Home » Sinteze »Societate/Life » Citesti:

Totemism și corupție. Avatarurile unei modernizări anorganice

Tereza-Brindusa Palade noiembrie 1, 2017 Sinteze, Societate/Life
8 comentarii 1,135 Vizualizari

Ce consecințe pe termen lung are procesul modernizării forțate, alienante și nivelatoare impuse de deceniile de comunism asupra societății românești? Idealurile interbelice (pre-comuniste) ale acestei societăți sunt cunoscute. Abundau în acea perioadă, cel puțin în cercurile intelectuale și politice cele mai influente, naționalisme care glorificau “satul românesc” și “virtuțile creștine” vitejești, susțineau protocronismul cultural etc. Rarii “sincroniști” cu cultura occidentală, precum criticul literar Eugen Lovinescu, nu reprezentau mainstream-ul (Lovinescu ocupa doar o catedră de latină la liceul Matei Basarab din București). “Junimismul” care încuraja spiritul critic și analitic, deși foarte influent ca factor de modernizare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu era mai proeminent, în anii interbelici, ca “gîndirismul” din ce în ce mai apropiat de fascism al lui Nichifor Crainic – sau, la Iași, în capitala junimismului, decît “cuzismul” și legionarismul. Valurile de modernizare culturală din secolul al XIX-lea, marcate de pașoptismul adolescentin și de junimismul matur, n-au părut să ”imunizeze” elitele intelectuale interbelice, cu unele excepții, împotriva tentației unui naționalism irațional și xenofob, bazat pe tradiționalism religios și principii etnocratice.

În România secolului XX, valul cel mai important de “modernizare” a fost așadar procesul brusc și radical dirijat politic și ideologic de la Moscova, pus în practică în primele decenii ale regimului comunist. Desigur, cu epurări masive, o politică de cadre conformă cu “democrația socialistă” care îi privilegia pe proletari și țărani, urbanizare forțată, construirea faimoaselor blocuri comuniste, impunerea ateismului obligatoriu, etc.

Să privim puțin, în paralel, la tipul de modernizare care a transformat, de-a lungul a cîteva secole, societatea occidentală. Reforma protestantă a scurtcircuitat vechea ordine cosmică ce “regla” și ordinea socială, de obicei în raport cu calendarul religios, în societățile europene pre-moderne. Inserarea indivizilor într-o ordine socială modelată de vechiul imaginar al cosmosului populat de îngeri, sfinți și forțe magice a fost, după Reformă, înlocuită cu disciplina individuală și hărnicia ascetică specifice societăților industriale. “Le doux commerce” a fost perceput ca un factor de stabilitate, în raport cu vechea ordine în care nobilimea aflată în căutarea gloriei militare era mai mereu angajată în razboaie. Societățile europene s-au “civilizat” prin noua ordine a “pasiunilor liniștite”, abandonînd ordinea aristocratică a “pasiunilor violente”. Prosperitatea economică, pacea și stabilitatea au devenit idealul epocii moderne. Pe măsură ce societățile occidentale s-au secularizat, noul imaginar al relațiilor contractuale și publice bazate pe respect reciproc a înlocuit ordinea sacralizată. Această tranziție este descrisă, cu numeroasele ei implicații, de filosoful canadian Charles Taylor în lucrarea sa Modern Social Imaginaries (2004). În optica lui Taylor, secularizarea modernă este un proces benefic pentru apariția civilizației occidentale. Aceasta din urmă e bazată pe “sanctificarea vieții obișnuite” (efectul Reformei), pe relații de respect reciproc și o ordine economică, publică și politică ce o înlocuiește pe cea magică și ierarhică din trecut. Această tranziție are desigur valențe anti-elitiste: vechile “moduri de viață excepționale” ale Antichității și Evului Mediu, viața contemplativă a filosofilor și viața monastică sînt înlocuite cu o democrație morală. “Dumnezeu e democrat”, afirmă un teolog protestant. Privită în această lumină, modernizarea occidentală apare așadar ca un factor generator de civilizație și respect reciproc, contribuind la înflorirea vieții umane. Fiind un proces gradual și organic, consecințele sale sînt privite de multe ori ca naturale sau, cel puțin, inevitabile.

Cu totul altfel stau lucrurile în societățile în care s-a produs o modernizare rapidă, bazată pe amputări ale vechii ordini. Cînd “virtutea civică” este impusă printr-o revoluție de tipul celei conduse de iacobini sau bolșevici, efectele sunt de multe ori percepute ca “anorganice”. Revoluția Franceză a fost, nu întîmplător, urmată de încoronarea lui Napoleon Bonaparte și de Restaurație. Un gînditor conservator ca Joseph de Maistre a propus imediat o teocrație ultramontanistă. În Rusia post-comunistă, sunt notabile recrudescența naționalismului rusesc, a autoritarismului politic al lui Putin și al ortodoxismului slav cu nuanțe fundamentaliste. În România anilor ’90, a renăscut venerația față de legionari. Biserica Ortodoxă a acaparat tot mai multă putere și influență. În anul 2000, C.V. Tudor, liderul Partidului România Mare, a ajuns în turul al doilea la alegerile prezidențiale, avîndu-l ca adversar pe inevitabilul Ion Iliescu.

Modernizarea anorganică din perioada comunistă are însă și alte tipuri de consecințe. Am dovezi anecdotice, din mărturiile unor foști studenți angajați în varii ministere sau la Parlament, că în aceste instituții publice lucrează și diverși tineri din popor, cu studii irelevante la facultăți particulare asezonate cu cîte un master și cunoștințe sau rude în PSD, care se exprimă ușor agramat și n-au de obicei legătură cu domeniul în care profesează. Iar corupția politicienilor noștri de la vîrf l-ar îngrozi chiar și pe Machiavelli, care a scris multe pagini împotriva răului produs de la corruzione (în principal, pierderea libertății). În România, corupția instituțională și politică nu e doar o moștenire a cleptocrației comuniste, ci și avatarul  unei modernizări forțate și inadecvate. Un deficit de “civilizație”, în sensul unei ordini bazate pe auto-disciplină și respect reciproc, explică probabil eșecurile noastre de a institui o ordine instituțională modernă bazată pe competență, responsabilitate și transparență. Feudalismul persistă aproape fără echivoc în multe din aceste instituții. La toate se adaugă temerea că “partidul unic” ar putea sancționa, prin diferitele sale brațe, opiniile sau atitudinile critice ale celor care depind într-un fel sau altul de mărinimia sa.

Există, e adevărat, și instituții de care se tem chiar și politicienii de la vîrf: DNA, un parchet pe care dl Dragnea și compania se străduie neobosit să-l compromită, CNCD, care sancționează totuși selectiv cazurile de discriminare, Uniunea Europeană, confruntată cu o serie de crize (imigrație, Brexit, Catalonia). În fine, președintele Iohannis, ale cărui puteri și prerogative sunt vînate fără sfială de ne-sfînta treime a politicii românești: Dragnea – Tăriceanu – Toader. Desigur, de teama unui “autoritarism prezidențial” ce ar amenința calda noastră democrație mioritică. Sau poate mai curînd din nostalgia pentru vechea “democrație socialistă”, ce a protejat în trecut nomenclatura…

Din cauză că modernizarea noastră a fost sumară și rebarbativă, ne aflăm, cred, într-un “limb” societal. Nu suntem nici o democrație liberală bazată pe reguli transparente pentru toți, responsabilitate individuală și respect reciproc – dar nici nu mai putem fi o societate pur tradițională. Nici o societate secularizată nu suntem. În România predomină, sau cel puțin e cea mai vizibilă, o religiozitate magic-totemică, pre-Axială (în termenii lui Karl Jaspers), bazată pe contactul fizic cu icoane și relicve. Suntem, de asemenea, vrăjiți de Occident și mimetici, dar tot într-un sens protocronist. Corupția e omniprezentă, în ciuda DNA-ului. Politicieni corupți sfidează legea și morala din posturi de răspundere ministerială sau legislativă. Se minte cu strania combinație de bonomie, tupeu cinic și lașitate instituită de domnii și doamnele Dragnea, Tăriceanu, Firea și Vasilescu. În politica românească, e “chic” sa fii locvace, agresiv-manipulativ și sigur pe tine. Dar astea sunt și efectele “democrației socialiste”, ce a răsturnat vechea ordine meritocratică care, de bine, de rău, funcționa în instituții și în politică, înaintea schimbărilor revoluționare postbelice. În epoca interbelică, rasismul și șovinismul au făcut ravagii, conducînd la deportări și masacre. Pe de altă parte, “revoluția socialistă” a adus mai multă incompetență și mai mult semidoctism agresiv în instituții decît dictaturile de dreapta. Modelul Elena Ceaușescu a devenit contagios în această epocă – și este în continuare… Dl V.V. Ponta, de pildă, este “fiul spiritual” al Elenei Ceaușescu. La fel și dl Gabriel Oprea, cu fabricile lui de doctorate de la diferite Academii. Și lista ar putea continua…

Trăim așadar într-un limb, parțial tradiționalist, parțial clientelar și corupt – cu fațadă modernă. Puțini dintre noi privesc benevolent virtuțile modernizării seculare occidentale, așa cum sunt ele descrise de Charles Taylor. Pe de altă parte, “ardem etapele”, Internetul circulă în România cu viteze record, suntem digitalizați pînă în rărunchi, cumpărăm tot mai mult on-line, utilizăm zilnic rețele sociale. Trăim într-o societate profund hibridă și “neașezată” – nu neapărat în sensul în care “neașezarea” ar fi parte a unei dinamici creatoare. Avem unele stiluri de viață sincrone cu Occidentul, dar o parte din cultura noastră e încă ancorată de totemism religios. Respectăm moaștele și relicvele mai mult decît pe semenii din jurul nostru. Crucile sunt la mare trecere în politică, mai ales în campanii electorale. Drumurile spre mănăstiri sunt uneori singurele pavate, cum este cazul mănăstirii Cheia, aflată într-o stațiune montană unde se circulă în general pe ulițe cu pietriș. Suntem limbul dintre “Est (care Est?) și Vest”, dintre trecut și prezent, fericiți și în același timp nefericiți în cultura noastră post- și pre-modernă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "8 comments" on this Article:

  1. gigel spune:

    Da, suntm un popor “neasezat”, pe un fond de ne-adaptare agrara la mersul lumii, vesnic ramas in urma, tulburat si mai mult de comunism si o urbanizare fortata. Teoria mea este:

    La sat, de unde provenim majoritatea la o distanta de maxim 2 generatii, oamenii faceau acelasi lucru adica lucrau pamantul si se asteptau sa aiba cam aceleasi rezultate. Bineinteles cu anumite variatii, unii aveau o vaca, altii doua, unii aveau cai mai frumosi, etc. Dar in mare, erau cam in acelasi punct. Mai mult, oamenii nu prea schimbau. In ciuda “clacilor” sau a “sezatorilor”, oamenii nu schimbau, comercial vorbind, mai nimic. Relatiile erau mai mult familiale, bazate pe rusine si respect neconditionat in ierarhia de familie. Ajutorul era mai mult la rau, la inmormantari, batranete sau alte nevoi si mai putin la bine. Cand unul din ei se descurca mai bine, oamenii deveneau mai degraba invidiosi si asta e normal pentru ca asa cum spuneam, asteptarile in acele comunitati erau egalitariste.

    Pe acest fond, in lipsa unor microcomunitati in care oamenii sa schimbe economic, fara diversitate de activitati, s-a instalat comunismul. Acesta a facut pur si simplu ravagii. Perpeduand lipsa de schimb economic dintre oameni din societatile medieval-feudale, ba chiar discuajand-o pe cea care exista, a distrus si relatiile ancestrale tribal-familiale de la tara, aducand oamenii la oras si lasandu-i suspendati in neant. Simteau ca nu au nevoie de vecinii lor de la bloc, mai degraba incep sa ii priveasca ca pe niste dusmani cu care se cearta, economic nu schimba nimic cu oamenii pe care ii cunosc, dincolo de piata ilicita a produselor “pe sub mana” si celebrele pile din sistemul comunist. Vanzatoarele de la magazine erau nepoliticoase si oricum dupa ce stateai la coada ore intregi nu mai aveai chef de socializare. La coada se mai socializa, se mai eliberau frustrari dar problema ramane aceeasi : oamenii simt ca nu au nevoie unii de altii, ba mai mult, pe multi incep sa ii simta ca un fel de “dusmani” sau “concureti”, care le iau locul la coada, se baga in fata, etc.

    In acest timp, in occident au functionat microcomunitatile, si asta de cateva generatii. Brutarul, macelarul, cel care iti vinde cafea la colt. Oamenii au schimbat intre ei si se complementau in actiivitati. Astfel simtul comunitatii, al binelui comun si intelegerea ca nu poate sa iti fie bine doar tie in timp ce altora le merge rau a devenit un common sense subconstient, face parte din morala acestor popoare, lucru care noua ne lipseste.

    In ciuda a ce sustine religia, in special cea ortodoxa, morala si etica nu sunt 100% dezinteresate si nici nu se fac cu frica ( de Dumnezeu sau autoritati ) si fara nici o asteptare materiala. Brutarul si macelarul te saluta cat de respectuos pot, iti cauta prietenia, evident nu sunt dezinteresati, dar de la astfel de oameni “interesati” isi trage seva moralitatea, empatia, politetea care devin standarde in societate. In aceste comunitati unde relatiile nu sunt tocmai dezinteresate, apare termenul de “mana invizibila”, oamenii nu se invidiaza pentru succes, din contra, succesul material al unuia poate atrage beneficii materiale pentru toti in urma schimburilor directe. Paradoxal, desi indivizii au interese cat se poate de egoiste, pe ansamblu comunitatea functioneaza mai bine in ansamblu decat in societatile in care interesele individului sunt descurajata in favoarea unor interese arbitrare, asa-zis comunitare, usor de manipulat si confiscat de oligarhie.

    Globalizarea ne loveste in aceeasi masura si pe noi dar si pe cei din occident si nu are un efect benefic, pentru ca distruge comunitatile. Vanzatoarea nepoliticoasa de de la alimentara a fost inlocuita cu una mai politicoasa de la supermarket, de fiecare data alta. Incredera in oameni a fost inlocuita cu increderea in branduri. Nu cunosti pe nimeni din oamenii care ti-au facut telefonul, masina, painea ori sticla de lapte pe care o bei. Occidentul pare capabil sa compenseze asta, cel putin o vreme de acum, printr-o educatie atat in sanul familiei, transmitand valorile generatiilor trecute si punand mare accent pe educatia bazata pe etica si moralitate de natura non-religioasa. Dar ramane de vazut daca va intelege care sunt problemele si daca va reactiona cum trebuie.

    La noi, s-a facut pasul inapoi spre religie considerandu-se singura sursa de moralitate ceea ce este profund gresit. Asa cum se vede, rezultatele sunt destul de slabe. Globalizarea in care am fost aruncati nepregatiti, agraveaza lucrurile de multe ori atat economic cat si dpdv moral si etic pentru majoritatea oamenilor de la noi.

    Post-globalizarea, cum va fi ea, sper sa readuca in prim plan micile comunitati, de orice natura. Aparent fara ele vom colapsa la nivel global intr-o societate a formelor fara fond. La fel, retelele online sper sa se maturizeze si sa aduca si ele elemente de moralitate si etica, oamenii sa schimbe tot forme fara fond, in bule informationala care coexista ca niste universuri paralele :) .

    • Sergiu Simion spune:

      “…suntem un popor “neasezat”, pe un fond de ne-adaptare agrara la mersul lumii, vesnic ramas in urma, tulburat si mai mult de comunism si o urbanizare fortata..”, etc., etc.,etc.

      Easy. Teoria si sentintele emise de dvs sunt antologice, numai ca sunt de tipul copy-paste , mai exact se identifica cu tezele propagandei (distilate :) ) de tip Academia “Stefan Gheorghiu”, via Baneasa, CEPECA, etc. ai carei corifei si exponenti au avut studiile “echivalate” dupa 1989 si ajuns unii profesori pe la SNSPA , Universitate, etc , altii au preluat doar stafeta si debiteaza enormitati pe la Comisia juridica a Senatului.

      • gigel spune:

        Nu domnule. Dumneata emiti sentinte si crezi ca de la adapostul paranoiei stii totul despre oamenii pe care nu ii cunosti. Eu m-am nascut la tara si am “ars niste etapte”, de fapt am muncit si am invatat ca sa imi permit luxul reflectiei. E lux la noi sa gandesti cu propriul cap, nu-i, asa ? N-am uitat de unde am plecat, mai exact ce am lasat in urma :) .
        D-aia imi permit sa vorbesc fix din ce am vazut cu ochii mei atat in copilarie cat si acum.
        La concluziile pe care le-am scris am ajuns singur-singurel, asa ca daca nu va plac, imi asum responsabilitatea 100%.

        Da, am fost la Stefan Gheorghiu, dar am prins doar cladirea. Pe vremea mea era o facultate de cu totul alta factura acolo :) . Iar de celelalte “institutii” habar nu am, vad ca dvs le stiti mai bine, la fel si ce idei se vehiculau pe acolo. Dar nu cred ca ati inteles ceva nici atunci, nici citind ce am scris eu acum.

        PS: incercati mai bine sa imi numarati virgulele, diacriticele sau alte scapari si sa concluzionati ca sunt un taran analfabet :) .

        • Sergiu Simion spune:

          Ba da, domnule. V-am citat doar din lozincile pe care le proferati si pe care le-ati preluat mecanic dintr-o propaganda toxica inca folosita in unele medii de la noi , propaganda care intr-o anumita forma s-a manifestat recent inclusiv la nivelul Parlamentului . Faptul ca nu puteti sa discutati civilizat si cu argumente, iar de la adapostul pseudonimului reusiti doar sa atacati emitentul opiniei , arata adevaratul dvs rol pe acest forum si natura interventiei dvs pe care o puteti incadra singur pe o grila care a fost construita exact pe acest tip de comportamente specifice unor trolli (https://sergiusimion.blogspot.ro/2013/10/mic-tratat-despre-teoria-si-practica.html). In rest, e democratie, sunteti liber sa va insultati si sa va etichetati reciproc si cat poftiti cu cei dupa chipul si asemanarea dvs :) ) , dialogul civilizat are alte reguli si alt tip de participanti .

  2. Kurt spune:

    „Quam multa fieri non posse, priusquam sint facta, iudicantur? Din Historia naturalis, PLINIUS.
    Cît de multe lucruri le considerăm imposibile, pînă cînd ele sunt realizate.
    Nu numai gramatica limbii române e de origine latină.
    Viitorul e deschis.

    Tinerii de azi în era digitală, generația Smartfone din țară, la oraș sau la sat, nu mai e „legată de glie“, nu seamană cu generația părinților și buniciilor. Sunt mai optimist decît autoarea. Tinerii români au un viitor în țară care depinde în primul rînd de ei, de folosirea aptitudinilor proprii și de participarea activă în problema treburilor publice de azi.

    … „… Suntem limbul dintre “Est (care Est?) și Vest”, dintre trecut și prezent, fericiți și în același timp nefericiți în cultura noastră post- și pre-modernă.
    … „….

    Tinerii români trăiesc în ritmul lor propriu, la fel ca ceilalți din generația lor de pe continent: APP. Azi și mîine e preocuparea lor zi de zi, mai puțin privirea în oglinda retrospectivă spre trecut.

    … „… Rarii “sincroniști” cu cultura occidentală, precum criticul literar Eugen Lovinescu, nu reprezentau mainstream-ul (Lovinescu ocupa doar o catedră de latină la liceul Matei Basarab din București). “Junimismul” care încuraja spiritul critic și analitic, deși foarte influent ca factor de modernizare în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, nu era mai proeminent, în anii interbelici, ca “gîndirismul” din ce în ce mai apropiat de fascism al lui Nichifor Crainic – sau, la Iași, în capitala junimismului, decît “cuzismul” și legionarismul. Valurile de modernizare culturală din secolul al XIX-lea, marcate de pașoptismul adolescentin și de junimismul matur, n-au părut să ”imunizeze” elitele intelectuale interbelice, cu unele excepții, împotriva tentației unui naționalism irațional și xenofob, bazat pe tradiționalism religios și principii etnocratice…. „….

    Cei cu biogafia în două „lumi“, cu biografia din două epoci diferite, au o altă perspectivă. Autoarea surprinde prin luciditatea, prin cuvintele bine alese. Îmi place.

    Tinerii români de azi își clădesc propria societate cu fruntea sus. Părinții și bunicii s-au aventurat în ideologiile obscure ale secolului 20, mulți au trăit cu fruntea plecată,. În multe sunt de acord cu prezentarea autoarei. E un preț mare pe care l-au plătit cîteva generații de locuitori ai țării 1848-1869-1881-1918-1939- 1989. Trecutul recent, acel secol sărbătorit la aniversarea 2018 are petele sale cum e bine prezentat de autoarea. Sper că tinerii români nu vor avea de cărat în spinare o viață întreagă această moștenire, acest patrimoniu secular apăsător, atent observat și descris de autoarea.

    Un grup de intelectuali europeni „conservatori“ au publicat deja 2005 un manifest PRO-UE: (http://www.faz.net/aktuell/feuilleton/geisteswissenschaften/intellektuelle-fordern-geistige-renovation-europas-15245035.html):

    Philippe Bénéton (France)
    Rémi Brague (France)
    Chantal Delsol (France)
    Roman Joch (Česko)
    Lánczi András (Magyarország)
    Ryszard Legutko (Polska)
    Pierre Manent (France)
    Dalmacio Negro Pavón (España)
    Roger Scruton (United Kingdom)
    Robert Spaemann (Deutschland)
    Bart Jan Spruyt (Nederland)
    Matthias Storme (België)
    (https://thetrueeurope.eu/die-pariser-erklarung/):

    UE are în sens material și formal o „constituție“care se găsește în documentele elaborate dealungul decenilor. O constituție ca atare nu e necesară. UE are: organe executive, legislative, juridicative, cuprinde teritoriile statelor partenere, cunoaște din 1992 o „cetățenie UE“. Cu toate acestea UE nu e un „stat“ și nu va deveni „stat“ dupa voința celor mai mulți parteneri UE. Stăpînii tratatelor UE rămîn statele partenere. „Cetățenii UE“ care aleg un parlament UE sunt într-un fel totuși un fel de „popor UE“, cu loialităti mai vizibile cu „poporul propriu“. ( ….. „ ….Rechtskultur bestimmt sich also nach positiven Inhalten und ebenso nach dem, was sie negativ bewertet und verbietet. Es sind Maßstäbe des europäischen Verfassungsrechts. Es ist zwar umstritten, ob Europa als Nichtstaat eine Verfassung haben kann, aber eine Zuordnung von Verfassungsrecht ausschließlich zu Staaten trägt nicht weit. Europa hat heute unzweifelhaft eine Verfassung im materiellen und formellen Sinn; denn es richtet sich seit Jahrzehnten nach einer schrittweise in Vertragsdokumenten niedergelegten Grundentscheidung. Einer geschlossenen Verfassungsurkunde bedarf es dazu nicht. Europa hat eine Exekutive, eine Legislative und eine Judikative, es umfasst das Territorium der Mitgliedsländer, und es kennt seit 1992 eine Unionsbürgerschaft.
    Dennoch ist die EU kein Staat und soll es nach dem Willen der Mehrheit seiner Mitglieder und der Mehrheit der Unionsbürger auch nicht werden. Herren des Vertragswerks bleiben die Mitgliedsstaaten. Aber die „Unionsbürger“, die vereint ein Parlament wählen, sind eben doch in gewisser Weise ein europäisches Volk, auch wenn ihre Loyalität primär dem „eigenen“ Volk gilt. … „… . ).

    Tinerii români de azi au „cetățenie dublă“. E bine, e minunat.
    Cred că publicația contributors are merite deosebite pentru democrația tînără românească. Felicitări pentru textele publicate. Cu stimă.

  3. Rasvan Lalu Rasvan Lalu spune:

    Rădăcinile istoric-civilizaţionale ale stării actuale: temă crucială.

  4. Sergiu Simion spune:

    Totemism si coruptie ,…etc. ?! Aceasta viziune “romantica ” asupra evolutiei societatii romanesti este impartasita eventual de un Adrian Severin care conferentia cu un patos admirabil despre “mitologia coruptiei” ( http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-10784173-europarlamentarul-adrian-severin-investigat-dna-pentru-luare-mita-trafic-influenta-conferentia-ora-11-00-tema-mitologiei-exceptionalismului-coruptiei-romanesti.htm) inainte sa plateasca cu varf si indesat pentru modernitatea si realitatea ei (http://adevarul.ro/news/eveniment/curtea-suprema-motivare-dura-cazul-fostului-europarlamentar-adrian-severin-a-consolidat-imaginea-romaniei-fiind-tara-profund-corupta-1_59f83eb65ab6550cb8a90452/index.html ) .
    In esenta , acest articol ar putea fi bine primit eventual doar de catre cei care s-au nascut ieri si nu pot , nu vor , sau nu sunt lasati sa priveasca in urma lor si care accepta fara sa clipeasca si pe nemestecate paralogisme de genul :

    ” În România, corupția instituțională și politică nu e doar o moștenire a cleptocrației comuniste (s.n.) , ci și avatarul unei modernizări forțate și inadecvate ( si cine a facut modernizarea fortata ?! -s.n.).Un deficit de “civilizație” ( al cui ?!- s.n.) , în sensul unei ordini bazate pe auto-disciplină și respect reciproc (s.n.), explică probabil eșecurile noastre de a institui o ordine instituțională modernă bazată pe competență, responsabilitate și transparență(s.n.) . Feudalismul ( au disparut subit comunistii , securistii , penalii ,etc. dar au reaparut tot subit …feudalii -s.n.) persistă aproape fără echivoc în multe din aceste instituții. La toate se adaugă temerea că “partidul unic” ar putea sancționa, prin diferitele sale brațe, opiniile sau atitudinile critice ale celor care depind într-un fel sau altul de mărinimia sa.”

    ” Valurile de modernizare culturală din secolul al XIX-lea, marcate de pașoptismul adolescentin și de junimismul matur, n-au părut să ”imunizeze” elitele intelectuale interbelice, cu unele excepții, împotriva tentației unui naționalism irațional și xenofob, bazat pe tradiționalism religios și principii etnocratice. ”

    “Trăim așadar într-un limb, parțial tradiționalist, parțial clientelar și corupt – cu fațadă modernă.”

    Pe scurt, ne mananca “feudalii” ,dar cauzele profunde sunt in realitate mult mai vechi ( “nationalismul” , traditionalismul religios”si “principiile etnocratice”) si cu toate ca ne conduc tot cei cu viziuni de tip securist á la Serban Nicolae , de vina este limbul “parțial tradiționalist, parțial clientelar și corupt – cu fațadă modernă.” Asa sa fie ….

    Cea mai buna replica la acest tip de articol de opinie saturat de afirmatii gratuite , este tot un articol de opinie , dar de genul :

    http://s3-eu-central-1.amazonaws.com/pressone/wp-content/uploads/2016/03/24175425/Discursul-Anei-Blandiana-de-acceptare-a-DHC-UBB-Cluj.pdf

    Sau , si mai bine, un articol al unui strain onest care a mers de unul singur, dar in interesul romanilor , exact pana acolo unde nu a vrut sa ajunga vreo autoritate sau vreun intelectual public de la noi si care puncteaza exact acolo unde unii vor sa puna doar pamant si o cruce deasupra lui (http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ).

  5. Dan Nicolescu spune:

    Teoria Dvs.:
    ” În România secolului XX, valul cel mai important de “modernizare” a fost așadar procesul brusc și radical dirijat politic și ideologic de la Moscova, pus în practică în primele decenii ale regimului comunist. “,
    este vadit tendentioasa , cautind sa anuleze imensul efort si imensele realizari de modernizare ale Romaniei in deceniile 1920-1940.
    Dintre pleiada de intelectuali notorii a acestor decenii,nu aveti alt exemplu dcit Nichifor Crainic si aarenta ” ostracizare ” a lui Lovinescu ?
    Aflati stimata Dna ca un post de profesor definitiv de liceu in acei ani . la liceele renumite,, se ocupa prin concursuri severe si nu de multe ori profesorii de liceu aveau doctorate la Sorbona sau Berlin. va convine poate spocieatea de azi siregretati comunsimul in care price idiot primea o diploma ( masluita sau nu si aia ) si putea ajunge profesor univesitar ( aveti habar de politrucii fara liceu, care nu vorbeau bine romaneste si predau la fcutatile de filologie si filoofie din Bucuresti ? ) sau ( in zilele noastre ministru si prim ministru ?
    Nationalismul romanesc autentic din acei ani 1920-1940 , cel care a atras cele mai stralucite minti ale epocii, nu poate fi confundat nici cu legionarismul nici cu ratacirile de nebun ale vreunui Corneliu Vadim Tudor .
    Sint stuefiat sa sa citesc , iesita din din pana Dvs. o apreciere de genul celei pe care am citat-o la inceputul comentariuui :

    ” În România secolului XX, valul cel mai important de “modernizare” a fost așadar procesul brusc și radical dirijat politic și ideologic de la Moscova, pus în practică în primele decenii ale regimului comunist. Desigur, cu epurări masive, o politică de cadre conformă cu “democrația socialistă” care îi privilegia pe proletari și țărani, urbanizare forțată, construirea faimoaselor blocuri comuniste, impunerea ateismului obligatoriu, etc.

    Deci, modernizarea Romaniei a fost opera comunismului, desi DESIGUR CU ….. crime uriase , doamna, cu distrugerea pentru multe generatii nu numai a economiei , dar in special a esentei morale a poporului roman , nu cu simpe ( pomenite asa, de-a valma ).. ” epurări masive, o politică de cadre conformă cu “democrația socialistă” care îi privilegia pe proletari și țărani, urbanizare forțată, construirea faimoaselor blocuri comuniste, impunerea ateismului obligatoriu, etc. ”

    Daca astazi, tara se depopuleaza si am devenit nu un popor, ci o gloata in care valorile majore sint minciuna, lenea si delatiunea , trebuie sa-i multumim ‘MODERNIARII COMUNISTE !



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Filosofie și Etică Politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă. A publicat numeroase volume de eseistică f... Citeste mai departe


E randul tau

...primul e termenul curent, din lat. culus. Cu ani în urmă, cineva i-a pus exact această întreb...

de: Funeriu

la "Întâmplări lingvistice triste, hazlii și puțin indecente. Astăzi despre spelling"

Cauta articole

noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)