Home » Sinteze » Citesti:

Reformă administrativ-teritorială, dezvoltare regională şi securitate

Cristian Banica iunie 26, 2011 Sinteze
6 comentarii 3,116 Vizualizari

Preşedintele şi guvernul susţin că reorganizarea administrativ teritorială va duce la un aparat administrativ mai suplu şi mai eficient şi favorizează absorbţia fondurilor comunitare destinate dezvoltării regionale.

Este adevărat? Este important? Opoziţia spune ca aşa cum am funcţionat cu 40 de judeţe până acum, putem funcţiona la fel în continuare. În plus costă, e complicat şi avem alte priorităţi. Şi ei nu doresc schimbare, ar vrea sa vadă proiectul dar nu neapărat ca să contribuie.

Dacă te iei după Caragiale , nu ne plac schimbările sau mai bine zis le acceptăm cu condiţia să fie formale şi să nu producă efecte. Suntem ţara schimbărilor pe hârtie şi în declaraţii, dar schimbările reale ne sperie. Cu toţii vrem schimbare dar altfel când vine vorba să se schimbe ceva, devenim cu uşurinţa contestatari fără să analizăm critic cu adevărat sau să contribuim cu propriile idei.

Dezvoltarea regională – o chestiune de securitate?

Teritorialitatea este esenţială în definirea şi funcţionarea unui stat. Statul nu există în afara teritoriului şi nu funcţionează bine cu un teritoriu insuficient dezvoltat. Forţa şi stabilitatea expansiunii romane s-a bazat în mare măsură pe expansiune teritorială însoţită de dezvoltare (regională) prin aplicarea unei cunoaşteri şi tehnologii superioare în construcţia de drumuri, poduri, apeducte dar şi cetăţi. Forţa Germaniei de astăzi se bazează pe un teritoriu dezvoltat echilibrat printr-un network de oraşe cu zonele lor de influenţă, pe cea mai dezvoltată reţea de transport la nivel european dar şi pe forţa reîntregirii istorice.

Aspecte notabile de securitate se leagă de teritoriu – atât la nivelul a ceea ce se numeşte infrastructura critică dar şi într-o înţelegere extinsă a securităţii umane care se referă la aspecte legate de bunăstare, distribuţia bogăţiei în teritoriu dar şi aspecte legate de sărăcie şi grija zilei de mâine.

România este un stat tânăr. Marea Unire ne găseşte cu un teritoriu suburbanizat, ocolit de revoluţia industrială. Statul este prea puţin prezent cu căi ferate, drumuri moderne sau edificii care să ateste coeziunea administrativă. Regiunile istorice diferă ca nivel de dezvoltare, disparităţile majore fiind prezente în zona Moldovei.

Precum se vede – aceleaşi probleme sunt la fel de actuale azi chiar după trecerea perioadei comuniste – a cărei industrializare demodată tehnologic şi urbanizare forţată nu produce efectele pozitive în ciuda promisiunilor ideologice ale unei vieţi mai bune pentru toţi.

Ultimele două decenii măresc, prin lipsa de acţiune, decalajele dintre România şi restul Europei.

O bună parte din energia electrică sau termică se produce cu cărbune, de cogenerare nici nu poate fi vorba. Ici şi colo apar răzleţe câteva eoliene dar nici vorbă de energie geotermală, solară sau produsă din arderea deşeurilor, deşi există potenţial notabil pe toate segmentele. Căile ferate rapide lipsesc iar o bună parte din cele existente nu sunt electrificate. Autostrăzile aproape că lipsesc şi ele iar drumurile naţionale sunt în stare medie sau proastă, de drumurile judeţene nu mai vorbim. Otopeniul tocmai ce a primit un terminal nou – dar cu o floare nu se face primăvară. Porturile la Dunăre sunt în stare proastă şi puţin utilizate. Decalajele urban-rural sunt semnificative iar calitatea vieţii scăzuta atât la sat cat şi la oraş. De zone metropolitane sau larger city area nici nu poate fi vorba. Cursurile de apă sunt prea puţin amenajate la fel şi versanţii care la precipitaţii accentuate se prăbuşesc. Sistemul de irigaţii, dacă a existat vreodată este nefuncţional.

Toate aceste vulnerabilităţi ţin de amenajarea (dezvoltarea) teritoriului . Ele afectează performanţa economică, calitatea vieţii,coerenţa socială, dar şi calitate mediului. În esenţă aceste vulnerabilităţi sunt interne şi se pot transforma în anumite condiţii în ameninţări.

În acelaşi timp, pe plan extern trăim o epocă fără precedent. România este membru al UE, şi în acelaşi timp bine integrată în structurile de securitate internaţională şi cu o relaţie consolidata cu Statele Unite. Chiar cu tumultul din zona de sud a bazinului Mediteranei, ameninţările externe sunt reduse, mai ales într-o epocă în care lumea globalizată pare mai îndreptată către prosperitate iar securitatea internaţională încearcă să se bazeze pe prevenţie şi colaborare.

Care este relevanţa amenajării teritoriului?

Spuneam în introducere că un teritoriu bine amenajat conferă funcţionalitate şi stabilitate. Economia depinde esenţial de transport, comunicaţii dar şi de mobilitatea forţei de munca şi a produselor. Nu întâmplător calea ferată a fost unul din ingredientele principale ale revoluţiei industriale .O legătură bună între oraşe şi zonele lor de influenţă dar şi între regiuni creează premisele prosperităţii, dar şi a unei vieţi mai comode, acces la facilităţile oraşului – educaţie, servicii medicale şi administrative, dar şi accesul oraşului la produse şi forţă de muncă locală. O dezvoltarea echilibrată contribuie la un mediu social coeziv, contribuie la siguranţa vieţii prin acces facil la slujbe, educaţie sau relaxare. Mediul natural dar si cel cultural poate fi mai uşor valorificat prin turism, iar fenomene naturale ca inundaţii sau alunecări de teren pot fi prevenite.

Care sunt slăbiciunile României la nivelul dezvoltării teritoriale?

Deşi geografic şi politic-administrativ suntem cu totul în UE – din punctul de vedere al amenajării teritoriului ne aflam intr-o poziţie de relativă excluziune. La nivelul reţelei de transporturi sunt vizibile diferenţele de dezvoltare cele mai mari, dar există şi aspecte mai greu de perceput cum sunt :

  • Relaţia în teritoriu între oraşe şi zonele lor de influenţă – stadiul administrativ şi teritorial se opune situaţiei naturale în care oraşele şi zonele ce le înconjoară sunt legate economic şi social
  • Disparităţi majore între urban şi rural la nivelul echipării edilitare dar şi a calităţii locuirii şi accesului la servicii publice de bază (educaţie, sănătate) sau locuri de muncă bine plătite
  • Vulnerabilităţi legate de amenajările de mediu şi de protecţie – discutam aici de prevenirea alunecărilor de teren şi inundaţii
  • Lipsa de integrare a patrimoniului natural cu reţeaua de localităţi şi transport astfel existând premisele dezvoltării unui turism de calitate şi care să promoveze valorile locale

Care este natura proiectelor de dezvoltare teritorială?

Proiectele de amenajare a teritoriului sunt proiecte cu întindere şi impact regional sau naţional (uneori transnaţional)  - ce tranzitează adeseori geografic mai multe judeţe(actuale) sau localităţi. Indiferent de întinderea fizică, au caracter strategic şi impact direct sau indirect asupra unor aspecte critice legate economie, societate, mediu. Gradul de complexitate tehnică variază de la mediu la ridicat .Bugetele implicate sunt mari sau foarte mari iar sursele de finanţare sunt de regulă mixte (fonduri naţionale, fonduri locale, fonduri europene, finanţări private). Prin prisma actorilor şi intereselor diverse (european, naţional, regional,local) contextul instituţional este de complexitate maximă.

Exista piedici pentru dezvoltarea regională?

Context instituţional – nivelul slab de integrare administrativă – practica arată că structura administrativă îngreunează derularea proiectelor. Fiecare actor vede lucrurile în mod firesc din perspectiva proprie – guvernul se întreabă ce aduce proiectul ţării şi regiunii, preşedintele de consiliu judeţean este interesat strict de judeţul propriu iar primarul de localitate are o perspectivă de regula locală. Aceste perspective diferite dau uneori o depărtare mai ales în zona locală-regională faţă de obiectivele mai largi şi ca urmare aceştia acţionează uneori contrar acestor obiective. În plus responsabilităţile tind sa devină colective şi prin urmare difuze, fiind greu de identificat actorul care este responsabil de proiect.

Planificare şi design - Un sprijin teoretic slab şi un aparat de design şi planificare învechit moral – atât în domeniul amenajării teritoriului cat şi a urbanismului – ce utilizează tehnologie de design bazată pe concepte prea vechi şi neadaptate cerinţelor şi complexităţii lumii de azi. Proiectele au pronunţat caracter de normare teritorial, sunt neprospective şi prea puţin interdisciplinare – politicile teritoriale sau de urbanizare se bazează prea puţin pe analiză şi măsuri cu referire directă la aspecte legate de economie, societate, mediu .

Contractare,monitorizare execuţie – performanţe slabe în contractare,execuţie şi monitorizare - astfel de proiecte nu se pot derula fără un management competent şi eficient exercitat de autoritatea publică contractantă , inclusiv monitorizarea la nivel de buget şi calendar şi aplicarea de masuri corective în timp util, nu când deja s-a ieşit din termen şi buget iar proiectul e doar pe jumătate realizat. Chiar dacă acţiunile unui ministru ca dna Boagiu sunt admirabile, directe şi dovedesc curaj şi rezoluţie , ce se va întâmpla când va avea în paralel 100 de şantiere majore ce trebuie urmărite îndeaproape? Va fi prezentă în persoană la fiecare dintre acestea?

Efemeritatea politică a proiectelor – planuri mari se risipesc odată cu modificările în contextul politic. Guvernele şi administraţiile noi evită adeseori proiectele moştenite, unele chiar dovedindu-se în timp ca sunt daruri otrăvite.

Este dezvoltarea regională favorizată de reorganizarea administrativ teritorială ?

În principiu o entitate cu teritoriu mai mare, buget agregat,o societate mai numeroasă are acces mai uşor la proiecte . Contextul României de azi – este unul în care colaborările publice inter-instituţionale se dovedesc dificile . Orice simplificare aici nu poate decât să contribuie pozitiv la promovarea proiectelor de dezvoltare regională – naţională. Tot această agregare administrativă facilitează gestiunea şi coordonarea la nivel naţional. Agregarea teritoriului simplifică premisele strategice şi favorizează o mai bună planificare şi concepţie premergătoare implementării dar şi aspecte practice legate de legalitate, avizare locală, exproprieri de utilitate publică dar şi alte operaţiuni fireşti de execuţie ce însoţesc proiecte de amploare.

Doar o premisă?

Tezele exprimate de preşedinte şi primul ministru,chiar dacă generale, sunt valide – reorganizarea administrativ teritorială reprezintă un bun punct de plecare pentru o mai bună gestiune a teritoriului. În acelaşi timp, pentru faptul ca avem 8 judeţe în loc de 40 nu înseamnă că brusc drumurile vor deveni mai bune, oraşele vor avea zone metropolitane, vom produce mai puţine deşeuri şi mai multă energie verde.

Este clar că securitatea, bunăstarea şi siguranţa vieţii, dar şi şansa de a trăi mai bine, în oraşe şi sate moderne, de a călători mai uşor, sau de a ne bucura de o natură protejată şi de moştenirea noastră culturală şi istorică, depind esenţial de modul in care se va face dezvoltarea regională.

Importanţa strategică legată de siguranţă, securitate, justifică faptul că aceste obiective se află atât pe agenda preşedintelui dar şi a guvernului. Având in vedere natura acestor operaţiuni, autoritatea centrală este cea mai în măsură să le orienteze şi gestioneze. Pe acelaşi principiu al celui mai competent – ieşirea comunelor de sub influenţa judeţelor şi includerea în aria administrativă a oraşelor de proximitate respectă principiul dependenţei şi relaţiei naturale-fireşti între aceste entităţi. Astfel, practic se realizează şi premisele unei descentralizări administrative efective şi a unei colaborări mai simple între central şi local – unde centralul se ocupa de ansamblu, de aspecte legate de teritoriul mare iar localul se ocupă de detaliu de aspecte legate de viaţa localităţii.

Există alternative?

Dezvoltarea regională nu poate fi evitată. Iar chestiunea are caracter urgent, cu fiecare zi pierdută costurile directe şi indirecte vor deveni mai mari. O întârziere prea mare riscă sa ne facă izolaţi, necompetitivi, săraci si în esenţă nefericiţi. Nu aş evita menţiunea  autorespectului naţional în declin sub noianul capitolelor la care suntem codaşi.

Metoda reformei prin restructurare şi consolidare administrativă pare să fie o alternativă rapidă de asigurare a unei baze interne solide de plecare într-o operaţiune majoră de reconstrucţie naţională dar are slăbiciunea dependenţei de contextul politic.

Care sunt totuşi alternativele in cazul in care aceasta metodă  nu funcţionează?

Cum ajungem să avem cu adevărat dezvoltare regională?

Este cunoaşterea mai bună a subiectului o cale?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. sceptics spune:

    Din pacate nu avem un politic bine scolit, cum e poporul asa e si politicul, las ca e bine asa/ sloganul de veci a romanului.
    Teoria continuitatii daco-romane a intrat in mintile oamenilor si nu-i lasa sa se dezvolte tara, desi pe plan international nu este credibil, nu este dovedit (dupa plecarea administratiei romane este liniste si pace, daca nu veneau ungurii in 896 cred ca tot liniste si pace ar fi fost, dar din fericire au venit si au dezvoltat Transilvania impreuna cu sasii cu romani slugi, care probabil dupa documente au venit din Balcani/Muntenegru/Durmitor=Dormitor).
    Apoi degeab scriem articole dupa articole ca tot batem pasul pe loc cu preturi europene si salarii de criza. No comment

  2. MaP spune:

    Este de preferat sa se inceapa cu o reorganizare administrativa la baza (crearea unor zone metropolitane cu atributii reale si comasarea comunelor) si abia apoi sa fie pusa problema restructurarii unitatilor teritoriale mai mari.

  3. Perfect inteligibil si echilibrat formulat.

    Orice roman cu scaun la cap ar trebui sa-si depaseasca conditia, sa urmareasca interesul propriu nu pe termen scurt ci lung, un termen realist avand in vedere faptul ca munca noastra este in esenta destinata copiilor nostri, adevaratii mostenitori, in acest context inclusiv al tarii.

    Stirile, discutiile si polemicile ar trebui prezentate in forme echilibrate, cu tenta pozitiva, constructive in esenta subiectelor si cu toate formele sale de antiteza, in felul acesta publicul va fi complet si corect informat la un nivel la care poate sa-si afirme o opinie sau decizie nepartinitoare. Nu trebuie sa fim doar optimisti ci sa actionam, speranta e pentru looser-i.

    Reorganizarea administrativa, in acest moment este valul atat de necesar de oxigen, chiar daca nu isi va indeplini toate asptetarile o schimbare atat de profunda realizata in mod pasnic si cu un consens social va schimba starea de spirit a tuturor romanilor in mod esential si pozitiv, dand astfel loc unui proces de progres la toate nivelurile, inclusiv economic.

  4. vasile spune:

    Conform Constituției, teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orașe și județe.[1] În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii.[2] Din punct de vedere istoric, există 3 provincii tradiționale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova și Transilvania (formată din regiunile Banat și Transilvania).[3]

    Comuna, unitatea elementară de organizare administrativă, este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales.[4] România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate, respectiv cu o medie de cinci sate pe comună.[5]

    Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales.[6] Orașele mai importante pot fi declarate municipii. România are 263 de orașe, dintre care 82 sunt municipii.[5]

    Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect.[7] Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești, având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean. Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local.[8] România are 41 de județe plus municipiul-capitală București,[9] care are un statut similar cu acela de județ. Un județ are, în medie, o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori.[10] București este considerat și el municipiu,[11] dar este singurul care nu face parte din niciun județ. Nu are consiliu județean, dar are un prefect.[12] Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general.[13] Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local.[14]
    În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziile regionale ale României creeate în 1998[15] și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională.[16] Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale.[17] Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziția geografică în țară, sunt: Nord-Vest, Nord-Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, București și Ilfov.[18]

    Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[19] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[20] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.[21]
    La nivelul NUTS-I, România este împărțită în 4 macroregiuni. Fiecare dintre ea se compune din 2 regiuni de dezvoltare, astfel România este împărțită în 8 regiuni de dezvoltare. Regiunile de dezvoltare sunt corespondente nivelului NUTS-II de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Regiunile de dezvoltare sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste regiuni de dezvoltare sunt:
    Regiunea Nord-Est (Moldova), cuprinde județele: Iași, Botoșani, Neamț, Suceava, Bacău și Vaslui.
    Regiunea Vest (Apuseană) cuprinde județele: Arad, Caraș-Severin, Hunedoara și Timiș.
    Regiunea Nord-Vest (Someșană) cuprinde județele: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Satu-Mare și Sălaj.
    Regiunea Centru (Mureșană) cuprinde județele: Alba, Sibiu, Mureș, Harghita, Covasna și Brașov.
    Regiunea Sud-Est (Dunărea de Jos) cuprinde județele: Tulcea, Vrancea, Galați, Brăila, Buzău și Constanța.
    Regiunea Sud (Muntenia) cuprinde județele: Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călărași, Giurgiu și Teleorman.
    Regiunea București-Ilfov cuprinde municipiul București și județul Ilfov.
    Regiunea Sud-Vest (Oltenia) cuprinde județele: Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Olt și Dolj.

    Criteriile folosite de Comisia Națională de Statistici a României în definirea regiunilor s-au bazat pe combinarea unor factori geografici și de omogenitate a denistății[22]..Fiecare regiune de dezvoltare este împărțită în județe, existând 41 de județe, plus municipiul București (corespunzătoare nivelului NUTS-III de diviziuni al UE). Fiecare județ este administrat de către un consiliu județean și un prefect. Județele sunt (în ordine alfabetică):

    LAU I nu este utilizat, nefiind încă definite asociații de unități teritoriale. La nivelul următor România este divizată în 2686 comune și 265 de orașe. Comunele și orașele au propriul consiliu local, care este condus de un primar, decis în urma alegerilor locale organizate la 4 ani.

    Trebuie sa incetati sa mintiti pe cei care nu au citit nimic despre aceste lucruri.
    Apa calda este inventata.
    Mai trebuie sa si muncim si sa platim asa cit merita cei ce muncesc. Performanta se plateste in tarile si statele democratice.
    Olanda are dreptate cand are indoieli in privinta statului de drept din Romania.

  5. discutabil.indiscutabil spune:

    1. romania, oricat de mare si desteapta ar parea nu poate produce un numar suficient se mare de administratori buni pe cat actuala organizare teritoriala ar impune-o.
    2. daca vrem un parlament unicameral si cu 300 de membrii (parca asa era vrerea populara), pe cale de consecinta si in zona executiva, administrativa trebuie sa existe o echilibrare.Daca ar fi sa duc ideea pina la capat, probabil in noile regiuni, insitutia numita referendum ar trebui si ea sa devina mai flexibila.
    3.in economie, modelele care pot fi implementate in mod uniform standardizat, sunt mai eficiente. decat modelul romanesc: multe pareri, multe opinii, decizii neuniforme, costuri necorelate , chestii care nu se duc pina la sfarsit etc…. prea multi ” da di ci bre” , “ca asa vrea muschiul meu” s.a.
    4. oportunitatea schimbarii organizarii a fost ratata (tipic romanesc) pe undeva pe vremea lui nastase sau radu vasile ar fi trebuit sa se intample, insa eram prea ocupati cu altceva atunci. Cert este ca daca ne indepartam si mai mult de acel moment, vom ajunge in colaps.
    se pune problema ce fel de stat si cu ce costuri va trebui sa sustina financiar din taxe generatia actuala 30-40 de ani.
    Eu provin dintr-o zona saraca a tarii si am mai umblat prin institutiile statului pe ici pe colo. N-ai de unde alege manageri, si oricum nu foloseste la nimic. O mana de buni executanti, s-ar mai gasi. Nu suntem decat o masinarie de cheltuit bani de la buget care isi inventeaza functiuni si organigrame pentru a da salarii mizere bugetarului.
    orice decat ceea ce este, ar fi mai bun…

  6. gethus spune:

    Vorbesti ca sti, dar oamenii ca mine nu-si pot imagina cum ar fi frumos sa se intample dezvoltarea asta. Ar fi nevoie de referinte, adica: model de dezvoltare (rezultat), model de abordare (atitudine), model de analiza (intelegere), model de valorizare (…). Modelele sunt pentru oameni ce nu au o educatie specifica dar au obisnuinte analitice. Ar putea sa existe echipe de oameni instruiti in domeniile specifice analizei si proiectarii dezvoltarii? Exista?
    Lucrurile se intampla cu ei sau fara ei. Dezvoltarea poate fi directionata sau intamplatoare. Problema Romaniei este de apreciere a valorii si a competentelor. Sunt multi oameni care sunt caracterial incapabili sa accepte (deci sa aprecieze) oamenii de valoare. Si putem vorbi de colaborare interdisciplinara atunci? Gaseste-ne te rog profilul psihologic ideal (calitati necesare) al liderului in domeniul dezvoltarii. Nemtii au oare ceva manuale pentru aparatul administrativ ? Da-ne si noua nene!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristian Banica


Cristian Banica

Arhitect şi urbanist, în prezent masterand la Heriot Watt University si Edinburgh University unde studiez managementul de proiect în mediul construit. Am o experienţă practi... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)