vineri, martie 29, 2024

Și umilit, și cu banii luați

În anul 1980, reputatul teatrolog Mihaela Tonitza-Iordache publica la Editura Meridiane o minunată carte intitulată simplu, “Eliza”. Volumul a fost reeditat în urmă cu vreo câțiva ani sub egida Fundației Culturale “Camil Petrescu”, ca supliment al revistei „Teatrul azi”.
Protagonista cărții scrise de Mihaela Tonitza era atât de speciala actriță Eliza Petrăchescu, tragic dispărută în cutremurul din seara zilei de 4 martie 1977. Eliza Petrăchescu ajunsese cu puțin înainte de ora fatală în locuința ei din strada Brezoianu, după terminarea spectacolului cu Oamenii cavernelor de la Teatrul Mic în care juca. Revenisese după ani și ani pe scenă în urma insistențelor regizorului Dinu Cernescu cu care mai lucrase aceeași piesă la Teatrul tv. Cu doi ani înainte. Eliza Petrăchescu făcuse senzație într-un rol absolut antologic din filmul lui Andrei Blaier Ilustrate cu flori de câmp. De fapt, cu acea ocazie marea majoritate a publicului o redescoperise. Căci puțini mai erau cei care și-o mai aminteau din vremea în care fusese o strălucită actriță a Naționalului bucureștean, încă și mai puțini îi cunoșteau povestea. Trecuseră deja mulți-mulți ani de când fostul director al Teatrului, Zaharia Stancu, îi trimisese decizia prin care o concedia, declarând-o inutilizabilă. Complet insensibil la tragedia ei, detaliată ca prin minune în cartea Mihaelei Tonitza-Iordache.
Pe scurt. Eliza Petrăchescu fusese îndrăgostită de un bărbat care, la un moment dat, intrase într-un bucluc politic, fusese arestat, iar actrița fusese ajutată să obțină o audiență la un mare șef al Securității comuniste. Audiență la capătul căreia ea spera să îi obțină dacă nu eliberarea, măcar îndulcirea regimului de detenție. Audiența s-a desfășurat în cel mai kafkian mod cu putință. Eliza Petrăchescu fusese condusă într-o cămăruță în care nu se aflau decât un scaun și o masă, pe masă exista un microfon. I se spusese să ia loc și apoi dintr-un difuzor i se odonase categoric ”Spuneți!”. Carevasăzică, marele securist nu avea chip.
Așa a început degradarea umană și profesională a Elizei Petrăchescu. Mai întâi se intimida, se pierdea cu firea în fața oricărui microfon drept pentru care a trebuit să nu mai ia parte la emisiunile de Teatru radiofonic, mai încolo a început să-i fie teamă să mai apară pe scenă. Iar când apărea era incapabilă să se concentreze. Vocea aceea de robot și totuși umană își făcuse datoria. O anihilase prin faptul că îi luase dreptul la comunicare omenească.
Astăzi, dacă, Doamne ferește!, ți se întâmplă să ai de rezolvat cine știe ce problemă cu vreo bancă sau cu vreo companie de telefonie mobilă ți se întâmplă cam același lucru. Este aproape imposibil să iei legătura cu un om, cu un consultant, să auzi o voce umană. Trebuie să discuți cu roboți care au fost pretins umanizați. Se cheamă Andreea sau Ana. Iar dacă totuși, în fine, ai ajuns să vorbești și cu un om, cu un om în carne și oase, acesta se comportă de parcă ar fi și el tot un robot. De parcă ar fi un personaj din RUR de Karel Čapek.
Așa ceva am pățit eu zilele trecute. Trebuie mai întâi să spun că sunt ceea ce se cheamă “un bun platnic”. Mai mult, fac ori de câte ori pot plăți în avans. Așa se face că, deși mai aveam o sumă neutilizată, sumă rămasă de la factura anterioară, am vrut să mai adaug niște bani în cont, prin metoda electronică pusă la dispoziție de sistemul My Vodafone. Am făcut în urmă cu vreo două zile o plată de 300 de lei care a fost imediat înregistrată. În aceeași zi, câteva minute mai târziu am mai mai virat, în urma a două operațiuni succesive 50, respectiv 10 lei. Acestea nu se lăsau evidențiate. Firește, am vrut să rezolv problema cu atât mai mult că aveam dovada electronică de plată, iar cele două operațiuni aveau numere de operațiune.
Am trimis un mail pe adresa companiei, am fost contactat de un consultant care mi-a cerut să îi mai trimit un mail care să conțină o copie a dovezii de plată, spunând că degeaba îi dau eu numărul operațiunii. M-am executat. Consultantul nostru, stăpânul nostru. La o oră după aceea, consultantul m-a recontactat și mi-a spus că gata, s-a rezolvat ! Am verificat și, stupoare !, dispăruseră și cei 300 de lei confirmați anterior. Am făcut noi diligențe, alte așteptări, alt consultant care, după vreo 15 minute de parlamentări, a fost de acord să îi transmită colegei care a pretins că rezolvase, când, de fapt a încurcat problema dorința mea de a discuta cu ea din nou. Aceasta m-a resunat și a început să îmi spună într-o perfectă păsărească o poveste cu timpii de procesare, cu bănci, cu confirmări, cu handicapuri tehnice. Când, complet scos din fire, i-am cerut să îmi faciliteze o discuție cu superiorul ei ierarhic, doamna consultant mi-a spus că superiorul are de rezolvat alte sarcini și a decis să încheie brusc convorbirea. Atitudinea mea a fost calificată drept necorespunzătoare.
Și uite așa eu am rămas și umilit, și cu banii luați, și neinițiat în păsăreasca celor de la compania de telefonie mobilă.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Bine ai venit la nesimtirea romaneasca. De ce ar fi functionarii marunti din megacorporatii mai educati, politicosi si eficienti deca cei de la stat? Merge si asa. Romanii nu se plang.

    • Pai cine este vinovat in cazul asta? Platesti anticipat, iti plimba banii aiurea, iti inchid telefonul in nas si tu te apuci sa te plangi pe bloguri?..
      Daca nu ai de gand sa insisti sa-ti faci dreptate, exista concurenta! Victimizarea e sport national.

  2. Asta este metoda de lucru, toate companiile procedează la fel. Din cînd în cînd devin umani și te sună cîte o voce politicoasă care te întreabă dacă are onoarea de a vorbi cu domnul X pentru a-i prezenta noi oferte de abonament. Ghici, chiar tu, amărășteanul care erai luat la mișto, vorbeai cu roboți și erai pus să asculte muzici în buclă, ai devenit acum domnul cu care ei au onoarea de a vorbi! Eu aplic aceeași metodă, adică le confirm că sînt domnul în cestiune, le spun să aștepte puțin, după care le pun muzică și-mi văd de treabă, alteori le spun că apelul lor este foarte important pentru mine, dar momentan toți consultanții mei sînt ocupați și dup-aia le bag muzici, depinde de cheful de miștocăreală pe care îl am în momentul respectiv. Am dat de proști/proaste care nu se dădeau bătuți și stăteau și cîte zece minute în standby. Atunci m-am simțit răzbunat. Recomand cu căldură metoda, oferă satisfacții mărunte dar durabile.

    • Am fost sunat de niste excroci care incercau, intr-o engleza de balta, spunind ca sunt de la Microsoft, sa ma convinga sa le permit sa-mi intre in computer, pt a-mi revizui sistemul. M-am prins imediat si i-am rugat sa astepte putin, ca am o urgenta, am mers la baie si am facut tot felul de zgomote specifice, iar apoi am tras apa si am dat drumul la chiuveta. Mai apoi i-am lasat sa-mi explice, si am confirmat ca fac ce zic. Am inregistrat convorbirea si am oferit-o politiei.

      Domnul Moraru ar fi facuit bine daca ar fi inregistrat convorbirea cu doamna de la banca si ar fi pus-o pe contributors, cu nume intreg si date.

  3. Ma mananca limba sa fac un comentariu pe marginea datului de bani inainte, dar ar fi complet nedemn pentru aceasta platforma.

    • La modul serios, e greșit să plătești în avans, indiferent pentru ce. Oamenii cinstiți nu se simt confortabil să aibă datorii, de asta au tendința să plătească în avans. Dar corporațiile nu sunt nici create, nici administrate de oameni cinstiți. Până și angajații de la firul ierbii sunt selectați pe bază de obediență și slugăprnicie, nu pe bază de corectiudine și competență.

      Asta se întâmplă și în UK, nu doar în RO. În esență, rolul angajaților de la relații cu clienții este să justifice situația existentă, nu să o corecteze. Doar dacă în domeniul respectiv există concurență acerbă și le pleacă clienții, atunci se implementează și programe care să convingă clientul să vină sau să rămână. Dar chiar și atunci, sunt alți angajați care fac asta, nu cei de la relații cu clienții.

      Există și niște aspecte tehnice, uneori plățile sunt procesate după algoritmi cu totul fanteziști și le trebuie 3-4 zile ca să reflecte realitatea.

  4. Pare ca amenii de acolo sunt complet depasiti de sistem – sistemul electronic, ala sistem paralel cu angajatii si mai paraleli – si in acelasi timp nu au nici cel mai mic respect fata de clienti. Poate niici pricepere nu prea au, dar asta este o alta poveste.

    Poti sa automatizezi un sistem dar in acelasi timp trebuie sa te asiguri ca operatorul uman – ala cu cap si cu oarece inteligenta -poate controla ceea ce se intampla in sistem… Acum zic si eu, nu dau cu parul.

    Speranta sa aiba autorul ca isi va vedea banii acolo unde i-a trimis,
    Adicaleaa se poate si mai bine – chiar daca este un robot care preia mesaje si bani.

  5. 1. De ce are nevoie de celular un individ care nu- si cistiga existenta folosindu-l ?

    2. De ce ar avea nevoie cineva de un celular pentru alt scop decit a cere ajutor cind a ramas in pana ?

    3. Cunosc un tip care are milioane si care nu are nici un fel de celular ! Nici pentru urgente !

    4. De acord, unul pentru urgente, dar ce cisting daca-mi verific emailul de 100 x/zi ? Sau de ce sa pot intra pe Facebook oriunde as fi ? Mai curind, de ce as pierde timpul pe FAcebook ?

    5. Cred ca oamenii sau o vor lua razna raminind cu ochii lipiti de ecranele alea nenorocite, ori vor incepe sa-si optimizeze optiunile…

  6. Sunt dezamagit ce vi s-a intamplat d-le Morariu !

    Totusi trebuie sa incepeti sa va obisnuiti ca face parte din „Capitalism” pe care multi romani (chiar si elite) au indoieli ca ar exista.

    Eu, dupa 20 de ani de „capitalism” m-am obisnuit dar pe aici se spune/practica : Ca sa castigi un nou client iti trebuie poate si o luna de zile dar il poti pierde in maximum un minut”.

    De ce ? Pentru ca exista cateva companii care poti sa-ti ofere – la acelasi pret – servicii mai bune. De asemenea exista si „reduceri pentru loialitate” dupa un numar de ani de servicii cu aceeasi companie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro