joi, martie 28, 2024

Vom avea o nouă criză a petrolului, urmată de o nouă recesiune, în 2020? (Bonus: O scrisoare de la Președintele Statelor Unite)

În următoarele 12 – 16 luni este foarte posibilă declanșarea unei noi crize a petrolului. De la prețuri actuale variind între $65-$74/baril, experții piețelor energetice prevăd o creștere până la $240/baril sau chiar mai mult ($400/baril)[1].  Creșterea masivă a prețului petrolului va antrena, printr-un efect tip domino, efecte economice dure în diverse sectoare industriale: transporturi, rafinării, produse petro-chimice, metalurgie și minerit. O nouă recesiune economică va urma foarte probabil.

De vină pentru nouă criză nu este nici președintele Donald Trump, nici încălzirea globală antropogenă, nici măcar mult hulita fracturare hidraulică.

Vinovatul principal este un element chimic, sulful, prezent în toate tipurile de țiței, în cantități variabile. Dacă conținutul de sulf este sub 0,5%, țițeiul este clasificat ca fiind „dulce” (sweet). Altfel, vorbim de un țiței „acru” (sour), cu concentrații medii de sulf de până la 3,5% (Figura 1).

Figura 1. Densitatea și conținutul de sulf ale unor țițeiuri selectate (Sursa)

De ce trebuie redus conținutul de sulf al combustibililor?

Arderea produselor petroliere generează dioxid de sulf (SO2) care, ajungând în troposferă, produce ploi acide, smog, astme, boli cardiovasculare și respiratorii.

Pe de altă parte, același SO2, când ajunge în stratosferă, se transformă în aerosoli de acid sulfuric, care rămân acolo multă vreme. Aceștia reflectă și absorb radiația solară incidentă, reducând astfel cantitatea de energie care afectează atmosfera inferioară și suprafața Pământului. Efectul net este o răcire a celor două zone. Injectarea norilor cu SO2 devine astfel una dintre metodele de ge0-inginerie climatică recomandată pentru diminuarea încălzirii globale antropogene.[2]

Reducerea emisiilor de sulf ale combustibililor folosiți în transporturi a fost și este o preocupare constantă a legiuitorilor din multe țări. De exemplu, în Statele Unite, EPA a limitat în 2006 conținutul de sulf al motorinei arse pe autostrăzi la 15 ppm (0,0015%). Acest combustibil se numește ultra-low sulfur diesel (ULSD).

Transporturile maritime folosesc un combustibil numit bunker, care este un distilat tip  motorină inferioară, densă, practic o păcură, cu un conținut de sulf de 3,5%. Bunkerul este cel mai ieftin combustibil lichid disponibil. Dar, în același timp, este vâscos (trebuie pre-încălzit înainte de folosire) și conține, pe lângă mult sulf, alți poluanți (NOx, Pb, pulberi PM2,5, compuși organic volatili etc.), care sunt dăunători oamenilor, animalelor și plantelor.

Un articol recent publicat în Nature Communications (februarie 2018) prezintă statistici alarmante cu privire la daunele aduse sănătății umane prin poluarea aerului de către vapoare: anual, se înregistrează circa 400.000 morți premature din cauza cancerului pulmonar și a bolilor cardiovasculare, precum și aprox. 14 milioane de noi cazuri de copii astmatici.[3]

Problema poluării produse de industria transporturilor maritime este serioasă:[4]

– Circa 90.000 vapoare de diverse tonaje sunt active în prezent;

– Consumul lor este de cca 5 milioane barili/zi, ori 5% din consumul global de combustibili lichizi;

– În 2016, vapoarele au transportat pentru prima dată peste 10 miliarde tone de mărfuri, fiind astfel cel mai sustenabil mode de a deplasa mărfuri și bunuri;

– Deși transporturile marine reprezintă circa 7% din totalul industriei, arderea bunkerului generează aprox. 90% din emisiile SO2 ale tuturor transporturilor;

– 15 dintre cele mai mari vase maritime emit mai mult SO2 și NOx decât toate autovehiculele lumii la un loc;

– 1 milion de automobile emit tot atâtea particule PM2,5 cât produce un singur vapor de croazieră într-o singură zi.

Aceste aspecte îngrijorătoare au determinat International Maritime Organization (IMO) – agenție specializată a ONU pentru reglementarea transporturilor pe apă – să impună o măsură radicală, IMO 2020:

Cu începere de la 1 ianuarie 2020, conținutul de sulf al combustibilului marin va trebui să scadă de la 3,5% (în prezent) la 0,5%.

Aceasta este cauza principală ale cărei consecințe vor determina o nouă criză a petrolului și, foarte, probabil, începutul unei noii recesii economice. Aplicarea directivei IMO 2020 de reducere de 7 ori a conținutului de sulf din bunker se va lovi de o realitate geologică dură (Figura 1): Resursele de țiței „dulce” sunt limitate la câteva țări (SUA, Nigeria, Algeria, Libia). Marea majoritate a producției mondiale de petrol (aproape 2/3) este de tip „mediu acru” și „acru”. Tradițional, bunkerul  a fost  combustibilul inferior în care rafinăriile depozitau sulful interzis deja în distilate mai ușoare, precum kerosenul, benzina și motorina.

Cum s-ar putea implementa directiva IMO 2020?

Noile regulamente IMO vor forța proprietarii de vapoare să aleagă una din următoarele acțiuni:

1. Folosirea de Gaz Natural Lichefiat (GNL)

Avantaje: Arderea GNL elimină sulful și 95% din pulberi, astfel încât vapoarele vor respecta directiva IMO 2020.

Dezavantaje: Instalarea unui tanc criogenic cu GNL costă între $20 – $30 milioane dolari. Distribuția de GNL în 2016 nu era complet dezvoltată, astfel încât nu este clar dacă în 2020  toate rutele de distribuire a GNL vor fi optimizate pentru aprovizionarea zecilor de mii de vapoare. În prezent, doar 7 din cele mai importante 20 porturi maritime au construit sau planifică să construiască stații de alimentare cu GNL.

Concluzie: Actualmente, există doar circa 100 nave care folosesc GNL. Ponderea GNL în mixul combustibililor marine este estimată la 3%/5% în anii 2025/2030, respectiv.

2. Instalarea și folosirea scruberelor

Avantaje: Scruberele sunt în principiu niște tehnologii de purificare a gazelor arse, permițând astfel folosirea actualilor combustibili cu conținut ridicat de sulf (HSFO – High Sulfur Fuel Oil).

Dezavantaje: Cheltuielile de producție, montare și întreținere variază între $5 – $10 milioane/vapor. Amortizarea cheltuielilor 2 – 6 ani.

Concluzii: În 2018, există doar 400 vapoare cu scrubere. Experții estimează că până în 2025 s-ar putea instala scrubere pe circa 5.000 vase, conducând la o scădere a consumului de bunker sulfuros cu 25%.

3. Folosirea țițeiurilor dulci și a unor amestecuri de țiței acru/țiței dulce

Avantaje: Se pot obține combustibili marini cu conținutul de 0,5% sulf. Această soluție transferă responsabilitățile impuse de IMO 2020 de la proprietarii de vapoare la  rafinării, care sunt așteptate să producă 5 milioane barili/zi de combustibil naval cu până la 0,5% sulf.

Dezavantaje: Trecerea de la țițeiuri cu 3,5% sulf la cele cu 0,5% sulf va crește prețul carburanților maritimi cu ~40% și a cheltuielilor de operare cu ~6%.

Cele mai abundente resurse de țiței dulce se găsesc în prezent  departe de piețele globale, respectiv în argilele petrolifere (Bakken, Eagle Ford, Niobrara, Pierre ș.a.) din Statele Unite. Rețeaua actuală de oleoducte din SUA nu poate transporta tot necesarul de țiței dulce către rafinăriile americane. (Să nu uităm că revoluția argilelor americane este foarte tânără și până nu demult nu a fost nevoie de prea mulți kilometri de conducte). În plus, se mai manifestă încă opoziția diverselor persoane/organizații fracktiviste și ecologiste. Voința politică există – președintele Trump a  afirmat că dorește dominația energetică a Americii. Mai trebuie netezite însă asperitățile politice contrare.

Rafinăriile americane au posibilități limitate de a prelucra cantități sporite de țiței de argilă. Până în  2008, rafinăriile primeau mari cantități de țiței din import, cu conținuturi de sulf ridicate (din Arabia Saudită, Venezuela, Canada, Mexic ș.a.). Tehnologiile și echipamentele pentru rafinarea petrolului dulce și a amestecurilor de țiței dulce/acru necesită investiții suplimentare (~$120 miliarde capex) și timp (de regulă, 4 – 5 ani).

Pentru a atinge nivelul de sulf de 0,5% în 2020, rafinăriile existente în întreaga lume vor trebui să amestece fiecare baril de țiței acru cu aproximativ trei barili de țiței dulce. În consecință, va apărea o cerere suplimentară de 2 milioane barili/zi de țiței dulce și nu este clar dacă rafinăriile își vor putea schimba tehnologiile de producție așa de repede.

Dacă nu se schimbă nimic, criza de carburanți maritimi din 2020 va apărea pentru că jumătate din rafinăriile lumii nu pot produce bunkerul cu 0,5% sulf. Ele sunt proiectate/echipate să proceseze țițeiuri cu mult sulf (HSFO). Rafinăriile care sunt echipate să ofere combustibilul cerut de IMO 2020 vor mări prețul din cauza cererii mari și ofertei limitate.

Cât de mult va costa IMO 2020, cine va plăti facturile și cine va beneficia?

Analiză publicată de Goldman Sachs pe 30 mai 2018 estimează că implementarea 100% a noilor reglementări impuse de IMO va avea implicații semnificative asupra prețurilor combustibililor maritimi, respectiv ale mărfurilor transportate. Impactul total, suferit de consumatori, se va ridica la US$240 miliarde în 2020, și va însemna un transfer net de la consumatori la rafinării. Taxele și costurile operaționale pot crește suma estimată.

Pe lângă rafinării, constructorii de scrubere se pot aștepta la comenzi de noi echipamente de US$15 miliarde. Cererea de hidrogen, necesar în rafinării pentru îndepărtarea sulfului, va crește și ea. Alți beneficiari vor fi industriile de producere a energiei și a cimentului, precum și construcțiile rutiere, care vor utiliza țițeiul acru, cu preț scăzut, pentru produse specifice.

Cum se va aplica și monitoriza directiva IMO 2020?

IMO nu aplică direct sancțiuni împotriva celor care vor viola, cu începere de la 1 ianuarie 2020, noile reglementari legate de conținutul de sulf al bunkerului. Există  91 state membre IMO, reprezentând peste 97% din comerțul global, care vor determina și impune diverse tipuri de sancțiuni. De exemplu, Belgia poate impune amenzi maxime de €6 milioane, Olanda – €81.000, Mare Britanie -£3 milioane, SUA – US$25.000/zi etc.

O altă sancțiune poate fi pierderea asigurării. Vasele care nu respectă noua regulă a conținutului de sulf vor fi declarate „nesigure pe mare” și astfel vor pierde plata compensațiilor prevăzute de asigurarea vaporului și mărfurilor transportate.

Creșterea prețului petrolului și iminenta criză economică din 2020

Impunerea noilor normative cu privire la conținutul redus de sulf al carburanților marini va produce o creștere semnificativă a prețului petrolului.

Considerând a 3-a opțiune pe care o au la dispoziție proprietarii de vapoare, (primele două sunt în afara intervalului de 12 -16 luni permis de data de 1 ianuarie 2020), restricțiile impuse de piața liberă vor juca un rol decisiv. Volume de țiței cu 0,5% sulf sunt limitate, la fel și producțiile rafinăriilor. Despre problemele pe care le are industria extractivă americană cu petrolul de argilă am discutat mai sus. Un alt producător important din această categorie – Nigeria – suferă perturbări frecvente producției sale, din motive politice. Despre petrolul din Libia aproape nu se poate vorbi, pentru că instabilitatea politică, definitorie pentru un stat eșuat, face total nesigure importurile de acolo.

Ofertă mică – cerere mare – prețuri mari – criză economică.

Experiența ultimului deceniu ilustrează ceea ce se va întâmpla probabil în 2019 și 2020 (Figura 2).


Figura 2. Relația dintre variațiile PIB-ului din SUA (ca procentaje față de anul anterior) și perioadele cu creșteri bruște ale prețului petrolului (ca zone colorate) (din Verleger, 2018)

.
Din 2006 până în 2008, prețurile petrolului au crescut de aproape 3 ori, ajungând la $140/baril. Ceea ce a urmat se știe foarte bine: Marea Recesiune – o criza economică dezastruoasă, care n-a iertat nicio țară. Economiștii de la International Energy Agency (IEA) au explicat la vremea respectivă că creșterea prețului din 2007 – 2008 a fost parțial generată de goana după țițeiul dulce din Nigeria. Verleger (2018) consideră că situația din 2007-2008 se va repeta în următoarele 12 – 16 luni.

Până în 2020, producția de motorină va trebui să crească cu cel puțin 7%, pe lângă cele 3% de creștere necesare pentru transporturile rutiere și alte activități. Și toate acestea trebui să fie cu conținut de sulf redus. După cum am scris, nu este clar dacă aceste ținte vor putea fi atinse de rafinăriile actuale, pentru că doar jumătate din ele sunt echipate adecvat.

Cireașa de pe tort va fi faptul că interzicerea petrolului acru pentru producția de carburanți marini va determina ieftinirea lui catastrofală. Aceasta va stimula unele termocentrale să treacă pe acel tip de petrol, cu mari concentrații de sulf. Ironic, schimbarea carburantului marin s-ar putea să nu îmbunătățească deloc sau prea puțin clima globală, dat fiind că sursele de poluare se vor muta de pe oceane pe continente.

Urmând analiza lui Verleger, pe măsură ce directiva IMO se implementează în 2020, prețul barilului va crește brusc la $160 – $200 sau chiar mai mult. Prețurile crescute acționează ca o taxă pe care consumatorii vor trebui să o plătească.

Elasticitatea prețului pentru cererea de combustibil este foarte mică, sub 0,1. Această elasticitate înseamnă că o creștere a prețului benzinei sau motorinei cu 10% va forța consumatorii să cheltuiască cu  9% mai mult pentru carburanți. Dacă trebuie să conduci din punctul A până în punctul B, iar mașina ta are nevoie de 10 litri de carburant, nu vei putea parcurge distanța A-B doar cu 9 litri. Oamenii vor continua să cumpere benzină sau motorină chiar dacă prețurile cresc. Pentru asta, ei vor trebui să-și reducă economiile, să se împrumute mai mult sau să renunțe la cumpărarea altor bunuri.

Reducerea consumului are un efect de feed-back multiplicativ asupra evoluției PIB-ului. Conform Figurii 2, cu începere din 1972, au fost 10 ani când prețurile petrolului au crescut brusc. Creșterea economică în anii fără creșteri a fost de 3,1% față de anul precedent. În anii cu salturi bruște ale prețului petrolului, creșterea a fost doar 1,7%.

O statistică interesantă a publicat Bloomberg Opinion în luna mai 2018, plecând de la un studiu anterior al economistului James D. Hamilton, University of California, San Diego. Datele folosite se întind pe o perioadă relativ lungă: 1947 – 2018 (Figura 3). Se remarcă existența unei legături directă nu doar între creșterile prețului petrolului și apariția ulterioară a crizelor economice, ci și o influență asupra evenimentelor geopolitice (războaie, revoluții, perturbări sociale etc.). Recentele tulburările socio-economice, produse de creșterea prețului petrolului, în Brazilia, India, Vietnam, Filipine, Tailanda, ori Indonezia seamănă cu adunarea norilor negri pe cerul viitoarei furtuni mondiale.

Figură 3. Șocurile istorice (crize economice, războaie, revoluții etc.) produse de creșterile bruște ale prețului petrolului. (Sursa)

CONCLUZII

Într-un articol din ianuarie 2015 (Deflația petrolului. Cauze și consecințe) am prezentat și analizat cauzele care au produs o scădere cu 60% a prețului țițeiului, de la circa $115/baril în ianuarie 2014 la $47/baril în ianuarie 2015, scădere menținută și astăzi.

În august 2018, situația se prezintă invers. Iminenta implementare a directivei IMO 2020, prin care 5 milioane barili/zi de combustibil marin va trebui produs cu un conținut de sulf de cel mult 0,5%, va declanșa foarte probabil o creștere rapidă a prețurilor petrolului: $160 – $200/baril sau mai mult. Istoria trecutelor crize ale petrolului sugerează că există o conexiune directă între perioadele de creșteri rapide ale prețurilor și recesiuni economice, crize politice, militare, sociale, generate de piața hidrocarburilor.

Până la 1 ianuarie 2020 mai sunt 16 luni. Teoretic, directiva IMO 2020 ar mai putea fi modificată în timpul ultimii ședințe a agenției din luna octombrie. Totuși, oficialii IMO au indicat clar că nu prea sunt șanse pentru manevre. Secretarul general IMO, dl. Kitack Lim a respins categoric sugestia unei amânări temporare a implementării. Poate doar Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și importanții transportatori navali din Asia să încerce o mișcare de forță pentru a posibilă schimbare.

Dar mulți membri IMO, în special din Europa, suportă necondiționat implementarea directivei cu începere din 1 ianuarie 2020. Acești membri sunt cei pentru care încălzirea globală antropogenă reprezintă o problemă serioasă, motiv pentru care au și adoptat în 2016 Acordul climatic de la Paris.

Statele Unite nu nicio pârghie în a influența deciziile IMO, mai ales după retragerea din Acordul climatic. Mai mult, în cadrul unei ședințe recente a IMO, comitetul ecologic al agenției a anunțat un program pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră produse de industria transporturilor navale. Doar trei țări – SUA, Brazilia și Arabia Saudită – au votat împotriva programului. Celelalte 171 țări membre au votat pentru.

Totuși, Statele Unite pot ajuta cu vânzări sporite de GNL, țiței dulce de argilă, producerea de scrubere ș.a. Pe un alt plan, actualele politici economice urmărite de administrația Trump ar putea, de asemenea, micșora impactul directivei IMO. Ironic, un război economic pe scară mare ar reduce cantitatea de combustibil folosit în schimburile comerciale internaționale, adică ar diminua impactul directivei „sulfuroase”.

Am scris mai de mult că petrolul este călcâiul lui Ahile pentru agricultura modernă. Se dovedește că petrolul este mai mult de atât: este sângele care pune în mișcare și menține vie economia lumii, cu apogee, crize și războaie, de peste 200 ani. Iar petrolul cu conținut redus de sulf va fi un șurub important în buna funcționare a economiilor și guvernelor secolului al 21-lea, iar beneficiile climatice vor fi binevenite.

BONUS

Am primit recent o scrisoare din partea președintelui Statelor Unite, prilejuită de faptul că, în urma unui concurs public, am fost ales citizen ambassador al SUA în România. Mai concret, am fost desemnat Fulbright Scholar pentru următorul an academic la fosta mea Universitate din Iași.

A fi Fulbrighter înseamnă să faci parte dintr-o familie ilustră, care include 59 laureați Nobel, 82 câștigători ai Premiului Pulitzer, 71 Mac Arthur Fellows, 16 deținători ai Presidential Medal of Freedom, numeroși șefi de state, judecători, ambasadori, miniștri, președinți de universități ș.a.m.d.

Cazul meu este cu atât mai fericit cu cât sunt un dublu Fulbrighter: în 1992 am fost primul român din perioada post-comunistă care a primit un Fulbright Visiting Scientist Fellowship la University of Oklahoma. După un sfert de veac, cercul meu se închide: mă voi întoarce la fosta mea universitate, acolo unde am introdus, pentru prima  dată în istoria venerabilei instituții ieșene, cursuri și laboratoare de geofizică fundamentală și aplicată.

Public aici scrisoarea de felicitare și încurajare trimisă de președintele Statelor Unite noii cohorte de Fulbrighteri americani pentru a arăta cum se comportă un șef de stat cu elita intelectuală a țării sale. Mă simt imens onorat de atenția pe care mi-o arată președintele țării mele și extrem de mândru pentru că mi s-a acordat încrederea de a-mi servi țara ca ambasador cultural.

În România am trăit sub doi președinți. Primul, m-a „onorat”, printre altele, cu mai multe Dosare de Urmărire Informativă (DUI), pe când eram elev de liceu, student, inginer la Vaslui și profesor la Iași (vezi Moartea unui general). Al doilea, fost prim-secretar PCR la Iași, m-a onorat cu  nimic. De altfel, toate mass-media românești din anul 1992 nu au găsit de cuviință să menționeze că Ambasada SUA și Academia Română au reluat tradiția concursurilor Fulbright pentru elita românească, tradiție curmată de primul președinte cu mulți ani înainte.

Publicarea scrisorii președintelui Statelor Unite nu trebuie văzută ca un suport necondiționat din partea mea pentru toate politicile sale. Pe cele mai multe, le aprob. Pe unele, nu. Dar l-am ales Președinte și pentru a-i putea transmite că

citizen ambassadors like me  “Do not go gentle into that good night/ but rage, rage against the dying of the light.”

NOTE____________________


[1] Siciliano, J., 2018, Expert makes the case for $400 per barrel oil, Washington Examiner, July 22, 2018, https://www.washingtonexaminer.com/policy/energy/expert-makes-the-case-for-400-per-barrel-oil

Verleger, P. K., 2018, $200 Crude, the Economic Crisis of 2020, and Policies to Prevent Catastrophe, PKVerleger LLC and Colorado School of Mines, https://www.pkverlegerllc.com/assets/documents/180704200CrudePaper.pdf

Paraskova, T., 2018, The Key Oil Price Driver By 2020, OilPrice, August 5, 2018, https://oilprice.com/Energy/Energy-General/The-Key-Oil-Price-Driver-By-2020.html

[2] Aja, S. U. and C. Crânganu, 2017, Exploring the Earth System, 2nd ed., ch. 21 – Taking sides: Climate Change Debate, KendallHunt, pp. 269 – 284.

[3] Sofiev, M. et al., 2018, Cleaner fuels for ships provide public health benefits with climate tradeoffs, Nature Communications, v. 9, article number: 406, https://www.nature.com/articles/s41467-017-02774-9

[4] Date preluate din raportul „The IMO 2020: Global Shipping’s Blue Sky Moment”, The Goldman Sachs Group, Inc., Equity Research, 30 May 2018, și de pe site-ul oficial http://www.imo.org/en/MediaCentre/HotTopics/Pages/Sulphur-2020.aspx

Distribuie acest articol

125 COMENTARII

  1. Aoleu domnu Cranganu, nu va vad bine, trebuie sa va imbracati gros si sa fiti pregatiti la reactiile oamenilor de bine. Nu numai ca sunteti omu lui Trump dar sunteti si omu rusilor, ca e stiut ca Trump e cu rusii, sunteti spion pt aia cu petrolul sulfurat, vreti sa vindeti tara, sunteti si cu Soros, lobiist, platit din sudoarea poporului, cu misiunea de a zapaci mintea tinerilor. Sunteti coada de topor, vreti sa distrugeti tarisoara…

    Stiu si de la mine, acum, departe de Romania aveti nostalgii, va bucurati ca veti merge „acasa”, chiar va ginditi ca pe undeva va „platiti” datoria fata de patria muma care v-a educat, dar mi-am taiat in grinda sa citesc articolele d-voastra cam la trei luni de sedere in Iasi.

    Eu sunt mindru de realizarile d-voastra si va urez succes in Iasi!

  2. Dalai Lama spunea:
    Ce ma surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea. Apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor incat nu se bucura de prezent. Rezultatul e ca nu traieste in prezent, dar nici in viitor. Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait.
    Pentru că nu sunt Dalai Lama, n-am înțeles dacă e bine sau nu cu Bunker acru sau dacă e rău cu rău ori e și mai rău fără de rău? Adică de ce să combați cu aerosoli de acid sulfuric încălzirea globală antropogena, dacă ea nu există decât în imaginația unor experți care n-au auzit de argumentum ad populum?!
    Totuși cu ceva tot am rămas: cât trăiește Merkel, nimeni altcineva nu poate fi vinovat pentru nimic. Nici măcar sulful.

  3. Interesantă idee: să reducem emisiile de SO2, dar ele pot contribui la răcirea climatului (care, evident, nu este antropo-generată). Concluzia pentru mâncătorul de hamburgeri / mămăligă: De ce să reducem emisiile de SO2, din moment ce nu sunt rele?
    Cred că mânărirea prețului petrolului are ceva și cu geopolitica (a scăzut pentru că s-a exercitat un atac asupra Rusiei), trebuie să admiteți.
    Felicitări pentru calitatea de Fullbright Professor! Când ajungeți la Universitatea-mamă, vă rog să promovați cu aceeași cerbicie și critica lui Tudorel Toader, pentru a-i demonstra prolificului editorialist care este dl Moraru că criticismul n-a murit sub Aula Magna Iassiensis.

    • Câţiva vulcani activi în acelaşi moment (epocile de răcire, anul ca 561, evul mediu, etc) emană SO2 mult mai mult decât omenirea. Explozia unui supervulcan transformă nu numai polurile în zone de gheţari. Mai sunt de găsit speculaţii peste cele ale autorului.. … speculaţi domnilor /doamnelor aici… la bursă costă banii dvs .. … …

  4. As dori sa particip si eu la o prelegere de-a Dumneavoastra, cand veti fi la Iasi.
    Citesc toate articolele pe care le publicati pe Contributors.
    Va rog frumos astfel sa faceti publice prelegerile sau cursurile pe care le veti sustine.
    Multumesc.

  5. Aaaa… nu.
    Plecati de la multe premise gresite, pentru simplul motiv ca nu cunoasteti shippingul (si industria navala in general).
    90000 de nave… nu contest, dar cite sint fluviale (motoare mici, care merg pe Diesel „curat”)? Aproape jumatate.
    Priviti aici: https://www.statista.com/statistics/264024/number-of-merchant-ships-worldwide-by-type/
    https://www.iso.org/ics/47.040/x/
    Cifra maxima este 52000, hai sa zicem ca este cea adevarata.
    Din aceste nave, deja exista mai mult de 1000 cu scrubbere instalate, in conditiile in care proprietarii au asteptat sa vada ce se intimpla. Piata intre timp a explodat (sint direct implicat), ritmul de comanda/instalare creste exponential.
    Din cele 52000 nave, un numar important merg pe Diesel sau LNG (de ex., cele mai multe nave de croaziera sint Diesel sau LNG).
    Multe nave se construiesc deja cu scrubbere, si le vor inlocui pe cele la care scrubberele nu mai sint fezabile dpdv economic.
    Ceva-ceva e posibil sa se intimple, dar nu va fi nici pe departe ce spuneti dv.
    As comenta si Figura 3… in aproape jumatate dincazuri este invers (socurile istorice au produs cresterea pretului petrolului): Criza Suezului, Revolutia Iraniana, razboiul Iran-Iraq, etc. Putem fi un pic mai critici, nu? Chiar daca acele statistici ne sustin punctul de vedere…
    Si as mai spune ceva: economistii sint buni sa explice DUPA tot ce s-a intimplat, si 10 economisti vor veni cu 10 teorii diferite, toate valabile! Asa ca goana dupa petrolul dulce din Nigeria mi se pare mai mult decit cusuta cu ata alba. Nigeria nu a fost niciodata un exportator stabil (vezi Boko Haram, etc.).

    • Din aceste nave, deja exista mai mult de 1000 cu scrubbere instalate

      Nelucrând în branșă ca dv., eu am folosit date din surse profesioniste.

      Cifra de 400 de vapoare cu scrubere instalate în 2018 am luat-o din studiul „The IMO 2020: Global Shipping’s Blue Sky Moment”, The Goldman Sachs Group, Inc., Equity Research, 30 May 2018, p.3. Poate s-au mai înmulțit scruberele de la 30 mai până la 1 septembrie.

      Am mai folosit și alte date din industria transporturilor navale. De exemplu:

      Euronav – crude oil tanker

      The stats that I love: 1% of the world fleet has scrubbers on board, and the total scrubber capacity in production is 1% of the world fleet. So by 2020 there is never going to be more than 3% of the world fleet with scrubbers on board… You also have to make sure that you have suitable availability of HSFO i.e. so that you can actually buy the oil that’s going to give you a value discount. (Excerpt from analyst earnings call on January 25, 2018)

      Maersk Line – containership carrier

      The 2020 0.5% sulphur cap will be a game-changer for maritime transport. It will add substantial cost either in the form of higher fuel cost or in the form of capex needed to make technical changes to the vessels. For the moment…we don’t prefer the scrubber solution…we are looking into LNG [and] into different mixes of fuel. (Capital Markets Day on February 20, 2018)

      Hapag-Lloyd – containership carrier

      We are studying the best way to do it: LNG? More expensive fuel? Right now, we’re not leaning towards scrubbers. But we may come up with a mixture of measures in the end. (Excerpt from analyst earnings call on March 28, 2018)

      • Aș mai adăuga o problemă cu scruberele, nemenționată în articol:

        Pe lângă investițiile inițiale de capital (capex), de circa $5 – $10 milioane/vapor, mai trebuie adăugate și cheltuielile operaționale (opex) impuse de monitorizare și controlul reziduurilor produse după de-sulfurare. Dacă acele reziduuri se aruncă în apă și dacă nu se reduc și alte gaze cu efect de seră produse de scrubere, folosirea lor nu mai este o soluție ecologică sustenabilă.

        • Opex-ul aditional datorat scrubberelor este absolut neglijabil.
          Nota: un portcontainer de 10,000 TEU (mediu) consuma cam 100 t HFO/zi. La 400 USD tona HFO (give or take), asta inseamna 40,000, numai HFO. Mai punem salariile (relativ mari, pe mare), etc, ajungem usor la peste 50,000 USD/zi opex pentru o asemenea nava. Presupunind inca 5000/luna opex pentru scrubbere… asta este exact 0.

            • Cum functioneaza un scrubber:
              Am sa ma refer ca principiu (sint 3 tipuri mari: open loop, care deverseaza numai in mare; closed loop, deverseaza in tancuri; hibrid, deversare si-si).
              Practic, gazul de esapament este trecut printr-o ploaie de apa de mare. SOx se combina cu apa, si se formeaza 90%H2SO4, si 10% H2SO3. Amestecul este deversat direct in mare sau in tancuri (cf. tipului de scrubber)
              Aici vine regula IMO, care spune ca la 4 m de punctul de deversare, pH-ul trebuie sa fie minim 6.5 (pH-ul apei de mare este 8.1). Credeti-ma ca este o regula mult mai dura decit pare (si fara a sapa prea mult, este foarte dura, dar nu vreau sa intru in amanunte).
              Reziduurile sint deversate in mare, dar nu cenuse, etc., care continua in aer. Scrubberele sint destinate exclusiv SOx/NOx. Vorbim numai de reziduuri in forma lichida/gazoasa, care nu cer monitorizare.
              Opex la scrubbere este asociat cel mult cu pompele lor…

      • Nu aș pune prea mult preț pe „analizele” și „datele” de la Goldman Sachs. Sunt celebri pentru pariurile repetate împotriva propriilor lor prognoze.

    • Ar fi fost interesant sa faceti si echivalenta (in poluare si cheltuieli) transportului marfurilor respective cu camioanele pe distantele respective…

  6. Sunt exagerate predicțiile, prețul petrolului depinde de situația reală în materie de consum, nu de simulările aplicării unui act normativ. Când o să vedem prima navă chineză amendată sau arestată într-un port european pentru că a depășit conținutul de sulf din combustibil, mai vorbim :)

    Chiar din articol rezultă că o eventuală cerere suplimentară va fi de 2 mil. barili pe zi. Adăugată la consumul actual zilnic, n-are cum să ducă la 140 de dolari barilul, o mulțime de activități economice (inclusiv comerțul maritim) vor încetini mult înainte de asta. Entuziasmul inconștient din perioada 2006 – 2007 nu se mai repetă în cursul vieții noastre.

  7. Articol foarte interesant, foarte documentat, pe care l-am citit cu sufletul la gura.
    Semnalez totusi cateva „scaderi” gasite in cuprinsul articolului.
    1.
    „Arderea produselor petroliere generează dioxid de sulf (SO2) care, ajungând în troposferă, produce ploi acide, smog, astme, boli cardiovasculare și respiratorii.”
    Corect, dar influenta anglo-saxona se manifesta prin folosirea termenului „dioxid”. Termenul a inceput sa fie folosit din ce in ce mai des si in limba romana, de catre cei care vorbesc romengleza, cei care au citit mult in engleza si mai putin sau deloc in romana.
    Termenul romanesc ar trebui sa fie „bioxod”. Doar nu zicem dicicleta, dicameral, dianual, dijectiv, dilateral, dinar, dis, divalent samd.
    2.
    „Recentele tulburările socio-economice, produse de creșterea prețului petrolului, în Brazilia, India, Vietnam, Filipine, Tailanda, ori Indonezia seamănă cu adunarea norilor negri pe cerul viitoarei furtuni mondiale”
    Sa nu uitam de cel mai recent si grav exemplu: Venezuela. Produs, culmea, de scaderea pretului petrolului.
    3.
    „Dacă trebuie să conduci din punctul A până în punctul B, iar mașina ta are nevoie de 10 litri de carburant, nu vei putea parcurge distanța A-B doar cu 9 litri”
    Absolut adevarat, dar acesta nu e un argument.
    Autorul vrea sa spuna ca daca pretul creste cu 10%, nu vei mai putea cumpara 10 litri, ci numai 9 litri si „nu vei putea parcurge distanța A-B” ( de fapt nu 9, ci 9.091).

    In rest, felicitari autorului.

    • Dioxid ori Bioxid?

      Prefixul Bi- este de origine latină și limba română l-a preluat din franceză.
      Prefixul Di- este de origine grecească și este recomandat de International Union of Pure and Applied Chemistry, o organizație non-guvernamentală, fondată în anul 1919. IUPAC Este forumul cel mai înalt recunoscut la nivel internațional ca unica autoritate ce elaborează standarde pentru nomenclatura substanțelor anorganice sau organice.

      Vedeți Nomenclature of Inorganic Chemistry – Revised ‘Red Book’ – Part I, din 1999. https://iupac.org/projects/project-details/?project_nr=1999-001-1-200

      România a aderat de mulți ani la normele IUPAC, așa încât denumirea bioxid este doar tolerată, nu și oficială. Academia Română recunoaște termenul Dioxid (vedeți aici niște link-uri explicative).

      Dacă sunteți adeptul denumirii latine – bioxid -, cum numiți compusul de sulf, carbon, siliciu etc, cu un singur atom de oxigen? Unoxid sau Monoxid?

  8. Felicitari pentru distinctie!
    Analizele dvoastra sint , intradevar , minunate. Inclusiv aceasta!
    Concluzia privind cresterea uriasa a pretului petrolului mi se pare exagerata!
    Poate sa avem de-a face cu o crestere a pretului derivatelor petroliere. Pentru ca rafinariile vor gasi rapid metode de a prelucra petrolul „acru”.
    Cred ca sint o multime de alti factori care vor influenta pretul petrolului. In sus sau in jos!

    • De când cu fracturarea hidraulică, regulile jocului s-au schimbat semnificativ. Statele Unite au devenit exportator și nu mai pierd bani din creșterea prețului la petrol.

  9. OK, si opinia dvs. domnule Crangaru e ca masura luata din 2020 de IMO e justificata sau nu? Influenteaza cumva sulful din combustibilul naval incalzirea/racirea globala? (ca pana nu demult era incalzire, acum e racire).
    Multumesc.

    • Sulful din combustibilul naval are efect de răcire a temperaturii, mai eficient dacă ajunge la altitudini stratosferice. Pentru aceste motiv, SO2 este considerat ca o potențială armă geo-inginerească de diminuarea a încălzirii globale antropogene.

      În același timp, sulful ajuns în troposferă este un poluant cu efecte adverse asupra sănătății oamenilor și mediului înconjurător (ploi acide).

      Între răcirea atmosferei cu SO2 și apărarea sănătății oamenilor și a mediului, prefer ultima alternativă.

  10. Ca absolvent de Geologie si Geofizica cam stiu ce inseamna petrolul si cat de important este. Felicitari domnule Cranganu pentru aceasta numire si pentru ca astfel apropiati cele doua națiuni.
    Oricum, ceea ce scrieti in articol este îngrijorător si ar trebui sa ne asteptam la ceva crize….
    Multumim inca o data!

  11. Felicitari Domnule Profesor pentru articolele scrise pana acum si pentru distinctia oferita!Nu vreau sa intru si eu in corul de laudatori dar nu m-am putut abtine.Vreau sa particip si eu la unele prelegeri ale dumneavoastra la Universitatea din Iasi.Va urez succes si in Romania!Cred ca terenul l-ati pregatit deja cu articolele de pe Contributors!Va rog sa-mi postati comentariul chiar daca nu este altceva decat tot o lauda!Dar o meritati din plin si deja ma si vad la 47-48-49 de ani urmarindu-va prelegerile la Iasi!

  12. Felicitări pentru studiu, un material care detaliază o problemă reală, deloc dezbătută public. Mă bucur să văd oameni așa de documentați și vizionari cu o pasiune reală de a împărtăși cunoștințele lor pe înțelesul oricui. Aș dori să avem mai multi intelectuali de acest calibru.
    […]

  13. Corect, si eu prefer o clima mai rece. Cand e frig mai pui o suba , un pulover , insa pe canicula nu prea poti sa dai jos prea multe haine, nu?

  14. „Alți beneficiari vor fi industriile de producere a energiei și a cimentului, precum și construcțiile rutiere, care vor utiliza țițeiul acru, cu preț scăzut, pentru produse specifice”

    nu stiu cum, dar in RO pretul bitumului rutier a crescut, in mai putin de 5luni, in prima jumatate a lui 2018, de la 1400lei/to la aproape 2000lei/to (+cca.40%), in conditiile in care se importa 100%, iar variabilele pietii nu au suferit modificari semnificative

    • care vor utiliza țițeiul acru, cu preț scăzut, pentru produse specifice

      Trebuie să așteptăm ca directiva IMO 2020 să devină funcțională, după asta petrolul acru va avea mai puțină căutare, iar bitumul rutier se va ieftini.

  15. OFF TOPIC

    Revoluția argilelor din SUA la aniversarea de 10 ani – Puncte de referință

    2009: Producția anuală de petrol al SUA crește pentru prima oară în ultimii 18 ani.

    2011: Administratoarea de atunci a EPA, Lisa Jackson, afirmă: Nu am cunoștință despre niciun caz dovedit când procesul de fracking a contaminat apa.

    2011: FracFocus.org, o bază de date națională, începe să listeze aditivii folosiți în timpul fracturării.

    2011: Gasland, un film propagandistic, este nominalizat pentru Premiul Oscar ca cel mai bun documentar. Începe epoca fracktivismului în lumea largă, inclusiv în România.

    2012: Statele Unite depășesc Rusia și devin cel mai mare producător de gaze naturale.

    2014: Un studiu NOAA creditează gazul natural pentru scăderea dramatică a emisiilor de SO2 și NOx. (subiectul articolului de azi)

    2014: Un raport IPCC (Intergovermental Panel on Climate Change) afirmă că frackingul este „cea mai importantă cauză a scăderii emisiilor de gaze cu efect de seră ale Statelor Unite”.

    2014: O analiză făcută de Harvard University estimează că revoluția argilelor a creat circa 2,7 milioane joburi.

    2016: Un studiu EPA conchide că este puțin probabil ca operațiunile de fracturare hidraulică să producă suficientă presiune pentru a împinge fluide în zona superficială unde se găsește apa potabilă.

    2016: EPA afirmă că Statele Unite și-au redus emisiile de CO2 începând din 2008 cu 13% – cea mai mare reducere dintre toate țările de pe glob din secolul al 21-lea.

    2017: Un studiu despre sănătate din Colorado, bazat pe 10.000 probe de aer din zonele cu fracturare hidraulică, concluzionează că riscurile unor efecte dăunătoare asupra sănătății sunt mici pentru locuitorii care trăiesc aproape de sondele de petrol și gaze.

    2017: International Energy Agency examinează multiple scenarii care implică scurgeri de metan și găsește beneficii climatice clare ale gazului metan.

    2017: Statele Unite își depășesc propriul record lunar la producția de petrol.

    2017: Statele Unite se retrag din Acordul climatic de la Paris.

    2018: Trei studii peer-reviewed consecutive nu găsesc nicio dovadă că fracturarea hidraulică contaminează apa potabilă, întărind concluziile a mai mult de două duzini de studii asemănătoare anterioare.

    2018: Ce mai fac fracktiviștii? Nu, nu s-au ascuns de rușine în cea mai adâncă și neagră gaură de șarpe. Au încercat, dar au eșuat lamentabil, să lege fracturarea hidraulică boli precum obezitatea, depresia, sau boli cu transmitere sexuală!!! Pe când conexiuni și cu scăderea IQ-ului la unii fracktiviști?!

    Detalii suplimentare: Fracking, 10 years later: Its benefits far outweigh its risks

    • Meritele inginerilor, geologilor dar si optimismul investitorilor americani nu pot fi contestate. Fara contributia lor, PIB-ul SUA si cel global aratau astazi probabil altfel. In ceea ce priveste viitorul productiei din argilele petrolifere, tot mai multi analisti dar si producatori sustin insa ca prognozele EIA sunt cam rozalii (bazate pe multe asumptii optimiste). Urmatoarele argumente au devinit un subiect frecvent de discutie:

      1. Chiar daca eficienta productiei a crescut pe intervalul primelor 12 luni, rata de recuperare a depozitelor a ramas in jur de 10% (asa cum observam si aici. )

      2. Cresterea productiei in regiunea Permian de exemplu (cea mai mare regiune producatoare de titei dulce din America de Nord) se bazeaza in exclusivitate pe cresterea sistematica a numarului de sonde producatoare, declinul productiei in noile sonde indica insa ca numarul suprafetelor “hot spot“ se afla in descrestere, asa cum observam si aici.

      3. Progresul tehnologiilor in domeniu (i.e. tertiary, injectarea dioxidului de carbon) ofera perspective de crestere a ratei de recuperare si in formatiunile argiloase. Sursa. Fezabilitatea de recuperare a resurselor contigente cu ajutorul acestei tehnologii insa nu este garantata. In regiunea Permian de exemplu zonele hot spot sunt rasfirate pe o suprafata relativ extinsa (mai mare decat suprafata Romaniei?) iar constructia infrastructurei necesara pentru transportul dioxidului de carbon la locul sondelor de productie presupune costuri aditionale mari si break-even points cu mult peste nivelul celor de astazi (acest aspect este valabil si pentru alte regiuni, i.e Bakken, etc). https://www.spe.org/en/jpt/jpt-article-detail/?art=4420

      In contextul celor de mai sus, analistii concluzioneaza ca soarta revolutiei argilelor petrolifere se decide pe parcursul urmatorilor 2,3 ani. Citez: „The thing that delays sweet-spot exhaustion is technology. … That’s going to determine whether you get growth through the 2030s or 2023.”-Raoul LeBlanc, vice president of financial services and North American onshore, IHS Markit -Sursa.

      • @Explorer

        Sigur nu sunteți una și aceeași persoană cu @YellowSubmarine, un troll care nu mai este acceptat să comenteze la articolele mele? Sunt mai multe elemente care se suprapun: IP-ul, stilul de cherry picking a informațiilor și, în primul rând, necunoașterea în profunzime a informațiilor pe care le postați (vezi @YellowSubmarine postând filmulețe de pe YouTube despre prof. Michio Kaku, astrofizician devenit „expert” în „gas hydrates”).

        Pentru comentatori ca dvs. am a le spune un citat de din Iulius Cezar: Fere libenter homines id quod volunt credunt. Fiind un bun cunoscător al Internetului, vă las să găsiți singur traducerea.

        • Parcă prea exigent, totuși!
          Domnule Cranganu, @Explorer o fi sau nu @Yellow Submarine, dar sigur nu avea pregătit un referat documentat la articolul dumneavoastră și abia aștepta să îl folosească. Puneți mult suflet, timp și energie în lucrările dumneavoastră, așa că o intervenție cât de cât bazată pe ceva surse nu e, zic și eu, de neglijat. Deși nu au consistența unor lucrări de specialitate, tocmai încercările de a căuta și a găsi în spațiul virtual informații adiacente, constituie o dovadă a interesului pe care-l trezește articolul principal, chiar în rândul unor ascultători nespecialiști. Că nu înțeleg în profunzime ce postează, se prea poate (nefiind inițiată în temă pentru a decide, merg pe mâna dumneavoastră), dar parcă as fi preferat să fi găsit în răspunsul dumneavoastră ceva elemente care să îi infirme lui @Explorer fie afirmațiile, fie valabilitatea surselor sale actuale, decât categorisirea lui ca Troll și discreditarea sa ab initio. Oamenii cred ce vor sa creadă, e foarte adevărat, dar asta este exact ceea ce-i aseamănă cel mai mult pe oamenii cu cele mai diferite opinii.

          • @Amatoare – o profesionistă ar fi citit ultimele 300 de comentarii semnate @YellowSubmarine și s-ar fi convins că personajul are pregătite zeci de referate. La care se adaugă comentariile semnate @Florix, @Florin Economistul, @Explorer plus alte câteva, folosite de același personaj.

          • @Amatoare

            Nu e vorba de exigență, e vorba de stoparea în fașă a unor încercări de manipulare trolliste.

            Când cineva din afara domeniului meu vine aici și încearcă să vândă castraveți fake grădinarului, nu pot avea altă reacție.

            Pentru că timpul meu este prea prețios ca să-l petrec cu demontarea tuturor fake news răspândite de un troll, vă dau doar un exemplu:

            @Explorer spune

            2. Cresterea productiei in regiunea Permian de exemplu (cea mai mare regiune producatoare de titei dulce din America de Nord) se bazeaza in exclusivitate pe cresterea sistematica a numarului de sonde producatoare, declinul productiei in noile sonde indica insa ca numarul suprafetelor “hot spot“ se afla in descrestere, asa cum observam si aici.

            Faptul că adaugă un link creează un surogat de autenticitate afirmației anterioare linkului. Numai că acel link este plasat acolo ca perdea de fum pentru păcălirea naivilor care mușcă momeala.

            Vă invit să deschideți link-ul respectiv. Veți constata că absolut toate zonele care produc țiței dulce – Anadarko, Appalachia, Bakken, Eagle Ford, Haynesville, Niobrara și Permian – au înregistrat creșteri ale producției între septembrie 2017 – septembrie 2018. În cazul bazinului Permian, creșterea a fost cea mai importantă. Priviți figura din colțul stânga jos de pe pagina 2.

            Apoi, încercați să găsiți în raportul EPA fraza-cheie a comentariului trollist: numarul suprafetelor “hot spot“ se afla in descrestere . Nu veți găsi absolut nimic, pentru că trollul a inventat o idee fake ca să aburească negativ minților credulilor care-l citesc.

            • @Constantin Crânganu, multumesc pentru raspuns!
              Nu intentionez sa va critic strategiile, dar, necunoscundu-l pe @Explorer, i-am acordat o prezumtie de bunacredinta. Astfel ca, daca ati fi iterat de la prima interventie cele doua indicii, renuntand a-l mai deconspira, investitia de timp ar fi fost comparabila si comentatorul respectiv n-ar mai fi avut niciun argument sa insiste. Iar eu cu siguranta n-as fi intervenit si economia de timp ar fi fost reala.

            • Adevărul este că l-am încunoștințat public, cu o lună în urmă, pe @Yellow Submarine despre condiția lui inacceptabilă de troll:

              YellowSubmarine spune:
              03/08/2018 la 16:39

              […]

              Folosirea unui limbaj ofensator vă exclude pe viitor dintre comentatorii articolelor mele. Încercați pe la alte articole.

              C. Crânganu

              Dar, ori misiunea pe care o are, ori vreo afecțiune medicală incurabilă l-au determinat să apară din nou cu un nickname schimbat. Meritul de a-l fi descoperit pe impostor pentru prima dată aparține comentatorului @Harald.

            • Admit ca am incurcat jargonul “sweet spot” cu hot spot, in rest resping categoric toate acuzatiile…

              Rețineți că este ultima dată când mai primiți un minut de atenție din partea mea.

              Nu ați încurcat nimic, pentru că în documentul citat nu apare niciodată termenul „hot”, ori termenul „spot”, ori combinația lor. Pur și simplu, mințiți deliberat. În psihiatrie, boala aceasta se numește mitomanie (mințire patologică). Din păcate, nu are leac. De aceea, pentru păstrarea sănătății mintale a cititorilor și comentatorilor articolelor mele vă spun Adio.

            • Ah, înțeleg că @YS a folosit în trecut un limbaj ofensator. @Explorer pare să se fi corectat sub acest aspect. Păcătuiește însă prin imprecizie și prin interpretarea eronată a unor grafice. Dar pare a fi totuși singurul care caută surse alternative.
              Desigur, nu pot spune nimic despre ultimele sale 300 de comentarii și nici nu le voi căuta. Ceva îmi spune că ar trebui să fac față încă mai multor intervenții ale merituosului @Harald. În calitatea sa de cerber profesionist, agresivitatea și intimidarea sunt indispensabile, dar pentru o amatoare pacifistă ar fi prea mult. Vă mulțumesc deci pentru găzduire și urez echipei succes în continuare!

            • Vă mulțumesc și eu pentru urările de succes și pentru halta opririi temporare printre comentatori.

              @Explorer nu a păcătuit doar prin imprecizie și prin interpretarea eronată a unor grafice . E vorba de două minciuni consecutive pe care le-a susținut, chiar și după ce i-am indicat că minte. Chestia asta aruncă o îndoială totală asupra celorlalte afirmații pe care le-a făcut. Și, după cum i-am scris, țin mai mult la sănătatea mintală a cititorilor și comentatorilor mei decât la încercările lui de căutare de surse alternative. În fond, grădina lui Dumnezeu e așa de mare, chiar și atunci când unii mai sar gardul…

            • In graficele referitoare la productia petrolului din regiunea permian (vezi perioada de referinta 2016-prezent in linkul postat de @explorer) graficele redau scaderea productiei din sondele noi cu circa 40%. Tot din aceste grafice deduc ca aceasta scadere este acoperita si chiar depasita prin dublarea numarului de sonde noi. Astfel, se poate explica si cresterea totala a productiei regionale in perioada de referinta (nimic magic). Daca aveti alte explicatii mai in profunzime sunt ochi si urechi. Apropo, graficul si scaderea productiei in noile sonde, rezultatul cautarii mele “sweet spot oil shale permian“ este foarte stufos.

              Infrastructura precara si lipsa fortei de munca calificate se numara printre difictutatile mentinerii ritmului de crestere al sondelor in regiune. Un tablou asemanator si in bakken. Cum nota si vicepresedintele ihs markit: numai technologia poate amana declinul productiei de petrol de sist.

            • Este foarte grăitor interesul dvs. și a co-echipierului de a face cherry-picking, spre a mai strecura o „strâmbă”. De ce nu argumentați ce se întâmplă cu celelalte șase bazine prezentate în raport? De ce vă obstinați amândoi pe un singur caz? Unul din 6?

              Ca să nu rămâneți, totuși, cu ochii și urechile în așteptare, vă ofer unele explicații care nu se pot citi în raportul EPA și nici pe site-urile de o anumită coloratură.

              Mulți dintre cei care sunt sceptici cu privire la tehnologia revoluționară a fracturării hidraulice se leagă de argumentul declinului aparent rapid al sondelor de producție. În cazul citat, este vorba, totuși, de un singur bazin din șase analizate. Dar să trecem peste asta.

              Ratele de declin al sondelor sunt unul dintre acele lucruri mistice pe care avocații „vârfului de petrol tip Hubbert” le-au tocit și răs-tocit de-a lungul anilor, știind că cei mai mulți din opinia publică nu sunt familiari cu ele și vor lăsa orice afirmație necontestată. Dar rata de scădere a producției este doar un parametru inițial în ecuația producției și a te baza pe el ca să sugerezi dificultățile viitoare ale producției este ca și cum ai argumenta că consumul de oxigen de către oameni va epuiza resursele Pământului – dacă ignorați oxigenul molecular produs de plante.

              Problema ratei de declin este o combinație între o problemă cu o variabilă omisă – incluzând faptul că declinul industriei se diminuează cu fiecare nou foraj – și ignoranță istorică – fiind inconștienți de faptul că argumentul ăsta a fost folosit de zeci de ani, dar niciodată nu s-a dovedit foarte relevant. (vezi, printre altele, Profeți și Vrăjitori: De la petro-apocalips la petro-optimism)

            • Scuzati-mi interventia, dar grosul productiei de titei dulce vine din permian. producatorii din bakken & co, s-au concentrat si ei asupra terenurilor profitabile, unde petrolul si gazul sunt mai usor de extras. aceasta tendinta (fireasca pentru orice om de afaceri) este evidenta nu doar in permian ci si in statisticile locale din north dakota. de ex, productia in mckenzie county se afla in plina expansiune in timp ce in localitatile vecine williams si mountrail productia a notat o scadere masiva. intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, producatorii din bakken vor intampina probleme similare cu cei din permian. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0306261917302611

              din pacate, viteza tehnologiilor din domeniu este limitata in lupta cu legile fizicii- impermeabilitatea. daca nu apare o noua revolutie tehnologica (o dublare a ratei de recuperare, in urmatorii 2-3 ani sa zicem) investitorii vor cauta alte oportunitati. Taramul Viselor!

            • Sunt mai multe teme de discuții în comentariul dvs. Fiecare dintre ele ar merita mult mai mult decât un simplu comentariu, fatalmente redus, pentru că și așa am parazitat articolul principal cu off topic-ul ales (aniversarea de 10 ani a revoluției argilelor din SUA).

              1. Rata de declin a producției sondelor din bazinul Permian în perioada set. 2017 – oct. 2018. Vă rog să citiți răspunsul dat lui @Daniel P 04/09/2018 la 18:16 Aș mai adăuga la răspunsul respectiv încă o completare:

              O rată de scădere rapidă a producției unor foraje dintr-o zonă anume nu înseamnă în mod necesar că industria se confruntă cu rezultate financiare teribile. Este doar jumătatea goală a paharului. Jumătatea plină poate fi văzută astfel: rata de declin rapid înseamnă o extragere rapidă a rezervelor și, prin urmare, o rambursare mai rapidă a banilor investiți. Banii pe care-i primești mai rapid sunt mai buni decât banii primiți mai târziu, ceteris paribus.

              2. Investitorii sunt în dubiu: vor pierde sau vor câștiga de pe urma banilor investiți în fracturarea geologică. Aici nu mă aventurez să dau nimănui nicio sugestie, pentru că nu sunt broker, analist financiar sau proprietar de fonduri de investiții. Dacă întrebați unui analiști financiari, ei vă vor spune că nici un foraj fracturat nu este profitabil Dacă întrebați pe experții din industrie, ei vor afirma exact contrariul.

              Dacă vreți să analizați mai departe cine spune adevărul, amintiți-vă că au fost oameni care au declarat că este necesar un preț de $80-$100/baril pentru a face un foraj profitabil. Cu toate acestea, chiar și atunci când prețul barilului a scăzut sub acele valori, expansiunea noilor exploatări petroliere nu s-a oprit, ci, din contra, s-a extins din Brazilia până în Rusia.

              Realitatea este că costurile de producție pot fi lucruri cu multe fețe. Este uneori ușor să le subestimăm sau să le supraestimăm, de exemplu, prin includerea costului datoriilor făcute pentru a închiria suprafețe nefolosite, prin excluderea costurilor administrative sau a menținerii unor foraje drilled-but-uncompleted (DUC). Mai important, costurile sunt atât flexibile, cât și ciclice, iar nivelurile scăzute de activitate înseamnă, de obicei, costuri mai mici pe unitatea de producție pe măsură ce inflația din industrie scade. Ingeniozitatea specialiștilor din fracturarea hidraulică permite periodic noi abordări tehnologice, care produc îmbunătățiri semnificative ale metodelor de explorare/exploatare chiar în stadiile incipiente. Vedeți, de exemplu, Fracturarea hidraulică 2.0: Cinco de Fraco, Octofrac și analize predictive în zăcămintele digitale, Fracturarea hidraulică 2.0: Roci digitale, inteligență artificială, big data și soft computing.

              3. Puteți revedea, de asemenea, predicțiile optimiste făcute de EIA:

              Fracking has been more resilient than anyone, including its proponents, would have dreamed. In its most recent forecast, the Energy Information Administration predicted that United States crude oil production would average almost 10.6 million barrels a day in 2018 and reach 12.1 million barrels a day by 2023.

              4. Puteți revedea și primele rânduri din rezumatul articolului pe care l-ați citat:

              New well productivity levels have increased steadily across the major shale gas and tight oil basins of North America since large-scale development began a decade ago(s.m.). These gains have come about through a combination of improved well and hydraulic fracturing design, and a greater concentration of drilling activity in higher quality acreage, the so called “sweets spots.”

              5. Spre bucuria investitorilor, pot spune că mai sunt alte argile, petrolifere și gazeifere, care așteaptă să fie exploatate în Statele Unite. De exemplu, An American Oil Find That Holds More Than All of OPEC. Împreună cu studenții mei, cercetez locația unor sweet spots în argilele Marcellus și Utica din statul New York. Rezultatele preliminare sunt foarte promițătoare. Când guvernatorul statului New York va binevoi să aprobe folosirea fracturării hidraulice, operatorii industriali vor putea să sape locațiile cu cele mai bune resurse.

              6. Last, but not the least, chestia declinului de producție în unele foraje neconvenționale este legată de preț. Dacă cererea de țiție dulce – pentru îndeplinirea cerințelor IMO 2020 și alte scopuri – va crește și se va obține un preț convenabil, industria extractivă are resursele necesare să satisfacă creințe crescânde. Și în prezent, după cum am scris în articol, trasporturile de țiței prin conducte (cele mai sigure și mai economice) nu pot atinge nivelurile producției din lipsa infrastructurii necesare.

            • @Constantin Cranganu

              va multumesc pentru atentie si pentru timpul acordat.

              1. Din interventia lui Daniel P, inteleg ca acesta a incercat sa atraga atentia asupra trendului negativ al productivitatii din Permian. Epuizarea rapida a rezervoarelor de pe terenurile sweet spots este un alt aspect relevant in contextul in care evolutia tehnologiilor de extractie nu reuseste sa tina pasul, respectiv sa acopere gap-ul productivitatii de pe suprafetele tip-1, tip-2, si tip-3 .

              […]

            • Ați procedat precum alți doi comentatori ai articolelor mele, @Hantzy și @Explorer.

              Faceți o introducere aparent reală, după care, pentru a câștiga încrederea unor cititori naivi, trântiți un link care ar descrie așa-numitele suprafețe tip-1, tip-2 și tip-3 responsabile pentru gap-ul productivității din bazinul Permian sau alte zone cu argile petrolifere. Nu numai că aceste suprafețe există doar în imaginația dvs., dar oricine deschide link-ul indicat constată cu stupoare că sintagma type-1, type-2 and type-3 nu apare niciodată în articol!!! Pur și simplu, ați inventat-o (fake information) pentru a vă susține punctul de vedere.

              Ca și în cazul lui @Explorer, primiți cartonaș roșu și vă invit să comentați pe la alte articole.

            • Ați procedat precum alți doi comentatori ai articolelor mele, @Hantzy și @Explorer.

              Faceți o introducere aparent reală, după care, pentru a câștiga încrederea unor cititori naivi, trântiți un link (…)

              Domnule Profesor Crânganu, cred că o rectificare se impune. La acel comentariu la care am primit din partea dumneavoastră un cartonaș galben nu am oferit un link, ci un citat. Deși îl atribuisem eronat lui R. W. Wood, conținutul său e conform și aparține unui specialist. Explicația dată de C. G. Abbot, Director, Astrophysical Observatory, Smithsonian Institution, o consider și acum relevantă pentru efectul de seră global, în vreme ce observațiile lui Wood au aplicabilitate mai ales pentru grădinărit, dar nu prea pot fi extrapolate la scară planetară.
              De asemenea, ciudat pentru mine este că, deși vă era cunoscut articolul lui Abbot, întrucât îl dețineți în bibliografia proprie, nu ați ezitat să îl ignorați, oferind cititorilor dumneavoastră doar versiunea lui Wood, sugerând în context aplicabilitatea planetară a acesteia. Și este ciudat pentru că altundeva scriați „Ca educator al multor generații de studenți din România și Statele Unite, consider cu mare responsabilitate datoria mea de a-i învăța pe viitorii specialiști (…) de ce prezentarea unilaterală (sublinierea mea) a unor subiecte controversate înăbușă dezbaterile, diminuând drastic gândirea critică și cunoașterea științifică etc.

              Eu ofer destul de rar link-uri și când o fac renunț la comentarii întinse, lăsând celor interesați libertatea să judece singuri. Iar asta și pentru că, de teama cenzurii, nu vreau să investesc prea mult timp în comentarii care, deși editate cu bună credință, ar putea fi, pentru cine știe ce chichițe, considerate inadecvate. Timpul meu este pentru mine cel mai prețios.

            • Domnule Cranganu,

              Articolul din WSJ postat de @Leonard mentioneaza despre diversele categorii ale rezervelor petrolului de sist.

              – „IHS Markit estimates that oil from the most attractive quintile of locations—the sweetest of the sweet spots—costs $6-8 less per barrel on average than from the second-most attractive quintile—the next sweetest spots”
              – „slightly less attractive locations—effectively upgrading the not-as-sweet spots”
              – „These typically account for less than 12 percent of the land, depending on how a play is defined. But wells inside sweet spots often produce 4-6 times, and sometimes as much as 8 times, the amount that wells on the periphery do—at the same cost.”

              In urma unei simple cautari, aflam ca si in cadrul EIA se discuta despre petrolul de sist, drill sites si 3 categorii: @30; @60; @90. https://www.eia.gov/workingpapers/pdf/elasticity_shale_oil.pdf

              Un veteran american din industria petrolului vorbeste si el despre locatii geologice si “acreage“ pe categorii Tier 1, Tier 2 si Tier 3. https://www.spglobal.com/platts/en/market-insights/latest-news/oil/052218-rapid-shale-oil-supply-likely-to-disappoint-in-coming-years-oil-industry-veteran
              […]

            • @Viviana

              Nu vi se pare că trăiți într-o lume kafkiană, paralelă celei reale?!

              Eu l-am acuzat pe @Leonard că a introdus în comentariu o informație inexistentă în lumea reală: sintagma referitoare la cele trei tipuri de suprafețe de exploatare a petrolului de argilă (tip-1, tip-2 și tip-3) NU EXISTĂ în documentul indicat în link. E clar sau mai trebuie să vă mai explic o dată?

              Ceea ce faceți dumneavoastră în continuare este similar cu încercările lui @Leonard. În primul rând, un cititor nu are obligația sau timpul sau pregătirea necesare să caute prin alte documente ceea ce ar trebui de fapt să existe în documentul cu link.

              Manipularea pe care o încercați mai departe este de aceeași spiță cu a lui @Leonard: scrieți că într-un document EIA ar fi de găsit 3 categorii (Ce fel de categorii? suprafețe, cum zicea @Leonard, rezerve, rate de declin, grosimi ale rezervoarelor ? ) pe care le notați: @30; @60; @90. Presupunând că aș fi un cititor onest și v-aș crede pe cuvânt, aș mușca momeala și aș da click pe link-ul indicat. Se va deschide un document masiv, de 231 pagini, cu o multitudine de termeni tehnici, greu de absorbit pentru cineva din afara domeniului. Totuși, acordându-vă prezumția de nevinovăție, mă apuc cu Ctlr+F să găsesc cuvintele „magice” indicate de dvs.: @30; @60; @90. Rezultatul căutării: ZERO locuri găsite. Vă dați seama că ați încercat, prin impostură, să induceți lumea în eroare? Pentru că proprietatea termenilor folosiți vă scapă.

              Ceea ce trebuia corect să scrieți este că cele trei numere, reprezintă, în dolari – $30, $60, $90- trei prețuri punctuale la care se calculează tradițional baza de resurse recuperabile tehnic prin incluziunea elasticității prețurilor.

              De la trei prețuri punctuale la trei tipuri de suprafețe – tip-1, tip-2 și tip-3 este o cale pe care numai Kafka ar fi putut probabil s-o gândească/scrie.

  16. Scrisori primite și de la președintele Barack Obama și administrația sa

    Pentru a păstra imparțialitatea poziției mele vizavi de publicarea scrisorii primite de la președintele Donald Trump, trebuie să spun că în 2009 am primit un număr de scrisori prin e-mail de la președintele Barack Obama, Fist Lady Michell Obama, John O. Brennan (the President’s advisor on Homeland Security) și David Axelrod (Senior Advisor to the President).

    Contextul primirii acelor scrisori a fost următorul:

    La începutul primului său mandat, președintele Obama a făcut o serie de promisiuni în numele Statelor Unite în legătură cu lupta împotriva schimbărilor climatice. În 2009, la indicațiile sale, a fost lansat ARPA-E, ori Advanced Research Projects Agency-Energy, un program de susținere a celor mai inovative idei din domeniul energiei.

    La concursul național deschis în acel an am propus și eu un proiect de cercetare menit să investigheze posibilitatea sechestrării geologice a dioxidului de carbon în rezervoarele de gaz sărăcite din Oklahoma Panhandle (trei comitate). Cercetarea se includea în capitolul de geo-inginerie climatică.

    Spre marea mea bucurie, proiectul a fost aprobat și repartizat la Department of Energy, National Energy Technology Laboratory. Banii primiți de la administrația Obama nu au fost nici mulți, dar nici puțini, având în vedere că am fost singurul PI (Principal Investigator) al proiectului . Am putut susține financiar trei studenți și am produs o cercetare mai mult decât onorabilă.

    Imediat după acordarea grantului, au început să curgă e-mailurile de care am pomenit la început. Nici una din acele scrisori nu se referea la munca mea propriu-zisă pentru Departamentul de Energie. Toate erau îndemnuri politice pentru susținerea lui Affordable Care Act, a candidatei Sonia Sotamayor pentru funcția de judecător la Curtea Supremă, a programului United We Serve, a unui nou început al relațiilor dinte Statele Unite și comunitățile islamice din întreaga lume etc.

    Întrucât nu am făcut politică de când am venit în SUA (sunt alegător independent), nu am răspuns la niciunul din apelurile înflăcărate ale președintelui Obama și ale membrilor administrației sale. După o perioadă de non-răspuns din partea mea, Casa Albă nu mi-a mai trimis nici un mesaj.

    Recenta scrisoare pe care am primit-o de la președintele Trump nu are conotații politice, ecologice, energetice etc., așa cum au încercat unii comentatori (nepublicați) să insinueze. Este pur si simplu o recunoaștere oficială a excelenței unei elite intelectuale venită din partea celei mai înalte instituții din Statele Unite – White House și Președintele SUA.

    Aș fi fost poate la fel de bucuros dacă în 1992 președintele Iliescu ar fi catadicsit să recunoască existența unor intelectuali care au primit recunoașterea meritelor lor din partea Academiei Române și a Ambasadei SUA din București. N-a fost să fie. Și e păcat.

    Când am ajuns ca Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma a avut loc o ceremonie foarte simandicoasă și protocolară de prezentarea a primului profesor român care venea din România post-comunistă. La Iași sau București n-am avut parte de așa ceva.

    Când președintele țării tale – indiferent cine e și dacă ești suporterul lui sau nu – te onorează cu atenția instituției prezidențiale (în scrisoarea pe care am publicat-o scrie numai White House, nu și numele locatarului temporar de acolo), idiosincraziile politice trebuie lăsate la o parte.

    Dacă aș fi militar, aș duce mâna la chipiu și aș răspunde astfel: Servesc Patria! (nu pe un om anume).

    • Dacă ați fi fost mai cooperant cu administrația Obama, astăzi ați fi avut o mulțime de prieteni pe malurile Dâmboviței și o presă mult mai favorabilă :)

      Cât despre ”Servesc Patria!”, nu cred că mai știe azi prea multă lume în ce situații se folosea formula asta de răspuns. La modul cum au dispersat demonstrația din 10 august sau la modul cum și-au aruncat caschetele peste gardul Palatului Cotroceni, le-ar fi și greu să pretindă că mai servesc patria. Ei nu știu decât de loialitate personală, ca în feudalism, așa se explică acuzațiile care vi se aduc.

      • Minune !!! Acest Harald produce si ceva la care subscriu 100%. ” La modul cum au dispersat demonstrația din 10 august sau la modul cum și-au aruncat caschetele peste gardul Palatului Cotroceni, le-ar fi și greu să pretindă că mai servesc patria. Ei nu știu decât de loialitate personală, ca în feudalism……”. Brrrr!! Visez!
        Din nefericire acest tip de loialitate (interesata, servila, umila) este ca un fir rosu/negru care ne jaloneaza istoria. Rare, foarte rare exemple contrare.

    • Recenta scrisoare pe care am primit-o de la președintele Trump nu are conotații politice, ecologice, energetice etc., așa cum au încercat unii comentatori (nepublicați) să insinueze.

      V-am avertizat ca vor apare o multime de comentatori insinuanti.. sa vedeti cind ajungeti in Iesi…

      • Păstrând proporțiile, ceva similar a experimentat și Marlene Dietrich, care a primit inclusiv amenințări cu moartea când s-a întors în Germania. Numai că s-a întors în uniformă de colonel american și eventuala ucidere unui ofițer american avea să fie pedepsită cu totul altfel decât uciderea unei actrițe. Așa că în final Marlene Dietrich a murit de bătrânețe, abia în 1992, ”courtesy of US Army” :)

        • S-ar putea să aveți mai multă dreptate decât credeți :)

          În 2014, când am publicat „Gazele de șist și fracturarea hidraulică – Între mit și realitate” am cerut expres editorului să organize o lansare de carte în orașul meu natal, Bârlad, urmată de o deplasare la Pungești pentru a mă întâlni și discuta cu oamenii de acolo. În ciuda faptului că și editorul era bârlădean și fost coleg de clasă cu primarul Bârladului, lansarea de carte nu a fost autorizată de motive de securitate a autorului. Adică, eu, născut și crescut în Bârlad, cu 18 ani de școală și cu multe rude acolo, nu pot fi sigur pe străzile și în Casa de Cultură a Sindicatelor din Bârlad. Trist, nespus de trist…

          Penultima lansare de carte a avut loc la Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești. Prorectorul și șeful departamentului de geologie de la UPG – organizatorii oficiali ai evenimentului – erau doi foști colegi de facultate. La întâlnirea din cabinetul prorectorului mi-a fost prezentat un domn, care mi-a spus că este însărcinat cu paza mea personală. Domnul mi-a arătat mândru și ce dotări avea sub haină și mi-a spus să nu am nicio grijă că el și-a plasat deja oamenii, la fel de bine „pregătiți” ca și el, în poziții cheie din amfiteatrul unde urma să aibă loc lansarea de carte și discuțiile cu profesorii și studenții de la UPG Ploiești. Alarmat, l-am întrebat pe domnul de la SPP ce l-a determinat să întreprindă astfel de măsuri anti-tero. El mi-a spus că, în zilele premergătoare venirii mele la Ploiești, a monitorizat mai multe grupe de socializare din Ploiești și împrejurimi și a găsit motive serioase de îngrijorare pentru buna siguranță a celor care vor fi în amfiteatru.

          Deși la Ploiești am avut cea mai interesantă lansare de carte, cu întrebări experte din partea auditoriului, m-a încercat tot timpul un sentiment de nu știu cum să spun – deși domnul de la SPP îmi zâmbea aprobator și încrezător mai tot timpul. Cred că sentimentul meu izvora din cunoașterea „pregătirii” de sub haina sa și a obiectelor din urechile colegilor lui.

          Rezultatul final a fost liniște și pace, spre deosebire de ce s-a întâmplat la fosta mea universitate din Iași. (Scandal la lansarea primei carti pe tema gazelor de sist si fracturarii hidraulice din Romania, care a avut loc la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iasi-FOTO)

          • Din păcate, așa merg lucrurile în lumea reală. Simpla prezență a acelor oameni prin sală nu scapă neobservată de activiști, astfel că în final e liniște.

            Dvs. nefiind obișnuit să provocați scandaluri în public, vă simțiți jenat de prezența lor. Însă ”revoluționarii de profesie” știu să recunoască pericolul și se abțin. Să vedeți – deși, de preferat ar fi să nu aveți ocazia să vedeți :) – ce liniște se face în rândul publicului când cineva spune ceva cu voce joasă și se vede că nu glumește, deși se exprimă cât poate el de civilizat :)

            Pe lumea asta există două categorii de oameni care fac lucrurile să funcționeze cum trebuie, războinicii și cărturarii. Iar pentru ca Dvs. să beneficiați de tot respectul pe care-l meritați în calitate de cărturar, e nevoie și de războinici convingători în fața ”revoluționarilor de profesie”. Nu e o lume perfectă, dar ne descurcăm și noi cum putem :)

          • La Bârlad, nu bârlădenii înșiși ar fi constituit un risc pentru siguranța Dvs. Ei vă cunosc și se mândresc cu realizările Dvs. și cu faptul că vă cunosc. Dar pe lumea asta sunt o mulțime de ”mercenari”, care nu trebuie subestimați.

        • Alt exemplu n-ai gasit?

          Daca ar fi fost vorba de vreun PhD din zona fake science (ca „gender studies”, ori „sex without borders* la tot cartierul” – de exemplu), ar fi mers analogia, dar e loc de comparatii intre un profesor universitar din zona hard science si o pupaza de Hollywood ca Marlene Dietrich?

          Bine, totusi, ca nu ti-ai bazat argumentatia pe faptele de arme ale inca si mai distinsei Stormy Daniels, sau cele ale actritelor din #MeToo Movement, ramase de izbeliste si pe care nu mai vrea nimeni sa le hartuiasca.

          _____________
          (*) Harvard University hosted a workshop this week called „What What in the Butt: Anal 101,” which is exactly what it sounds like. Harvard hosts an annual Sex Week organized by Sexual Health Education and Advocacy Throughout Harvard (SHEATH).

          • Cand „pupaza aia de Hollywood” canta Lilly Marlene, se opreau luptele pe toata linia frontului si o ascultau ambele tabere. A facut mai mult pentru moralul trupelor americane decat ai sa fii tu capabil sa intelegi vreodata, iar pentru nazisti a reprezentat o infrangere propagandistica dintre cele mai rusinoase.

            Fii convins ca Dl.Cranganu a inteles analogia la dimensiunea ei reala si nu s-a simtit jignit. Iar tu ti-ai castigat cinstit minutul tau de atentie din partea lui @Harald :)

            • Uite-asa mai afla lumea unele din marile secrete ale istoriei. :-) In doua-trei fraze percutante, ubicuul Harald clarifica oricarui gura-casca cum au cistigat americanii razboiul si care le-a fost arma secreta: Marlene Dietrich cintind Lili Marleen pe linia frontului!

              Intr-adevar, pentru mine e cam greu de inteles cum „A facut mai mult pentru moralul trupelor americane decat ai sa fii tu capabil sa intelegi vreodata” din moment ce trilurile ei opreau luptele si o ascultau vrajiti soldatii din ambele tabere. Asa se cistiga razboaiele?!

              Lili Marleen era deja un succes mondial, cintat in toata lumea, in toate limbile pamintului, cind a sarit si ea intr-un tirziu pe ocazie, pe la sfirsitul razboiului, cind jocurile erau deja facute. Stiu asta fiindca imi place piesa de foarte multi ani si am mai multe inregistrari vechi, din timpul razboiului, cu Lili Marleen, printre care si Dietrich, evident.

              Ca Dietrich putea sa le ridice moralul unor baieti de 18-20 de ani care zaceau prin transee de luni de zile nu ma indoiesc, avind in vedere ca i-a reusit figura cu toti hodorogii milionari de la Hollywood de care a avut nevoie ca sa obtina roluri principale, ca de nu ar fi fost asa ar fi dus tava pina la adinci batrineti, la fel ca multe alte aspirante la gloria cinematografica, dar mai nepricepute la ridicarea moralului batrinilor cu bani.

              Da, la ridicatul moralului era buna, dar ca „se opreau luptele pe toata linia frontului si o ascultau ambele tabere” pe Dietrich, asta chiar ca e gogonata.

              pentru nazisti a reprezentat o infrangere propagandistica dintre cele mai rusinoase? :-)

              Mai rusinoasa decit infringerea propagandistica pe care le-au livrat-o vietnamezii americanilor atunci cind au urcat-o pe tun pe Hanoi Jane ca s-o fotografieze? :-)

              Slabut si de data asta, Harald.

            • A fost vorba de un singur minut de atenție. Când mai crești un pic și ajungi și tu să ai un nickname, mai vedem.

  17. Cerere în scădere, cerere mai mică înseamnă stagnare economică în unele zone (ţări emergente) şi scădere la preţuri a petrolului cu sulf. Diferenţa la prţt a petrolului brut mi se pare mai credibilă decât ipoteze speculative. Pondere costurilor pentru pertrol şi gaze e foarte mic în occident în raport cu BIP (Germania 3.500 miliarde Euro BIP si 70 miliarde $ pentru petrol şi gaz. O dublare la pret încă nu înseamnă mare lucru din BIP. Echilvalet pentru 700 milioane baril petrol pe an 100 $ e prea puţin pentru a avea un efect considerabil. Mai dificil e lipsa de ofertă ). China importă din ce în ce mai mult petrol şi gaze (Iran, Angola, Africa). O convenţie internaţională nu se poate impune de azi pe mâine (nu prea sunt sancţiuni), 2020 e prea aproape pentru afi luat în serios prognozele trase de păr. Iran, Libia şi Venezuela vor reveni cândva ca producători. Rusia profită la creşterea prţturilor pentru petrol si gaze. Putin are atunci mai multe devize la dispoziţie (pensiile îl amenintă azi, strada).
    Italia ( nu are curent din reactoare nucleare) şi pretul pentru dobândă crescătoare (datorii de stat 131% BIP) e o problemă acută în Italia, pentru ZE/UE. E mai apoape, devine un pericol apropiat. Riscurile financiare sunt mari.

  18. Iadul comunist, spunea o gluma a Iepocii de Aur, avea niste avantaje: cind era smoala pentru cazan, nu erau chibrite sa aprinzi focul, cind erau chibrite, nu era smoala. In cazurile cind erau de toate, si focul ardea in toata splendoarea sa, cum indraznea unul sa se catere ca sa iasa din cazan, era tras de picioare de catre ceilalti. Ba, i se mai dadea si o scatoalca: ce? te crezi mai destept ca noi?!
    Cazuri concrete: ministrul fara Bac, Funeriu, scriitorul Cartarescu cind a inceput sa fie tradus in strainatate, ori zgîtia tenismena, Halep.
    Nu e nicio mirare ca are si dl Constantin Crânganu haterii sai.
    Doar traim in Romania si stim mai bine decit americanii ce Presedinte le-ar trebui.
    Cred ca un Klaus ar fi ideal.
    NB,
    laudam Diaspora, dar nici chiar asa, sa te dai mai destept ca NOI :P

    • Dupa 1 ianuarie 1990 o multime de romani „fugiti” sau „ramasi” in Occident de zeci de ani aterizau in valuri la Otopeni.

      Pe cei mai proeminenti ii astepta televiziunea romana libera (microfon, camera, operator, reporter) ca sa-i intrebe, spre perplexitatea celor mai multi, ce/cit/cui doneaza pe loc si cit vor sa investeasca in viitor (milioane de dolari) in Romania. Adevaratul scop al acestor interviuri cred ca era actualizarea dosarelor securitatii (imagine fatza, profil, voce, accent), institutie care basculase maiastru in doar citeva ore si incepuse sa se ocupe serios de apararea linistii oamenilor de bine, dar mai ales de „sanatatea” vechilor dusmani ai poporului, a celor care veneau in Romania ca sa o destabilizeze.

      Odiosul si sinistrul Emanuel Valeriu, de exemplu, l-a intimpinat la Otopeni – cu microfonul in mina si cu o privire de brancardier plictisit, obisnuit sa vada cadavre – pe un fost coleg de-al lui din televiziune, care ramasese in Spania cu vreo 20 de ani inainte si reusise sa devina producator de emisiuni TV de divertisment, pentru copii etc. (imi scapa numele), spunindu-i acru, in loc de „buna ziua” sau de „bine ai revenit”:
      – „Sper ca nu ai venit si tu sa ne dai lectii de democratie!”.

    • Nu ne putem permite să cedăm.
      După 29 de ani de democraţie „originală autohtonă” decalajul „istoric” se agravează. Nu se poate ca toţi tinerii să emigreze….

  19. OFF TOPIC

    Impactul schimbărilor climatice asupra tranziției de la oamenii de Neanderthal la oamenii moderni din Europa
    http://www.pnas.org/content/early/2018/08/21/1808647115?etoc=

    Îmi face plăcere să semnalez un recent articol, publicat în PNAS, de către un grup de cercetători majoritari de la Institutul de speologie Emil Racoviță din Cluj Napoca.

    Analizând două formațiuni de roci din peștere Ascunsă și peștera Tăușoare după metodologia pe care am descris-o în articolul O decizie semnificativă: Nu trăim în Antropocen (Epoca omului), ci în Meghalayan!, cercetătorii au ajuns la concluzia că dispariția omului de Neanderthal se datorează unor episoade recurente de răcire globală care au dus la extinderea stepelor la nord de Dunăre, fenomen caracteristic climatelor reci.

    Pentru că omul de Neanderthal nu s-a putut adapta la noile condiții climatice, el a dispărut din istorie și a fost înlocuit cu omul modern din Europa (Aurignacian), mult mai bine adaptat, ai cărui strămoși am devenit.

    • nu e prea clar de ce au disparut Neandertalii. Cica fizicul lor era mai potrivit climei reci. Aveau nasul mare si un nas mare permite incalzirea aerului inainte de a intra in plamini, comparind cu un nas cirn care e f bun la caldura.
      Neandertalii erau mai mici de statura dar mai muschiulosi si aveau capul mai mare decit homo sapiens.

      • Neanderthalii erau mai înceți la minte, asta a făcut diferența. Știau să facă focul, dar se prindeau mai greu câte lemne trebuie adunate toamna ca să treacă toată iarna cu bine :)

        Fizicul lor era mai potrivit climei reci, dar un bordei pe jumătate îngropat în pământ, cum foloseau sapiens, era mai eficient decât peștera folosită de neanderthali. Bordeiul era întotdeauna mai ușor de încălzit.

          • Când recurge la ”We model Moderns and Neanderthals, for simplicity, as two non-interbreeding populations”, orice teorie evadează din realitate.

            S-a mai discutat în urmă cu vreo 2 ani subiectul, neanderthalii n-au dispărut nicăieri, europenii au și azi în genomul lor în 1 și 4% moștenire de la neanderthali. Au fost mult inferiori numeric și au fost asimilați, dar urmele lor mai sunt vizibile și azi. Exemplul meu favorit e Hawthorne James, actorul din rolul șoferului de autobuz din Speed 1994. Filmul e destul de lung încât fizionomia tipică de neanderthal să poată fi evaluată din toate unghiurile. Ulterior, pe măsură ce omul a mai îmbătrânit, fizionomia i s-a mai schimbat, dar asta nu e decât o dovadă în plus.

            • @Harald,
              Daca caractere neanderthaliene se regasesc in proportie de 1-4% in genomul europenilor, atunci se poate recurge la simplificare ca metoda de analiza. Prin asta nu se contesta perpetuarea alelelor recesive in fenotipul omului modern, dar pentru usurarea studiului se admite o aproximatie.Articolul e destul de vast si bine structurat, metoda este atent detaliata, deci a-l contesta facil mi se pare precipitat.
              Pe de alta parte nu stiu cum sustine fizionomia unui actor afirmatia ca (citez): Neanderthalii erau mai înceți la minte, asta a făcut diferența. (am incheiat citatul)
              Impresia mea e ca doriti cu tot dinadinsul sa vi se dea dreptate, iar asta ucide orice dialog.

            • @Amatoare – nu doresc cu tot dinadinsul sa mi se dea dreptate, doresc sa pornim discutia de la niste baze cunoscute si acceptate. Macar de la nivelul de elev de liceu, de exemplu.

              Articolul o fi bine structurat, dar porneste din statie cu toate usile deschise. Pentru autori orice e posibil, poate Pamantul e un cub, poate Soarele e gol pe dinauntru, asa ca hai sa dezvoltam ipoteza pur matematic, sa vada toata lumea cat de destepti suntem noi :)

              Povestea cu „erau mai inceti la minte” apare in folclorul multor popoare, iar modul lor de viata pare sa o confirme.

            • „Modul lor de viață pare să o confirme.” nu este o bază de discuție cunoscută și acceptată. Existența, incertă totuși, a conceptului în folclorul mai multor popoare nu e un argument, iar catalogarea partenerului de discuții undeva sub nivelul liceal nu e o premisă pentru continuarea discuției.

            • @Amatoare – o să vă ofer doar două exemple și ne oprim, pentru că discuția asta nu duce nicăieri.

              În urmă cu 2.200 – 2.300 de ani, oamenii educați ai vremii (pe care îi cităm adesea și astăzi) știau despre Troia și despre războiul troian, pentru ei făceau clar parte din istorie. 2000 de ani mai târziu, oamenii ”educați” ai vremii le considerau mituri și a fost nevoie de o viață de om (Schliemann) pentru a restabili un adevăr istoric pe care în antichitate nu-l contesta nimeni.

              Oarecum similar, în cronicile medievale apar mențiuni despre fondarea diverselor orașe: a dat regele o diplomă, s-a înființat orașul și asta e considerată prima atestare documentară. 10-15 ani mai târziu, numele orașului apare din nou în documentele regale, de data asta într-o dispută pe teme de terenuri agricole cu un sat vecin. Oamenii ”educați” ai vremurilor noastre au astfel ”dovada” că orașul a fost atestat documentar înainte de satul respectiv. Este asta știință? Nu, e pseudo-știință. Bazată pe înlocuirea unei realități de pe teren cu o ”realitate” din documente pe care până și un elev de liceu o interpretează corect, dar un om ”educat” în amfiteatru, nu.

              Prin urmare, nu vă împiedică nimeni să vă bazați ipotezele pe non-interbreeding populations dacă asta e capacitatea dvs. de înțelegere. Doar că asta nu are nimic de-a face cu realitatea, indiferent cât de frumoasă e demonstrația matematică din articol.

  20. Daca ne re-imprietenim cu arabii si cu rusii , asa cum fac nemtii, pretul petrolului si al gazelor va fi pentru noi foarte bun, asa cum e pentru nemti. Fara suparare, dar lumea cam a intors dosul americanilor. Pina si Iraq, va dati seama, Iraq, a declarat oficial ca nu se supune presiunilor americane si continua schimburile economice cu Iran, ba mai mult, a eliminat dolarul american din lista de valute folosite in comertul cu Iran. Fac comert la greu, in monezile lor nationale, in euro si in moneda chineza. Iar China cumpara din Iran petrol la pret de 1.2 ori mai mare decat ofera europenii , si plateste cu titluri de stat americane . Asa ca, da, e de asteptat ca petrolul sa devina din ce in ce mai greu de gasit. Poate ar fi mai intelept sa ne gandim serios la viitor, depindem de petrolul si gazele rusilor si ale arabilor. Germania a inteles asta.

    • @Tiberiu – Europa a mai intors o data dosul americanilor, in anii ’70 RFG era guvernata pe fata de oamenii rusilor, Willy Brandt si Helmut Schmidt. Chiar si Marea Britanie avea guvern socialist pe vremea aceea, desi James Callaghan s-a dus pana la urma cu caciula in mana la FMI :)

      Totul s-a schimbat cand Reagan l-a inlocuit pe nevolnicul Jimmy Carter, caruia i se urcasera rusii si arabii in cap la fel cum i s-au urcat si lui Obama. Exact la fel e si in zilele noastre, schimbarea de la Washington a avut deja loc, iar din toamna asta piesele de domino vor incepe sa cada. Insa unii comentatori inteleg mai greu :)

      Termenul-limita stabilit de Trump nu a fost atins inca, la momentul de fata oricine poate cumpara petrol iranian si n-are decat sa-l platesca si in aur.

    • @Tiberiu – Pina si Iraq, va dati seama, Iraq începe să semene a propagandă e proastă calitate. O parte din Irak e controlată de milițiile șiite ale Iranului, e firesc ca acea parte să servească interesele Iranului.

      Dar tu nu te opri, eu am o teorie despre Germania lui Merkel pe care comentariul tău o argumentează foarte bine. Keep up the good work! :)

      • Declaratia oficiala apartine guvernului de la Bagdad . Capitala Iraq-ului. Este vorba despre ce declara oficial guvernul de la Bagdad, nu militiile shiite. Urmeaza acum sa replicati cum ca declaratia oficiala apartine „doar” ministrului comertului , sau al finantelor si eventual sa insinuati ca este platit de rusi, de chinezi, de iranieni , de turci , de nord-coreeni , de germani si in general de toata lumea except USA , Israel si Arabia Saudita. Apropos, ce se mai aude despre bombardarea de catre coalitia USA-Arabia Saudita a acelui autobuz scolar in care au fost asasinati 40 de copii ? Nu depuneti vreo plandere penala pentrru crime de razboi si crime impotriva umanitatii ? Banuiesc ca e mai grav decat ca v-au batut jandarmii cand incalcati legea, nu ? Copiii aceia nu facusera nimic .

        • De unde rezulta ca Irak-ul ar cumpara petrol iranian? Doua jumatati de adevar nu fac un adevar intreg, fac o minciuna mai mare. @Tiberiu recomanda exemplul Germaniei, de a strange relatiile cu rusii si cu arabii pentru a obtine petrol la un pret mai bun, iar „argumentul” lui mind-blowing era ca o tara araba (Irak-ul) a declarat ca va continua schimburile economice cu o tara non-araba (Iran-ul).

          Tu vii si amesteci gratuit in asta autobuzul scolar si jandarmii, insa din comentariul tau rezulta ceva mult mai interesant: o cardasie (collusion) intre PSD si Bruxelles. Asupra careia existau suspiciuni de ceva vreme. Zi mai departe, ca a devenit interesant, mai ales ca tu nu-ti dai seama de implicatii :)

  21. Domnule Cranganu, va felicit, inca o data, pentru tinuta intelectuala dar nesofisticata a excelentelor dumneavoastra articole si, in al doilea rind, pentru demnitatea academica pe care ati primit-o. Nasc si-n Moldova oameni!

  22. „IMO nu aplică direct sancțiuni împotriva celor care vor viola, cu începere de la 1 ianuarie 2020, noile reglementari legate de conținutul de sulf al bunkerului.”

    Fraza asta cred ca clarifica rezolutia problemei: not gonna happen by 2020

    Investitiile se vor face in timp, ca directie de viitor

    Cu amenzile se vor descurca, asiguratori se vor gasi

    Situatia geopolitica/economica mondiala este fragila, nu cred ca risca nimeni o noua recesiune globala de dragului continutului redus de sulf in combustibilul vapoarelor

    In rest, specia asta se va sufoca fericita pana cand va arde ultima picatura de petrol cu 3.5% sulf sau nu, indiferent cat de toxic va fi, interesele economice pe termen scurt vor fi mai importante decat aerul respirat pe termen lung

  23. Felicitari pentru intreaga dv cariera academica. E greu de vazut in viitor dar stirile alarmiste cu privire la 400 dolari barilul mi se par exagerate. Din fericire nu e vorba de un orizont de 80 ani ci doar de doi asa ca in scurt timp vom sti nivelul de competenta al expertului citat. Nu mai vorbesc de mina de ajutor pe care ar primi-o Putin (plus Maduro, mollahii, etc.) la asemenea preturi ale petrolului.

    Pe mine, ca investitor, ma intereseaza tendintele de evolutie in orice domeniu si articolul de mai jos descrie frackingul in alta lumina decit cea in care il descrieti dv.

    https://www.nytimes.com/2018/09/01/opinion/the-next-financial-crisis-lurks-underground.html

    „And yet only five of the top 20 fracking companies managed to generate more cash than they spent in the first quarter of 2018. If companies were forced to live within the cash flow they produce, American oil would not be a factor in the rest of the world, an investor told me.”

    • Sunt mai multe aspecte ale opiniei publicate de The New York Times:

      1. Meseria autoarei – contributing editor at Vanity Fair. Această meserie la o revistă al cărei profil este clar sugerat de titlu, mă face foarte circumspect în a accepta insinuările sau extrapolările autoarei.

      2. Publicația care-i adăpostește opiniile nu este cunoscută ca fiind mare iubitoare a energiilor clasice. După plecarea (darea afară?) lui Eduardo Porter, nu se mai poate citi ceva unbiased despre energiile convenționale în The New York Times.

      3. Când părăsește, totuși, discursul anti-fracturare, pe autoarea de la Vanity Fair o podidește realitatea, pe nas și pe stilou:

      Fracking has been more resilient than anyone, including its proponents, would have dreamed. In its most recent forecast, the Energy Information Administration predicted that United States crude oil production would average almost 10.6 million barrels a day in 2018 and reach 12.1 million barrels a day by 2023.

      4. Citind ce scriu organismele autorizate ale statului american, și nu tot ce publică The New York Times, eu personal mă simt liniștit. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

      5. În final, vă invit să citiți nenumărate predicții fataliste despre moartea iminentă a petrolului, unele semnate chiar de laureați Nobel:

      Profeți și Vrăjitori: De la petro-apocalips la petro-optimism

      • „Ms. McLean, whose book about Enron was turned into an Oscar-nominated documentary, is the author of a new book about the fracking industry.”

        Nu cred ca datele din articol sint scoase din burta si dna autoare nu mi se pare atit de light-weight pe cit incercati dv sa insinuati. Citatele dinsei sint din Economist si WSJ asa ca nu vad de ce trebuie sa recurgeti la character assassination pentru a respinge continutul articolului. As fi preferat o remarca concreta cu privire la falsitatea datelor.

        Nu ma bag nici in discutii pro ori contra petrol. Ca investitor ma intereseaza doar sa inteleg tendintele de evolutie si sa actionez in consecinta, cumparind actiuni care au potential, indiferent de faptul ca sint in petrol ori energii verzi, armament, etc.

        Cu ginduri bune.

        • @ cititor,
          afirmi „Nu ma bag nici in discutii pro ori contra petrol.”
          Frumos.
          Doar ca mai sus iei apararea cuiva („Nu cred ca datele din articol sint scoase din burta si dna autoare nu mi se pare atit de light-weight pe cit incercati dv sa insinuati.”)
          Si loviti in alta parte (” nu vad de ce trebuie sa recurgeti la character assassination pentru a respinge continutul articolului.”)
          Asta ca sa ne convingeti ca „Nu ma bag nici in discutii pro ori contra petrol.”
          Va urez succes ca investitor.
          Dar, observ ca aveti opiniile deja formate si nu cred ca va „intereseaza doar sa inteleg tendintele de evolutie si sa actionez in consecinta”.

          • @victor L

            Cred ca ignorati faptul ca articolul cu pricina se refera la publicatii extrem de respectabile (The Economist si WSJ) si la date concrete nu la opinii. Am si actiuni in petrol asa ca nu ma incadrez in targetul dv. Incercati cu altii.

            • @ cititor,
              eu nu contest ca ai au ba actiuni in petrol; chiar ti-am urat succes. Nu pierd nimic :P
              Ma indoiam si ma indoiesc de logica ta, asta scriam.
              Publicatie serioasa in petrol cu Vanity Fair?

            • @victor L

              E obositor sa le spui oamenilor sa citeasca un text inainte de a-si da cu parerea despre el. E vorba de citate din WSJ si Economist.

            • @ cititor,
              si eu constat ca esti obositor: daca dai credit si celor de la Vanity Fair despre petrol, mi-e mila de actiunile tale.

  24. Te uiti la datele EPA (https://www.epa.gov/ghgemissions/sources-greenhouse-gas-emissions) si vezi ca transporturile si producerea de electricitate contribuie fiecare cu cate 28% la degajarea in atmosfera a gazelor ce produc „efectul de sera”. Deci 56% de acolo vin. Ma-ntreb si eu, pana acum nu se stia lucrul asta?

    Chiar se credea ca un combustibil inferior este mai bun si mai nepoluant decat unul superior? Si chiar nu se stie ca arderea gazului natural produce la randu-i „greenhouse gasses”? Si chiar nu se stie ca sursele neconventionale (frictiune, lumina solara, vant, maree) ar fi cele mai blande fata de mediu? Si chiar nu se stie ca energia nuclearo-electrica este printre cele mai curate? Noroc cu Fukushima ca i-a dat lui Putin ocazia sa reactiveze verzii/rosii din vest astfel incat Germania si Franta sa-si inchida centralele nucleare si sa treaca pe gazul rusesc…

    • Încercați să nu amestecați merele cu perele. Cele 28% de gaze cu efect de seră vin din toate tipurile de transport – rutiere, navale, aeriene.

      Articolul de față se referă strict doar la transporturile maritime și la emanațiile de SO2, nu toate gazele cu efect de seră amalgate în cele 28% pe care le citați.

      Reducerea concentrației de SO2 din emanațiile vaselor de tranporturi comerciale a fost în atenția IMO din 1997. Atunci s-a propus scăderea concentrației de sulf din bunker la 4,5%. Măsura a devenit efectivă în 2005.

      În 2008, IMO a sugerat scăderea concentrației de S la 3,5%. Măsura a devenit efectivă în 2010.

      În 2016, IMO a decis ca de la 1 ianuarie 2020, bunkerul să nu conțină mai mult de 0,5% sulf.

      În aprilie și iulie 2018, au fost adoptate amendamente și alte măsuri la decizia din 2016.

      În octombrie 2018, se așteaptă adoptarea formală a interdicțiilor de folosire și transport al combustibilului cu concentrații de sulf mai mari de 0,5%.

      În luna martie 2020, se așteaptă intrarea în vigoare a interdicției de transportare a bunkerului cu concentrații de S mai mari de 0,5%. Practic, firmele de transporturi maritime vor avea la dispoziție doar 3 luni pentru a se putea aproviziona cu combustibilul accepatibil.

  25. În vest impozitul pe benzină, motorină /Diesel e mare. Din 1.60 Euro pe litru marea parte e impozit (foarte puțin e pentru stația de benzină, ceva pentru producător și pentru rafinerii).
    1) În nici un caz SO2 din combustibilul pentru vase nu e o problemă care va duce la prețuri de 200 /400 $ barilul cum sugerează foarte speculativ autorul. Motoarele Diesel pe vase pot merge cu combustibil mai bun (deci fără SO2), altfel la un moment dat nu mai au acces în porturile UE (durează o perioadă de tranziție).
    2) Creșterea pretului barilului de la 3 $ la 12 $ în anul 1972 a dus la criza economică din cauza lipsei de producție, din cauza obstrucției OPEC.
    Azi Rusia, Arabia Saudită, Iran, producători contra China ca cumpărător mare (SUA nu prea are import de petrol azi)? În Vest nu e o problemă mare dacă se ajunge iar la 100 $ barilul de petrol brut, azi 74 $. În est e altfel (salariile). Dacă un preț de 1,50 /1,80 Euro pe litru va fi de plătit peste câțiva ani (nu cred că o stagnare / recesiune economică globală aduce preturi mari la petrol brut, lipsesc cumpărătorii) nu va avea efect simțitor.
    3) Articolul profesorului repatriat e speculație la pătrat? SO2 în petrol brut se separă deja în rafinerii de foarte mult timp. Se poate face și pentru combustibilul azi „ieftin“ pentru vase (ceva mai scump, dar fără efect mare).
    4) Iran, Libia și Venezuela vor produce din nou petrol. Oferta crește cândva. Nu e caz de panică. Cărbunele e pentru țări emergente încă mult timp ieftin și în cantități mari la dispoziție (China pune în funcțiune fiecare săptămână 2 centrale termoelectrice cu cărbune, sunt deja peste 1000 la rețea). RFG care face mare tamtam cu CO2 închide centrale electrice „curate“ cu gaz din cauza curentului mai ieftin din „cărbune brun“ foarte ieftin (ecologiștii Grüne au permis la Hamburg, Garzweiler NRW, etc, aceste termocentrale, vor produce 20- 40 de ani curent).
    5) Curent electric se produce azi în Franța în raport de ca. 78% din centrale atomoelectrice. RFG închide centralele nucleare peste câțiva ani. Nu se poate vorbi de o singură sursă de energie pe glob.
    6) Consumatorii plătesc impozite mari în vest pentru benzină, motorină, curent electric (24,-. Centi pe kwh, la un preț de producție de 8 cenți). În est?

    • În nici un caz SO2 din combustibilul pentru vase nu e o problemă care va duce la prețuri de 200 /400 $ barilul

      Autorul vorbeste de o scumpire posibila de Pina la 160-200 nu e vorba de 400 cum spui tu. Autorul nu a pretins ca vapoarele nu ar putea merge cu comb fara S02. „Profesorul repatriat”, apropos aceasta expresie nu-ti face cinste, e chiar o magarie, nu a spus ca SO2ul nu se poate separa in rafinarii ci doar ca asta costa si cineva trebuie sa plateasca pt asta.

      In rest ai scris, ca de obicei o insiruire de chestii, fara cap si coada. Macar te-ai abtinut sa dai citate in germana.

  26. Citez „Publicarea scrisorii președintelui Statelor Unite nu trebuie văzută ca un suport necondiționat din partea mea pentru toate politicile sale. Pe cele mai multe, le aprob. Pe unele, nu…..”
    Ati putea sa mentionati unele dintre politicile pe care nu le aprobati ? :-)
    Merci/Thanks

    • @ JB,
      asa, nu-l ierta, sa spuna tot.
      Dar nu ai precizat in ce limba sa iti raspunda: merci ori thanks
      Incearca sa citesti articolul ca sa vezi despre ce e vorba.

  27. Sincere felicitari! Florin Oprea, Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti, Facultatea Tehnlogia Petrolului si Petrochimie, Departamentul Ingineria Prelucrarii Petrolului si a Protectiei Mediului

  28. Statele Unite, China și noua etapă a războiului lor comercial – Țițeiul dulce, GNL și GPL sunt exceptate

    Pe 23 august 2018, China a anunțat a doua tranșă de tarifare a unor produse importate din Statele Unite. Pentru prima dată, au fost vizate, cu tarife suplimentare de 25%, o serie de produse petroliere: propanul, butanul, naphta și kerosenul.

    Ceea ce mi-a atras atenția, prin prisma articolului de față, este că pe lista produselor extra-tarifate nu se găsesc țițeiul dulce american, Gazele Naturale Lichefiate (GNL) și Gazele Petroliere Lichefiate (GPL), toate putând fi utilizate de China pentru a respecta directiva IMO 2020.

    Pe lista importatorilor de țiței american din 2017, China, cu 80.732.000 barili, ocupă locul 2, după Canada, și este urmată de Marea Britanie, Olanda, Coreea de Sud, Italia și Franța (conform EPA)

    China preferă țițeiul de argilă american, ultra-dulce și ultra-ușor, pentru că se poate amesteca cu țițeiuri mai acre și mai grele pentru a face un cocktail pe care rafinăriile lor îl pot folosi.

    Dacă, în viitor, China va tarifa suplimentar și țițeiul, exportatorii americani vor avea zero probleme în găsirea unor cumpărători alternativi, din moment ce Statele Unite produc mai mult țiței ultra-ușor/ultra-dulce decât restul lumii la un loc. China se va confrunta cu dificultăți mari în a găsi resurse alternative din acest tip de țiței. Arabia Saudită, Iranul, Irakul, Rusia ori Venezuela produc alte tipuri de țiței, mai sulfuroase și mai dense (vezi Figura 1 din articol).

    În concluzie, o eventuală extra-tarifare a importurilor americane de țiței de argilă nu mi se pare a fi o idee prea inteligentă din partea Chinei.

    • Din lista prezentata se pare ca chinezii pun taxe suplimentare pe produse finite pe baza de petrol si gaze. Nu stiu ce tara si-ar dori sa puna taxe pe materii prime, nu pare a fi logic.

  29. 1.Sincere felicitari !
    2.O (alta) bila alba pentru administratia Trump (referitor la comentariul dvs. „Scrisori primite și de la președintele Barack Obama și administrația sa”
    3.Ma mir ca nu a aparut nimeni sa spuna ca a vorbit Trump cu International Maritime Organization , sa aiba SUA un mare avantaj in fata celorlalti producatori .
    4. „Cele mai abundente resurse de țiței dulce se găsesc în prezent departe de piețele globale, respectiv în argilele petrolifere (Bakken, Eagle Ford, Niobrara, Pierre ș.a.) din Statele Unite. ”
    E amuzant cand te gandesti ca ecologistii care protestau impotriva „”fracking-ului”” vad ca petrolul obtinut astfel va aduce o reducere a emisiilor de sulf ale combustibililor folosiți în transporturi.

    • 3 – a apărut Sigmar Gabriel să spună că Trump vrea o schimbare de regim la Berlin. Ca dovadă că lucrurile încep să se agite serios acolo. E drept că și Trump bate cui după cui în sicriul lui Mutti, da’ asta e, nimeni nu-i perfect :)

      4 – ecologiștii protestau împotriva oricărei metode de a obține petrol altfel decât de la ruși. Dacă rușii aveau ei tehnologia fracturării hidraulice, cohorte întregi de ecologiști ar fi lăudat metoda.

  30. OFF TOPIC

    Ce „vrăji” mai face încălzirea globală?

    În cadrul ultimului turneu de Grand Slam, US Open, luni noaptea s-au confruntat un jucător foarte celebru (#2 mondial) cu unul cvasi-necunoscut (#55 mondial).

    Jucătorul foarte celebru a pierdut meciul în 4 seturi. După înfrângere, jucătorul foarte celebru a găsit vinovatul principal: nu propria-i prestație, nu super-performanța adversarului, ci căldura și umiditatea de pe teren. Deși jucătorii au evoluat în exact aceleași condiții, jucătorul foarte celebru a sugerat că oponentul lui a câștigat pentru că vine dintr-o țară (Australia) unde s-a obișnuit cu temperaturi și umidități ridicate.

    O astfel de minge ridicată la fileul propagandei ecologiste nu putea fi ratată ușor: a doua zi, The New York Times ne explica precum că Roger Federer Is Tough to Beat. Global Warming Might Have Pulled an Upset.

    Ca să vezi și să nu crezi! Deși baza de antrenament a celebrului jucător este în Dubai, ni se spune că nu-s aceleași condiții climatice precum în Brisbane, unde s-a antrenat jucătorul cvasi-necunoscut.

    Ironic sau nu, astă noapte, în condiții climatice similare celor de luni noaptea și pe același teren, jucătorul ”adaptat” la încălzirea globală a fost învins cu 3-0 de un jucător care vine dintr-o țară nu mult diferită climatic de cea a jucătorului foarte celebru.

    Despre această înfrângere, The New York Times nu va mai scrie că se datorează încălzirii globale.

    Toma Caragiu a explicat foarte clar că „În România, depinde foarte mult cu cine joci. C-așa-i în tenis…”. Poate că ziariștii de la The New York Times ar face bine să asculte/înțeleagă monologul celebrului actor român.

  31. Era normal ca NYT sa nu scape ocazia; incalzirea globala il afecteaza pina si pe Federer.
    Vai, vai vai!
    Dar cine stie virsta lui Federer e mai putin uimit. Iar cine l-a urmarit cu ani in urma, nu vedea ca Federer sa transpire, sa aiba prosop pe care sa i-l dea copii de mingi sa se stearga (este emblematic cum curge transpiratia pe Nadal chiar la temperatura acceptabila). De citiva ani, si Federer transpira si foloseste prosopul.
    Virsta e problema.
    NB,
    trebuie sa precizez ca mi-a parut rau ca Roger a pierdut
    „C-asa-i in tenis” :P
    Iar NYT face bine ca nu a ratat ocazia ridicolului.

  32. China, Exxon Mobil și GNL

    Gigantul industrial Exxon Mobil Corp. din zona Dallas a semnat astăzi acorduri economice de multe miliarde dolari cu China pentru construirea unui complex petrochimic și a unui terminal de gaz natural lichefiat (GNL) în sudul țării (Huizhou).

    În ciuda războiului tarifelor dintre SUA și China, afacerile cu gaze naturale lichefiate sunt atractive pentru asiatici, pentru că acestea vor fi folosite ca materie primă în complexul petrochimic pentru a produce etilenă, polietilenă și polipropilenă.

    Prin semnarea acordurilor economice, Exxon Mobil se poziționează ca fiind unul dintre primii investitori majori în infrastructura de gaze naturale a Chinei. De asemenea, Exxon Mobil va deveni și un furnizor de GNL, produse din argilele americane. GNL poate fi folosit pentru îndeplinirea cerințelor IMO 2020.

    Pe de altă parte, China trimite un semnal companiilor americane că țara este deschisă pentru afaceri, indiferent de modul cum va acționa administrația Trump în chestiunea tarifelor comerciale.

    Detalii, Exxon moves ahead on China projects as trade tensions simmer

  33. Anunț gratuit pentru investitorii care se tem de scăderea ratei de declin din Bazinul Permian și din alte rezervoare americane

    Stimați investitori îngrijorați, vă vând un pont pe gratis: următorul hot spot (nu sweet spot!) este Africa sub-Sahariană.

    Cu cel puțin 41 miliarde de barili în rezervoare, țări precum Uganda, Senegal, Kenya, Mauritania și Namibia au licențiat diverse perimetre de exploatare a petrolului unor companii mari – Exxon, Shell, BP, Total etc. – și mici – Tullow Oil, Kosmos, FAR etc.

    Construirea de rafinării și oleoducte pentru transportul țițeiului în cele mai apropiate porturi a început.

    Un risc major pentru investitori prevăd a fi campaniile ecologice de a deraia visele africanilor de dezvoltare prin promovarea energiilor „verzi și curate”. A se revedea documentarul BBC The Great Global Warming Swindle, comentariile economistului kenyan James Shikwati:

    Author and economist James Shikwati says in the programme that environmentalists campaign against Africa using its fossil fuels: „there’s somebody keen to kill the African dream. And the African dream is to develop.” He describes renewable power as „luxurious experimentation” that might work for rich countries but will never work for Africa: „I don’t see how a solar panel is going to power a steel industry – rather a transistor radio.” We are being told, ‘Don’t touch your resources. Don’t touch your oil. Don’t touch your coal.’ That is suicide.”

    The film describes a Kenyan health clinic that is powered by two solar panels that do not provide enough electricity for both the medical refrigerator and the lights at the same time. The programme describes the idea of restricting the world’s poorest people to alternative energy sources as „the most morally repugnant aspect of the Global Warming campaign.”

    Pentru detalii despre posibile investiții în Africa sub-Sahariană:

    The Next Global Oil Hotspot

  34. @ Viviana
    sa-ti spun drept, nu stiu care e femininul trolului; sa fie troleta?
    In alta odrine de idei, ce va mina pe voi in lupta imprastiind cu nonsalanta minciuni?
    Vreti sa dovediti ca ati atins limita competentei?
    Ati reusit.

    • @victor L – nu înțelegi adevărata credință în idealurile aflate la baza activismului politic ecologist :)

      Imaginează-ți-l pe Ion Iliescu în urmă cu 60 de ani sau pe Mutti în urmă cu 40 de ani. Câțiva dintre activiștii ăștia de azi au și ei ocazia să-și înceapă cu ceva cariera :)

  35. America is now the world’s largest oil producer

    For the first time since 1973, the United States is the world’s largest producer of crude oil, according to preliminary estimates published on Wednesday by the Energy Department.

    The feat demonstrates how the US shale oil boom has reshaped the global energy landscape. American oil output has more than doubled over the past decade.

    Texas is the epicenter of the shale boom. Production in the Permian Basin of West Texas has grown so much that in February the United States vaulted above Saudi Arabia for the first time in more than two decades, according to the US Energy Information Administration.

    Texas is an oil superpower

    The Lone Star state is on track to produce more oil than either Iran or Iraq. That would make Texas No. 3 in the world if it were a country. And the state’s biggest port district recently exported more crude oil than it imported.

  36. Este o placere sa citesc articolele dumneavoastra. Parca sunt o gura de oxigen intr-un spatiu inchis si sufocant. Felicitari pentru realizarile dumneavoastra.
    Nu stiu cat vi se va mai „permite” sa scrieti impotriva liniei oficiale. Chiar daca (sau poate tocmai de aceea) articolele dumneavoastra pastreaza o rigoare stiintifica necontestabila.

  37. Rusia va pierde financiar cel mai mult din cauza lui IMO 2020

    Deși Rusia este un mare producător de țiței, va avea dificultăți financiare majore odată cu implementarea directivei IMO 2020 – folosirea de combustibil marin cu conținut de sulf <= 0,5%.

    Cauza principală este conținutul ridicat de sulf al țițeiurilor rusești și lipsa rafinăriilor înzestrate cu tehnologii de reducere a conținutului de sulf.

    Experții estimează că în 2020 Rusia va pierde cca $3,5 miliarde dolari, mai mult de o treime din cele $9 miliarde pe care le încasează actualmente exportatorii de petrol rusesc.

    Deși Rusia are suficiente resurse de argile petrolifere (d. ex., argila Bajenov), lipsa tehnologiilor de exploatare a petrolului din argilă prin fracturare hidraulică pune producția rusească de țiței dulce (cu conținut redus de sulf) sub semnul întrebării.

    Detalii, aici: Russian Oil Set to Lose Billions in Ship-Fuel Overhaul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro