategice pentru ea, ar veni si cu imense dezavantaje interne – populatii radicalizate care ar cere “actiune”. Si nici macar Rusiei si NATO – sau era vorba de faptul ca ele prefera nu conflictul, ci conflictul limitat? Nu e prea clar in enunt.

    In privinta concluziilor de acum zece luni: ele sunt de bun simt. Un mic shortcut nefericit in n° 2 care il face usor de inteles gresit: ai zice ca Siria isi pastra armele atomice primite de la nord coreeni intr-un reactor nuclear – nu era prea inteligent din partea lor! In plus, concluzia n° 6 nu este prea transanta, nu? Bashar are 50% sanse sa supravietuiasca “deocamdata”… 50% inseamna ca nu prea stim ce sa credem. Deocamdata poate insemna si o saptamana si un deceniu.

    • Theophyle Theophyle spune:

      Salut Danon :)
      Sunt mare admirator a lui Tacit (Anale), deci – Sine ira et studio!

      1. Da, dar mult mai putin. publicul este poliglot si mult mai informat;
      2. Cred ca pe Bibi il intereseaza sa-si rezolve problemele inainte de alegerile lui Obama si ale lui. Cred ca va face tot posibilul sa nu-l ajute pe Obama sa se realeaga;
      3. Israelul nu are alta posibilitate decat sa treaca prin poroxies. Cu 100 de mii de rachete indreptate spre tine nu poti incepe o treaba cu adevaratul patron. Mai intai “sterilizezi” locul;
      4. Ba da, orice conflict care il poate prezenta ca succes fara a se implica;
      5. Nu in reactor cam 7 km la nord de el. Au mers la gramada.
      Multumesc pentru comentariu :)

  4. piktor spune:

    Draga Theophyle,

    Nu sunt de acord cu afirmatia ca in Siria “se produc crime impotriva unor civili care isi cer drepturile exact ca in Tunisia, Egipt si multe alte tari din Orientul Mijlociu”. Poate ai dreptate, poate nu. Tot ce stim e ceea ce citim in presa internationala (eu unul nu pot citi in araba). Si am constatat ca presa internationala are o anumita directie.
    Dupa ce Libia a cazut, prea putin s-a spus despre faptul ca cei ce luptau cu trupele guvernamentale erau de fapt militii islamiste afiliate al-Quaeda. Dar apare evident, avand in vedere rezultatele. Tunisia, Marocul, Egiptul? Primavara araba, primavara eliberatoare de sub dictaturi e de fapt o iarna islamica. E o diferenta intre cei ce au iesit in strada cautand libertatea si cei ce au castigat de fapt de pe urma strazii.
    Cazul revolutiei islamice din Iran merita studiat, eu consider ca azi avem de-a face cu o reeditare a ei in tarile arabe. Si nu asta e vointa populatiei, daca acceptam sa tragem niste paralele cu Iranul (caci altfel vointa populatiei e ceva greu de definit si de cuantificat). Si pot sa vorbesc despre Iran pentru ca am legaturi acolo.
    Revenind la Siria, eu banuiesc ca e vorba de un razboi civil. Nici mai mult, nici mai putin.
    Si nu e corect ca ONU sa ia partea unei parti implicate in conflict.
    Cine e mai legitim? Guvernul (mai mult sau mai putin democratic) sau militiile islamice, factiunile care au dezertat din armata? Sau populatia care e victima dar care nu se poate constitui intr-o tabara?
    Inca un punct si inchei. In vest vorbim de democratie si drepturile omului. Sunt concepte iluministe, mai mult sau mai putin occidentale, care chiar si in estul Europei sunt contestate in diverse forme. Acolo, in lumea islamica (fie ca vorbim de religiosi fie de atei) democratia e doar un mod de a imita vestul. Pe care unii il accepta mai mult (tinerii, sperand intr-o deschidere si o doza mai mare de libertate, sperand in emancipare sociala) iar altii il folosesc ca sa isi legitimeze teocratia (vezi revolutia islamica din Iran, care a ajuns la putere democratic).

    • Theophyle Theophyle spune:

      salut piktor,
      sa o luam metodic:

      1. cat de legitim poate fi un guvern ales intr-o tara in care liderul mosteneste functia de la tatal sau care la randul lui a cucerit-o printr-o lovitura de stat militara si a condus-o cu mana de fier cam 35+ de ani;
      2. Cat de legitime sunt alegerile in care poate fi ales un singur partid;
      3. Din nefericire crimele impotriva umanitatii au loc acolo de zeci de ani, Hafez tatal lui Bashar, a inabusit o revolta in 1976, ucigand ceva intre 10 – 40 de mii de oameni in doua zile cu artileria si avioanele de lupta. O mare parte din acesti oameni nu aveau nici o treaba cu insurectia.

      vezi aici:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Hama_massacre

      4. Restul comentariillor dumneavoastra poate fi (sau nu) acceptabil. Personal cred ca aveti dreptate.

      • piktor spune:

        Eu as zice ca guvernul descris de tine (practic orice guvern din orientul mijlociu pana la noile evenimente) nu e mai legitim dar nici mai putin legitim decat orice guvern european din perioada feudala. Adica dinainte de iluminism. Nu e diferit de guvernarea lui Stefan cel Mare sau a lui Ludovic al IV-lea.
        E doar un alt sistem de guvernare.
        Daca privim lucrurile asa, punctul 2 devine irelevant. Organizarea partinica e o forma, caci fundamentul e acelasi ciorba. Din punct de vedere politic avem un singur partid, dar te asigur ca in acel partid sunt cel putin 2 tabere – mai mult sau mai putin diferite – dar categoric opuse care se lupta pentru putere. Exact ca in democratie. Democratia n-a inventat nimic nou, ca n-avea cum, tot felul de a fi al omului misca lucrurile.
        Ceea ce a facut democratia a fost un lucru -eu i-as spune pervers- a mutat puterea din mana aristocratiei in mana presei si a industriasilor/finantistilor, dar a creat iluzia ca a dat-o poporului. Nu s-a schimbat nimic in bine, avem doar multe iluzii pe care revolutia franceza ni le flutura la nas si pe care multi dintre noi le luam de bune. Si pot argumenta oricat pe tema asta, dar nu e momentul.
        Cat despre crimele impotriva omului, nu sunt de acord cu ele si nu au justificare, nici in despotism nici in democratie. Dar au loc in ambele.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Theophyle


Theophyle

Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/). Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)