Home » Analize »Sinteze » Citesti:

Revenind la depopularea României

Vasile Ghetau iulie 15, 2019 Analize, Sinteze
37 comentarii 6,497 Vizualizari

1. Introducere

În articolul publicat la 21 februarie a. c. am analizat unele dintre particularitățile teritoriale ale depopulării țării. În câteva comentarii autorii au extins aria acestor probleme, abordând starea negativă generală a populației țării. Spuneam atunci că voi reveni la situația generală a populației țării și la câteva fațete ale dezvoltărilor viitoare, înscrise solid în evoluțiile din ultimii 30 de ani dar și dinainte de anul 1990.

În acest articol sunt prezentate perspective ale populației țării în trei abordări diferite, două având drept surse studii foarte recente publicate de instituții internaționale de mare autoritate în domeniu. La 4 iunie a fost lansat la Bruxelles, la Comisia Europeană, raportul ”Demographic Scenarios for the EU – Migration, Population and Education” , cu participarea unor înalte oficialități ale Comisiei Europene și Parlamentului European. Raportul a fost elaborat de International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA)(Austria) și Centre of Expertise on Population and Migration (CEPAM). Acest din urmă organism este o structură de parteneriat în cercetare între IIASA și Joint Research Centre (JRC), importantul serviciu de știință și cunoaștere al Comisiei Europene, având drept misiune furnizarea de consiliere științifică independentă și suport politicilor Uniunii Europene. Opțiunea Comisiei Europene de a încredința elaborarea studiilor unui prestigios institut internațional de cercetare, având de mai multă vreme un cunoscut program dedicat populației mondiale – International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA), constituie o abordare nouă la nivelul Comisiei a situației demografice și perspectivelor populației din țările UE28. Volumul a fost publicat în anul 2018 dar s-a bucurat, prin importanță și independența științifică a autorilor, de o multiplă diseminare ulterioară din partea instituțiilor/structurilor de cercetare care au participat la elaborarea proiectului.

La 19 iunie Divizia de Populație ONU a lansat seria 2019 a Perspectivelor populației mondiale (este cea de-a 26-a serie). La perspectivele din aceste două surse se adaugă, în prezentare detaliată, cele elaborate de autor la Centrul de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici” al Academiei Române. Prin prezentarea datelor asupra perspectivelor populației rezidente a țării din trei abordări, cititorului i se oferă date și repere comparative menite a îmbogăți cunoașterea situației demografice a țării și a perspectivelor acesteia.

Perspectivelor populației rezidente din proiectările Diviziei de Populație ONU și Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici” li se adaugă un exercițiu cu totul particular, cel al explorării complicatului parcurs al unei teoretice redresări a situației demografice. După un declin etalat pe trei decenii și deteriorare ireparabilă a structurii pe vârste a populației, drumul redresării este incert. În Addendum este tratată problema măsurii în care generațiile se înlocuiesc în România. Ceea ce vedem la nivelul anilor calendaristici nu sunt decât secvențe din formarea descendenței generațiilor și doar descendența finală (atinsă la vârsta de 50 de ani) arată adevărata evoluție în timp a populației. Datele și aprecierile pot oferi cititorului repere pentru o mai corectă înțelegere a complexității la care a ajuns situația demografică a țării și perspectivele acesteia. Unele aprecieri asupra dimensiunii populației rezidente a țării sunt prezentate în Anexă.

2. Populația rezidentă a României în trei seturi de proiectări

Proiectările unei populații sunt elaborate în mai multe variante diferențiate prin ipotezele asupra mortalității populației (sintetizată în speranța de viață la naștere), fertilității feminine (sintetizat în numărul mediu de copii aduși pe lume de-a lungul vieții de o femeie (un cuplu)) și migrației externe. Nu este întotdeauna ușor a prezenta rezultate comparabile din seturi diferite de proiectări, fundamentate pe ipoteze diferite și folosind moduri particulare de prezentare a rezultatelor și/ori grad variabil de detaliere. Varianta reținută pentru o prezentare comparativă semnificativă este cea în care rata fertilității totale este constantă în timp. Și ipotezele și cele mai importante rezultate ale variantelor de proiectare a populației rezidente a României până la mijlocul secolului sunt prezentate în tabelul 1. Se cuvine a menționa că varianta din propriile proiectări include o ipoteză asupra migrației externe, opțiune evitată în proiectările de până acum (va fi prezentată în secțiunea X și varianta fără ipoteză asupra migrației externe). Pentru aprecierea datelor proprii anului 2020 am introdus, între paranteze, la fiecare indicator, datele pe anul 2018.

Tabelul 1. Rezultate selective pentru anii 2020, 2030, 2040 și 2050 ale proiectărilor

populației rezidente a României în trei seturi de proiectări și ipotezele acestora

CEPAM: Centre for Expertize on Population and Migration (parteneriat între European Commission, Joint Research Centre (JRC) și International Institute for Applied Systems Analysis (IIASA), Austria).

DP-ONU: Population Division of the United Nations (PD-UN).

CCD-VT: Centrul de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici”, Academia Română.

Proiectări 2020 2030 2040 2050
Numărul populației - în milioane (2018 = 19,52)
-CEPAM – Scenariul Mediu 19,25 17,80 16,23 14,64
-DP-ONU - Varianta Constantă 19,24 18,23 17,20 16,05
-CCD-VT - Varianta Constantă 19,25 17,87 16,62 15,49
Populația în vârstă de 65 ani și peste - în % (2018 = 18,2)
-CEPAM - Scenariul Mediu 19,3 21,3 22,0 25,0
-DP-ONU - Varianta Constantă 19,2 21,1 25,4 28,0
-CCD-VT - Varianta Constantă 18,9 21,1 25,2 28,4
Vârsta mediană - în ani (2018 - 42,2)
-CEPAM - Scenariul Mediu 43,1 46,6 50,1 51,7
-DP-ONU - Varianta Constantă 43,2 45,6 47,7 47,9
-CCD-VT - Varianta Constantă 42,9 46,2 48,6 48,0
Raportul de dependență a vârstnicilor (2018 = 27,5)
-CEPAM - Scenariul Mediu 29 34 47 59
-DP-ONU - Varianta Constantă 29 33 42 48
-CCD-VT - Varianta Constantă 29 33 41 49
2015-2020 2025-2030 2035-2040 2045-2050
Rata fertilității totale – copii la o femeie (2017 = 1,59)
-CEPAM - Scenariul Mediu 1,51 1,51 1,51 1,51
-DP-ONU - Varianta Constantă 1,62 1,62 1,62 1,62
-CCD-VT - Varianta Constantă 1,59 1,59 1,59 1,59
Speranța de viață la naștere - în ani
Bărbați (2017 = 71,9)
-CEPAM - Scenariul Mediu 73,2 74,3 76,5 78,7
-DP-ONU - Varianta Constantă 72.4 73.9 75.6 77.3
-CCD-VT - Varianta Constantă 72,2 73.6 75,2 77,0
Femei (2017 = 78,9)
-CEPAM - Scenariul Mediu 80,1 81,1 83,1 85,2
-DP-ONU - Varianta Constantă 79.3 80.5 81.7 82.8
-CCD-VT - Varianta Constantă 79,1 80,0 81,0 82,1
Migrația externă netă negativă în perioada 2020-2050 - în mii persoane
-CEPAM -1235
-DP-ONU -275
-CCD-VT -571* Anii 2018 și 2019 = -117
* Ipoteza prevede reducerea migrației nete negative și atingerea echilibrului între numărul imigranților și al emigranților (migrație netă zero) în anul 2040.

Sursa: anul 2017: calcule ale autorului ; anul 2018: INS : anii 2020-2050: CEPAM, 2018, DP-ONU, 2019 și proiectări ale autorului.

În toate variantele declinul populației rezidente în perioada 2020-2050 ar fi enorm, de 4,6 milioane locuitori în varianta CEPAM, 3,8 în varianta CCD-VT și 3,2 milioane în varianta DP-ONU. În valoare relativă proporțiile sunt dramatice: aproape 24 la sută, 19 și 16 la sută. Dacă declinul îl determinăm față de începutul anului 2018 depopularea țării este și mai gravă: 25, 21 și 18 la sută. Contribuția majoră la declin revine în toate variantele scăderii naturale a populației prin menținerea fertilității la 1,5-1,6 copii la o femeie, nivel sensibil inferior celui care asigură înlocuirea în timp a generațiilor. Diferențele dintre variante provin, fundamental, din viziunea autorilor asupra evoluției migrației externe. La nivelul întregii perioade 2020-2050 migrația netă negativă ar fi de 1,2 milioane locuitori în varianta CEPAM, 571 mii în varianta CCD-VT și numai 275 mii în varianta Diviziei de Populație. Fără îndoială, ipotezele sunt greu de susținut cu argumente solide, evoluțiile viitoare ale migrației românești, pe întinderea celor 30 de ani, depinzând de numeroși factori economici, sociali și politici interni și internaționali. Surprinde nivelul ridicat al migrației nete din proiectările CEPAM, valorile pe cinci ani coborând de la 278 mii în anii 2015-2020 la numai 210 mii în perioada 2045-2050. Pe de altă parte, în proiectările DP-ONU ipoteza din seria 2019 a proiectărilor prevede o diminuare a migrației nete în raport cu ipoteza din seria 2017 a proiectărilor. Ipoteza asupra speranței de viață la naștere nu diferă semnificativ în variantele DP-ONU și CCD-VT dar se pot remarca valorile net superioare din proiectările CEPAM, ceea ce a diminuat într-o anumită măsură potențialul declin al populației provenit din nivelul ridicat al migrației negative.

În tabel sunt prezentate și valorile a trei indicatori ai schimbărilor din structura pe vârste a populației – ponderea populației în vârstă de 65 ani și peste, vârsta mediană a populației și raportul de dependență a vârstnicilor (persoane în vârstă de 65 ani și peste la 100 de persoane adulte (15-64 ani)). Cei trei indicatori conturează accentuarea procesului de îmbătrânire demografică și creșterea sarcinii economice a populației adulte în raport cu populația vârstnică, inactivă economic în cea mai mare parte. Există o foarte bună corespondență a valorilor celor trei indicatori în proiectările DP-ONU și CCD-VT dar par surprinzătoare și relativ contradictorii valorile din proiectările CEPAM: o proporție mai mică a populației în vârstă de 65 ani și peste, pe de o parte, și valori mai ridicate la vârsta mediană și raportul de dependență, pe de altă parte.

Perspectivele populației rezidente a României provenite din cele trei surse, două fiind internaționale, poartă amprenta opțiunii autorilor asupra schimbărilor pe care le vor cunoaște în timp cele două componente ale evoluției populației, mișcarea naturală și migrația externă, cea dintâi rezultând din ipotezele asupra nivelului și evoluției speranței de viață la naștere și a numărului mediu de copii aduși pe lume de o femeie. Se pot adăuga disponibilitatea celor mai recente date asupra populației și fenomenelor demografice și gradul de detaliere a informațiilor. Concluziile proiectărilor sunt însă identice: fără o redresare considerabilă a natalității, populația rezidentă își va continua declinul în ritm mai ridicat, amplificând gradul de depopulare a țării.

3. Perspective ale populației rezidente fără și cu ipoteză asupra migrației externe

Deteriorarea întregii construcții demografice pornind de la populația rezidentă actuală în ipoteza menținerii numărului mediu de copii la o femeie din ultimii ani și admițând continuarea progresului speranței de viață la naștere a mai fost abordată de autor în articole publicate la Contributors în ultimii trei ani (21 iunie 2018, 29 iunie 2017, 28 noiembrie 2016). Nu a fost inclusă în proiectările prezentate în acele articole o variantă cu ipoteză asupra migrației externe, din rațiuni de prudență, risc și dificultate în fundamentarea dezvoltărilor viitoare ale unui fenomen fluid în contextul economic, social și politic din țara noastră dar și din țările dezvoltate. Rezultatele din tabelul 2 în varianta fără migrație sunt coerente și perfect comparabile cu cele publicate anterior dar și cu cele pe care le găsim, în variante fără migrație externă, în proiectările Diviziei de Populație ONU (2019), Eurostat (2017) și Institutului Național de Statistică (2017). Variantele prezentate în tabelul 1 includ o ipoteză asupra migrației externe. Rezultatele sumare din varianta elaborată de autor vor fi mai bine evaluate și analizate prin plasarea lor alături de varianta fără migrație externă și în tabel 2 se află cei mai importanți indicatori din ambele variante. Fațeta inedită a rezultatelor din cele două variante este modul complex în care migrația externă negativă deteriorează situația demografică a țării, atât la nivelul numărului populației și al structurii pe vârste, cât și asupra natalității și mortalității populației.

Tabelul 2. Perspective ale populației rezidente fără și cu ipoteză asupra migrației externe

.

.

Indicatori selectivi pentru anii 2020, 2030, 2040 și 2050

Indicatori Varianta fără migrație externă (VFM) Varianta cu migrație externă (VCM)
2018 2020 2030 2040 2050 2018 2020 2030 2040 2050
Numărul populației – în mii loc. 19524 19366 18463 17456 16380 19524 19249 17866 16616 15492
Populația în vârstă de 65 ani și peste - în % 18,2 18,8 20,4 24,2 27,3 18,2 18,9 21,1 25,2 28,4
Raportul de dependență a vârstnicilor (RDV) – la 100 de adulți 29,9 31,2 34,0 42,4 50,4 29,9 31,4 35,3 44,6 53,4
Vârsta medie a populației – în ani 42,0 42,4 44,0 45,4 46,3 42,0 42,5 44,6 46,0 46,7
Populația de vârstă școlară (3-23 ani) – în mii 4344 4320 3965 3554 3290 4344 4275 3818 3325 3058
Populația feminină în vârstă de 15-49 ani:

  • număr – în mii
  • proporție în populația feminină – în %
4468

44,8

4314

43,5

3804

40,2

3383

37,9

3145

37,6

4468

44,8

4269

43,3

3625

39,6

3160

37,1

2945

37,1

Număr născuți- în mii 187,8 181 163 156 141 186 179 151 146 135
Rata natalității*- la 1000 loc. 9,6 9,4 8,8 9,0 8,6 9,7* 9,3 8,5 8,8 8,7
Număr decese- în mii 263,1 263 258 262 248 263 262 257 260 244
Rata mortalității generale – la 1000 loc. 13,5 13,6 14,0 15,0 15,1 13,5 13,6 14,4 15,7 15,8
Scădere naturală - în mii loc. -75,3 -81,4 -95,4 -105,9 -107,3 -76,9 -83,7 -106,4 -114,4 -109,7
Rata fertilității totale – copii la o femeie 1,59* 1,59 1,59 1,59 1,59 1,59* 1,59 1,59 1,59 1,59
Speranța de viață la naștere – în ani

  • Bărbați
  • Femei
71,9*

78,9*

72,2

79,1

73,6

80,0

75,2

81,0

77,0

82,1

71,9*

78,9*

72,2

79,1

73,6

80,0

75,2

81,0

77,0

82,1

Densitatea populației* –

loc. pe km. p.

82 81 77 73 69 82* 81 75 70 65
* RDV: persoane vârstnice (65 ani și peste( la 100 de adulți (20-64 ani)
Sursa: anul 2018: Institutul Național de Statistică, Eurostat (2019e) și calcule ale autorului pentru valorile cu asterisc; celelalte date: proiectări ale autorului

Ipoteza asupra migrației externe presupune reducerea continuă a migrației nete negative și atingerea echilibrului între numărul emigranților și al imigranților în anul 2040 (migrație netă zero). Migrația netă anuală de la care se pleacă este cea medie din anii 2015-2017 – însemnând minus 62 mii persoane (distribuite pe sexe și vârste). Menționam că adoptarea unei ipoteze asupra migrației externe este o întreprindere dominată de imprevizibil și risc. Migrația românilor în următorii 20 de ani va depinde de raportul dintre forța factorilor determinanți ai emigrării, din țară, și forța factorilor determinanți ai atracției din țările dezvoltate. Fără o schimbare radicală a contextului economic, social și politic din țară și admițând nedeteriorarea celui din țările dezvoltate, propensiunea spre emigrare va rămâne la fel de puternică și migrația va continua să rămână negativă. Ipoteza adoptată este, în fondul ei, una optimistă. Rațiunea includerii ipotezei asupra migrației este în primul rând cea de a oferiri cititorului posibilitatea de a examina, într-o manieră comparativă, cât de complexe și nocive sunt consecințele migrației negative, chiar în regres al dimensiunii, asupra întregii construcții demografice – număr al populației, structura pe vârste, natalitate, mortalitate. Proiectările sunt elaborate în ipoteza continuării ascensiunii speranței de viață la naștere și regresului ratelor de mortalitate pe vârste, chiar dacă stagnarea progresului speranței de viață la naștere din ultimii ani ridică semne de întrebare. Ipoteza asupra fertilității feminine prevede menținerea acesteia la aproape 1,6 copii la o femeie (nivelul din anul 2017) dar introducând continuarea considerabilelor schimbări din structura pe vârste a fertilității și apropierea acesteia în timp de modelul structural din țări dezvoltate (cu o vârstă medie a mamelor la aducerea pe lume a copiilor mult mai ridicată).

La mijlocul secolului populația rezidentă a țării ar urma să ajungă la 16,4 milioane locuitori, ceea ce ar însemna o pierdere de 3,1 milioane locuitori, însemnând 16 la sută din populația rezidentă actuală. O pierdere umană enormă! I se asociază indicatori în deteriorare ai structurii pe vârste, ai natalității și mortalității generale (chiar dacă speranța de viață la naștere ar urma să-și continue ascensiunea). Scăderea naturală anuală a populației ar depăși 100 de mii locuitori după anul 2034 (75 de mii în anul 2018). Vârsta medie a populației s-ar majora de la 42 la peste 46 ani. Cu includerea ipotezei migrației externe dimensiunea declinului ar fi considerabil mai mare – 4 milioane de locuitori, însemnând 21 la sută din populația rezidentă actuală, populația urmând să ajungă la 15,5 milioane. Compararea numărului populației din cele două variante ne oferă o extrem de utilă informație asupra dublului efect al migrației negative în timp: populația din varianta cu migrație este cu 888 mii locuitori inferioară celei din varianta fără migrație, 688 de mii fiind efect direct al migrației iar 200 de mii persoane fiind efect indirect, însemnând diminuarea numărului de născuți, în timp (în anii 2018-2049), prin emigrare a populației tinere. Copiii de la această populație ar urma să vină pe lume în alte țări (celelalte lucruri fiind egale).

Patru perspective ale schimbărilor din structura pe vârste și, implicit, ale implicațiilor demografice și socio-economice, sunt privilegiate.

Prima este cea a evoluției populației feminine în vârstă de 15-49 ani, populația de la care vor proveni copii țării (Figura 1). Declinul ar urma să fie ferm și masiv în ambele variante, continuându-l pe cel de după anul 20015 dar în varianta cu migrație externă deteriorarea este și mai importantă. Această populație va fi compusă predominant din generații aflate în viață, cele din anii 1990-2018 îndeosebi, și numai după anul 2034 vor intra și generațiile 2019-2034. Cu menținerea numărului mediu de copii la o femeie la aproape 1,6 și a ratelor de fertilitate pe vârste corespunzătoare acestuia, evoluția numărului de născuți nu poate fi decât descendentă și datele din tabel indică mărimea regresului și nivelul ratei natalității.

A doua perspectivă reținută este cea a populației de vârstă școlară (Figura 2). Această populație a suferit cel mai mare declin după anul 1989, cu multiple și profunde implicații asupra tuturor componentelor sistemului educațional. De la aproape 8 milioane la începutul anului 1990, populația școlară a ajuns la 4,3 milioane și ar putea coborî la 3,3 și, respectiv, 3,1 milioane în anul 2050. Chiar dacă apreciem cifra din anul 1990 ca fiind rezultat al unei politici pronataliste brutale și forțate, proporțiile declinului acestei populații tinere și multiplele implicații rămân cu totul neobișnuite și cred că sunt argumente pentru a vorbi de una dintre cele mai dramatice schimbări care a avut și are încă loc în societatea românească. Tinerei populații școlare i se asociază populația părinților, formând împreună un ansamblu uman extrem de important în viața socială. Dimensiunea și importanța acestui ansamblu s-au redus dramatic prin scăderea natalității iar perspectivele conturează amplificarea deteriorării. Și în cazul populației feminine în vârstă de 15-49 ani și în cazul populației de vârstă școlară migrația ar diminua efectivele din anul 2050 cu 10 la sută.

A treia perspectivă reținută este cea a populației în vârstă de muncă. Cea mai mare parte a populației adulte (20-64 ani) este activă economic și schimbările pe care ar urma să le cunoască pot constitui un barometru economic. Masiva migrație economică a populației tinere și adulte și diminuarea populației tinere prin regresul natalității au început să afecteze dimensiunea forței de muncă disponibile a țării și criza este bine instalată în unele sectoare ale economiei naționale aflate în expansiune, îndeosebi în regiunile economice Vest, Nord-Vest și Centru. Fenomenul se va extinde prin schimbările demografice care urmează să aibă loc. Cea mai mare parte a populației adulte este activă economic și perspectivele conturează elocvent o reducere considerabilă în deceniile următoare, chiar dacă proporția în întreaga populație va rămâne stabilă, în jurul valorii de 60 la suta. La nivelul întregii perioadei 2018-2050 reculul ar fi de 25 la sută în variantele fără migrație și de 30 la sută în varianta cu includerea migrației. Declinul ar fi mai important după anul 2030, odată cu ieșirea din această grupă de vârstă a generațiilor mari din anii 1967-1968 și cele care au urmat. Reducerea ar fi astfel superioară celei a întregii populații – unde este de 16 și 21 la sută. Se poate afirma cu temei că unei populații aflate în declin masiv și de durată îi corespunde în mod automat și o populație în vârstă de muncă în declin. Schimbarea negativă care va interveni însă în timp la populația în vârstă de muncă este deteriorarea structurii pe vârste. La nivelul a trei grupe de vârstă – 20-29, 30-49 și 50-64 ani, proporția populației din prima grupă de vârstă ar rămâne constantă, în jurul nivelului de 20 la sută, proporția celei din grupa a doua ar cunoaște un regres important, de la 50 la sută astăzi la 42 la sută în anii 2032-2040 și ar cunoaște apoi o redresare moderată ajungând la 45 la sută la mijlocul secolului. În progres ar fi însă proporția populației din grupa de vârstă 50-64 ani, de la 32 la sută la 38-39 la sută în anii 2032-2040 și ar regresa apoi moderat până la 36 la sută. Ceea ce s-ar schimba în varianta cu migrație ar fi doar ușoara accentuare a regresului și progresului din anii 2032-2040 semnalate la vârstele de 30-49 și, respectiv, 50-64 ani. Prin ipoteza adoptată, migrația negativă afectează populația tânără și majorează ușor dimensiunea scăderii proporției populației în vârstă de 30-49 ani, fără a afecta însă direct dimensiunea populației în vârstă de 50-64 ani 65 ani și peste dar accentuându-i proporția (există un efect indirect dar moderat ca impact: în grupa de vârstă 50-64 ani va ajunge, în timp, și populația în vârstă de 30-49 ani, afectată de migrație prin ipoteză).

A patra și ultima perspectivă reținută este cea a procesului de îmbătrânire demografică. Scăderea natalității, pe de o parte, și progresul speranței de viață, pe de altă parte, duc la majorarea proporției populației vârstnice în ansamblul populației. O migrație externă negativă amplifică dimensiunea procesului. Nivelul ridicat al natalității înainte de anul 1990 dar și cel al speranței de viață scăzute la vârstele avansate au determinat un grad de îmbătrânire mai redus în țara noastră în context european în anii care au urmat. Decalajul s-a redus însă continuu pe fondul nivelului scăzut al natalității și masivei emigrații și în anul 2018, după datele Eurostat (2019b), ponderea populației în vârstă de 65 ani și peste a ajuns la 18,2 la sută, nu foarte departe de nivelul mediu din populația UE28 – 19,7 la sută, valorile cele mai ridicate de – 21-22 la sută, fiind în Italia, Portugalia, Grecia, Germania, Finlanda, Letonia și Bulgaria iar cele mai scăzute în Irlanda – 13,8 la sută, Cipru-15,9, Slovacia – 15,5 și Polonia – 17,1 la sută. Perspectivele procesului de îmbătrânire demografică sunt negative, cum era de așteptat, populația în vârstă de 65 ani și peste urmând să ajungă la 24 la sută în anul 2040 și 27 la sută în anul 2050 în varianta fără migrație și la 25 și, respectiv, peste 28 la sută în varianta cu migrație. Vârsta medie a populației urmează a-și continua parcursul ascendent (Figura 3) determinat esențial de mărimea generațiilor care au intrat și vor întra în populația rezidentă. De la o vârstă medie de 42 ani în anul 2018, indicatorul ar urma să ajungă în anul 2050, în cele două variante, la 46,3 și 46,7 ani. Migrația negativă înseamnă contractare a populației tinere, ceea ce majorează vârsta medie.

Ultimul aspect al schimbărilor din structura pe vârste și îmbătrânirea populației este cel al implicațiilor economice. Raportul de dependență a vârstnicilor este o estimare a sarcinii economice a populației adulte, predominant activă economic, față de populația vârstnică, inactivă economic în cea mai mare parte. Revin astăzi 30 de persoane în vârstă de 65 ani și peste la 100 de adulți (20-64 ani). Ar urma o creștere întreruptă temporar între anii 2025-2030, când populația în vârstă de 65 ani și peste va fi în recul moderat, prin intrarea generațiilor mai mici din anii 1960-1966. După anul 2035 ascensiunea raportului este fermă și rapidă, în anul 2050 la 100 de adulți revenind 50,4 vârstnici în varianta fără migrație și cu trei mai mulți în varianta cu migrație (Figura 4).

În figura 5 sunt prezentate structurile pe sexe și vârste ale celor două populații rezidente în anul 2050, în varianta fără și în cea cu migrație și cititorul poate regăsi în ele toate schimbările structurale trecute în revistă. Se poate observa erodarea structurii pe vârste, la cele tinere și adulte cu precădere, prin impactul migrației externe negative. Comparând dimensiunea grafică a populației tinere, a celei adulte și a celei vârstnice și cunoscând caracteristicile mișcării naturale, tabloul general este cel definitoriu al unei populații ajunse într-un stadiu de deteriorare structurală având o singură direcție de desfășurare – continuarea deteriorării. Populația nu mai are resurse interne de redresare.

Schimbările în indicatorii majori ai mișcării naturale se referă la natalitate și la mortalitatea generală. Evoluția așteptată a numărul de născuți și de decedați are determinările în numărul populației feminine în vârstă de 15-49 ani și ratele de fertilitate pe vârste corespunzătore unui număr mediu de copii la o femeie de 1,59, pe de o parte, și în probabilitățile de deces pe sexe și vârste corespunzătoare valorilor speranței de viață naștere și dimensiunea populației în vârstă de 65 ani și peste, pe de altă parte. Populația feminină în vârstă de 15-49 ani va cunoaște un regres numeric constant , prin mărimea generațiilor care vor compune această populație, poziția centrală având-o generațiile mici născute după anul 1989. Numărul de născuți ar urma o curbă descendentă continuă, trecând de la 188 mii în anul 2018 la 156 de mii în anul 2040 și 141 de mii în anul 2050, în varianta fără migrație, și la 146 și 135 de mii în varianta cu includerea migrației. Rata natalității, de 9,6 născuți la 1000 locuitori în anul 2018, ar urma să ajungă, în cele două variante, în anul 2050, la 8,6 și 8,7 la mie.

Mortalitatea este un fenomen demografic rigid și lent în schimbări. Numărul deceselor ar urma să rămână aproape constant până în anul 2025, la 262-263 mii, și ar cunoaște un recul moderat apoi până în jurul anului 2034, prin regresul populației în vârstă de 65 ani și peste (unde au loc 75% din decesele dintr-un an calendaristic), determinat de generațiile mai mici din anii 1958-1965 ajunse la vârstele de 65 ani și peste. După anul 2034 valorile ar reveni la 262 mii până în jurul anului 2041 când s-ar instala un declin ferm, numărul de decese ajungând la 248 în varianta fără migrație și la 244 mii în varianta cu migrație. Mecanismul declinului de după anul 2040 se află în efectele unei populații rezidente în scădere masivă, contribuție având însă și progresul constant al speranței de viață la naștere prin ipoteza adoptată. Unei speranțe de viață în progres îi corespunde o diminuare a valorilor probabilităților de deces pe vârste. Relativei stabilități a numărului de decese până în jurul anului 204 i se asociază însă o majorare constantă a ratei mortalității generale, de la 13,5 decese la 1000 de locuitori în anul 2018 la 15,1 în anul 2050 în varianta fără migrație și la 15,8 la mie în varianta cu migrație externă.

4. Revenirea la creștere naturală a populației: o iluzie?

Valorile în declin și mai mici de 2 copii la o femeie ale ratei fertilității totale în populațiile europene în anii 1990 au determinat Divizia de Populație a Națiunilor Unite să organizeze, în luna noiembrie 1997, o reuniune de experți în domeniul populației având drept obiect evoluțiile preocupante ale fenomenului și posibilitatea revenirii fertilității la 2 copii la o femeie* Nivelul indicatorului în anii 1990 era de 1,4-1,5 copii la o femeie în Europa de Est, de Nord și de Sud și de 1,75 în Europa de Nord (United Nations Population Division, 2017b). Au existat comunicări de sinteză de bază, solicitate și puncte de vedere ale experților naționali. Toate documentele au fost publicate într-un voluminos număr special, dublu, al Population Bulletin of the United Nations, numerele 40 și 41/1999 (publicat în anul 2000). Ceea ce se degajă din raportul asupra reuniunii, comunicările de sinteză și cele ale țărilor (în cele 350 de pagini ale publicației) este prudență în aprecieri, îndoieli și pesimism asupra revenirii fertilității la 2 copii la o femeie și unele sugestii de schimbări pe care ar trebui să le cunoască politicile de populație dar și cele economice și sociale, pentru un posibil reviriment al fertilității în direcția revenirii la nivelul de înlocuire a generațiilor (în paranteză fie menționată, iată originala (și sensibila) apreciere a profesorului Antonio Golini, directorul Departamentului de Demografie de la Universitatea “La Sapienza” din Roma, la reuniunea din luna noiembrie 1997 (United Nations Population Division, 2000): “…structura Statului Bunăstării trebuie schimbată atât timp cât el oferă astăzi stimulente mari cuplurilor având copii puțini sau deloc. Aceste cupluri se bucură, în timpul vieții active economic, de un standard de viață mai ridicat (ca și de beneficii cum este mai mult timp liber) comparativ cu acele cupluri care au doi sau trei copii. Aceste cupluri (cu puțini ori fără copii), se bucură apoi de beneficiile pensionării plătite de copiii cuplurilor care au făcut sacrificii în trecut“(trad. V.G.).

Ce ar însemna, ca implicații, instalarea rapidă a fertilității la nivelul de înlocuire a generațiilor? Varianta Înlocuire Rapidă (Instant Replacement) din proiectările Diviziei de Populație ONU, Seria 2017, ne oferă răspunsul și în figura 6 cititorul poate examina rezultatele acestui exercițiu de excepție: populația rezidentă ar continua să scadă ferm până în anul 2077, când ar ajunge la 17551 mii locuitori. Ar urma revenirea la creștere naturală lentă dar stabilă.

Am plasat în grafic și rezultatele propriilor proiectări, în aceeași ipoteză, și rezultatele arată o foarte bună coerență și corespondență. Datele inițiale similare și modelul identic de proiectare pot explica situația. Diferențele minore care apar după anul 2075 pot avea mai multe origini: o migrație negativă netă de 715 mii persoane în perioada 2015-2100 în proiectările DP-ONU și neincluderea migrației în propriile proiectări (în această variantă); schimbări în modelul structurii pe vârste a mortalității și a fertilității feminine. Mesajul curbelor populației rezidente este impresionant Privind continuarea regresului numărului populației în următorii aproape 60 de ani cu o fertilitate totală de 2 copii la o femeie se poate înțelege mai bine prudența și pesimismul experților la reuniunea din noiembrie 1997. Și prudența și pesimismul ar fi mai mari astăzi, după evoluțiile fertilității în cei 20 de ani care au urmat. Rata fertilității totale în populația UE28 a fost în anul 2017 de 1,59 copii la o femeie (Eurostat, 2019c) iar date foarte recent publicate de Eurostat (2019d; 2019e) consemnează declin natural al populației în anul 2018 în 15 State Membre, în 4 dintre ele migrația externă pozitivă fiind însă mai mare decât declinul natural și populația nu a fost în regres (Estonia, Finlanda, Germania și Spania). S-ar adăuga, pentru țara noastră, efectele imensei emigrații, care a deteriorat și mai mult ansamblul demografiei țării. Durata revenirii la creștere naturală ilustrează elocvent inevitabilele efecte pe termen lung și foarte lung ale scăderii natalității. Toată construcția demografică este iremediabil afectată.

*Nivelul exact este de 2,1 copii la o femeie, ținând cont de: (i) – la naștere, la 100 de fete revin 105 băieți; (ii)- înlocuirea generației are loc la atingerea de către copil a vârstei mamei la aducerea lui pe lume, interval în care există mortalitate, chiar dacă este foarte mică (2+0,05+0,05=2,1).

5. Remarci finale

Datele Institutului Național de Statistică asupra numărului de născuți și decedați în anul 2018 nu indică schimbări semnificative față de anul anterior și arată o scădere naturală a populației rezidente de 75 mii locuitori, mai mare ca în anul anterior, iar datele provizorii din primele cinci luni ale anului 2019 arată o scădere naturală de 44 mii locuitori, similară cu cea din anii 2016-2017 (INS, comunicate lunare asupra Mișcării naturale a populației). În proporție de 75% declinul natural anual este în mediul rural, mediu în care deteriorarea situației demografice a căpătat proporții alarmante. Măsura concediului și indemnizației de creștere a copilului, cea mai generoasă măsură de susținere a natalității luată vreodată în țara noastră în context de acces neîngrădit la contracepție și întreruperea sarcinii, este cea care menține numărul de născuți la 180-190 de mii pe an, după schimbările prevederilor legale (benefice pentru mame) intrate în vigoare la mijlocul anului 2016. Numărul de beneficiari (mame și, în puține cazuri, tatăl copilului) era de 140 de mii în luna mai 2016 și a crescut sensibil după majorarea considerabilă a indemnizației minime și a celei maxime ajungând la 180 de mii în luna mai 2018 (Ministerul Muncii și Justiției Sociale, 2019). În luna mai 2019 erau și 92 de mii de beneficiari ai stimulentului de inserție. Creșterea numărului de beneficiari ar trebui să aibă echivalent în creșterea numărului de născuți. Disponibilitatea unor date detaliate asupra numărului de născuți aduși pe lume de mame beneficiare ale măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului ne-ar permite să analizăm mai profund toate conexiunile dintre numărul de mame beneficiare, numărul de născuți de la aceste mame (într-un an calendaristic), numărul de născuți de la mame casnice. În anul 2018 de la aceste mame, nebeneficiare ale măsurii concediului și indemnizației, au provenit 35% din născuți. Datele din ultimii ani asupra numărului de născuți, ratei natalității și ratei fertilității totale reflectă o situație complexă și aparent confuză, în care unui număr relativ stabil de născuți îi corespunde o ușoară creștere și a ratei natalității și a ratei fertilității totale, mișcarea provenind din continuarea declinului populației rezidente (prin scădere naturală și migrație externă) și a populației feminine de 15-49 ani, prin migrație externă. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o situație în care populația rezidentă a țării este în recul, populația feminină de 15-49 ani este și ea în recul, numărul născuților manifestă stabilitate iar rata natalității și cea a fertilității totale descriu un ușor progres, pe un fond general de scădere naturală anuală de circa 70 de mii locuitori. Lucrurile devin și mai complicate dacă populația rezidentă ar fi mai mică decât o arată datele oficiale.

La Recensământul Populației din luna octombrie 2011 o proporție de 32 la sută dintre familii nu aveau copii. La nivelul tuturor familiilor numărul mediu de copii era de 1,1 iar la cele care aveau copii numărul mediu era de 1,6 copii la cuplul soț-soție (1,4 în urban) și 1,9 la cuplul partener-parteneră (1,6 în urban) (INS, 2013). La opt ani după recensământ și în contextul nivelului scăzut al natalității, proporția nu poate fi decât mai mare iar numărul mediu de copii mai mic. În plus, datele se referă la ansamblul populației, cele asupra populației tinere neputând avea decât valori relativ diferite, o proporție mai mare a familiilor fără copii și un număr mediu de copii la o familie mai mic. .

Scenariile prezentate în articol conturează un viitor posibil, rezultat din evoluțiile demografice de până acum, cele de după anul 1989 îndeosebi, precum și din caracteristicile actualei demografii a României. Reducerea gradului de deteriorare a construcției demografice și de depopulare a țării nu poate fi imaginată fără redresarea natalității. Dacă și în ce măsură o astfel de schimbare este posibilă ar putea rezulta din cercetări selective efectuate pe eșantioane reprezentative de populație tânără și adultă. Am putea astfel găsi răspuns la motivațiile pentru care sute de mii de tinere cupluri au luat decizii ferme de a nu avea copii iar alte sute de mii, mai multe, au luat decizii ferme de a avea un singur copil. Am putea afla dacă în aceste decizii factorul economic este cel primordial ori sunt și alți factori importanți, de natură foarte variată, potrivnici aspirațiilor, preferințelor, atitudinilor, stilului de viață, ierarhiilor în alegerea opțiunilor în viață ale tinerilor. Pe lângă motivații, s-ar putea cunoaște și ce fel de măsuri și mijloace, când și cum adoptate și oferite tinerelor cupluri, ar putea schimba deciziile. Contextul este unul complex, nu numai cel economic, social și politic, ci și din alte perspective. La tinerele cupluri, compuse în proporție ridicată (și în creștere) din copii unici la părinți, probabilitatea de a avea un singur copil și cea de a nu avea copii domină (după cum o arată datele) și sunt, probabil, în echilibru iar probabilitatea de a avea doi copii este, la aceste cupluri, redusă.

Notă. Opiniile exprimate în articol sunt cele ale autorului și nu reprezintă un punct de vedere instituțional

_________________________
R e f e r i n ț e

European Commission, Joint Research Centre. 2018. Demographic and Human Capital Scenarios for the 21st

Century: 2018 assessment for 201 countries, Wolfgang Lutz, Anne Goujon, Samir KC, Marcin Stonawski, Nikolaos Stilianakis (Eds.), Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2018.

Eurostat. 2017. Population projections 2015 at national level (base year 2015) (https://bit.ly/2MMm1zh).

Eurostat. 2019a. Population on 1 January by age group, sex and citizenship [migr_pop1ctz]

(http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do).

Eurostat. 2019b. Population: Structure indicators (demo_pjanind)

(http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_pjanind&lang=en).

Eurostat. 2019c. Fertility indicators [demo_find] (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_find&lang=en).

Eurostat, 2019d. First population estimates. EU population up to over 513 million on 1 January 2019.

More deaths than births, Newsrelease nr. 114/2019-10 July 2019 https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/9967985/3-10072019-BP-EN.pdf/e152399b-cb9e-4a42-a155-c5de6dfe25d1).

Eurostat. 2019e. Population change – Demographic balance and crude rates at national level [demo_gind]

( http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_gind).

Institutul Național de Statistică. 2013. Recensământul Populației și al Locuințelor din 20 octombrie 2011,

vol. IV, Clădiri. Locuințe. Gospodării.

Institutul Naţional de Statistică.2017. Proiectări ale populaţiei României în profilteritorial. Orizont 2060.

Institutul Național de Statistică. 2018-2019. Comunicatele de presă lunare Mișcarea naturală a populației.

Institutul Național de Statistică. 2019. Statistici experimentale. Studiu exploratoriu privind stocurile de migrație

( http://www.insse.ro/cms/ro/content/studiu-exploratoriu-privind-stocurile-de-migra%C8%9Bie).

Ministerul Muncii și Justiției Sociale. 2019. Rapoarte statistice lunare privind principalele beneficii de asistență socială(

https://bit.ly/2xO2UPW; https://bit.ly/2SdRka9 .

Organisation for Economic Cooperation and Development. 2018. International Migration Outlook 2018, OECD Publishing, Paris

https://bit.ly/2NI9xJI .

United Nations Population Division. 2000. Population Bulletin of the United Nations, Below Replacement Fertility, Special Issue, nr. 40/41, 1999, New York.

United Nations, DESA (2017a). International migration report 2017, United Nations, New York

https://bit.ly/2TJx4B6

United Nations Population Division (2017b). World Population Prospects: The 2017 Revision, United Nations, New York (https://esa.un.org/unpd/wpp/Publications/).

United Nations Population Division (2019). World Population Prospects: The 2019 Revision, United Nations, New York (https://population.un.org/wpp/Download/Standard/Population/).

__________________________

Addendum
În ce măsură se înlocuiesc generațiile în România?


Determinarea descendenței finale pe generații feminine presupune posibilitatea calculării raitelor de fertilitate pe vârste, de la 15 la 49 ani (35 de vârste), la fiecare generație feminină, rate etalate pe 35 de ani calendaristici. Cu alte cuvinte, este nevoie de date detaliate asupra distribuției născuților pe ani de naștere și vârste ale femeilor care aduc pe lume copii într-un mare număr de ani consecutivi, pentru a avea rate de fertilitate la toate cele 35 de vârste, suma ratelor constituind descendența finală, numărul mediu (real) de copii aduși pe lume de-a lungul vieții de o femeie din generația respectivă. Datele din Figura A sunt rezultatul unor preocupări începute în a doua jumătate a anilor 1960 și actualizate anual și sunt inedite (din sursă națională). Datele se referă la evoluția descendenței finale a generațiilor feminine 1925-1970, însemnând numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie din generațiile respective la sfârșitul perioadei fertile a vieții, vârsta de 50 de ani.

Am adăugat în grafic și evoluția vârstei medii a femeilor la nașterea copiilor. Descendența finală este indicator al intensității fenomenului în timp ce vârsta medie este expresia impactului contextului economic, social și cultural asupra modelului căsătoriei și formării familiei cu copii, a gradului de planificare familială. Ceea ce frapează în evoluția descendenței finale este ascensiunea de la generațiile 1937-1949 și, în mod deosebit, impresionantul declin de la generațiile 1948-1970. Ascensiunea provine din efectele măsurilor pronataliste forțate și brutale adoptate în toamna anului 1966 de vechiul regim, devenite și mai restrictive și dure în anii care au urmat, consecința fiind creșterea bruscă și de mare amploare a numărului de născuți după anul 1966. Generațiile la care s-a înregistrat o creștere a fertilității și deci a descendenței finale sunt generațiile 1936-1949, creșterea fiind deosebit de ridicată la generațiile 1947-1949, care aveau vârste de 20-22 de ani în anul 1967, descendența acestora urcând la 2,4–2,5 copii la o femeie. Declinul rapid și masiv al numărului de născuți după anul 1989 nu a fost decât rezultatul deciziilor cuplurilor de a avea doar numărul dorit de copii ori de a nu avea copii, ceea ce se poate observa în datele asupra numărului mediu de copii la o familie la recensământul din luna octombrie 2011: 1,1 copii la toate familiile și 1,6 copii la familiile compuse din soț-soție și partener-parteneră care aveau copii (Institutul Național de Statistică. 2013). Generația 1961 este ultima generație care și-a asigurat înlocuirea iar generația 1970, care și-a format descendența după anul 1989 și aflată la vârsta de 49 de ani chiar în acest an, a avut o descendență finală de 1,6 copii la o femeie. Dispunem astăzi de întreaga serie de rate de fertilitate calculate cu date reale la cele 35 de vârste pentru 21 de generații feminine, 1950-1970. Nu este o întindere mare comparativ cu alte țări europene dar cuprinde fertilitatea pe vârste la generații care au cunoscut schimbări nemaiîntâlnite în dimensiunea descendenței finale și în curbele ratelor de fertilitate pe vârste.
Vârsta medie a femeilor la nașterea copiilor, în generațiile din grafic, a avut o veritabilă explozie la generațiile 1925-1936, paralel cu ascensiunea descendenței finale, provenind din creșterea numărului născuților de rangul doi și mai mare, la vârste mai ridicate, în contextul politicii pronataliste a vechiului regim. Regresul vârstei medii la generațiile următoare este determinat de reducerea masivă a numărului născuților de rang 3 și superior (aduși pe lume la vârste mai mari), după anul 1989, iar creșterea vârstei medii la generațiile 1965-1970 provine din aducerea pe lume a copilului, net predominant cel de rangul 1, la vârste din ce in ce mai mari după mijlocul anilor 1990. Curbele proporției născuților de rangul 1, 2 și 3 și mai mare, din Figura B, cu neobișnuitele schimbări ale proporției născuților de rangul 1 și de rangul 3 și mai mare după anul 1989, pot explica, în măsură însemnată, alura ferm și masiv descrescătoare a nivelului descendenței finale. O descendență inferioară nivelului de înlocuire la generațiile de după anul 1961 a consolidat și consolidează declinul populației.


Rata fertilității totale de aproape 1,6 născuți la o femeie în anul 2017 nu este altceva decât echivalentul ipotetic al descendenței finale într-o generație care ar avea la toate cele 35 de vârste (15-49 ani) ratele de fertilitate din anul 2017. În felul acesta, putem conferi datelor dintr-un an calendaristic o viziune asupra măsurii în care o generație se înlocuiește, folosind date dintr-un singur an calendaristic. Comparând valorile ratei fertilității totale din ultimii 20 de ani cu descendența finală estimată a generațiilor 1972-1982, putem remarca valorile identice ale celor doi indicatori, valorile stabile ale ratelor de fertilitate pe vârste într-un număr mare de ani calendaristici regăsindu-se în ratele de fertilitate pe vârste ale generațiilor.

______________________________


Reînnoirea demografică
Textul care urmează este dedicat nevoii de a avea o comunicare corectă și competentă din partea oamenilor politici atunci când sunt abordate problemele politicilor de populație. Poate avea însă semnificație și în alte circumstanțe în care este folosit termenul din text.
“Un caz semnificativ de evitare a spune lucrurilor pe nume este raportul (2006) asupra Viitorului Demografic al Europei al Comisiei Europene. Așa cum au remarcat unii comentatori, nu fără ironie, discuția asupra fertilității a evoluat sub masca numelui de ”reînnoire demografică”; cuvântul ”fertilitate”, ca atare, a fost greu folosit. Aceasta vorbește în sine în mod sonor de corectitudinea ideologică la cele mai înalte cercuri ale Uniunii Europene. Straniu! Pentru că, dacă există un factor care este cel mai determinant pentru supraviețuirea unei colectivități naționale ori a unei civilizații, acel factor este fertilitatea. Aceasta este clar la nivel individual, pentru cuplurile fără copii. Și acest lucru trebuie să fie destul de clar pentru cei care abia au cea mai fragilă cunoaștere a modului în care metabolismul demografic lucrează la nivel colectiv. Evitarea limbajului clar în discursul asupra politicii demografice este regretabilă. Ea nu duce la progres al dialogului asupra problemelor reale” (Romaniuk, 2009)(trad. V.G.).

*

Anatole Romaniuk, Stationary Population as Theoretical Concept and as Policy Vision, comunicare la a 26-a Conferință Internațională de Populație a Uniunii Internaționale pentru Studiul Științific al Populației (IUSSP), Marrakech, Maroc, 27 septembrie-2 octombrie 2009
(Anatole Romaniuk, 1924-2018, ilustru demograf canadian (născut în Bucovina de Nord))

______________________________________________________

Anexă

Dimensiunea populației rezidente

Potrivit datelor oficiale, populația rezidentă a țării era la începutul acestui an de 19401700 locuitori (Eurostat, 2019). Sunt cei care au reședința obișnuită (locuiesc) în țară. Apropiind această populație de cea având reședința permanentă (domiciliul) în țară, 22170586 locuitori, rezultă un număr al românilor având reședința în alte țări de 2768886 locuitori. Este o cifră care ridică multe semne de întrebare. Populația rezidentă anuală a țării este cea calculată anual de INS plecând de la populația rezidentă înregistrată la recensământul din luna octombrie 2011 și luând în considerare mișcarea naturală și migrația externă proprii acestei populații și rezidenților străini din România. La recensământul din luna octombrie 2011 Institutul a compensat masiva sub-înregistrare a populației rezidente la recensământul populației din luna octombrie 2011 (de un milion de locuitori!) prin folosirea unui mare număr de baze de date care au permis (prin intermediul Codului Numeric Personal) identificarea locuitorilor neînregistrați dar având reședința obișnuită în țară și a principalelor caracteristici demografice și socio-economice ale acestor locuitori, conferind numărului populației rezidente a țării credibilitate. După recensământ însă, institutul a avut și are dificultăți enorme în determinarea fluxurilor de migrație externă și de stabilire a numărului românilor rezidenți în străinătate. Sursele majore de informații asupra acestei migrații provin de la Eurostat și de la oficiile naționale de statistică prin programe bilaterale de colaborare (Institutul Național de Statistică, 2019). Institutul nu are instrumente care să-i permită evaluarea volumului și calității datelor primite. Pe de altă parte, țările europene au ele însele dificultăți în înregistrarea completă a imigranților cu schimbare de reședință, practicile naționale nu sunt identice, inclusiv în înregistrarea a două caracteristici esențiale pentru INS în determinarea populației rezidente – vârsta și anul nașterii imigranților (emigranți din România) și localitatea reședinței obișnuite din România. Aceste realități pot explica marile dificultăți ale INS în determinarea anuală a populației rezidente și caracterul estimativ al datelor asupra acestei populații. Instrumentul statistic care ar putea oferi date fiabile asupra emigranților cu schimbare de reședință este Registrul Românilor Rezidenți în Străinătate (RRRS), registru care a fost introdus în două țări europene confruntate cu imense valuri de emigranți pentru muncă încă din anii 1950 și aflate atunci în situația imposibilității cunoașterii satisfăcătoare a numărului populației rezidente în țară (Italia și Spania). Dintr-un astfel de instrument de înregistrare a migrației, cu multiple utilizări de ordin administrativ la nivel local și central dar și în proiecte vizând diaspora, Institutul Național de Statistică va putea avea acces la date fiabile asupra numărului și unor caracteristici demografice ale românilor rezidenți în străinătate și, implicit, asupra populației rezidente în țară. Un recensământ de calitate în anul 2021 și informații statistice fiabile asupra fluxurilor de imigranți și emigranți în anii de după recensământ din RRRS sunt condiții esențiale ale cunoașterii dimensiunii populației rezidente și caracteristicilor demografice ale acesteia în anii de după recensământ. Elaborarea și funcționarea eficientă a unui astfel de registru constituie însă un proiect de mare anvergură și complexitate și ridică semne de întrebare asupra capabilităților instituțiilor care vor fi implicate în elaborarea și funcționarea registrului, ca și asupra interesului și cooperării românilor având reședința în alte țări.

Revenind la dimensiunea populației rezidente de 2,8 milioane de locuitori. Consultarea datelor publicate de oficiile naționale de statistică din 14 țări europene asupra numărului de români având reședința în aceste țări par a confirma subestimarea numărului populației rezidente a țării. Iată datele pentru anul 2017 (2018 în câteva cazuri) în țările în care se află majoritatea rezidenților români: Italia – 1190094 persoane, Germania – 696537 (159000 la începutul anului 2012), Spania – 687733, Regatul Unit – 433000 (83000 la recensământul din anul 2011), Austria – 92095, Belgia – 87616, Suedia – 31040, Portugalia – 30750, Danemarca – 28592, Ungaria – 22747, Olanda – 20042, Norvegia – 14505 persoane. Ceea ce se remarcă în dinamica fluxurilor de emigranți din ultimii ani este ascensiunea rapidă a numărului și proporției rezidenților români în țările din Europa de Vest și de Nord. Însumarea datelor duce la 3335 mii de români cu reședința în țările menționate. Dacă la cele 3335 mii persoane cu reședința în țările menționate adăugăm o parte din cele 111 mii pe persoane reprezentând imigranți născuți în România și având, în anul 2015, reședința în Franța (statutul de imigrant se păstrează chiar dacă în timp o persoană a primit cetățenia franceză) și alte zeci de mii de români rezidenți în alte țări (Cipru – 24 de mii de români în anii 2011 și 2014) ori neincluși în statistici prin sustragere de la înregistrare, numărul românilor rezidenți în străinătate ar putea fi estimat la 3500 de mii. Cifra se referă, potrivit criteriilor Eurostat, la persoanele cu reședința în alte țări de cel puțin 12 luni sau mai puțin dar cu intenția de a locui cel puțin 12 luni. Alte câteva sute de mii de români se adaugă acestora cu șederi de durată mai mică. Acest număr al populației rezidente în străinătate de 3,5 milioane persoane este coerent cu datele și referințele pe care le găsim în cel de al 42-lea raport asupra migrației internaționale al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD), publicat în anul 2018 (OECD, 2018). România se situează pe locul al doilea după numărul de imigranți în țările OECD în perioada 2006-2016, după China și înaintea Siriei, Indiei și Poloniei, cu 3,8 milioane de imigranți (416 mii în anul 2016). Destinațiile majore ale fluxurilor din anii recenți au devenit Germania și Regatul Unit. Și într-un alt raport de prestigiu asupra migrației internaționale – Raportul pe anul 2017 asupra migrației internaționale al Departamentului Afacerilor Economice și Sociale al Națiunilor Unite, se fac aprecieri asupra masivei migrații internaționale a românilor în țările din Europa de Nord, de Sud și de Vest, numărul imigranților români la mijlocul anului 2017 fiind de 2,9 milioane (United Nations, DESA, 2017). Cifra este considerată a fi cu 200 de mii de imigranți superioară celei de la mijlocul anului 2015 iar dacă vom recurge la extrapolări și lua în considerare amplificarea din ultimii ani a migrației spre Germania, Regatul Unit și țările nordice nivelul de 3,5 milioane este verosimil (aprecierea este confirmată de date asupra românilor rezidenți în străinătate comunicate recent Camerei Deputaților, în contextul pregătirii alegerilor europarlamentare, de Ministerul Afacerilor Externe/Ministerul pentru Relația cu Parlamentul : “Cele mai realiste surse de date statistice privind dimensiunile comunităților românilor stabiliți în străinătate le constituie autoritățile statelor terțe responsabile de evidența străinilor rezidenți pe teritoriile naționale ale țărilor respective. Potrivit cifrelor puse la dispoziția MD/OC (misiune diplomatică/oficiu consular) din aceste surse, în străinătate trăiesc aproximativ 3,8 milioane de cetățeni români”(https://cdn.g4media.ro/wp-content/uploads/2019/05/romani-in-strainatate-raspuns-MAE-mai-2019.pdf).

Toate aceste date trebuie privite cu multă prudență și rezerve în estimarea numărului de români cu reședința obișnuită în alte țări și, implicit, a populației rezidente în țară. Ele se referă la un stoc de populație cu reședința în țările respective, fără a se preciza anul stabilirii reședinței. Or, o parte dintre acești românii rezidenți în alte țări a fost înregistrată la recensămintele de după anul 1990 și nu a fost inclusă în populația rezidentă. Recensământul din anul 2021 ar trebui să ofere date corecte asupra populației rezidente, dacă va constitui o operațiune diferită ca organizare și desfășurare de recensământul din anul 2011. Fără cunoașterea satisfăcătoare a mărimii fluxurilor anuale de emigranți și imigranți cu schimbare de reședință obișnuită în anii de după viitorul recensământ, România riscă să devină o țară care nu își cunoaște numărul populației rezidente, nici la nivel național și nici pe localități. Ceea ce ar duce la o situație de extremă gravitate: imposibilitatea elaborării unor programe realiste de dezvoltare economică și socială la nivel național și regional/local.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: ,



Currently there are "37 comments" on this Article:

  1. quovadis spune:

    Poate ar fi fost interesant de prezentat o statistica privind ponderea cetatenilor rezidenti si tendintele viitoare de migratie, raportate la numarul cetatenilor ce locuiesc la oras, in comparatie cu cei ce traiesc in comunitatile rurale . Daca ponderea migrantilor ce traiesc la sate depaseste ca procent cu mult ponderea celor ce traiesc in orase ,atunci problema in sine nu este foarte grava . Desfiintarea la propriu , a micilor comunitati rurale ,este poate chiar benefica , prin transformarea in terenuri arabile a localitatilor putin populate . Daca tineti minte Ceausescu facea asta prin comasari de localitati rurale si comprimarea lor in mini orasele , tocmai pentru a mari spatiul arabil si o produce o cantitate mai mare de produse agro-alimentare . Acum acest lucru nu mai este posibil de facut printr-o decizie de partid si atunci in mod natural micile comunitati rurale se desfiinteaza . Noile tehnologii agricole permit acest lucru, fara a necesita o forta de munca suplimentara . Viitorul agricol (cindva un conducator sovietic a cerut formarea unei Romanii eminamente agricole ) al tarii, este asa cum deja am aratat , determinat de suprafete mari , lucrate cu tehnologii moderne. Politicul insa se mai impotriveste inca la comasari de mici sate si inca permite existenta unor mini conduceri satesti , ce le facilitaza obtinerea fara efort de voturi electoral vorbiind, prin aceasta diviziune fortata .Sa nu excudem insa posibilitatea ca in viitor , conditiile de viata sa permita o noua crestere a populatiei datorata poate si reintoarcerii masive in tara , asta daca politicul isi asuma cerintele imediate ale structurii numite UE si va renunta la propriile interese in favoarea unui bine comun , ce evident va face bine , chiar politicului la care ne refeream . In rest statistica, nu are posibilitatea de a prevedea viitorul si se refera strict la niste cifre actuale ,presupuse valabile , dar care din pacate nu spun mai nimic . O astfel de statistica prezinta poate un adevar imediat si poate o tendinta oarecare, dar din pacate viitorul poate schimba instantaneu ,ceea ce statistica spune .

    • razvan spune:

      Eu vreau blocuri de locuinte ieftine pentru a fi cumparate si de romanii cu venituri lunare peste 2000 lei net. Nu vreau sa traiesc intr-o tara unde se aplica legea junglei, vreau o tara cu majoritatea romanilor proprietari de locuinta sa fie linistiti si fara frica continua de a fi dus la azilul de batrani. M-am plimbat prin multe tari si daca unii au vile mari este necesar ca majoritatea sa aiba o garsoniera. Sau in maxim 50 de ani jumatate din locuitorii Europei vor fi musulmani, restul atei, crestini.

  2. razeshu spune:

    Felicitari pentru studiul atat de bine documentat. Nu sunt insa de acord cu mesajul alarmist privind scaderea populatiei. Daca nu era epoca decreteilor populatia tarii nu ar fi crescut in mod firesc peste 20 de milioane asa incat scaderea preconizata acum nu mai apare atat de abrupta.
    In plus joburile se automatizeaza, robotizarea intra agresiv in toate domeniile industriale si nu numai incat nu mai e nevoie de o populatie numeroasa pentru sustinerea unei vieti economice sanatoase. Mai ales ca la noi e vorba de o populatie numeroasa la sate care are in general o productivitate a muncii foarte redusa si nu contribuie semnificativ cu taxe la bugetul tarii. Daca ai o combina de mare capacitate pe care o poti programa sa iti are campul mai eficient decat cei 20 potentiali cosasi care se sprijina in tyuica 24/7 la birtul comunal singurul care va resimti oarecum negativ impactul scaderii populatiei va fi proprietarul bodegii. Nu mai traim in vremea lui Stefan cel Mare cand trebuia sa ai oaste numeroasa sa iti poti apara tara.
    In consecinta tot raul spre bine. Si nu, nu cred ca imigratia e solutia. Toate aceste articole alarmiste de obicei incearca sa ne bage pe gat solutia aducerii muncitorilor straini. De aia a avut loc Brexit ul, de aia Merkel are o coalitie atat de larga si de slaba dupa intrarea extremei drepte in Bundestag,… . Cei care nu inteleg clar mesajul vor avea doar de pierdut.

    • andrei spune:

      @razeshu Toata stima pentru comentariul tau.De acord 100%.

    • Harald spune:

      @razeshu – interesante cunoștințe de agricultură, combina e cea care ară în locul cosașilor ?!

      Iar asta din partea cuiva care consideră că oamenii nu merită să existe dacă ”nu contribuie semnificativ cu taxe la bugetul tarii?” Păi, estimarea mea ar fi că genul ăsta de persoane își câștigă traiul tocmai din taxele plătite de alții, fără ca ei înșiși să presteze vreo muncă utilă societății. Și fără să aibă vreo idee despre cum obțin produsele agricole oamenii care chiar trăiesc din consumul produselor obținute în gospodăria proprie.

      • razeshu spune:

        @Harald – ideea comentariului meu este ca nu trebuie sa facem din cresterea populatiei un scop in sine. Populatia se va stabiliza singura la un nivel sustenabil. Daca unii nu contribuie cu taxe atunci ceilalti trebuie sa preia sarcina acoperirii golului creat in buget. Toti au pretentii si asteptari mari: sa mearga pe drumuri bune, sa aiba autostrazi, servicii medicale de calitate,… dar nu isi pun aceasta problema atunci cand nu contribuie cu nimic la realizarea acestora. Desigur ca nu trebuie restrans dreptul cuiva de a avea copii pe vatrianta Chineza doar ca oamenii decid singuri care e nivelul sustenabil pentru familia lor si cati copii fac. Avem ca exemplu modelul Indiei unde cresterea populatiei necorelata cu resursele existente ii tine in saracie extrema pe majoritatea locuitorilor tarii. Asta va doriti pentru Romania? O tara suprapopulata cu oameni care traiesc mancand din gunoaie ? “În India trăiește o treime din populația foarte săracă a lumii, care se ridică la 1,2 miliarde de oameni. De asemenea, în 2012, în India s-au înregistrat cele mai multe decese din lume în rândul copiilor de sub cinci ani. Aproximativ 1,4 milioane de copii cu vârste de până la cinci ani au murit în India, arată un raport al ONU.” .
        In ce priveste lucrarile agricole nu am facut nici o confuzie – acei cosasi participa si la arat doar ca acolo productivitatea e mai mare, boii de la plug facand munca grea.
        Confuzia o faceti insa dvs in privinta mea. Lucrez de 20 de ani “afara” si aduc bani in tara fara a beneficia sau a profita macar de un singur Ron platit taxa aici de vreun Roman. Aveti modele si perceptii care merita imbunatatite.
        Va multumesc ca mi-ati citit cu atentie comentariul.

        • Harald spune:

          @razeshu – iar ideea comentariului meu e că nu poți trata oamenii în funcție de taxele plătite de buget și nu hotărăști tu pentru ei câți copii să aibă.

          Familiile sărace din zonele rurale sunt cele care au copii mulți și se descurcă așa cum pot, nu vin ei la tine să cerșească drumuri. Nici cei din România, nici cei din India. Poate lucrezi în altă țară, dar obsesia pentru încasările la buget e destul de evidentă, veniturile tale provin foarte probabil din bani publici.

          Obsesia suprapopulării e o idiosincrazie socialistă, România ar suporta lejer 50 de milioane de oameni, în prezent e practic o țară pustie. Mergi de la Brașov la Cluj, de la Craiova la Deva și Oradea sau de la Bistrița la Suceava și te convingi imediat.

          • David F spune:

            @ Harald

            Si de ce nu te intorci impreuna cu familia in tarisoara pe care o deplangi ca este depopulata ?
            Mai ales ca ai experienta vasta in afaceri (?) in UK, dupa cum mereu marturisesti pe acest forum.

            Oh, nemuritorul I.L.Caragiale !

            • Harald spune:

              O să vină și vremea asta, am de gând să procedez ca Neagu Djuvara. Crezi că dispar cumva românismele din atitudinile tale, dacă desconsideri România? Ți se pare o realizare faptul că ai emigrat și trăiești în raiul lui Justin Trudeau? Mie mi se pare un eșec faptul că am ajuns să trăiesc în neo-marxismul Theresei.

            • David F spune:

              @ Harald (17/07/2019 la 18:43)

              Este vorba de tine si personajele lui IL Caragiale; si ei clamau doar cu vorbe “patrotismul” si “românismul” mai greu cu faptele. Remarc totusi ca faci progrese:te compari cu Neagu Juvara.

              Da pentru mine este o realizare ca am emigrat si sunt angajat ca “professional engineer”. Am facut-o cand actualul prim-ministru era elev de liceu.

              Aici, in firmele private, nu esti angajat pe baza de simpatii politice si/sau alte criterii (religie, rasa, varsta, sex, etc.) iar cei care se ocupa de angajari de ingineri sunt la randul lor profesionisti in domeniul respectiv.

              Exista o solutie pentru eșecul tau că ai ajuns să trăiesti in “neo-marxismul Theresei” (sau poate a urmasilor ei), emigrarea. Cu experienta ta de om de afaceri cred ca ai fi acceptat foarte usor, chiar si in Romania dovedind prin fapte nu vorbe politicianiste dragostea ta fata de tara natala.

            • Harald spune:

              @David F – foarte bine dacă ți-ai găsit un loc de muncă de care ești mulțumit, dar încearcă să înțelegi că nu jucăm în aceeași ligă. Nu mă interesează să fiu angajat ca “professional engineer” și nu mă interesează deloc să fiu angajat. Dar ți-am mai spus și cu altă ocazie, n-aș angaja niciodată un inginer ca tine.

              Lucrurile care mă interesează pe mine, dacă or să ducă undeva acum, or să le învețe nepoții tăi la facultate peste 20-30 de ani. Iar dacă n-or să ducă nicăieri acum, tot or să ducă undeva, dar abia peste vreo 50-60 de ani. Nu e ceva ce să pot face în România, de asta am nevoie de o țară mai de Doamne-Ajută.

              Pot să pierd săptămâni întregi pe forum, fără nicio activitate utilă societății, dar în astea câteva săptămâni de relaxare îmi vine câte o idee care completează puzzle-ul la care mă gândesc. Tu poți să mai lucrezi încă două vieți angajat ca “professional engineer” și tot n-o să înțelegi acel puzzle. Nici dacă o să-l vezi implementat în practică, tot n-o să înțelegi cum și de ce funcționează.

              Peste 20-30 de ani n-o să mai conteze: dacă lucrurile vor fi ieșit cum trebuie, o să pot să trăiesc oriunde pe planetă, inclusiv în România. Iar dacă nu vor fi ieșit, o să pot oricum să trăiesc în România, pentru că o să am alte preocupări și obiective la vremea aceea. Ce treabă ai tu cu asta, te-a investit cineva să ai grijă de mine? :)

            • David F spune:

              @Harald (18/07/2019 la 14:05)

              Mestere (plagiandu-te) cine te-a pacalit ca eu as vrea sa ma angajez lam tine ? N-am ramas la faza de reparat TV cu lampi ca tine. De 10 ani am si o companie de proiectare desigur in inginerie.

              N-am nepoti pentru ca nu am “livrat societati 3 copii” asa cum spuneai candva pe acest forum idee comuna cu ce a lui N.C.care a dat si un decret in acest sens.

              In rest, ca de obicei, diaree verbala.

            • David F spune:

              Corectie:
              Mestere (plagiindu-te), cine te-a pacalit ca eu as vrea sa ma angajez la tine ?

            • Harald spune:

              @David F – orice psiholog iti poate confirma ca un om nu se maturizeaza cu adevarat decat atunci cand pentru el exista cineva mai important decat propria persoana. Si acest “cineva” sunt copiii. Maturizarea reala este un mare avantaj, aduce stabilitate emotionala. Concluziile le tragi tu singur.

            • David F spune:

              @ Harald (20/07/2019 la 20:30)

              La fel pot spune si eu ca orice psiholog iti spune ca o persoana care schimba subiectul / tema in discutie cu scopul de a fi intotdeauna invingator sufera de un complex de inferioritate si in viata va realiza foarte putin. Intotdeauna prin aceasta manevra ca si prin diverse alte tertipuri incearca sa se prezinte intr-o lumina foarte favorabila.

              Dar, Fereasca Dumnezeu (vorba marxiistului !!!!), de varianta care acea persoana devine un conducator: a se vedea Romania, N.C., numarul de copii si ideea (voastra) comuna privind “datoria de a livra societatii 3 copii”……sau de a deveni viitor inventator epocal despre care se va scrie in toate cartile de istorie de pe aceasta planeta (sau poate si de pe altele).

              Decizia de a avea copii (si cati) este parte din drepturile si responsibilitatile fiecaruia si nu a oricarui parerolog care foloseste ca ultim argument parerea “oricarui psiholog”.

            • Harald spune:

              @David F – pur și simplu nu citești ce scriu eu, în realitate te războiești cu monștrii din mintea ta. Orice ai încerca să-mi reproșezi mie, garantat nu am plantat eu acei monștri acolo. Dar pentru că străduiești să-i protejezi și să-i păstrezi, te războiești cu cel care știe despre ei. În direcția în care te îndrepți tu, acei monștri vor câștiga bătălia.

            • David F spune:

              @ Harald (21/07/2019 la 20:50)

              Vai ce grijuliu esti Harald co monstrii altora. A la Harald o “dai pe Traviata” !

              Poate ai bunavointa sa nu te mai ascunzi dupa cires si sa ne destainui cati copii ai livrat societatii romanesti.

            • Harald spune:

              @David F – sunt lucruri personale, despre care e necivilizat să întrebi, indiferent cât urlă monștrii. Dar dacă mi-ai urmări mai atent postările, ai ști deja :) Ce scriu eu din proprie inițiativă e disponibil pentru toată lumea, ce mă întrebi tu e necivilizat.

          • razeshu spune:

            @Harald – omule esti confuz rau, nu am lucrat in viata mea pentru bani publici. Nicaieri in lumea asta. Pui etichete aiurea dupa niste reguli simpliste. Probabil nu prea iesi din casa daca nu vezi cersetori Romani in Europa. 90% din cersetorii Europei sunt Romani. Si India e plina de cersetori. Cand va veni iar criza se vor intoarce multi Romani acasa, o sa creasca iar populatia spre bucuria unora. Nu mi-e clar insa unde vor lucra si cum isi vor asigura traiul. Nu cred ca vor fi tentati sa redevina vanatori culegatori in zonele alea nepopulate de le mentionezi. Din punctul meu de vedere nu au decat sa se reproduca cat vor. Dar sustenabilitatea e ca gravitatia. Poti sa o ignori dar ea isi va face efectul fie ca iti place sau nu.

            • Harald spune:

              @razeshu – la noi e vorba de o populatie numeroasa la sate care are in general o productivitate a muncii foarte redusa si nu contribuie semnificativ cu taxe la bugetul tarii.

              Recunoști că tu ai scris asta sau nu? Scrii ”la noi”, dar te referi la altă țară decât cea în care trăiești?

  3. Popescu spune:

    Si care e problema , o națiune care are lozinca “mai rău sa nu fie”. “se poate și asa ” “dacă a murit capa mea sa moara și a vecinului” , o națiune care de 30 de ani își bate joc de educația copiilor săi. In care bunici uita ca nu ei ci nepoții sunt speranța. o națiune care promovează furtu și corupția. Pentru care cineva care e cinstit și corect e “fraier”. O națiune care nu a auzit de meritocrație și își pune in locuri de conducere hoți și prostituate. O națiune care își alunga fii capabili și ii păstrează pe cei “diformi” . Pur și simplu nu merita altceva decât sa dispară . locul rămas “gol” o sa fie ocupat de alți. In 2050 pe teritoriul Romaniei o sa fie undeva la 20-25 de milioane de persoane dar romani o sa fie maxim 10 milioane. Asta in cel mai fericit caz. Au dispărut națiuni mult peste noi, in decursul istoriei, mare paguba de o națiune fără coloana vertebrala, cui o sa ii lipsească?

  4. Bye spune:

    Foarte interesantă se dovedește răsfoirea previziunilor demografice privitoare la România făcute acum 30-20 de ani. Când începeam “tranziția”, mă mira natura declinistă a acestora. Când a venit vremea verificării lor, s-au dovedit corecte, au fost validate de realitate. În România, în schimb, prin toate CNSAT-urile, prin toate strategiile și planurile decenale, comitetele și comițiile de prognoză s-a frecat menta. Datorită colapsului demografic, România devine tot mai mică, în toate sensurile, iar noi ne întrebăm retoric ce măsuri am putea lua într-o țară în care jumătate din populație trăiește sub pragul sărăciei și dacă nu cumva cauzele economice joacă un rol. Ca soluții sunt două: transmiterea de filme xxx pe canalul public de televiziune și redistribuirea. Prima se aplică, dar nu pe TVR1, ci prin internet, pentru a doua vremea a cam trecut. În vremea concurenței, competiției, rămân cei mai apți. Mai rămâne calea miracolului, însă eu sper ca vietnamezii să se dovedească buni asimilatori de română. Singurul lor defect este că mănâncă pisici și câini când bate taifunul, dar noi neavând (deocamdată) taifun, ne putem permite luxul menținerii unei populații respectabile de câini vagabonzi. Mai apoi, nu contează cine va plăti (presupunând că se vor plăti) pensiile. Nici dacii nu credeau că pe pîmânturile lor va trăi o populație pestriță, de coloni romani din toate provinciile, ulterior slavizată, apoi turcizată, care se închină la alți zei și care nici nu mai e sigură asupra naturii dacice a celor câteva cuvinte păstrate de la ei. “Noi suntem români” se poate cânta cu mândrie până vor mai rămâne cel puțin 2 români. Dup-aia se vor lua măsuri drastice îndreptare a stării de fapt. Până atunci, să stăm liniștiți: ce-i românesc nu piere. Rămâne în cărți, pe înregistrări, în bancurile și folclorul altor nații.

  5. zapp spune:

    Ca de obicei, o foarte buna analiza. Dar as sugera si o analiza pe cresterea fertilitatii ca urmare a unor evolutii “naturale” care au loc (doar) in anumite orase : cluj timisoara, iasi, etc.
    Se poate spune ca exista factori specifici care fac ca fertilitatea in astfel de orase sa atinga doi copii/femeie ?! Sunt acestia legati de dezvoltarea accelerata a unei clase de mijloc /etc – care isi propune in medie doi copii?!

    O implicatie a acestui aspect este de pilda, esecul adminIstratiei din Cluj (orasul etalon al Riomania, exemplu de bune practici, etc) care a ratat includerea a peste 900 de copii in crese/gradinite de stat. vezi aici:

    https://ziarulclujean.ro/primaria-cluj-napoca-intervine-in-criza-locurilor-din-crese/

    ps.
    da, schema esecului e simpla: politicile de dezvoltare exista doar pe hartie, asazisii specialisti (autotintitulati strategii dezvolatarii clujului) sunt complet deconectati de probleme reale ale urbei. Nu este nicio surpriza cand, in final, dezvoltarea urbei se face intr-un maniera “naturala” . Politicile de dezvoltare alaturi de megastrategi sunt doar forme fara fond.
    vestea buna este ca, totusi, primaria nu blocheza dezvoltarea.

  6. Razvan spune:

    Multe cupluri nu vor sa aiba copii natural desi sunt fertili si sanatosi. Multe femei amana nasterea copiilor, casatoria pana la 40 de ani si mai tarziu cand deja unele nu mai pot avea. Multi barbati nu vor casatorie, copii pana la 40 de ani desi sunt sanatosi si vor imbatrani nefericiti. Statul roman nu construieste prin firme private locuinte ieftine (blocuri) la marginea marilor municipii plus Bucuresti.

    • man of war spune:

      @Razvan
      nu domnule Razvan, statul nu ti construieste locuinta, statul doar te buzunareste si umileste prin institutile lui bugetofage si represive care l tin in viata. aceiasi politruci, aceiasi functionari, aceiasi militiliieni si securisti bine platti ca cei de odinioara. menirea lor nu i sa te serveasca si protejeze ci sa te jecmaneasca. vinturindu va pericolele “geostrategice” si “cibernetice” acesti maimutoi semianalfabeti vor prospera trimitindu va pe dvs in epoca de piatra (unde o coliba va e suficienta)

    • ion spune:

      blocuri? nu avem spatii pentru case cu un mic teren sa aiba si ei unde sa sara? sa aiba un cires?

      mai citeste si tu cum urbanismul creaza contextul social, mai circula si tu prin lume si vezi cum traiesc oamenii in diferite tipuri de cartiere, si care e nivelul si calitatea vietii.

  7. Vasile spune:

    Susțin impozitarea sensibil mai mare a celor care nu au copii și lipsirea lor de pensie din sistemul public.
    Ai peste doi copii? Impozit mai mic și pensie asigurată.
    Se mai pot găsi și alte măsuri:
    - primirea dreptului de a vota după nașterea primului copil
    - interzicerea avortului (asta ar trebui să fie în capul listei)
    - acces diferențiat la bunuri și servicii publice
    - încurajarea adopțiilor și simplificarea procedurilor aferente
    - pensii speciale pentru mamele cu mai mulți copii

    Sunt exceptați cei sterili din naștere.

    • Stefan spune:

      :)))) suntem datori Patriei cu 2 copii?
      Cred că sunteți ironic. Glumiti! :))))

      • Harald spune:

        @Stefan – nu suntem datori patriei, suntem datori societății din care facem parte cu 2-3 copii per cuplu. Dar în România de azi, 3 sau mai mulți copii înseamnă condamnarea familiei la sărăcie, la fel cum era și în urmă cu 30-40 de ani.

    • ion spune:

      Ce spui tu inseamna sa excluzi tineretul de la viata politica. Inseamna sa taxezi mai puternic tinerii la inceput de cariera. Consecinte: migrare masiva.

      Interzicerea avortului, vor face in alta parte => migrare masiva.

      Acces diferentiat la bunuri si servicii publice, asta cum o faci?

      Incurajarea adoptiilor si simplificarea procedurilor aferente. Eu as lucra pe prevenirea aparitiei orfanilor.

      Pensii speciale …, ok, dar astia fara copii nu iti vor contribui la pensie daca nu le dai pensie. Vor fugi pur si simplu sau vor ascunde veniturile.

    • Mircea spune:

      De mult nu am ras asa de tare…
      Primele trei = emirgrare.
      Nr 4 = Afara din UE si schimbat Constitutie
      Nr 5 e OK
      NR 6 sunt curios cine plateste.

    • Corson spune:

      Suculent, Vasile! Haios cu spume. Si mi-a rascolit amintiri, aproape din copilarie. Mai exact din armata, pe vremea lui Pingelica.
      Eram o adunatura eterogena de TR-isti, servind patria sub drapel cele 9 luni de inainte de inceperea facultatii. Eterogena in sensul ca unii la zi, altii la seral, care ingineri, care subingineri, care proaspat absolventi de liceu (18-19 ani), care mai dupa a 2-3 admitere la facultate.
      Printre noi un proaspat intrat la subingineri, virsta 25 de ani, scutit de armata pe motive medicale, inrolat la insistentele lui. Ca omul vroia sa se aseze la casa lui, dupa studii, si la el in sat aia de nu facusera armata nu erau barbati, deci nici o sansa sa-si gaseasca fata de maritat. Georgica.
      Georgica gasise solutia la problema cursei inarmarii si la amenintarea razboiului atomic. Si ne-a impartasit-o, serios si tacticos, intr-o seara, la o discutie camaradereasca si cazona: uciderea fizicienilor atomisti. Fara ei, omenirea n-ar mai fi stiut sa faca arme atomice. Logic si elementar de simplu.
      Am terminat armata, ne-am despartit de Georgica, noi ingineri la zi, el subinginer la seral. Nu stim daca s-a insurat. Nici daca mai crede in solutia lui.

  8. Sasa spune:

    Articolul e bine documentat (ca o paranteza, se vede ca autorul e statistician/sociolog de profesie si nu jurnalist).
    In alta ordine de idei, ideea de crestere a populatie pentru a avea forta de munca (ca sa plateasca servicii, pensii, etc) incepe sa fie combatuta chiar in zilele noastre de implementarea pe scara larga a tehnologiilor bazate pe: automatizare, robotizare si inteligenta artificiala. Sa nu uitam ca o fabrica din zilele noastre are de 4-5 ori mai putin angajati ca acum 20 de ani si o productie dubla. Politicile pro-nataliste implementate acuma o sa aibe efect pe piata muncii abia peste 20 de ani, cand s-ar putea sa nu fie nevoie de respectiva forta de munca.
    Si inca ceva: se spune ca robotii si automatizarea nu pot inlocui complet factorul uman. Nu il inlocuiesc complet, dar daca dintr-o unitate economica de 1000 de oameni, dai afara 800 pentru ca ai automatizat procese, din punct de vedere social e dezastru.

    • George Gafencu spune:

      Cred ca este ceva de comentat mai mult la corespondenta dintre cresterea economica si cresterea populatiei.

      O populatie mai mare genereaza cerere suplimentara de bunuri si servicii. O populatie care se micsoreaza determina o scadere a cererii de bunuri si servicii si poate duce la stagnare economica.

      In acelasi timp, odata cu cresterea duratei de viata cresterea populatiei este de preferat, altfel am avea o populatie foarte imbatrinita, cum se vede deja in Romania, si incapabila sa plateasca asigurari sociale. Singurele solutii la o populatie care imbatraneste sunt fie cresterea contributiilor la pensii continue (pana cand devine total nesustenabila), cresterea varstei de pensionare in mod continuu, ori taierea de beneficii de pensionare. Deja unele state, cum sunt si SUA, se gandesc la cresterea varstei de pensionare. Cei cam de varsta mea vor iesi deja la pensie la 67 de ani, insa drepturi depline de pensionare vor fi numai la 70.

      Insa si cresterea varstei de pensionare are problemele ei. Dupa o anumita varsta, pur si simplu nu mai merge cu lucrul intens. In SUA vad o gramada de lume care se pensioneaza neoficial mai devreme, in sensul in care renunta la joburi bine platite insa foarte intense, si se parcheaza in joburi mai usoare si mai prost platite asteptand varsta de pensionare.

      Altii se pensioneaza de-a dreptul si inca mai lucreaza dupa aceea joburi usoare (cum ar fi cei care stau la usa magazinului sa salute clientii, sau casieri in magazine), sau se lanseaza in tot de cariere noi, inclusiv formand firme noi de servicii.

      E foarte greu de mentinut un echilibru economic cu o populatie stagnanta tocmai pentru ca pietele economice sunt limitate si totul se bazeaza pe o concurenta dura pe baza de clienti existenta…

      De aia toata lumea vrea crestere de populatie, nu de dorul de a fi mai multi.

      • Harald spune:

        În economia tradițională, mai multă muncă generează mai multă bunăstare. Dacă fiecare își construiește singur casa, cine muncește mai mult își poate construi o casă mai mare. Perpetuarea tradiției se poate vedea prin satele din Oaș, unde fiecare și-a construit o casă cât o școală. Deși n-are ce face cu ea, a muncit cât a putut de mult și a construit-o doar ca să-l vadă vecinii că ”s-a realizat” (chiar dacă acolo nu prea se folosește formula asta).

        În lumea modernă, omul nu-și mai construiește singur casa. Are nevoie de mai mulți bani ca să-și cumpere una mai mare, deci concentrarea eforturilor e spre a obține mai mulți bani, nu spre a munci mai mult. Taxele practicate de stat sunt excesive cam peste tot în Europa, funcționarii statului își obțin banii din aceste taxe, în timp ce munca reală e descurajată, fiind taxată excesiv.

        Așa apare obsesia pentru creșterea economică bazată pe creșterea populației: aducem imigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, crește cererea de bunuri și servicii, îi punem direct la muncă fără să fi cheltuit bani cu creșterea și educarea lor, iar generația viitoare o luăm de la capăt. Ceaușescu făcuse asta la un mod rudimentar, forțând creșterea natalității, în timp ce vest-europenii de azi sunt ceva mai sofisticați. Ar fi și cam greu pentru Merkel sau pentru Theresa May să oblige femeile să aibă câte 4 copii :)

        Numai că toată povestea devine o schemă Ponzi (un ”Caritas”, pentru români) și la un moment dat se face țăndări. Nu pentru că n-ar mai fi de unde aduce imgranți, ci pentru că încet-încet nu mai muncește nimeni, din cauza fiscalității excesive. Toată redistribuirea asta pe care o face statul presupune bani luați de la activitățile economice reale și utile, care încet-încet ajung să nu mai fie prestate de nimeni. Iar redistribuirea nu e folosul oamenilor săraci, e în folosul funcționarilor statului și în folosul firmelor abonate la contracte cu statul.

        În ultimii 10 ani, metodele europene de a ”smântâni” economia reală au devenit și mai sofisticate, acum se devalorizează moneda prin quantitative easing și nu mai e nevoie ca statul să se războiască cu oamenii productivi pentru a le lua banii. Însă asta generează tot sărăcie și nu e decât o chestiune de timp până când sistemele economice vest-europene se vor prăbuși la fel cum s-au prăbușit sistemele comuniste la sfârșitul anilor ’80.

    • Harald spune:

      @Sasa – problema e pusă la modul fals, din neînțelegerea modului cum funcționează economia. Iar în final se ajunge la veșnica soluție socialistă, ”să dăm mai puțin, ca să ajungă la toată lumea”. Ceea ce prezentați dvs este doar o formă ceva mai sofisticată de malthusianism, despre care s-a demonstra deja că nu are acoperire în realitate.

      Când au apărut căile ferate, au murit de foame cărăușii fiindcă n-a mai fost nevoie de carele lor cu boi? Dimpotrivă, transporturile au ajuns la un nivel nemaivăzut până atunci și a fost nevoie de mult mai mulți oameni angajați în construcția și exploatarea de căi ferate decât fuseseră vreodată ocupați cu cărăușia.

      iCând a apărut transportul containerizat, au murit de foame docherii fiindcă n-a mai fost nevoie de încărcarea și descărcarea manuală a navelor? Dimpotrivă, au fost angajați mult mai mulți oameni în domenii conexe, gen producția de containere, transportul și manipularea lor la destinație etc.

      Ideea fiind că toate progresele tehnologice duc la creșterea nivelului de trai, nu la scăderea lui. Bunurile și serviciile necesare omului devin mult mai ieftine prin automatizare și robotizare, deci nivelul de trai crește, nu scade. Iar asta se poate observa continuu, de la Malthus încoace.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Vasile Ghetau


Vasile Ghetau

Profesor Asociat, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, director al Centrului de Cercetări Demografice Vladimir Trebici al Academiei Române... Citeste mai departe


E randul tau

Mulțumesc, ambilor comentatori, pentru implicare in dezbatere. Desigur, CoNaEtic, chiar transformat...

de: Dumitru Sandu

la "De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice?"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Cauta articole

august 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)